Declaratia cu privire la Europa eliberata

Premierul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Primul ministru al Regatului Unit si Presedintele Statelor Unite ale Americii s-au consultat intre ei, in interesul general al popoarelor tarilor lor si popoarele Europei eliberate. Ei declara in comun ca s-au inteles intre ei sa coordoneze pe parcursul perioadei instabilitatii temporare in Europa eliberata politica celor trei Guverne ale lor in privinta acordarii ajutorului popoarelor, eliberate de sub dominatia Germaniei naziste, si popoarelor statelor-satelite ale Axei in Europa in vederea rezolvarii de catre ele, cu metode democratice, a problemelor politice si economice existente.

Stabilirea ordinii in Europa si restructurarea vietii economice trebuie sa fie atinse pe o astfel de cale ce ar permite popoarelor eliberate eradicarea ultimelor vestigii ale nazismului si crearea institutiilor democratice la libera lor alegere. In conformitate cu principiul Cartei Atlanticului ce se refera la dreptul tuturor popoarelor de a-si alege forma de guvernare pe care o prefera, trebuie asigurata restabilirea drepturilor suverane si autoconducerea pentru acele popoare ce au fost lipsite de acestea de catre natiunile agresive pe calea fortei.

Pentru imbunatatirea conditiilor in care popoarele eliberate isi vor putea exercita aceste drepturi, cele Trei Guverne vor ajuta in comun popoarele din orice stat european eliberat sau din fostele state-satelite ale Axei in Europa unde, in opinia lor, imprejurarile o vor cere:

a)      sa creeze conditii pentru pacea interna;

b)      sa promoveze actiuni urgente in vederea acordarii ajutorului popoarelor nevoiase;

c)      sa creeze puteri guvernamentale temporare, care ar reprezenta larg toate elementele democratice ale populatiei si care vor fi obligate sa stabileasca pe cat posibil mai repede guverne alese liber, care ar corespunde vointei popoarelor;

d)      sa contribuie, unde va fi necesar, la organizarea de astfel de alegeri.

Cele Trei Guverne se vor consulta cu alte Natiuni Unite si cu puterile temporare sau cu alte guverne din Europa, cand vor fi examinate problemele in care ele sunt interesate direct.

In opinia celor Trei Guverne, atunci cand conditiile create in orice stat european eliberat sau in orice stat fost satelit al Axei in Europa vor necesita astfel de actiuni, ele se vor consulta imediat intre ele in privinta masurilor de realizare a responsabilitatii comune, fixate in prezenta Declaratie.

Prin aceasta Declaratie noi confirmam inca o data increderea noastra in principiile Cartei Atlanticului, devotamentul nostru fata de Declaratia Natiunilor Unite si fermitatea noastra de a crea, in colaborare cu alte natiuni iubitoare de pace, o ordine internationala bazata pe principiile dreptului, consacrata pacii, securitatii, libertatii si bunastarii generale a omenirii.

Elaborand actuala Declaratie, cele trei puteri isi exprima speranta ca Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze poate sa adere la ele pe baza procedurii propuse.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta in componenta careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in 1955, R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua realitate geopolitica si strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, iar la 2 aprilie 2004 au fost primite inca sapte state, printre care si Romania. In urma celor doua valuri de aderare numarul membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este de a asigura libertatea si securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite.

S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S. a anuntat oficial ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie. Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. In anii '50, U.R.S.S., a depus eforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale.

Crearea Tratatului de la Varsovia

In 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns la intrarea R.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnatare pledau pentru asigurarea securitatii si mentinerea pacii in Europa. In 1968, Albania a parasit oficial alianta. In acelasi an, conceptul de « ajutor reciproc » din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baza oficiala pentru interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a inabusi « Primavara de la Praga ». Schimbarile intervenite in viata politica din Uniunea Sovietica dupa 1985 si, ca o consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei Tratatului de la Varsovia, fiind dizolvata oficial in mai 1991.

La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majoritatea puterilor occidentale importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontierile nationale Est-Europene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea capat celui de-al doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omului din aceasta regiune. In anii urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de "supraveghere Helsinki", care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut "Carta 77" din Cehoslovacia si sindicatul "Solidaritatea" in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea imperiului sovietic.

Concluzii

Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitatii Consiliului Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre aliatii, in conditiile in care fiecare urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste din timpul razboiului, iar in perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coalitii. Un rol important in organizarea postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietica. Divergentele si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipica, numita « razboi rece ». Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurge la o confruntare directa, insa, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor mentine o stare conflictuala, tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. « Cortina de fier »  va juca un rol important in divizarea Europei in doua tabere, una « socialista », sub conducerea Uniunii Sovietice si alta « capitalista » sub tutela Statelor Unite. Relatiile internationale in aceasta perioada sunt dominate de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea relatiilor sunt inflentate de evolutia politicii externe a celor doua state.

Subiecte pentru evaluarea finala

1. Problemele abordate la Conferinta de pace de la Paris
2. Scopurile urmarite de fostii Aliati
3. Cauzele destramarii Coalitiei antihitleriste
4. Stabiliti originile « razboiului rece »
5. In ce conditii s-au creat cele doua blocuri militare -NATO si Tratatul de la Varsovia ?
6. In ce conditii s-a produs destinderea relatiilor dintre blocuri la inceputul anilor '70?
7. Impactul Acordurilor de la Helsinki asupra tarilor Europei Centrale.
8. In ce conditii s-a destramat Tratatul de la Varsovia ?

Testul nr. 1.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals.

La Conferinta de pace de la Paris au fost semnate tratate de pace cu urmatoarele state satelite ale Germaniei : Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria.

A

Uniunea Sovietica dupa razboi a respectat prevederile cuprinse in « Declaratia privind Europa eliberata ».

F.

Doctrina Truman era un program de politica externa a SUA care prevedea sustinerea guvernelor tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est.

F.

Stalin era adeptul Realpolitik-ului in domeniul politicii externe

A

Coalitia antihitlerista - uniunea militaro-politica a statelor si popoarelor ce au luptat in anii celui de-al doilea razboi mondial impotriva Germaniei, Italiei, Japoniei si aliatilor lor. Constituirea ei a fost dictata de necesitatea consolidarii eforturilor popoarelor in vederea lichidarii nazismului. La sfarsitul razboiului din Coalitie faceau parte peste 50 de state. Rolul principal le revenea marilor puteri URSS, SUA si Marea Britanie.

Planul Barbarossa - Numele de cod al celei mai ample campanii militare din istorie, invazia germana in Uniunea Sovietica. A fost elaborat la sfarsitul anului 1940, directiva nr. 21, si trebuia sa inceapa pe 15 mai 1941. A fost amanat din cauza operatiilor din Balcani si din Nordul Africii. Atacul a fost realizat la 22 iunie 1941, fiind mobilizati 3,05 milioane de soldati germani (75% din efectivele armatei germane) sprijiniti de aviatie si trupele aliate.  

Carta Atlanticului - Declaratia de principii de conducere politica internationala care trebuia sa intre in vigoare dupa cel de-al doilea razboi mondial. A fost redactata de W.Churchill si F.Roosevelt. Ea stipula dreptul popoarelor la alegerea formei de guvernare, libertatea comertului, declara marile zone libere. De asemenea, autorii condamnau modificarile teritoriale facute impotriva vointei populatiei locale. Carta a oferit o baza ideologica pentru Carta ONU.

Razboi ciudat - (septembrie 1939-aprilie 1940)- perioada de aclamie la nivelul campaniilor militare inregistrata la inceputul celui de-al doilea razboi mondial pe Frontul din Vest. Aceasta pauza s-a datorat incapacitatii militare a britanicilor si francezilor de a ataca Germania.

Blitzkrig - « razboi fulger »- campaniile germane rapide prin care au fost ocupate Polonia, Belgia, Olanda si Franta la inceputul celui de-al doilea razboi mondial.

In continuare, urmatorul capitol este rezervat organizarii postbelice a Europei si transformarilor care s-au produs in cadrul relatiilor internationale.