Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie Gradinita Literatura Matematica Meteorologie Qdidactic » didactica & scoala » geografie » meteorologie Formele barice majore ale Troposferei: anticiclonii si ciclonii Formele barice majore ale Troposferei: anticiclonii si ciclonii Formele barice majore ale Troposferei: anticiclonii si ciclonii 1. Trasaturi generale In cadrul Troposferei (primul si cel mai dens strat atmosferic aflat intr-o intima si energizanta intrepatrundere cu suprafata terestra) aerul, in continua agitatie, nu ajunge niciodata in pragul haosului. Si aceasta pentru ca, 'fluidul atmosferic' se supune unor legi specifice, in toate formele sale de miscare. Aerul troposferic este organizat, in mod natural, in anumite formatiuni care executa miscari proprii, specifice si care, in acelasi timp, intra in relatii reciproce, de angrenaj, asigurand continuitatea circuitului global al transferurilor de energie, de masa, de umezeala si de impuls in cadrul intregului invelis. Baza fizico-matematica a acestui domeniu face obiectul 'Meteorologiei dinamice', existand o ampla bibliografie pentru cei interesati (meteorologii considerand-o fundamentala in devenirea lor). Cursul de fata nu si-a propus, insa, aprofundarea teoretica a miscarilor aerului in cadrul unor formatiuni organizate, ci si-a propus numai prezentarea succinta a trasaturilor de baza ale unora dintre ele. Si aceasta pentru ca, in mod sigur, ecologul de maine le va intalni si va trebui sa ia decizii, in momentele cruciale, pentru protectia mediului in teritoriul de care va raspunde, tocmai tinand seama de efectele lor Nu vom insista nici asupra teoriilor de formare ale acestor centri atmosferici de actiune, teorii purtatoare inca de ambiguitati, dupa cum, foarte bine a reiesit la capitolul despre circulatia generala a aerului troposferic (capitolul 4). Nu comitem un sacrilegiu stiintific asadar, lasand ca studentul sa aleaga singur studierea teoretica a miscarilor in anticicloni si cicloni, a fronturilor atmosferice sau a maselor de aer. Pentru ca, indiferent de teoria de formare sau de autorul care a imaginat-o, aceste adevarate 'personalitati' troposferice exista si actioneaza in natura intr-un anume fel, iar omul nu poate face decat sa le cerceteze atent, sa le masoare parametri si sa le prevada efectele. In acest sens, rezultatele la scara globala vor fi prezentate in cele ce urmeaza. Figura nr.1 a si b prezinta, in viziunea lui Strahler, persistenta in timp a anticiclonilor si ciclonilor (statistic vorbind) intre anumite latitudini geografice. Sagetile autorului sugereaza sensul de miscare a particulelor in plan orizontal acesta aflandu-se la baza actului de cuplare ciclon-anticiclon si invers.

b)

Fig.1 Media presiunii atmosferice si vanturile de suprafata

(dupa Strahler A., 1973) a) Ianuare b) Iulie

Modalitatea de a obtine aceasta reprezentare in plan a unor forme de relief atmosferic este pur geografica si anume prin transpunerea pe harti geografice de inalta fidelitate a valorilor de presiune masurate la statiile meteorologice dintr-o anumita zona la acelasi moment de timp; dupa scrierea valorilor are loc trasarea izobarelor din 5 in 5mb sau din 4 in 4mb, obtinandu-se astfel hartile campului baric la ore fixe (fig.2) sau hartile campului baric mediate pentru diverse intervale de timp (fig.1).

Figurile citate demonstreaza ca ordonarea distributiei pe harti a valorilor de presiune atmosferica cu ajutorul izobarelor conduce la obtinerea configuratiei „campului baric”, a „reliefului baric” sau a „formelor barice ; izobarele, in meteorologie, sunt comparabile cu ceea ce in topografie reprezinta curbele de nivel ale reliefului terestru, deci sunt proiectii in plan orizontal ale unor sectionari izovalorice de relief baric in care se exprima, real, troposfera la nivelul suprafetei terestre.

Fig.2 Harta barica la sol pentru sectorul atlantico-european in ziua de 9 03 1995, ora 12Gmt (Meteo France)

In sinoptica (acesta fiind compartimentul meteorologiei care se ocupa de centrii barici pentru a elabora prognoze de vreme) hartile pe care se traseaza izobarele sunt foarte complexe, ele cuprinzand informatii codificate privind toate observatiile si masuratorile efectuate la statiile meteorologice de sol la o anumita ora (fig. 2), valoarea de presiune fiind numai unul dintre parametrii de interes.

Cand hartile reprezinta intregul glob, pe langa centrele clasice de presiune (anticicloni-M si cicloni-D)[1] se evidentiaza si zonele de presiune ale planetei (fig. 1 a si b), dinspre Ecuator, simetric, spre calotele polare.

Limita meteorologica valorica, considerata conventionala, dintre formele de relief troposferic pozitive si cele negative este de 1013 mb, respectiv de 760 mm Hg[2]. In practica insa, se foloseste, ca linie de separatie conventionala, izobara de 1015 mb (fiind cea mai apropiata de 1013 mb) deoarece izobarele, asa cum s-a aratat mai sus, se traseaza din 4 in 4 mb sau din 5 in 5 mb (ca in fig.1 si respectiv fig.2).

Pe aceleasi doua figuri (1 si 2) se observa ca, dimensional, anticiclonii (notati cu majuscula M) sunt cu mult mai mari decat ciclonii (notati cu majuscula D). Cu toate acestea, in invatamantul meteorologic, sub influenta 'scolii Bergen', pana astazi ciclonii au fost si sunt prezentati ca factor cheie al dinamicii troposferice; si aceasta deoarece ei sunt cei care provoaca deteriorarea vremii, ei contin fronturile atmosferice si le antreneaza cu ei in lungul unor traiectorii de sute si chiar mii de kilometri. In schimb anticiclonii (M), cei care vin de regula 'dupa' cicloni, pentru ca aduc vremea frumoasa sau stabila nu creeaza probleme oamenilor, de aceea poate geneza si functia lor in schimbul global atmosferic nu prea au stimulat spiritul de ”lupta in opinii' al cercetarii meteorologice.

2. ANTICICLONII  

Anticiclonii[3] supranumiti si 'maxime barometrice' sau 'centre de maxima presiune atmosferica' sunt forme de relief baric pozitive, comparabile cu muntii sau dealurile izolate ale reliefului terestru[4].

Figura 3, sectiunea A sugereaza forma idealizata si miscarile tipic anticiclonice in cadrul 'corpului anticiclonic' material din atmosfera, iar sectiunea B sugereaza proiectia anticiclonului in plan orizontal (prin intermediul izobarelor ca linii de egala valoare a presiunii aerului la nivelul suprafetei de proiectie, de obicei la nivelul de 0 m al marii).

Figura 4 prezinta, ca proiectie in plan, derivata de 'dorsala' anticiclonica drept o prelungire, intr-o directie sau alta, a masei de aer din corpul anticiclonic identificat in natura.

Figura 5 prezinta 'braul' anticiclonic ca pe o alta forma derivata; figura 6 arata cum se cupleaza ciclonii si anticiclonii, ca partile unui mecanism de ceasornic, intre ele existand si spatii divergente, ca in configuratia numita „sa barometrica”.

Fig.5 Braul anticiclonic, de tip euroatlantic, ca forma derivata a reliefului pozitiv troposferic

Fig.6 Saua barometrica de tip euroatlantic (intre un anticiclon rece polar si unul cald de tip azoric, la sud, si doua depresiuni surori de tip Islandez in succesiune, una la vest sialta la est)

Revenim la figura 3 din care se deduce ca: presiunea atmosferica creste de la periferie catre interiorul anticiclonului (vezi valoarea izobarelor), miscarile in plan orizontal sunt centrifuge si in sensul acelor de ceas pentru emisfera nordica dar invers pentru cea sudica, iar miscarile in plan vertical sunt descendente, deci dinspre troposfera inalta spre sol in ambele emisfere (vezi sagetile). Nu exista insa un anumit sens de evolutie termica (cum se intampla in cazul ciclonilor), anticiclonii putand fi in intregime „reci”, „calzi” ori aglutinati (reci + calzi) prin alipire.

Reamintim ca formele derivate de ordin primar ale anticiclonilor sunt prelungiri directe ale acestora si poarta denumirea de dorsale anticiclonice.

Anticiclonii, spre deosebire de cicloni, sunt 'superstaruri' din punct de vedere al dimensiunii si predomina ca extindere pe planeta. Pot atinge diametre de la 5 pana la 10000km, de 2 - 3 ori mai mari decat ale ciclonilor cunoscuti ca fiind foarte mari (Islandez si Aleutin).

Meteorologii departajeaza urmatoarele categorii de anticicloni, dupa criteriul termic si anume:

Anticiclonii calzi de brau tropical, inalti cat toata troposfera uneori, sunt centrati intre 20 si 30^o nord si sud, ating valori de 1025, 1030 mb (fig. 1 si 3), sunt calzi pe toata coloana de aer (12 - 16 Km) si se suprapun peste marile deserturi ale planetei.

Anticiclonii reci de calota polara sunt anticicloni scunzi, nedepasind 2 - 3km inaltime (fig.7), dar pot atinge presiuni la sol de 1040, 1050mb, chiar mai mult, avand de regula temperaturi de -40^o,

-50^oC; ei 'aluneca' iarna fie spre Canada, fie spre Asia, lasand impresia ca, trecator, atmosfera Polului Nord s-a <<depresurizat>> fata de schema circulatiei generale a atmosferei.

Fig.7 Sectiune idealizata prin anticiclonul rede de calota polara (inaltime, dispunerea straturilor de aer)

Anticiclonii termici de iarna sunt formatiuni barice reci, puternice dar sezoniere, care apar in iarna boreala deasupra Canadei si partii de nord-est a S.U.A., dar si deasupra Asiei continentale fiind alimentati ritmic de nuclei polari mobili anticiclonici. Spre deosebire de anticiclonii tropicali sau cei de calota polara, acesti anticicloni termici de iarna se nasc prin supraracirea aerului ajuns sa stationeze un timp indelungat deasupra marilor blocuri continentale nord-emisferice datorita incetinirii ritmului de miscare a particulelor lor in plan orizontal si a intensificarii miscarilor descendente ale acestora in plan vertical. De aceea se mai numesc si „anticicloni de subsidenta” sau „anticicloni de tasare”. In cazul lor se realizeaza cele mai scazute temperaturi la nivelul solului, de sub -70^o in Siberia Orientala.

AMP-urile, sau anticiclonii mobili polari intalniti in teoria Leroux (teorie tratata la capitolul privind circulatia generala a aerului in troposfera), constituie o realitate in practica meteorologilor previzionisti, chiar daca ei nu le-au atribuit acest nume ci numai pe acela de: 'anticicloni tineri', 'anticicloni mobili', sau 'nuclei mobili anticiclonici' si inca cu mult inaintea autorului citat.

Ei se prezinta ca volume de aer dens si rece, de forma lenticulara, de mica dezvoltare verticala, desprinse periodic din anticiclonii reci de baza, adica arctici si antarctici; au tendinta de a se deplasa spre latitudini mai calde, ceea ce si reusesc, alimentand continuu, dupa parerea lui Leroux, chiar in mod direct braul anticiclonilor tropicali calzi (prin aglutinare).

Anticiclonii euroatlantici si denumirile lor meteorologice

Conform denumirilor oficiale folosite in Romania de catre meteorologii sinopticieni, in spatiul geografic euroatlantic activeaza urmatorii anticicloni: Anticiclonul Azoric[5] (cald), care isi trimite cvasipermanent nuclei mobili sau dorsale deasupra Europei din directie vestica si derivatele acesteia.

Anticiclonul Scandinav alternand cu Anticiclonul Groenlandez considerati ca anticicloni reci, desprinsi din anticiclonul de calota polara (sau chiar intrand partial in constituirea corpului de masa al acestuia); Anticiclonul Scandinav inainteaza uneori cu partea sa sudica pana in Romania sau isi trimit dorsale puternice spre est, pericarpatice. Directia lor de deplasare spre Europa este: nord-sud pentru Anticiclonul Scandinav si respectiv NV - SE sau chiar V - E pentru nucleii desprinsi din Anticiclonul Groenlandez care ajung sa traverseze Europa Centrala.

Iarna activeaza temporar Anticiclonul Est-European de iarna care se constituie deasupra spatiului european al Comunitatii Statelor independente prin aport de masa din partea celorlalti anticicloni prezentati anterior. Noul anticiclon termic, de iarna, numit Est-European, influenteaza uneori foarte serios, in sens negativ, vremea pe batranul continent, fapt pentru care foarte gresit i se mai spune si Anticiclonul Siberian (consideram gresita denumirea aceasta data „dupa ureche” pentru ca, pe de o parte, Siberia nu apartine Europei, este situata la est de Muntii Ural, dar si pentru ca anticiclonii care se formeaza totusi acolo, deci in Siberiile Asiei, sunt mult mai severi din punct de vedere termic, iar traiectoriile lor NU afecteaza Europa, ci centrul si estul marelui continent asiatic).

Nucleii anticiclonici central-europeni apar adeseori in configuratiile sinoptice euroatlantice. Acestia pot fi desprinsi fie din Anticiclonul Azoric, fie din Anticiclonul Scandinav, Groenlandez sau Est-European. Originea li se stabileste prin parametrul temperatura, prin vizibilitatea in plan orizontal, etc.

In Romania nu se formeaza anticicloni si nici in Europa Centrala sau de Sud-Est; aici ajung insa nuclei mobili, dorsale sau brauri anticiclonice ca derivate ale activitatii marilor anticicloni care se impun la nivel euroatlantic. Aceste formatiuni anticiclonice nu pot trece usor arcul carpatic si il ocolesc lobandu-se, mulandu-se in jurul lui si de aceea in Moldova, Baragan si Dobrogea exista nuante climatice speciale induse de formatiunile in discutie.

3. CICLONII   

Ciclonii[6], sau, cum se mai numesc ei, 'depresiuni barice' sau 'centri de joasa presiune atmosferica' sunt forme negative ale reliefului baric troposferic comparabile (ca alura si tip de denivelare) cu marile crovuri pe loess sau cu dolinele formate pe calcare sau, uneori, comparabile chiar cu bazinele unor lacuri si mari inchise, in cadrul carora fluidul atmosferic, adica particulele de aer, se misca specific constituind aceste forme negative de relief baric. Figura 8 demonstreaza ca indiferent de forma si dimensiuni, particulele de aer ce intra in alcatuirea D si M executa doua tipuri de miscari verticale helicoidale si anume: helicoidal descendenta in anticiclon si helicoidal ascendenta in ciclon. Ori aceasta situatie impune convergenta sau divergenta specifica a particulelor in plan orizontal la sol si in altitudine, tot atat de diferita ca si in cazul miscarilor verticale.

Fig.8 Miscarile in plan vertical din anticiclon si ciclon.

La anticiclon: miscarile descendente in plan vertical sunt cuplate, in plan orizontal, cu miscari convergente la „varful” anticiclonului si divergente la baza, deci la sol.

La ciclon : miscarile ascendente in plan vertical sunt cuplate, in plan orizontal, cu miscari divergente la „varful” ciclonului si convergente la baza, deci la sol.

Ciclonii sunt cei care cupleaza, in cadrul lor, particule de aer de origini diferite care converg la sol spre centrul lor, iar anticiclonii sunt cei ce le furnizeaza, expulzandu-le in plan orizontal (tot la sol).

Denumirea de ciclon[7] este generica, ea fiind atribuita atat devastatoarelor huricane si taifunuri tropicale (al caror diametru este uneori de numai 35km!) cat si vastelor arii depresionare de latitudini temperate sau subpolare ca: Ciclonul Islandez si Aleutin, sau depresiunile termice continentale de vara din stepele ruse, din preeriile americane. Si aceasta pentru ca, desi au geneze diferite, toate formele barice enumerate se regasesc perfect in rigoarea definitiei prezentate : sunt „forme negative de relief atmosferic”.

De taifunuri, huricane si alte tipuri locale de cicloni tropicali ne vom ocupa in capitolul 9. Aici precizam numai ca geneza lor nu este inca bine cunoscuta, iar ponderea in ansamblul circulatiei generale a aerului este inferioara ca timp si spatiu afectat, chiar daca spectaculozitatea comportamentului lor este de cel mai inalt grad.

In acest capitol se pun in discutie numai „ciclonii extratropicali” sau, cum se mai numesc ei, „cicloni subpolari” sau „ciclonii latitudinilor temperate” care, dupa multi autori par a fi cureaua de legatura in cadrul schimburilor troposferice meridianale intre Poli si Ecuator sau invers.

Figura 9 sugereaza forma si miscarile caracteristice ale corpului ciclonic (in cadrul sectiunii A) precum si proiectia in plan a acestora impreuna cu proiectia fronturilor atmosferice proprii ciclonilor extratropicali (in sectiunea B).

Pe aceeasi figura putem urmari ceea ce deosebeste un ciclon de un anticiclon, adica trasaturile sale distincte si anume:

presiunea atmosferica in cadrul ciclonului scade de la periferie spre interiorul sau;

miscarile verticale sunt turbionare si predominant ascendente;

miscarile orizontale sunt centripete si in sensul invers acelor de ceasornic (pentru emisfera nordica);

exista sectoare termice discrepante care compun asimetria termica specifica: unul rece si altul cald separate (in sectiunea B) prin fronturi atmosferice corespunzatoare (care aici reprezinta linii de intersectie ale fronturilor din natura cu planul orizontal de proiectie).

Fig.9 Schita idealizata a unui ciclon extratropical matur

A.     Corpul ciclonului si miscarile caracteristice :turbionar ascendente fata de o axa de simetrie

B.      Proiectia in plan a unui ciclon matur cu fronturile sale si cu miscarile caracteristice

Figura 10 sugereaza modificarile de volum si de asimetrie termica ale unui ciclon pe parcursul celor patru faze de evolutie ale sale conform teoriei ondulatorii[8]. Figura 11 prezinta modificarea radicala a formei corpului ciclonic si a relatiei termice dintre sectoarele sale rece/cald in faza atingerii echilibrului final, adica: ocluzia ciclonica (disparitia contrastului termic mai intai la sol si apoi in troposfera libera).

Asadar, un ciclon se poate stinge lent, incepand de la suprafata terestra (unde s-a si nascut) si continuand spre varful sau, prin disparitia contrastului termic deci prin atingerea starii de echilibru termic in cadrul corpului ciclonic.

Derivatele ciclonice: Sub aceasta denumire se grupeaza toate formele secundare de relief atmosferic care decurg sau se desprind din ciclonii de baza. Este cazul urmatoarelor forme:

talveg – prelungire laterala a periferiei unui ciclon comparabila cu o vale larga din relieful terestru (fig.12),

culoarul depresionar – se identifica cu zona de comunicare la valori de presiune scazuta intre doi cicloni bine formati (fig.13),

mlastina barometrica – camp de presiune relativ scazuta (intre 1010 si 1015mb in practica) instalat pe o arie geografica moderat de mare. In cadrul acestui camp baric slab nu se identifica centrii ciclonici bine formati ca sa poata fi exprimati valoric pe harta. Se intalneste vara mai ales in Europa si se caracterizeaza printr-o instabilitate termodinamica destul de virulenta.

Fig.12 Talveg depresionar –sagetile indica sensul miscarii particulelor de aer in plan orizontal

Fig.13 Culoar depresionar de latitudini extratropicale, de tip sinoptic euroatlantic, in cadrul caruia se succed doua depresiuni Islandeze pe traiectorii asemanatoare, dar cu viteze diferite.

Revenind acum la hartile din figura 1 a si b putem percepe mai lesnicios cum se cupleaza formele majore de relief atmosferic in angrenajul global al circulatiei generale a aerului atmosferic invatat la capitolul 1. Din punct de vedere al interesului pentru capitolul in discutie, pe aceeasi figura 1 a si b vom urmari amplasarea geografica medie a ciclonilor extratropicali in cele doua emisfere. Devine clara diferenta de dispunere a „salbei” continue a ciclonilor subpolari ai emisferei sudice in lungul paralelei de 60^o sud fata de intrerupta sau chiar „nenascuta” desi imaginata salba boreala a aceluiasi tip de cicloni subpolari (sau extratropicali ori ai latitudinilor temperate, cum se mai numesc ei) care pun adeseori la incercare intelegerea angrenajului circulatiei atmosferice globale chiar si in cazul meteorologilor. Diferenta vizibila pe hartile amintite este introdusa de marea concentrare a blocurilor continentale in emisfera nordica fata de cea sudica fapt ce modifica datele de intrare in modelele de circulatie troposferica.

Aceste blocuri continentale (prin masivitatea si chiar prin inaltimea lor in anumite zone) perturba mult „insiruirea” sau altfel spus prinderea ca intr-o salba de margele mari a ciclonilor dupa modelul emisferei sudice (unde predomina oceanul).

Astfel, in emisfera nordica in loc de „salba ciclonica subpolara” avem de-a face numai cu doi mari cicloni sau depresiuni barice cunoscute pe care le vom scrie cu majuscule subliniindu-le valoarea de mari personalitati atmosferice active tocmai acolo unde omul se simte cel mai bine: la latitudini temperate. Ele sunt: Depresiunea Islandeza deasupra Oceanului Atlantic de Nord si Depresiunea Aleutina deasupra Oceanului Pacific de Nord-Vest. Aceste doua mari depresiuni atmosferice genereaza mereu, la periferia lor, „serii ciclonice” de trei – patru – cinci tineri la rand si din ce in ce mai spre sud ca in figura 14 sau ca in figura 15. (Aprofundarea teoriei „seriilor ciclonice” se poate face, de catre cei interesati, folosind bibliografia sinoptica existenta).

Fig.14 „Serii ciclonice” ale Ciclonului Islandez, tipul I cu traiectorii V-E atlantico-europene

Fig.15 „Serii ciclonice” ale Ciclonului Islandez, tipul II cu traiectorii SV-NE, favorizand aparitiei ciclonilor mediteraneeni ca membri de serie

In evolutia vremii de la o zi la alta, pentru Europa tocmai acesti cicloni tineri si rapizi „de serie” islandeza cupleaza in corpul lor mase de aer reci si calde (ajunse in domeniul latitudinilor temperate), cu efecte meteorologice tipice: fie de front cald, fie de front rece sau oclus.

Cei mai cunoscuti „copii” ai Depresiunii Islandeze, nascuti totdeauna ultimii in cadrul unor serii puternice sunt Ciclonii Mediteraneeni care activeaza deasupra Marii Mediterane, dar care vin sa se stinga, adica sa se ocluda, adeseori deasupra Poloniei sau Ucrainei, traversand cu aceasta ocazie anumite provincii romanesti. Lucrarile practice individuale va vor pune in situatia de a-i analiza aerosinoptic.

Date topometrice asupra Ciclonilor Islandezi

Desi impropriu numiti astfel (pentru ca insula Islanda cu imprejurimile sale nu este locul lor de nastere ci de maxima frecventa[9]), ciclonii islandezi domina aproape zilnic configuratia reliefului atmosferic in spatiul geografic euroatlantic (figura 2) al latitudinilor temperate din emisfera nordica a Pamantului si implicit circulatia generala a aerului troposferic in emisfera nordica.

Facand o medie a valorilor de presiune la nivelul emisferei nordice[10] pentru anotimpul de vara sau pentru cel de iarna (ca in figura 1 a, b) gresit numita „Depresiune Islandeza” se mentine clar pe harti chiar si in urma unei asemenea medieri pe interval mare de timp ; la fel de clar apare ea pe harti si cand intervalul de mediere a valorilor este de un an (dar la cote barice mult mai estompate decat in situatiile concrete, zilnice).

Ciclonii islandezi concreti[11], deci cei pe care ii urmaresc zilnic toti meteorologii previzionisti ai Europei sunt formatiuni de mare extensiune ale caror dimensiuni sunt demne de remarcat, astfel:

axa mare, in incinta izobarei de 1015mb, considerata ca limita lui exterioara, orientata de la sud-vest catre nord-est, poate atinge 3200km, iar cea mica peste 2000km;

adancimea, deci valoarea minima a presiunii in centrul ciclonic, este de obicei de 970 – 950mb, dar a coborat chiar si la 927mb;

suprafata subiacenta peste care Ciclonul Islandez se dezvolta variaza intre sute de mii si milioane de kilometri patrati, incluzand adeseori cea mai mare parte a Oceanului Atlantic de Nord si a Europei Vestice si de Nord (figura 14, 15);

viteza de deplasare, pe traiectorii, variaza intre 20 – 30km/h minimum si 80 – 100km/h maximum;

fiecare individ ciclonic are o viata cuprinsa intre doua si opt zile.

in decurs de un an, traverseaza Europa de Vest circa 60 – 70 serii sau „familii” de cicloni venind dinspre Atlanticul de Nord, de sorginte islandeza.

In Romania nu se nasc cicloni de talie sinoptica (deci de talie mare), dar, uneori, se nasc[12] si evolueaza cu ciclu complet sau incomplet, mici cicloni orografici, rapizi, locali, denumiti „cicloni orografici de tip carpatic” cu efecte sensibile in mersul diferentiat al vremii pe termen scurt in sudul si centrul tarii fata de restul sau.

Romania nu este traversata in mod direct de Ciclonii Islandezi deoarece centrii principali ai acestora isi urmeaza traiectoriile mult mai la nord de paralela 45^o si anume, in lungul paralelelor 55-60^o latitudine nordica, uneori chiar si mai la nord de aceasta limita. In schimb, unii membri ai seriilor ciclonice generate la periferia sudica a ciclonului de baza, pot traversa Romania din directie vest–est (cand vin dinspre Golful Byskaia) sau din sud–vest catre nord–est si chiar din directie sudica atunci cand vin dinspre Marea Mediterana .

Ciclonii mediteraneeni angajati pe traiectorii transbalcanice sau pe traiectorii care traverseaza Bazinul Dunarii de Mijloc, in drumul lor spre Polonia sau Ucraina, unde se vor oclude, lasa cantitati insemnate de precipitatii in Romania; de fapt, ciclonii mediteraneeni sunt singurele formatiuni barice de talie euro-atlantica aducatoare de precipitatii consistente in regiunile extracarpatice, sudice si de rasarit, ale Romaniei.

In anii cu slaba activitate ciclogenetica deasupra Mediteranei, traiectoriile ciclonilor mediteraneeni cu oportunitati de precipitatii in Romania sunt rar intalnite si atunci intervine seceta meteorologica in mod sigur (cel mai recent caz: anul 2000).

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Meteorologie

Alpinism Astronomie Demografie Ecologie Geodezie Geologie Hidrologie Meteorologie

Esee pe aceeasi tema Fronturile atmosferice: frontul cald si rece Orajele, trasnetele, aversele, grindina Circulatia aerului Vremea si schimbarile vremii Poluarea atmosferei Ceata. Definitia si geneza cetii. Tipuri de ceata. Clima - elementele climei - elementele climatice Fenomene atmosferice - vantul, curentii si norii Circulatia tricelulara a aerului troposferic Principalii poluanti si efectele lor asupra sanatatii - sursele poluarii aerului

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online documentul tau.