Dezgroparea Arabiei antice
Arabia, considerata de multi cercetatori drept leagan al civilizatiei, a
fost mai mult sau mai putin o tara inchisa pentru exploratori, din cauza
exclusivismului fanatic al populatiei musulmane. Explorarea vestigiilor antice
nu este mai putin importanta decat a altor tari din Orientul Apropiat, datorita
numeroaselor legaturi pe care popoarele arabe le-au avut cu tarile
inconjuratoare.
Prima expeditie trimisa in Arabia in 1762 s-a terminat cu o catastrofa,
dar unicul ei supravietuitor, Carsten Niebuhr, a adus la inapoiere copiile
multor inscriptii din perioadele pre-mahomedane. Scrierea acestor inscriptii pe
atunci numita hymiarita, a fost descifrata la 1841 de Gesenius si Rödiger, si
de atunci cunostintele noastre cu privire la istoria si cultura Arabiei antice
s-au imbogatit foarte mult. Joseph Halévy a adus inapoi inca vreo 600 de
inscriptii, iar Edward Glaser a reusit (1882-94) sa adauge o alta mie. Prin
adaugari ulterioare numarul inscriptiilor arabe pre-islamice cunoscute a
crescut la peste 5. 000. Desi textele existente nu merg mai departe de secolul
al VIII-lea i.Hr., ele sunt de mare insemnatate pentru cercetatorul textului
ebraic al Vechiului Testament, intrucat ele contin multe cuvinte biblice si
ilumineaza conceptiile religioase exprimate in Biblie.
Primele sapaturi pe teritoriul arab au fost facute in 1928, cu slabe
rezultate, insa in 1950 au inceput sapaturi pe scara larga la Cataban in sudul
Arabiei sub conducerea lui Wendell Phillips, cu W.F. Albright ca arheolog. In
1951 Wendell Phillips, impreuna cu un grup de savanti capabili, a inceput
sapaturi la Marib in Yemen, orasul capitala al imparatesei din Seba, cunoscuta
oricarui cititor al Bibliei de la vizita ei la regele Solomon. Marib a fost
vreme indelungata un oras interzis, si inainte de 1951 el fusese vizitat de un
numar mai mic de apuseni decat Mecca. Stiind ca Marib continea ruine
impresionante de cladiri antice, lumea cercetatorilor nadajduise multa vreme sa
examineze locul acesta in mod stiintific. Mare a fost, asadar, bucuria cand a
fost acordata permisiunea de a incepe sapaturi in capitala Imparatesei din Seba,
unde se puteau astepta importante descoperiri arheologice. Din nefericire
ostilitatea functionarilor locali a facut necesara o grabnica retragere in
februarie 1952, dar scurta campanie a fost totusi rodnica. Ea a dat la iveala multe inscriptii si ne-a dat
reconstructii si tablouri bune al vechiului templu al zeitei lunii. Rapoartele
preliminare ale acestor sapaturi au stimulat gustul fiecarui cercetator al
istoriei antice, ne ramane doar sa speram ca lucrarea intrerupta va fi reluata
in viitorul apropiat.
