Muntii Gutii - creasta Cocosului

In lantul muntilor vulcanici maramureseni, Oas-Rotunzi-Ignis-Gutii-Varatec-Tibles, Muntii Gutiiului ocupa o pozitie medie, atit ca amplasare, cit si ca altitudine. Culminind la 1443 m, Gutiiul se ridica cu peste 1000 m deasupra depresiunilor inconjuratoare Baia Mare si Lapus la sud si Maramures la nord.

La sud de creasta principala se afla centrele miniere Baia Mare, Baia Sprie si Cavnic, centrul turistic Mogosa si Complexul Suior, iar la nord, peisajul idilic cuprinde taurile de munte Cendroii si Morarenilor.

Creasta principala se intinde de la pasul Gutii (987 m) pina la pasul Neteda (1040 m) , pe o distanta de 10 km in linie aeriana, in partea ei centrala fiind dominata de Creasta Cocosului, formatie vulcanica din neckuri de andezit, monument al naturii si rezervatie geologica si totodata atractie pentru alpinisti. Accesul se face din Drumul National nr. 18 - Baia Mare-Sighetu Marmatiei, care trece peste pasul Gutii.

Baze: Hanul ,,Pintea Viteazul' din pasul Gutii, Complexul B.T.T. Suior, cabana Mogosa.

Trasee alpine in Creasta Cocosului.

1. Traseul Scoala nr. 1 (Grad de dificultate 1B, 1 lungime de coarda).

2. Traseul Scoala nr. 2, (Grad de dificultate 2 A, 1 lungime de coarda).

3. Minerul (Grad de dificultate 2 B, 1 lungime de coarda).

4. Clopotei de Stinca (Grad de dificultate 3 A, 1 lungime de coarda).

5. Traseul T² (Grad de dificultate 4 A, 1 lungime de coarda, St. Treger, 1979).

6. Fisura cu balcon (Grad de dificultate 2 B, 1 lungime de coarda).

7. Traseul Balcon cu expansiune (Grad de dificultatc 4 B, 1 lungime de coarda).

8. Traseul Fetelor (Grad de dificultate 2 B, 1 lungime de coarda).

9. Fisura Centrala (Grad de dificultate 3 A, 1 lungime de coarda).

10. Floarea de Piatra (Grad de dificultate 4A, 1 lungime de coarda). i

11. Fisura Suspendata (Grad de dificultate 4 B, 1 lungime de coarda, E. Cristea, 1953).

12. Fisura Galbena (Grad de dificultate 4 B, 1 lungime de coarda).

13. Pintea Viteazul (Grad de dificultate 3 B, 1 lungime de coarda, E. Cristea, 1953;.

14. Traseul I.M.U.A.S. (Grad de dificultate 5 B, 1 lun-gime de coarda),

15. Traseul Armata (Grad de dificultate 3 B, 1 lungime de coarda, E. Cristea, 1953).

16. Traseul Dinamo (Grad de dificultate 3 B, 1 lungime de coarda, T. Hurbean).

17. Memoriile lui L. Terray (Grad de dificultate 3 A, 3 lungimi de coarda, V. Pop, 1978).

18. Vilcelul Hornului (Grad de dificultate 2 A, 3 lungimi de coarda).

19. Tancul dintre Vilcele (Grad de dificultate 2A, 3 lungimi de coarda).

20. Vilcelul Ascuns (4 lungimi de coarda).

21. Creasta Vestica (3 lungimi de coarda).

22. Traseul celor patru diedre (4 lungimi de coarda).

La acestea se adauga parcurgerea traseului Creasta Cocosului, 1 A.

PARTEA a III-a.  TRASEE ALPINE DE IARNA

In partea a treia a cartii prezentam pe scurt citeva trasee specifice de iarna :

- Vai de abrupt, brine si creste escaladate cu ajutorul coltarilor si al pioletului.

- Schi-alpinism: raliuri, traversari de creste, coboriri de vai alpine.

Nu sint tratate traseele de cataratura pe stinca in perioada de iarna. Alpinismul de iarna, intr-o masura mai mare decit cataratura pe stinca, impune cunostinte de tehnica specifice si, mai ales, multa experienta si prudenta, fara de care folosirea celui mai bun echipament si material tehnic nu ajuta la nimic.

Problemele puse alpinismului iarna sint tratate pe larg in cartile de alpinism cu caracter didactic. Ne marginim aici sa subliniem ca pericolele obiective specifice iernii decid in ultima instanta asupra posibilitatii abordarii unui traseu de iarna in conditii de securitate: avalanse, viscole, temperaturi scazute, conditii de zapada: afinata, intarita, inghetata. Daca viscolele, temperaturile scazute si conditiile de zapada pot fi mai usor prevazute si cunoscute, in schimb, pericolul de declansare a avalanselor ramine un factor extrem de dificil chiar in baza unei experiente vaste, si care impune multa prudenta in abordarea traseelor de iarna. In cazurile in care se prevede declansarea unei avalanse, ca, de exemplu, in zilele imediat urmatoare marilor ninsori sau cind are loc incalzirea brusca a vremii, parcurgerea traseelor trebuie aminata.

In ceea ce priveste situatia locala, orice pasaj care apare dubios din punct de vedere al avalanselor trebuie evitat cu orice pret, chiar daca aceasta presupune ocoluri mari si obositoare.

BUCEGII          

A. Vai de abrupt

In general, toate vaile de abrupt ale Bucegilor se preteaza la folosirea, in escaladele de iarna, a coltarilor, betelor de schi si a pioletului. In conditii de zapada abundenta, care acopera saritorile, vaile prezinta pante mai usoare iarna decit vara.

In planificarea abordarii traseelor de iarna trebuie insa sa avem in vedere fie ruta de iesire in Platoul Bucegilor, fie cea de coborire fara iesire in platou, tinind seama de conditiile de zapada si de timp. Perioada cea mai buna, cind zapada acopera saritorile si este bine tasata, oferind un urcus in deplina securitate si cu minumum de efort, este martie-aprilie. Dintre vaile de abrupt abordabile le recomandam in mod deosebit pe urmatoarele :

- Valea Seaca a Jepilor, pina in Saua Claii Mari, cu coborire pe aceeasi ruta.

REFERAT: Apele curgatoare REFERAT: Flora din Delta Dunarii in imagini - recunoasterea Deltei Dunarii ca valoare

- Valea Seaca a Caraimanului, eventual cu varianta pe Vilcelul Mortului, cu iesire in platou, trecind pe la Monumentul Eroilor si Virful Caraimanului.

- Albisoara Crucii, cu iesire in platou, peste Virful Caraimanului.

- Valea Alba, cu iesire in platou sau coborire pe aceeasi ruta.

- Valea Costilei, cu iesire in platou, pe vilcelul din stinga sau Hornul lui Gelepeanu.

- Valea Galbenelelor - Strunga Galbenelelor, cu coborire pe aceeasi ruta sau iesire in platou pe Valea Scorusilor.

- Hornul Coamei.

- Valea Malinului, cu iesire in platou.

- Valea Urzicii, cu iesire in platou.

Saritoarea Mare, deasupra Brinei Mari a Costilei, este de obicei descoperita si trecerea ei creeaza unele dificultati (cornisa, asigurare in pitonul existent).

- Ripa Zapezii - Ripa Mare cu continuare pe Creasta Morarului - Omu sau coborire pe Brina Mare a Morarului - Valea Cerbului.

- Valea Adinca, cu continuare pe Creasta Morarului -Vf. Omu.

- Valea Bucsoiului, cu continuare spre Vf. Omu sau coborire pe Bucsoiul Mare (Drumul Deubel).

- Vilcelul Portitelor si Vilcelul Grohotisului, cu continuare pe creasta Bucsoiului Mic.

Pentru coboririle pe schiuri se recomanda: Valea Cerbului si Valea Morarului, cu un grad redus de dificultate; Valea Jepilor si Valea Alba cu un grad mai mare de dificultate.

B. Brina Mare a Costilei

Dintre Brinele Bucegilor, Brina Mare a Costilei, prin spectaculozitatea sa si varietatea problemelor pe care le pune, reprezinta un interesant traseu alpin de iarna. Primul parcurs de iarna pe Brina Mare a Costilei s-a facut in luna ianuarie, 1955, pe zapada abundenta si timp senin. S-a plecat de la Caminul Alpin. Urcusul pe Valea Alba nu a creat probleme, zapada fiind bine tasata si Saritoarea Cirnului acoperita. Zona ,,La Verdeata' prezenta bulgari mari proveniti de la avalanse, in rest se mergea la coltari, fara ca piciorul sa se infunde in zapada. Pe Brina, in schimb, zapada nu se taseaza niciodata suficient, astfel incit piciorul se afunda pina peste genunchi. Pasajul de la Blidul Uriasilor, unde brina se intrerupe, a fost trecut printr-un rapel dirijat.

Coborirea s-a facut pe Valea Priponului si Valea Cerbului, cu intoarcere prin Poiana Costilei - Munticelul la Caminul Alpin. Timpul efectiv de mers a fost 18 ore. Grad de dificultate, iarna, 4 B.

C. Creste

Dintre crestele Bucegilor, cele ce se preteaza la escaladele de iarna la coltari si piolet sint :

- Creasta Morarului, abordata prin Valea Bujorilor -Creasta Ascutita - Brina Acelor.

- Creasta Bucsoiului Mic, prin Poiana cu Urzici - Timbalul - Brina Mare a Bucsoiului.

- Creasta Bucsoiului Mare, pe Drumul Deubel, marcat cu banda rosie.

PIATRA CRAIULUI

A. Creasta Principala

Cel mai spectaculos traseu de iarna din Piatra Craiului il constituie desigur creasta principala, parcursa la coltari, bete de schi si piolet, fie de la sud la nord, fie invers.

Pornind de la sud, avind ca punct de plecare Podu Dimbovitei, vom urma drumul prin Cheile Dimbovicioarei si Cheile Brusturetului, la Cabana Brusturet si Stinile din Funduri, unde se poate face bivuacul inainte de atacarea crestei. De la Stinile din Funduri se poate face traseul prin Saua Funduri - Virful La Om - Saua Curmaturii - Cabana Curmatura, in 12-l6 ore, in conditii favorabile de zapada si de stare a timpului si bineinteles cu pregatire fizica si tehnica corespunzatoare.

Traseul facut invers are avantajul important ca se poate pleca de la Cabana Curmatura (1470 m), cu 500 m mai sus decit Cabana Brusturet fara bivuac prealabil, iar in conditii favorabile se poate ajunge in aceeasi zi la Cabana Brusturet, 995 m.

La nevoie se poate innopta, pe parcurs, la refugiile Grind sau Virful Ascutit.

Oficial, gradul de dificultate al crestei principale, iarna, este 3 B.

B. Padinile

Ca si vaile de abrupt din Bucegi, padinile Pietrei Craiului se pot aborda iarna, oferind interesante trasee de escalada la coltari, bete de schi si piolet.

Mentionam astfel :

- Padina Hotarelor

- Padina Sindileriei.

- Padina lui Calinet

- Valea Podurilor

- Valea Cioringuta

Coborirea se face cel mai usor pe versantul rasaritean, catre Refugiul Grind sau Poiana Vladusca - Prapastii -Zarnesti;

MUNTII FAGARASULUI

A. Creasta Principala

Creasta principala a Fagarasului, iarna cotata oficial cu gradul 5 B, reprezinta cea mai dificila parte a Crestei Carpatilor Meridionali. Dificultatea principala o constituie alegerea traseului, in functie de conditiile locale si pencolul avalanselor.

In conditii normale de iarna, creasta propriu-zisa are zapada putina si inghetata. Inca din momentul ninsorii, zapada suflata de viscol se depune in straturi groase pe fetele aparate de vint si in vai. Din cauza pericolului de avalanse se recomanda sa se urmeze strict linia de creasta, peste virfuri, rezistind tentatiei de a urmari marcajul, care in general ocoleste virfurile pe curba de nivel. Efortul cel mai extenuant il constituie trecerea pasajelor cu zapada mare si afinata din caldarile vailor. Datorita reliefului accidentat si conditiilor nefavorabile de zapada, pe creasta propriu-zisa se recomanda sa se mearga la coltari si bete de schi, renuntind la schiuri. Un piolet pentru intreaga echipa este suficient.

Schiurile sint de folos numai pe distanta dintre Fereastra Mare a Simbetei si Plaiul Foii. Tot pe aceasta distanta se pun probleme de orientare, in special pe ceata.

Etapele normale sint :

1. Turnu Rosu - Saua Surului.

2. Saua Surului - Izvorul Negoiului.

3. Izvorul Negoiului - Bilea Lac.

.4. Bilea Lac - Iezerul Podu Giurgiului.

5. Iezerul Podu Giurgiului - Fereastra Mare a Simbetei.

6. Fereastra Mare - Curmatura Zirnei.

7. Curmatura Zirnei - Plaiul Foii.

B. Crestele nordice

Dificile din punct de vedere tehnic, crestele nordice ale Fagarasului sint in schimb mult mai scurte ca distanta si ca timp fata de creasta principala, ele necesitind in mod normal doua zile pentru a fi parcurse la coltari, bete de schi si piolet, la care se adauga coarda, carabiniere si pitoane, pentru asigurare si rapel in zonele predominant stincoase.

Crestele ce se preteaza alpinismului de iarna sint in general aceleasi ca si cele prezentate la capitolul trasee de vara (vezi nr. 43-52), cu observatia ca dificultatile cresc cu un grad, iar timpul se dubleaza. Daca crestele propriu-zise sint relativ sigure, in schimb, se impune o deosebita atentie la alegerea traseelor de acces si de coborire, expuse avalanselor.

RETEZATUL

Spre deosebire de crestele Pietrei Craiului si Muntilor Fagarasului, Retezatul ofera un teren favorabil schiului pe cea mai mare parte a traseelor de iarna. Cel mai simplu traseu de traversare il constituie distanta Cabana Pietrele - Cabana Buta prin Valea Pietrele -Curmatura Bucurei - Valea Bucurei - Plaiul Mic. Timp necesar 5 ore, in conditii favorabile de zapada, echipati cu rucsac usor si piei de foca pentru urcus.

Un traseu mai pretentios il constituie ruta Pietrele - Buta - Lacul Gales - Vf. Papusa - Vf. Custura - Plaiul Mic. Timp necesar 14-l6 ore.

De la Cabana Pietrele pot fi parcurse pe schiuri, in ture de o zi, vaile Stinisoara, Pietrele, Valea Rea sau Valea Galesului, cu iesire in creasta principala nordica si intoarcere pe acelasi traseu, eventual cu urcus pe unul din virfuri :

- Valea Stinisoarei - Vf. Retezat

- Valea Pietrele - Vf. Peleaga.

- Valea Rea - Vf. Papusa.

- Valea Galesului - VI. Mare.

De asemenea, se pot combina traseele, urcind pe o vale si coborind pe alta, trecind dintr-o vale in cealalta prin Saua Stinisoarei, Curmatura Pietricelele sau Saua Zanoagelor Galesului.

Alt gen de traseu il constituie circuitul Retezatului, legind intre ele cabanele Pietrele - Gura Apei - Buta - Baleia - Pietrele.

Traseul urmeaza linia Valea Pietrele - Curmatura Bucurei - Lacul Bucura - Lacul Ana - Culmea Slaveiului -Valea Judele - Lacul Zanoaga Mare - Muntele Zlata -Gura Apei - Platforma Borascu - Paltina - Piatra Iorgovanului - Plaiul Mic - Buta - Plaiul Mic - Vf. Custura -Stina din Riu - Baleia - Plaiul Lancitii - Saua Vf. Mare -Valea Galesului - Pietrele. Timp necesar 6 zile.

CREASTA CARPATILOR MERIDIONALI

In cele ce urmeaza vom descrie traseul geografic cu variantele sale, de la vest la est. De la Baile Herculane se urca in creasta principala a Muntilor Cernei, fie de la confluenta Belareca - Cerna, fie pornind din Valea Cernei, in amonte de Baile Herculane, pe una din crestele secundare. Luptind cu distantele mari si cu dificultatile de orientare se trece de Virful Dobrii si Vf. Olanelor, pentru a depasi cota 2 000 in Vf. Godeanu.

Varianta: Caransebes - Muntele Mic - Tarcu - Godeanu.

In continuare se merge pe creasta Muntilor Godeanu pina in Saua Soarbele, de unde se urmeaza creasta principala sudica a Retezatului (Retezatul Mic, Masivul Piule - Piatra Iorgovanului) pina la Plaiul Mic, de unde se coboara la Cabana Buta (prima cabana intilnita de la plecarea din Baile Herculane).

Urmind in continuare creasta peste virfurile Custura -Valea Marii - Gruniu - Lazaru, se coboara din Curmatura Fagetel la Uricani. Drumul de creasta se reia de la Petrosani cu creasta Paringului trecind peste Paringul Mic - Cirja - Paringul Mare - Cabana Rinca - Curmatura Oltetului. De aici se urmeaza creasta muntilor Capatinii cu virfurile La Nedei - Capatina - Ursu - pentru a cobori in satul Malaia (Valea Lotrului), pe Muntele Zmeuratul.

Variante: mai interesant decit creasta Capatinii, care se leaga direct de creasta principala a Paringului, ni se pare traseul Obirsia Lotrului - Piatra Alba - Cristesti - Vf. Cindrel - Paltinis (muntii Lotrului - muntii Cibinului).

Alta varianta care ni se ofera este cea a Crestei muntilor Lotrului: Obirsia Lotrului - Piatra Alba - Cristesti - Steflesti - Negovanul Mare - Prejba - Talmacel.

Traseul de creasta se reia de la Turnu Rosu, cu Creasta Fagarasului pina la Cabana Plaiul Foii (vezi nr. 3). Urmeaza traversarea Crestei Pietrei Craiului: Plaiul Foii - Piscul Baciului - Grind - Satul Pestera - Bran. Ultima parte a traseului se desfasoara in Bucegi pe ruta Bran - Strunga Omul - Babele - Furnica - Sinaia. Timp necesar: 20-30 zile.

Traseul de iarna al Carpatilor Meridionali recunoscut de F.R.T.A. impune atingerea virfurilor principale, fara a preciza exact ruta intre virfuri; rutele pot fi alese in functie de conditiile meteorologice si in primul rind de starea zapezii.

In aceste conditii recordul este detinut de echipa Armata condusa de D. Chivu (7 zile si jumatate).