Ca sa faci portretul unei pasari
|
Mai intai
pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,
apoi pictezi
ceva cat mai dragut
si cat mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac
intr-o gradina,
intr-un crang,
intr-o padure
|
si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti .
Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani
pana se hotaraste.
Atunci nu te
descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.
Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.
Cand pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adanca liniste:
astepti mai intai ca pasarea sa intre in colivie
si dupa ce a intrat
inchizi usita binisor cu pensula,
apoi
stergi toate gratiile una cate una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.
Pe urma faci portretul arborelui, alegand
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vantului,
pulberea soarelui,
fosnetul gazelor prin iarba in caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cante .
Daca nu canta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun
dar daca vrea sa cante, e semn bun,
e semn ca poti semna.
Atunci ii smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al panzei te iscalesti.
de Jacques
Prevert