| 
   Gresit 
   |  
   Corect 
   |  
   Observatii 
   | 
 
 
  | 
   *presedentie  
   |  
   presedintie  
   |  
   Probabil
  o influenta de la prezidential. 
   | 
 
 
  | 
   *fregvent  
   |  
   frecvent  
   |  
   Sub
  influenta consoanei sonore
  /v/ se modifica, gresit, si consoana surda /k/. 
   | 
 
 
  | 
   *cunostiinta  
   |  
   cunostinta  
   |  
   Unii
  vorbitori fac diferenta dintre cunostinta cu
  sensul de persoana cunoscuta si *cunostiinta
  cu sensul de informatie cunoscuta, insa forma *cunostiinta
  nu exista. 
   | 
 
 
  | 
   doua
  *ridichii 
  culoarea *ridichiei 
   |  
   doua
  ridichi 
  culoarea ridichii 
   |  
   Conform
  Dictionarului ortografic al limbii romane din 2002 (si altor
  lucrari) pluralul nearticulat
  al substantivului ridiche este ridichi,
  iar forma articulata de genitiv-dativ este ridichii. 
   | 
 
 
  | 
   *nostrii  
   |  
   nostri  
   |  
   Grupul
  de consoane str din nostru face ca in forma de plural i-ul
  final sa fie o vocala
  propriu-zisa, nu doar o palatalizare
  nesilabica a consoanei anterioare, asa cum se intimpla cel mai
  frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi).
  Acest fenomen este interpretat gresit de unii vorbitori ca o necesitate
  de a scrie cuvintul nostri cu doi i la urma.  
  Un fenomen similar se
  intimpla in cazul substantivului membru (printre altele), care are
  la plural forma nearticulata membri si forma cu articol
  hotarit membrii; aceste forme sint adesea confundate in scris. 
   | 
 
 
  | 
   mi-ar
  *place  
   |  
   mi-ar
  placea  
   |  
   Tranzitie
  considerata gresita a verbului
  a placea de la conjugarea a II-a la a
  III-a in forma *a place si flexionarea lui dupa modelul
  verbelor a face, a duce. In aceeasi categorie intra
  si verbe precum a tacea, a parea etc. In caz de
  dubiu, pentru a determina conjugarea corecta exista metoda de a construi
  infinitivul lung si de a observa pozitia
  accentului, pe terminatie (conjugarea a II-a: placere,
  tacere, parere) sau pe
  radacina (conjugarea a III-a: facere, ducere);
  infinitivul scurt are accentul pe aceeasi pozitie (a placea,
  a tacea, a parea, dar a face,
  a duce). 
   | 
 
 
  | 
   *genuchi  
   |  
   genunchi  
   |  
     
   | 
 
 
  | 
   *delicvent  
   |  
   delincvent  
   |  
   Forma delicvent
  figureaza in citeva dictionare ca varianta a lui delincvent. 
   | 
 
 
  | 
   *oprobiu  
   |  
   oprobriu  
   |  
     
   | 
 
 
  | 
   *frustare  
   |  
   frustrare  
   |  
     
   | 
 
 
  | 
   *intinerar  
   |  
   itinerar  
   |  
     
   | 
 
 
  | 
   *repercursiune  
   |  
   repercusiune  
   |  
   Probabil o
  influenta de la cuvinte precum incursiune, recursiune,
  excursiune, toate derivate de la curs, in latina currere (a curge,
  a alerga), cu formade participiu
  trecut cursum. Cuvintele percusiune si repercusiune
  deriva insa de la latinescul percutere (a lovi, a infige). 
   | 
 
 
  | 
   *creem 
  *creaza 
   |  
   cream 
  creeaza 
   |  
   Verbul a
  crea se conjuga exact la fel ca a lucra, cu terminatiile
  adaugate la radacina cre- in loc de lucr-.
  Faptul ca radacina se termina intr-o vocala
  creeaza succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul
  e-a in cream) si induce in eroare multi
  vorbitori. 
   | 
 
 
  | 
   *mingie 
  *mingii 
   |  
   minge 
  mingi 
   |  
   Forma
  corecta a substantivului este minge. Forma mingie nu exista in limba
  romana, iar mingii nu este forma de plural, ci forma de
  dativ-genitiv a substantivului. 
   | 
 
 
  | 
   ca
  *si  
   |  
   ca 
  („in calitate de”) 
   |  
   Cind ca
  este folosit in comparatii cu sensul „la fel cu”, inlocuirea lui cu „ca
  si” este permisa (ca si mine, ca si cum).
  Sensul „in calitate de” nu permite o asemenea inlocuire, desi multi
  vorbitori procedeaza astfel, uneori pentru a
  evita cacofonii: *„A fost ales ca si
  conducator”, *„numirea lui ca si ministru”.  
   | 
 
 
  | 
   *vroiam 
  *vroiai 
  *vroia 
  etc. 
   |  
   voiam 
  voiai 
  voia 
  etc. 
   |  
   Formele *vroiam,
  *vroiai etc. nu exista, ci sint un hibrid intre formele a
  doua verbe diferite, dar sinonime: a voi si a vrea.
  La timpul imperfect se prefera de obicei a voi, dar se pot folosi
  si formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el
  vrea, pronuntate cu diftongul ea; se observa ca la
  persoana a III-a singular apare o
  coincidenta suparatoare intre imperfect si prezent. 
   |