Morfologia sau sistemul paradigmatic la limbii romane

Acceptii ale conceptului de paradigma.

Acceptii ale conceptelor de morfologie

Subsistemul partilor de vorbire sau al claselor lexico-gramaticale

Acceptii ale conceptului de paradigma.

Termenii de paradigma si sintagma, sintagmatic-paradigmatic,sintagmatica-paradigmatica au fost introdusi in metalimbaj de catre Saussure si Hjelmslev. Referindu-se numai la codul limbii in sens restrans, Saussure nota ca gramatica unei limbi postuleaza doua variante principale: o gramatica asociativa (adica paradigmatica) si o gramatica sintagmatica.

Conceptul de paradigma (sau sistem) din structuralismul european corespunde conceptului de pattern (tipar, structura) din structuralismul american, termen introdus de lingvistul american Ed. Sapir.

Dictionarul de stinte ale limbii[1] defineste paradigma “ansamblul formelor flexionare ale aceluiasi cuvant, cuprinzand totalitatea variatiilor de flexiune pe care un cuvant flexibil, intr-o limba data, le poate avea, forme ale declinarii cuvantului sau ale conjugarii lui”; exista, in afara paradigmelor morfologice, paradigme lexico-semantice (de ex. paradigma numelor de culori), paradigme antonimice (ex. bolnav-sanatos), paradigme sinonimice (vorbaret, limbut, locvace, guraliv), paradigmele functiilor sintactice sau ale partilor de propozitie (paradigma subiectului reuneste substantive, pronume, numerale in  nominativ, propozitii subiective etc.)

I. Iordan si Vl. Robu definesc paradigma “raportul de opozitie dintre o unitate minimala prezenta in text si alta unitate minimala (ori alte unitati) care nu este prezenta, dar ar putea figura in acelasi punct al textului, schimbandu-I sensul. Cu alte cuvinte, paradigma este rezultatul unei operatii de comutare intre membrii aceleiasi clase, dintre care unul singur este in praesentia, iar ceilalti se afla in absentia”[2].Asadar, concluzioneaza cei doi cercetatori, in timp ce relatia sintagmatica se gaseste in totalitate in text, ca si termenii pe care ii combina, raportul paradigmatic iese din text, deoarece este o corelatie dintre un termen in praesentia cu alt (alti) termeni in absentia. Sintagma este o conjunctie textuala, iar sarcina proiectarii si stabilirii ei apartine locutorului, pe cand paradigma este o disjunctie textuala, stabilirea sarcinii ei apartine lingvistului, prin deschiderea unor inventare prin operatia de comutare in anumite puncte ale lantului textului, iar termenii absenti se iau din alte texte. Alte teorii structuraliste afirma ca, daca sintagma exista in mesaj, paradigma exista in competenta lingvistica a vorbitorului, sub forma asociatiilor de idei . Chiar si Saussure sustinea la un anumit moment acest lucru, considerand paradigmele din gramatica traditionala un tip special de relatii asociative.

Eugeniu Coseriu defineste paradigma “orice clasa unitara de functii si/sau de forme in interiorul careia se opereaza o selectie paradigmatica imediata ”[4]. Astfel, spune marele lingvist, genul si numarul lui prieten apartin paradigmelor de gen si numar proprii limbii romane.

In Morfologia structurala a limbii romane, Valeria Gutu Romalo defineste paradigma printr-un raport de sinonimie cu flexiunea: “multimea de forme sub care un cuvant apartinand unei parti de vorbire flexibile se realizeaza in comunicare ”[5]; acelasi raport de sinonimie il stabileste si Dictionarul de stiinte ale limbii: “totalitatea formelor unui cuvant flexibil” ; astfel, flexiunea sau paradigma cuvantului casa grupeaza formele: casa, case, casei, casele, caselor, iar a cuvantului a merge: merg, mergi, merge . ;mergeam, mergeai, mergea . ; am mers, ai mers, a mers . ; mersei, mersesi, merse . ; mergand etc.

Lucrare: MAITREEYI COMENTARIU – romanul Maitreeyi de Mircea Eliade Proiect: Rondelul rozelor de august de al

Acceptii ale conceptului de morfologie

Termenul de paradigmatic este un termen sinonim cu cel de morfologic, iar componentele sale (parti de vorbire, flexiune, categorii gramaticale, morfeme) fac obiectul de studiu al morfologiei. Gramatica limbii romane, Ed. Academiei, defineste morfologia ca parte a gramaticii care “cuprinde regulile de privitoare la forma cuvintelor si la modificarile formale ale cuvintelor studiate pe parti de vorbire” ; G.A stabileste urmatoarele componente ale morfologiei “clasificarea cuvintelor in parti de vorbire”, “modificarile lor formale in diferite intrebuintari (adica flexiunea)” ,“structura sau organizarea interna a cuvintelor din punctul de vedere al valorii elementelor componente.

Etimologic, morfologia este o stiinta a formelor (cuvantul morfologie provine din limba greaca, fiind format din morfe “forma”+ logos, invatatura) care se ocupa de flexiunea cuvintelor considerate sub aspectul expresiei, prin opozitie cu sintaxa, care studiaza combinarea cuvintelor in vederea evidentierii functiilor acestora. Opozitiei etimologice forma-combinare, i-a luat locul opozitia expresie-functie. In gramatica traditionala, morfologia este o stiinta a cuvantului, urmarit sub aspectul flexiunii sale, pentru exprimarea categoriilor gramaticale, in opozitie cu sintaxa, care studiaza combinatiile de cuvinte si functiile pe care le iau acestea in cadrul combinatiilor. In structuralismul unitatea fundamentla nu mai este cuvantul, ci morfemul, ceea ce duce la estomparea granitelor dintre morfologie si sintaxa, cuvantul fiind privit ca o combinatie de morfeme,deci cele doua discipline studiind combinatiile de morfeme si comportand tipuri asemanatoare de relatii.

Iordan si Robu inteleg prin morfologie “gramatica structurii morfologice a cuvantului ca unitate a unei clase gramaticale sub aspectul formei si al valorilor gramaticale( . ) morfologia studiaza regulile care explica structura interna a cuvantului, adica regulile care explica structura interna a cuvantului, adica regulile de combinare a morfemelor lexicale si gramaticale in cuvinte, stabilirea paradigmelor lor in dependenta de categoriile de gen, numar caz etc.” Cei doi cercetatori organizeaza studiul morfologiei luand ca baza de plecare clasele gramaticale de cuvinte.

In Structura morfologica a limbii romane contemporane, autorii considera “morfologia ca studiul formelor si al valorilor lor”.

Test de autoevaluare

Realizati paradigma cuvantului masa. Observati in functie de ce categorii gramaticale se realizeaza.

Precizati categoriile gramaticale materializate in seria veneam, veneai, venea, veneam, veneati, veneau.

Dati doua argumente ale interferentei morfologiei cu sintaxa.

Dati exemplu de paradigma unui pronume personal. Observati radicalii diferiti. (supletivismul)

Definiti conceptul de morfologie.