MI-E
DOR DE TINE
(Tudor Arghezi)
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie
De gura ta de orhidee,
De sanul tau cu bumbi de dude
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale, tari, rotunde
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi stranga capul inauntrul lor
Da-mi pe limba se le bea
Balele tale calde, mult iubita mea
Femeia mea, durerea mea si viata mea
Tu nu sti ca la rau si la bine
Inima, gandul meu, lipite sunt de tine
Ca iedera te infasoara,
Sufletul meu, cu frunza lui usoara
Tulpina ta se-nalta pan’ la stele
Stransa de vrejul gandurilor mele.
Tu nu stii ca esti totul pt mine
Lumina mea si zarile senine.
Vazduhul nalt si apa ce o sorb,
Sufletul meu fara tine-i orb,
Mana tanjeste, mintea se-ncovoaie
Ca spicul de secara fara ploaie
Pamantul meu te cere, cerul meu
In care aud soptind pe D-zeu
Gradina mea cu poame delicate
Fantana mea cu ape ridicate
Tasnind in sus, in soare
Si-aducatoare de racoare.
Vino, femeia mea, sa te mangai
De-a lungul pana la calcai
Cu buzele cu ochii cu visarea.
Ma uit la tine, te framanti ca marea
Din spuma de dantele, din talaze
Cu peruzele, cu smaralde cu topoare
Strecoara-te sub luntrea mea si lina
Du mi-o-n adanc si in lumina.
Te cant ca un copil batran,
Lasa-ma sa te adorm pe san
Lasa-te-ntreaga sa iti leagan moale
In luntre farmecele tale
Si frumusetile tacute
Bijuteria mea cu pietre nestiute
Decat de robul tau care te canta,
Vino incet si ma-nvesmanta,
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu esti iubita mea
Stapana mea,
Durerea mea si bucuria mea.
Noi suntem unul amandoi
Ca un altoi langa alt altoi
Si-n lumea toata suntem doi
Ca doua carti legate intr-o carte,
De-a pururi, zi cu zi pana la moarte
Sa nu mai stiu de nimeni, de nimic
Puiule mic,
Nufarul meu deschis,
Plin de parfume rare si de vis.
