Morfosintaxa pronumelui intre traditional si modern - pronumele

1. 1. concept: clasa de proforme, substitute ale substantivului

2. tipuri de pronume: personal, de politete, de intarire, reflexiv, posesiv, interogativ, relativ, demonstrativ, nehotarat, negativ; pronumele posesive, interogative, relative, demonstrative, de intarire, nehotarate si negative pot insoti substantivele, determinandu-le. In aceasta situatie ele devin adjective pronominale. D.Irimia le clasifica in pronume personale (pronumele personal neutru-notional sau obiectiv-, pronume de reverenta sau de politete, pronume reflexiv, pronume de intarire sau de identificare, pronume posesiv) si pronume nepersonale (pronumele nehotarate, negative, interogative, relative, de cuantificare si ordinale)

1. 3. categorii gramaticale: -specifice: persoana

-imprumutate de la substantivul substituit : gen, numar, caz. Spre deosebire se flexiunea nominala si de cea verbala, flexiunea pronominala este reprezentata, de cele mai multe ori, prin paradigme individuale, specifice unui singur element lexical, unui singur pronume ; pronumele se aseamana cu morfemele, avand un inventar inchis, un numar limitat de forme

tipologie

1. pronumele personal:

1. 2. concept; I. Iodan, Vl. Robu polemizeaza cu definitia traditionala, considerand ca este nepotrivit sa spunem ca toate pronumele personale inlocuiesc substantive, deoarece persoanele I si a II-a nu sunt substitute propriu-zise de substantive; in actul de comunicare, ele se afla de fata, iar pronumele respective trimit la cei doi poli ai comunicarii: locutor, colocutor;

1. 3. flexiunea pronumelui personal; forme accentuate si neaccentuate;absenta formei de genitiv si lipsa flexiunii in raport cu genul la persoanele I si a II-a;(I.Iordan, Vl. Robu includ in paradigma pronumelui personal, la G., pronumele posesiv, datorita relatiei de regim a acestuia cu prepozitiile si locutiunile prepozitionale care cer G.)

1. situatii speciale:

Forme speciale de pronume personal:

Dativul posesiv este o structura sintactica ce contine un pronume personal, forma neaccentuata in cazul D cu sens posesiv.

ex: mana-ti alba, alba-ti mana, Ti-am ascultat sfatul (antepus verbului); Vazandu-ti cartea in librarii, am decis s-o cumpar ( postpus verbului ).

Functie sintactica: atribut pronominal (in cazul dativ).

Atunci cand se leaga prin cratima de o propozitie, are functia sintactica de complement circumstantial: El sta inainte-i.

Dativul etic indica participarea afectiva a locutorului la relatare, nu are functie sintactica, ci doar valoare stilistica.

Ex: Mi si-l lua si mi ti-l tranti pe zmeu in noroi.

Dativul cu valoare neutra

- apare in expresii: Da-i cu bere, da-i cu vin; Si da-i si lupta pana la capat. Ce sa-i faci? Asta e viata!

Acuzativul cu valoare neutra

- apare in expresii: A bagat-o pe maneca; O s-o facem si mai lata; O tine intr-un ras; Nu le are la matematica; N-o mai duce mult; Au sters-o.

Nominativul etic

- intra facultativ in structuri corelative simetrice : nici tu casa, nici tu masa; nu tu bogat, nu tu frumos;

- are functie de insistenta si de marcare a registrului oral, covertind actul de vorbire declarativ intr-unul expresiv (dezaprobare, dispret, indignare).

1. 5. reluarea si anticiparea complementului direct, indirect, si a completivelor directe si indirecte printr-un pronume neaccentuat

1. 6. situatii speciale

-pronumele de pers. a II-a poate indica o persoana nedeterminata

-folosirea pronumelui personal dupa verb este afectiva; expresiva este si constructia in care dupa pronume apare si subiectul exprimat prin substantiv

-forme speciale de plural: al autoritatii, al autorului, al modestiei, al solidaritatii; D.Irimia vorbeste de pluralul exclusiv sau pluralul separativ si de pluralul inclusiv

1. 7. functii sinctactice

Subiect: Noi pregatim un spectacol.

Nume predicativ:

- nominativ: Acum, singura mea speranta este el.

- acuzativ: Florile sunt pentru ea.

- genitiv: Cartile sunt ale lui.

Apozitie: Vinovatul, adica el, va plati despagubiri in valoare de 10 milioane.

Atribut pronominal genitival: Cartea lui e foarte interesanta.

Atribut pronominal in dativ: cumnata lui Ion si mie.

Atribut pronominal prepozitional: Cartea de la voi mi s-a parut interesanta.

Complement direct: Ma sperie gandul ca intr-o zi te-as putea pierde.

Complement indirect:

- dativ: I-am dat cartea.

- acuzativ: Se bizuie pe mine.

Complement de agent: Cartea este scrisa de el.

Complement prepozitional: Ma tem de el cum ma tem de tine.

Complement circumstantial de mod: Invata ca mine.

Complement circumstantial de loc: S-a asezat langa el.

Complement circumstantial de timp: Am sosit dupa el.

2. pronumele de politete:

2. 1. concept

2. 2. flexiune: forme pentru pers. a II-a sia III-a sg. si pl.;folosirea formei de pers. a III-a presupune o deferenta foarte accentuata sau, adeseori, o intentie ironica ;ierarhia tu, dumneata(mata), dumneavoastra (pers. aII-a), el, dansul, dumnealui

2. 3. forme regionale si diminutivarea acestora in limbajul afectiv

2. structura(subst. domnia, excelenta, inaltimea, etc.+adj. posesive si pron. personale de genitiv; )

2. 5. functii sinctactice

3. pronumele reflexiv:

3. 1. concept

3. 2. flexiune: forme proprii (pers. a IIIa, D. si Ac.)- accentuate si neaccentuate- si forme imprumutate;

-statutul formelor isi, si:pe langa verbe reflexive dinamice, eventive, impersonale si pasive, isi pierd valoarea de pronume si devin marci ale diatezei reflexive (vb. dinamice, impersonale, unele eventive), sau ale reflexivului pasiv; pe langa verbele pronominale obiective si reciproce isi pastreaza valoarea de pronume ;totusi, mentioneaza Iordan si Robu, functia de baza a pronumelor reflexive neaccentuate este aceea de morfeme ale diatezei

3. 3. situatii in care apare pronumele reflexiv: a.in constructii in care, insotind un verb, poate fi inlocuit printr-un pronume personal in Ac. sau D.(are rol de complement); b. .in constructii in care,poate fi inlocuit printr-un pronume sau substantiv in N.; c. .in constructii in care substitutia cu pronumele personal nu este posibila

3. tipologia pronumelui reflexiv

a. Reflexivul propriu-zis: marcheaza identitatea dintre subiect si complementul direct, respectiv dintre subiect si complementul indirect, indeplinind functia sintactica a actantului pe care il substituie (complement direct, respectiv complement indirect).

Ex. Ioana se spala. (se indeplineste functia sintactica de complement direct).

b. Reflexivul posesiv

Ex. Copilul isi lauda mama. (isi indeplineste functia sintactica de atribut pronominal in D posesiv).

c. Reflexivul reciproc

Ex. Dan si Mihai se vad des.

d. Reflexivul factitiv (in contextul unor verbe reflexivul participa la structuri factitive, in care subiectul gramatical nu este agentul actiunii exprimate de verb, ci actantul care “face ca” un agent, neexprimat in cadrul structurii, sa faca actiunea exprimata de verb:

Ex. El se tunde (la frizer). (El face ca cineva sa il tunda).

e. Reflexivul inerent Reflexivul poate aparea fara functie sintactica, ca formant in structura unor verbe inerent reflexive. Din punct de vedere semantic, verbele inerent reflexive se subclasifica in :

verbe in structura carora intra obligatoriu  morfemul reflexiv: a se bosumfla, a se codi, a se eschiva de la , a se hazarda, a se lamenta etc. Acestea insa nu sunt conditionate de prezenta morfemului reflexiv se: a coincide cu, a semana cu.

verbe la care diferenta sintactica (prezenta / absenta morfemului reflexiv) se coreleaza cu o diferenta semantica: a se astepta la / a astepta, a se ruga /a ruga, a se purta/a purta etc.

f. Reflexivul pasiv

Ex. Cartea se citeste (semnificatia este pasiva: cartea este citita)

g. Reflexivul impersonal intra in doua tipuri de structuri.

structuri cu verbe inerente impersonale, unde reflexivul este format obligatoriu, (se cuvine / cuvine)

structuri contextual impersonale: Se vorbeste mult aici.

Observatie:

Pronumele reflexive are forme proprii doar la persoana a III-a. Pentru persoanele I si a II-a pronumele reflexive imprumuta formele pronumelui personal.

Ex: Eu ma intreb (pronume reflexiv).

El ma intreaba. (pronumele personal).

Paradigma pronumelui reflexiv este urmatoarea:

3. 5. forme speciale: dativul posesiv

3. 6. functii sintactice

Nu se cunoaste pe sine. (complement direct)

Nu are incredere in sine. (complement prepozitional)

Siesi isi atribuie toata viata. (complement indirect)

Ea isi respecta prietenii. (atribut pronominal in D posesiv)

S-a anuntat inceperea competitiei. (fara functie sintactica)

Se pare ca vor castiga si anul acesta. (fara functie sintactica)

Lucrare: MAITREEYI COMENTARIU – romanul Maitreeyi de Mircea Eliade Proiect: Rondelul rozelor de august de al

Se lumineaza cerul spre rasarit. ((fara functie sintactica).

pronumele de intarire (folosit in limba romana contemporana doar ca adjectiv; in prezent, pronumele de intarire si-a pierdut autonomia functionala sintactica si functioneaza ca un determinant izolant de individualizare, ca si articolul ; D.Irimia il numeste pronume personal de identificare)

1. concept

2. flexiune

3. structura: ins(u), insa, insi,inse (vechi pronume personale provenite din lat. ipse) +pron. personale sau reflexive neaccentuate de dativ, si pron. pers. de dativ (le)

functii sintactice

-acordul adjectivului de intarire;

-valoarea adverbiala a lui insusi, invariabil si cu sensul de chiar, valoare pe care a avut-o in limba de altadata

5. pronumele posesiv:

5. 1. concept

5. 2. structura: art. posesive al, a, ai ale +posesivele: meu, mea,mei,etc; unii cercetatori considera ca al, ai, a, ale,sunt pronume semiindependente

flexiunea art. posesiv-genitivale (nu are forme pentru G. D. singular)

5. 3. flexiune posesivului (dupa numarul de obiecte posedate si dupa numarul de posesori)

5. functii sintactice

Observatii

-conversiunea sa in adjectiv pronominal;adjectivul posesiv se acorda in persoana si numar cu numele posesorului si, in acelasi timp, in gen, numar, caz cu numele obiectului posedat;

-sensurile posesivului :apartenenta, dependenta, subiectiv, obiectiv;

-limba populara si cea familiara cunosc la pers. a III-a masc. sg.si formele enclitice –so, -su;posesivele conjuncte cu substantivul determinat, cand acesta exprima un grad de rudenie sunt marci ale G. D., neanalizabile din punctul de vedere al functiei sintactice

-ortografia pronumelui si adjectivului posesiv

6. pronumele interogativ-relativ (unii cercetatori considera ca gruparea acestor pronume in doua clase distincte, pronume interogative si pronume relative, este justificata nu numai semantic, ci si structural )

6. 1. concepte

6. 2. Flexiunea pronumelui si adjectivului pronominal

Cine

Cine apare doar in contexte de singular, masculin.

Ce

Ce nu distinge genul si numarul si nu se foloseste in contexte de genitiv si dativ.

Rar se foloseste in contexte de genitiv o constructie analitica ( constructii prepozitionale echivalente cu genitivul –a+ Ac: Impotriva a ce te ridici acum?

Cat

Constructii analitice: a+Ac –pentru genitiv: Casele a cati oameni au fost distruse?

la+Ac –pentru dativ: La cati dintre acestia s-au dat despagubiri?

Al catelea

6. forme simple si forme compuse ale pronumelui relativ; clasificarea pronumelui relativ in: pronume relative absolute, pronume nehotarate relative si pronume interogative relative situatia formelor cel ce, cei ce, cele ce, al caror proces nu s-a incheiat inca, elementele lui fiind analizabile in: pronume demonstrativ+pronume relativ;pronumele relativ compus ceea ce cu sens neutru se comporta ca o unitate indivizibila; folosirea (regional) a pronumelui relativ invariabil de;

6. 5. folosirea pronumelor in expresii: care de care;care mai de care, care pe care ;

6. 6. functiile sintactice ale pronumelor relative

6. 7. dublul rol sintactic al pronumelor relative: apartin propozitiei subordonate si, in acelasi timp, depind si de predicatul propozitiei regente. Pronumele relative introduc in fraza diferite tipuri de subordonate:

v     Subiectiva: Cine sapa groapa altuia, cade el intai in ea.

v     Predicativa: Va deveni ce si-a dorit.

v     Atributiva: Locuiesc in casa in care au locuit parintii mei.

v     Completiva directa: Cheama-l pe cine ti-a promis ca te ajuta.

v     Completiva secundara: M-a sfatuit ce sa fac in caz de primejdie.

v     Completiva indirecta: Nu-i dau ciocolata cui ma supara.

v     Completiva prepozitionala: Ma gandesc cu ce sa-l pacalesc.

v     Completiva de agent: Am fost pedepsita de cine nu ma asteptam.

v     Predicativa suplimentara: Il stii ce-i poate pielea.

v     Circumstantiala: Mergeam in spatele cui mergea mai repede din grup.

6. 8. conversiunea in:

- adjectiv pronominal relativ interogativ; functii sintactice;

-adverb ( ce, in constructii cu verbul din regenta repetat, are valoare de adverb relativ si sens temporal, fiind echivalent cu cat timp; are valoare adverbiala si in constructii in care exprima cantitatea si intensitatea; cantitatea se mai exprima prin ce de, iar intensitatea prin ce mai precum si prin expresiile de ce, de ce..si din ce in ce)

7. pronumele demonstrativ:

7. 1. concept

7. 2. clasificare: apropiere, departare, identitate, diferentiere, diferentiere si departare ; apropiere, departare, apropiere si diferentiere, departare si diferentiere ;apropiere, departare, identitate, diferentiere

-forme literare si populare

-structura pronumelui demonstrativ de identitate = pron. demonstrativ de departare + particula invariabila si; pronumele demonstrativ de diferentiere = adjective demonstrative (cest, ceasta, cesti, ceste)+ pronume demonstrative (alalt, alalta, alalti, alalte);pronumele demonstrativ de diferentiere si departare = pron demonstrativ (cel, al, etc.)+ pron. demonstrativ(alalt,etc.)

7. 3. cazuri speciale de folosire a unor pronume demonstrative : folosirea cu sens neutru a unor forme de feminin ale pronumelor demonstrative, singure sau in expresii regionale (toate cele, multe cele, alte cele), precum si in locutiuni adverbiale (afara de aceasta, pe langa aceasta, de aceea, etc.); substantivarea unor forme populare (asta, ala) cu implicatii afective ; valoarea superlativa a expresiilor ca acele, ca aceea;

7. functii sintactice

subiect: Acesta este interesant.

nume predicativ: Actorul este acelasi.

atribut: Cartea acestuia va aparea curand.

complement direct: Pe acesta nu-l cunosc.

complement indirect: I-am promis-o celuilalt.

complement prepozitional: Ne gandim la acelasi.

complement circumstantial de loc: In aceeasi am pus-o si eu.

predicativ suplimentar: Il gasesc acelasi, chiar si dupa atatia ani.

7. 5. conversiunea in adjectiv demonstrativ; functii sintactice ale acestuia ;

8. pronumele nehotarat (Iordan si Robu considera mai potrivita sintagma de pronume nedefinite)

8. 1. concept

8. 2. declinare

-forme simple si compuse

8. 3. pronume nehotarate care nu pot fi adjective pronominale: altceva, altcineva, cineva, careva, fiecine, oricine

sunt numai adjective pronominale: alde (spre deosebire de Gramatica limbii romane, I.Iordan, Vl. Robu il considera”determinant minimal semiindependent”), fiece, niscai, niscaiva;

Adjective pronominale nehotarate un, o sunt omonime cu articolele nehotarate si cu numeralele cu valoare adjectivala.

Exemplu: A sunat un om la usa. Te cauta pe tine. (articol nehotarat)

Un om sapa, alt om punea seminte.( adjectiv pronominal nehotarat)

Un copil citea, doi copii scriau. (numerale cu valoare adjectivala)

Alde este popular si apare in fata unor substantive proprii, a unor substantive exprimand grade de rudenie sau a unor pronume personale.

Exemplu: alde Ion, alde tata, alde noi.

Uneori apare cu prepozitia de cu sens partitiv.

Exemplu: Intre acesti din urma erau de-alde batranul Alecu Florescu.

8. cazuri speciale de folosire a unor pronume si adjective nehotarate :forme de feminin cu sens neutru (una si alta), utilizate singure sau in expresii: unul una, altul alta; din una-n alta; ba una, ba alta; ba de una, ba de alta; nici una, nici alta; pana una-alta;folosirea pronumelor unul si altul cu sens peiorativ; folosirea adverbiala a pronumelui ceva; rolul relational al unor pronume nehotarate

8. 5. functii sintactice

-locutiuni pronominale nehotarate: cine stie cine (ce, cat, cata, cati, cate)

conversiunea pronumelui nehotarat in: - substantiv prin articulare sau in metalimbaj

- adjectiv pronominal nehotarat;

9. pronumele negativ :

9. 1. concept

9. 2. declinare

-forme simple si compuse

-structura pronumelor niciunul, niciuna: adverbul nici+pronumele nehotarate unul, una;

9. 3. pronumele negativ nimic+prepozitii formeaza locutiuni adverbiale si adjectivale: pe nimic, intru nimic, cu nimic;poate intra de asemenea in expresii: nimica toata

- nimeni si nimic sunt intotdeauna pronume negative

-niciun, nicio, niciunii sunt intotdeauna adjective negative

9. functii sintactice

D.Irimia vorbeste separat de pronumele de cuantificare (traditionalul numeral) pe care il clasifica in: -pronume de cuantificare numerica simpla

-pronume de cuantificare totalizatoare (colectiva)

- pronume de cuantificare nedeterminata

-pronume de cuantificare distributiva

si de pronumele ordinal (traditionalul numeral ordinal) clasificat in: simplu(intaiul, primul, secundul, ultimul), cumpus (al doilea etc), si locutiuni pronominale (al nu stiu catelea, cine stie al catelea, cel din urma)

structura etimologica a pronumelor romanesti[16]

Test de autoevaluare

Precizati functia sintactica si valoarea morfologica a cuvintelor subliniate:

L-au intalnit pe colegul impotriva caruia erau toti.

Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Cata s-a vandut?

Prietenia dintre ei a depasit interventia unora dintre cei de acolo impotriva lor si contra noastra.

El si-a spus parerea si despre ai nostri.

Nu-mi amintesc ce-i place.

Ceea ce e bine pentru tine e rau pentru mine.

Parerea lui este contra tuturor asteptarilor

Unul i-a dat bani, altul haine.               

Ce intrebare mai e si asta

De cine a fost ajutat?

La cate fete ai dat flori?

Cu cine s-a intalnit?

Alcatuiti propozitii cu atribute pronominale exprimate prin sapte pronume personale diferite, in G.

3. Alegeti forma corecta a pron. rel. care din fraza:

Aceasta este o actiune . efect va fi resimtit mult mai tarziu.

Baiatul . carte este rupta, nu mai vorbeste cu noi.

Pisica . mancare este pe masa, toarce fericita.

Magazinul . reclame sunt luminoase se va deschide maine.

Fata . prieteni merg la petrecere este Mara.

Camera . pereti sunt zugraviti este a mea.

Femeia . ochelari s-au spart este suparata.

Fetele . haine sunt la moda sunt din blocul meu.

Ce functii are pron. rel in urmatoarele fraze:

a.      S-a prezentat la examenul in vederea caruia s-a pregatit.

b.      A gasit cartea din pricina caeia s-au certat.

c.       Nu stia a cui era cartea.

d.      S-a intors in orasul in care s-a nascut.

e.      Drumul, de-a lungul caruia se intindeau satele, era lung.

5. Precizati valoarea morfologica a cuvintelor:

A cumparat un peste. A cumparat niste pesti. A cumparat niste peste.

Ajutam pe oricine are nevoie.

Am vazut in ce stare l-au adus.

Acesta este comportamentul lui obisnuit.

Aceasta este cartea lui Mihai.

Ma duc la mare.

Ma duce cu masina.

Va doare capul?

Va puneti lavaliera.

Va mirati de schimbarile facute?

Va place Brahms?

6. Transformati urmatoarele pronumele interogative in pronume relative: cine, ce, cui, al cui, pe cine, care, a cata.

Ex. Cine ma striga? Te-am intrebat cine ma striga.