Subiecte igiena mediului laborator

Subiecte igiena mediului laborator

S1. Temperatura aerului - determinare si norme sanitare

Temperatura aerului se determina folosind: termometru de camera, de maxim si minim, psihrometru Assmann (cu indicatiile termometrului uscat), termografe (ce inscrie pe hartie variatiile temperaturii dintr-un interval de timp - termograma), termometre cu termistori, alte termometre electronice. Temperatura aerului se determina in mai multe puncte ale incaperii la 0,5 si 1,5 m inaltime fata de sol.

Norme sanitare - in incaperi 18-20°C, maxim 22°C vara. Se admit variatii de 2°C pe verticala si 2-3°C pe orizontala. In functie de sistemul de incalzire se accepta variatii de 2-4°C pentru sistemul central (calorifer) si 3-6°C pentru sistemul local de incalzire (soba).

S2. Umiditatea aerului - determinare si norme sanitare

Umiditatea relativa UR care este raportul dintre umiditatea absoluta UA si umiditatea maxima UM, totul ori 100 (UR=(UA/UM)×100). Se determina cu ajutorul psihometrului Assmann, alcatuit din doua termometre cu Hg identice. Unul din ele are rezervorul invelit intr-un manson de bumbac ce se umezeste in timpul determinarii umiditatii - termometru umed. Celalalt termometru, uscat, indica temperatura uscata care sete chiar temperatura aerului. UR se determina in functie de diferenta dintre cele doua temperaturi. Se pot folosi si higrografe si higrometere clasice, ce functioneaza pe baza proprietatii firului de par degresat de a-si modifica lungimea proportional cu umiditatea.

Norme sanitare - incaperi umiditatea aerului 35-65%.

S3. Viteza curentilor de aer - determinare si norme sanitare

Se determina cu ajutorul catatermometrului Hill pentru curentii de aer cu viteze mici sau anemometre cu palete sau cupe pentru curentii de aer cu viteze mari.

Catatermometrul Hill este un termometru cu alcool colorat cu doua rezervoare: unul mai mic superior si unul mai mare inferior, unite printr-un tub capilar intre care se gasesc doua diviziuni 35°C si 38°C. Prin racire de la 38°C la 35°C termometrul pierde intotdeauna aceeasi cantitate de caldura, numita catafactor notat cu E si inscrisa pe termometru. Parametrul care variaza in timpul racirii este timpul in care coloana de alcool coboara intre cele doua diviziuni. Catatermometrul se poate folosi daca temperatura este mai mica de 35°C.

Mod de lucru - catatermometrul se introduce intr-un vas cu apa calda pana cand alcoolul se dilata si ocupa cam o treime din rezervorul superior, apoi se scoate din apa, se sterge, se suspenda la locul terminarii si se cronometreaza timpul in care alcoolul coboara intre cele doua diviziuni. In fiecare punct se fac trei determinari si se ia in considerare valoarea medie a celor trei timpi. Apoi se calculeaza:

catavaloarea H care este raportul dintre catafactor, F, si timp, t (H=F/t);

Q - care este temperatura medie a catatermometrului si aerului din acea ambianta;

raportul H/Q in functie de valoarea caruia se determina viteza curentilor de aer folosind table sau formule.

Norme sanitare - incaperi viteza < 0,5 m/s, ideal 0,1-0,25 m/s

S4. Radiatia calorica - determinare si norme sanitare

Se masoara folosind actinometre sau termocupluri pentru radiatie (Kcal/cm²/min). Determinarea este foarte laborioasa si nu se efectueaza in mod curent. In locuzl radiatie calorice se determina temperatura medie radianta folosind globtermometrul, o sfera metalica cu peretii vopsiti in negru la exterior, iar in centrul sferei se gaseste rezervorul unui termometru cu Hg.

Dezavantaj - durata mare de timp necesar, in practica de zi cu zi se masoara temperatura surselor de caldura.

Norme sanitare - temperatura nu trebuie sa fie mai mare de 65-70°C.

S5. Determinarea temperaturii centrale

Temperatura centrala este constanta organismelor homeoterme si se determina intrarectal la copii, sublingual, timpanic folosind termometre cu termistori electronice, in conditii de confort termic.

Norme sanitare - 36,4-37°C ± 0,3°C. Cresterea temperaturii centrale cu 0,5-0,9°C indica incordarea functiilor de termoreglare, limita de crestere maxim admisa fiind de 1,2°C. Cresterea temperaturii cu 1,8°C indica fenomenul de acumulare de caldura cu hipertermie.

S6. Determinarea temperaturii cutanate

Temperatura cutanata medie este suma produselor dintre temperatura cutanata in zece zone ale organismului si procentul pe care fiecare zona il reprezinta din suprafata corporala totala: TCM= 0,05 × t plantei + 0,15 × t gambei + 0,125 × t fetei interne a coapsei + 0,125 × t fetei externe a coapsei + 0,125 × t fetei anterioare a toracelui + 0,125 × t fetei posterioare a toracelui + 0,07 × t antebratului + 0,07 × t bratului + 0,07 × t mainii + 0,1 × t fruntii, si e cam 33-34°C.

S7. Scala TEE

Scala TEE temperaturii echivalent efective se calculeaza pentru evaluarea influentei microclimatului pe baza unor estimari subiective. Se determina folosind o normograma TEE, formata din doua verticale, una cu temperatura uscata si cealalta cu temperatura umeda, obtinute cu ajutorul psihrometrului Assmann (S1).

Se introduc valorile temperaturii uscate si umede si se unesc printr-o linie cele doua valori. Dreapta rezultata va intersecta curvele vitezelor de aer. Din punctul situat la intersectia dreptei, dintre valorile temperaturii, si valoarea vitezei de aer, determinate cu catatermometrul Hill (S3), se coboara o perpendiculara pe linia TEE si se obtine valoarea cautata.

Dezavantaj - nu ia in considerare radiatia calorica. Acest dezavantaj poate fi inlaturat prin folosirea TEE corectata, in care in locul temperaturii uscate se introduce fie temperatura medie radianta masurata cu globtermometrul, fie temperatura calculata dup formula 0,45 × temp aerului + 0,55 × temp medie a suprafetelor.

Norme sanitare - TEE corectata:

maxim 30°C pentru activitatile cu efort fizic mic;

maxim 28°C pentru activitatile cu efort fizic mediu;

maxim 26°C pentru activitatile cu efort fizic intens.

S8. Determinarea contaminarii aerului - recoltarea probelor

Contaminarea reprezinta prezenta in aer a bacteriilor, virusurilor si fungilor.

Determinarea se face in doua etape:

1. recoltarea probelor - se face prin: sedimentare, aspiratie sau precipitate.

1.a) sedimentarea Koch - consta in expunerea 5-60 minute a unor cutii Petri ce contine mediul de cultura adecvat la locul determinarii. Germenii din aer vor sedimenta pe suprafata mediului de cultura fiind atrasi de forta gravitationala. Ulterior cutiile se termostateaza si apoi se numara coloniile dezvoltate. Numarul germenilor sedimentati este egal cu numarul coloniilor dezvoltate.

Avantaj - simplitate si cost redus.

Dezavantaje

numarul de germeni sedimentati depinde de timpul expunerii cutiilor;

sedimenteaza numai germenii aflati sub forma de picaturi Pflugger;

nu se cunoaste exact volumul de aer din care au sedimenta germenii. Acest volum poate fi estimat cu ajutorul formulei lui Omelianski bazata pe: in decurs de 30 de minute pe o suprafata de 100 cm² sedimenteaza germenii din 10 litri de aer.

1.b) recoltarea prin aspiratie - nu are dezavantajele sedimentarii pentru ca se foloseste o instalatie in care se inseriaza: dispozitivul de retinere al germenilor cu dispozitivul de masurare al debitului si dispozitivul de aspirare al aerului. Retinerea germenilor se face prin filtrare, barbotare sau impact.

1.b).1 filtrare - se folosesc filtre Petri, cu nisip de quartz sterilizat, sau filtre solubile, zaharoza, care dupa aspirarea aerului se spala cu solutie izotona sterila, ser fiziologic, si se fac insamantarile. Se pot folosi membrane filtrante care dupa aspirarea aerului se aplica pe suprafata mediului de cultura.

1.b).2 barbotare - un dispozitiv de sticla ce contine solutia izotonica sterila din care se fac insamantarile.

1.b).3 impact - cu aparate speciale in care aerul este proiectat cu forta pe suprafata mediului de cultura, unde germenii sunt retinuti.

1.c) recoltarea prin precipitare - electroprecipitarea consta in inducerea unei sarcini electrice germenilor in functie de care acestia vor fi retinuti la anodul sau catodul dispozitivului unde se gaseste mediul de cultura.

Interpretarea rezultatelor - se face in functie de doi indicatori: uzuali si complementari.

a) Indicatori uzuali:

determinarea numarului de germeni mezofili, care se dezvolta pe geloza simpla;

determinarea numarului de Streptococi hemolitici, care se dezvolta pe geloza simpla;

determinarea numarului de Stafilococi, care se dezvolta pe mediu hiperclorurat Chatman.

B) Indicatori complementari - determinarea Piocianicului (nozocomial) si Candidei.

Norme sanitare - pentru mezofili:

incaperi de locuit - maxim 2500/m³ aer;

institutii de copii - maxim 1500/m³ aer;

industria alimentara - maxim 600/m³ aer;

spital: in salon - maxim 2500/m³ aer; sali cu risc crescut (ATI, sali de nastere, pansamente, biberonie) - maxim 500/m³ aer; sali de operatie - maxim 300/m³ aer;

2. insamantare probelor - se face pe medii de cultura specifice fiecarui germen cautat.

S9. Determinarea contaminarii aerului - norme sanitare

Norme sanitare - pentru mezofili:

incaperi de locuit - maxim 2500/m³ aer;

institutii de copii - maxim 1500/m³ aer;

industria alimentara - maxim 600/m³ aer;

spital: in salon - maxim 2500/m³ aer; sali cu risc crescut (ATI, sali de nastere, pansamente, biberonie) - maxim 500/m³ aer; sali de operatie - maxim 300/m³ aer;

S10. Determinarea contaminarii obiectelor si suprafetelor

Determinarea se face in doua etape: recoltarea si insamantarea probelor. Recoltarea se face:

Lucrare: Detergenti .Sapunuri. Substante tensio-active - clasificare Lucrare: Test ARENE - chimie

stergerea suprafetelor cu tampoane sterile, tifon sau vata, cu sabloane sterile. Apoi se introduc in solutie izotona sterila, se agita si se fac insamantari;

spalarea obiectelor cu solutie izotonica sterila din care se fac insamantari, pentru maini. Nu se cunoaste suprafata;

contact direct al obiectului cu mediul de cultura timp de 30 de secunde, nu se cunoaste exact suprafata;

aplicarea pe obiectul de cercetat a unor pelicule adezive si apoi pe mediul de cultura.

Interpretarea se face in functie de aceeasi germeni cu determinarea numarului de coliformi (gram negativi, bastonase, lactozo pozitive) si determinarea Proteusului.

Norme sanitare - pentru mezofili:

maini maxim 10/cm²;

in saloane maxim 5/cm²;

in sali cu risc crescut maxim 3/cm²;

in sali de operatie maxim 2/cm²;

instrumentarul steril 0.

Nu se accepta prezenta Streptococilor hemolitici si coliformilor.

S11. Determinarea contaminarii solului - recoltarea probelor

Recoltarea uzual se face din terenuri agricole, de sport, de joaca pentru copii, parcuri, campinguri, trenuri din jurul instalatiilor de aprovizionare cu apa.

Se recolteaza 3-5 probe de sol a 100g fiecare (probe unice) de pe o suprafata de 25-250 m². Alegerea punctelor de recoltare se face in asa fel incat proba medie obtinuta prin amestecarea probelor unice sa caracterizeze cat mai complet suprafata luata in studiu. Inainte de recoltarea probelor se indeparteaza de la suprafata solului praful, crengile si alte reziduuri.

Se recolteaza de la o adancime de 25 cm, cu instrumentar steril. Probele se introduc in flacoane sterilizat si se trimit la laborator in ladite izoterme la +4°C cu procesul verbal de recoltare, in care se trec: numele si calitatea persoanei ce a recoltat probele, data, ora si locul recoltarii, folosinta terenului, existenta surselor de contaminare a solului, conditiile meteo din momentul recoltarii si scopul analizelor.

S12. Determinarea contaminarii solului - analize bacteriologice si norme sanitare

Analizele sunt: curente si complementare.

1. Analizele curente sunt:

determinarea germenilor mezofili - indicator al contaminarii globale a solului;

determinarea germenilor coliformi - indicator al contaminarii fecale a solului;

determinarea de Clostridium perfringens - indicator al contaminarii fecale, dar mai fidel decat detectarea coliformilor;

determinarea germenilor termofili (se dezvolta la 60°C) - indicator al contaminarii cu gunoi de grajd;

determinarea de oua de geohelminti - germeni care dezvoltarea lor presupune trecerea prin sol: Enterobius vermicularis, Ascris lumbricoides, Oxiuri, Tricocefalus trichura, Strongyloides stercoralis, Ankylostoma duodenale.

Rezultatele analizelor curente se exprima pe 1g de sol uscat la 105°C. In functie de aceste rezultate solul poate fi: curat, slab contaminat, contaminat sau intens contaminat.

2. Analizele complementare sunt:

determinarea Streptococilor fecali (Enterococi);

determinarea bacteriofagilor enterici;

determinarea germenilor patogeni:

proprii solului: Clostridium tetanii, C. botulinium, germenii gangrenei gazoase;

nespecifici solului: Salmonella, Shigella, E. coli.

determinarea germenilor nitrificatori si denitrificatori care dau informatii despre vechimea contaminarii solului si despre posibilitatile sale autopurificatoare. Astfel:

Nitromonas crescuti si nitrobater scazuti arata o poluare recenta;

Nitromonas crescuti si nitrobater crescuti arata o poluare continua;

Nitromonas scazuti si nitrobater scazuti arata o poluare veche.

S13. Determinarea contaminarii apei - recoltarea probelor

Numarul de puncte de recoltare a probelor de apa si frecventa recoltarii probelor depind de tipul instalatiei de aprovizionare cu apa, fiind cu atat mai mari cu cat respectiva instalatie deserveste un numar mai mare de populatie.

Se recolteaza 500ml pentru analizele curente si cativa litrii de apa pentru analizele speciale in flacoane de sticla cu dop rodat sterile. Daca se recolteaza de la robinet acesta se dezinfecteaza prin flambare: se lasa sa curga apa 5 minute si apoi se recolteaza proba de apa.

Daca apa a fost dezinfectata prin clorinare inainte de sterilizare in flacoanele de sticla se introduc cate 0,5ml tiosulfat de Na pentru fiecare 50 ml capacitate a flaconului pentru neutralizarea clorurii reziduale.

Daca probele se recolteaza din fantani, lacuri, rezervoare mari se folosesc flacoane de sticla montate in dispozitive speciale, dispozitive sterilizate odata cu flacoanele si permit recoltarea de la adancimea dorita.

Dupa recoltarea probele se trimit la laborator in ladite izoterme la +4°C, insotite de un proces verbal de recoltate in care se precizeaza: numele si calitatea persoanei ce a recoltat probele, data, ora si locul recoltarii, tipul instalatiei, folosinta apei si scopul analizelor.

Daca probele se recolteaza dintr-o fantana se mai mentioneaza caracteristicile constructive si functionale ale fantanii, conditiile meteo din momentul recoltarii, existenta surselor de contaminare a apei din fantana si situatia imbolnavirilor cu transmitere hidrica din teritoriu.

S14. Determinarea contaminarii apei - analize curente si norme sanitare

Analizele din apa sunt: curente, complementare si speciale.

Analizele curente se fac periodic si obligatoriu de catre laboratorul de microbiologie a apelor din cadrul DSP. Se determina:

numarul de germeni mezofili (ce se dezvolta la 37°C);

numarul de germeni coliformi (saprofiti de intestin uman si animal).

Germenii mezofili sunt un indicator global al contaminarii apei. Se determina prin insamantarea probelor de apa pe geloza nutritiva urmata de termostatare la 37°C pe 24h sau timp de 46h daca apa este clorinata.

Norme sanitare:

instalatii centrale urbane sau rurale care dezinfecteaza apa -  maxim 20 mezofili cm³;

instalatii centrale urbane sau rurale care nu dezinfecteaza apa - maxim 100 de mezofili cm³;

instalatii locale, fantani, izvoare - maxim 300 mezofili cm³.

Germenii coliformi sunt saprofiti de intestin uman si animal, ca urmare prezenta lor in apa denota conaminarea ei cu dejecte umane sau animale atragand atentia supra riscului existentei in apa a unor germeni patogeni.

Se determina prin colimetrie ce presupune doua teste:

testul de prezumtie - bazat pe proprietatea coliformilor de a fermenta lactoza, lactozo pozitivi, cu acidifierea mediului de cultura si aparitia bulelor de gaz;

testul de confirmare - ce diferentiaza coliformii de alti germeni lactozo pozitivi, lactobacilul. Se folosesc fie medii solide, mediu EMB (eozina albastru de metil) pe care colifromii dezvolta colinii caracteristice, fie mediii lichide bblvb (bulion, bila, lactoza, verde briant) ce inhiba dezvoltarea altor specii.

Norme sanitare:

instalatii centrale urbane sau rurale care dezinfecteaza apa - 0 coliformi cm³;

instalatii centrale urbane sau rurale care nu dezinfecteaza apa - maxim 3 coliformi cm³;

instalatii locale, fantani, izvoare - maxim 10 coliformi cm³.

S15. Determinarea contaminarii apei - analize complementare, speciale si norme sanitare

Analizele complementare - se efectueaza atunci cand se constata depasirea repetata a normelor sanitare pentru analizele curente:

1. determinarea numarului de coliformi fecali. Norme sanitare:

instalatii centrale urbane sau rurale care dezinfecteaza apa - 0 coliformi cm³;

instalatii centrale urbane sau rurale care nu dezinfecteaza apa - 0 coliformi cm³;

instalatii locale, fantani, izvoare - maxim 2 coliformi cm³.

2. determinarea numarului de Streptococilor (Enterococi) fecali. Norme sanitare:

instalatii centrale urbane sau rurale care dezinfecteaza apa - 0 coliformi cm³;

instalatii centrale urbane sau rurale care nu dezinfecteaza apa - 0 coliformi cm³;

instalatii locale, fantani, izvoare - maxim 2 coliformi cm³.

3. determinarea germenilor care se dezvolta la 20°C - flora psihrofita;

4. determinarea germenilor sulfitoreducatori - Clostridium perfringens.

Analizele speciale - se efectueaza pentru a stabili rolul unei surse de apa in aparitia unei epidemii cu transmitere hidrica. Se determina:

1. determinarea germenilor patogeni din apa: Salmonella, Shigella, b. Kock, E. coli, leptospire, brucele;

2. determinarea bacteriofagilor enterici - bacteriofagii care traiesc in apa si germenii omologi. Se determina bacteriofagul antitific pentru Salmonella thyphi, antiholeric - vibrionul holeric, anticoli - E. coli, antidizenteric - Shigella dysenterie. Determinarea consta in insamantarea probei de apa pe un mediu deja insamantat cu germenul omolog si urmarirea aparitiei zonelor de liza pe suprafata mediului de cultura.

3. determinarea virusurilor din apa - virusurile sunt mai rezistente la actiunea dezinfectanta a clorului decat bacteriile, deci absenta bacteriilor din apa nu inseamna si absenta virusurilor. Se cauta in apa: virusul hepatic A, v. polimiolitei, enteroirusuri (coxaki A, B).

Norme sanitare - absenta plajelor la un decimetru cub de apa, plaja fiind celulele dintr-un organism distruse de virusuri).

S16. Determinarea clorului rezidual din apa - norme sanitare

In apa corect clorinata trebuie sa existe clor rezidual, fie liber (acid hipocloros, hipocloriti) fie sub forma legata (monoclor si dicloramina). Clorul rezidual + clorul liber = clor rezidual total.

1. metoda cu orto-toluidina - la pH acid clorul reatcioneaza cu orto-toluidina si formeaza un compus galben a carui intensitate e direct proportionala cu concentratia clorului. Intensitatea compusului format se apreciaza spectrofotometric, fie prin comparare cu ochiul liber cu o scala etalon. Dezavantajul este ca pot apare interferente de culoare cu Fe, Mn si nitritii din apa.

2. metoda cu metil orange - la pH acid, clorul decoloreaza solutia de metil orange proportional cu concentratia sa.

Materiale: metil orange, H₂SO₄, KBr.

Tehnica - intr-un pahar Erlenmeyer se introduc 100ml de apa de cercetat si 0,5ml H₂SO₄ rezultand un pH acid. Apoi se titreaza cu solutia de metil orange pana la aparitia unei culori roz-rosu persistenta cel putin doua minute, cand se calculeaza cantitatea in mg de clor rezidual liber pe dm³ de apa, care este = N/10, unde N este numarul de ml de solutie metil orange folositi pentru titrare.

Peste solutia de apa se adauga KBr, bromul eliberand clorul din formele legate, iar acesta trece in solutie sub forma de clor liber ceea ce va determina decolorarea instantanee a solutiei. Apoi se titreaza cu metil orange pana la aparitia culorii rozu-rosu si se calculeaza cantitatea in mg de clor rezidual legat pe dm³ de apa, care este = N₁/10.

Norme sanitare - la consumatori:

clorul rezidual liber = 0,1-0,25 mg/dm³ apa;

clorul rezidual total = 0,1-0,28 mg/dm³ apa;

S17. Asanarea unei fantani

Presupune reconstructia fantanii si indepartarea oricaror posibile surse de contaminare a apei din fantana (latrina, grajduri animale, gropi de gunoi la o distanta mai mare de 30 m).

Asanarea presupune:

identificarea sursei de contaminare - introducerea in posibilele surse de contaminare a unei substante colorate (albastru de metil, fuxina) si urmarirea modificarilor culorii apei din fantana;

neutralizarea sursei de contaminare;

reconstructia fantanii cu refacerea elementelor constructiv ei si functionale;

dezinfectia apei din fantana se face cu substante clorigene astfel incat sa se asigure 5-10g de Cl activ pe m³ de apa. Din substanta clorigena se face o solutie 1 care se introduce in fantana. Se lasa in contact 24-48 h si apoi se scoate apa din fantana pana nu mai are miros si gust de Cl. Se apreciaza eficienta asanarii prin determinarea Cl-ului rezidual sau a germenilor mezofili si coliformi.

S18. Dezinfectia apei in conditii de necesitate - se face prin:

metode fizice: fierbere (nu volume mari, se modifica gustul si concentratia);

metode chimice - se aplica decat daca apa este limpede prin decantare, filtrare, filtrare precedata de adaos de substante procoagulante - FeSO₄.

KMnO₄ cateva cristale pana apa devine roz, se lasa in contact 15 min, dupa care se decoloreaza  prin adaugare de hiposulfit de Na;

substante clorigene:

apa de Javel solutie 5-10% hipoclorit de K, o picatura la un litru de apa cu timp de contact 30 min;

hipoclorit de Ca din 5g clorura de var cu 250ml de apa, rezulta un supernatant care se poate folosi pentru dezinfectia a 100 l de apa;

cloramina 0,01-0,02g/l, dupa expirarea timpului de contact, excesul de Cl se indeparteaza prin adaos de tiosulfit de K.

S19. Determinarea iluminatului prin metode geometrice - norme sanitare

Determinarea radiatiilor luminoase se face prin:

metode geometrice (normarea geometrica a iluminatului) numai pentru iluminatul natural;

cu ajutorul aparaturii, luxmetru, care se aplica pentru iluminatul natural si artificial.

Normarea geometrica a iluminatului presupunea masurarea:

1. coeficientului de lumina - raportul dintre suprafata sticloasa a ferestrelor si suprafata podelei incaperii. Normal = 1/4 - 1/10; sali de clasa si laboratoare 1/4-1/6, saloane de spital 1/4-1/8, locuinta 1/8-1/10.

2. unghiul de incidenta - presupune determinarea a doua drepte imaginare:

una ce uneste locul de activitate cu marginea superioara a ferestrei;

cealalta uneste locul de activitate cu marginea inferioara a ferestrei. Normal > 40°.

3. unghiul de deschidere - presupune determinarea a doua drepte imaginare:

una ce uneste locul de activitate cu marginea superioara a ferestrei;

cealalta uneste locul de activitate cu punctul cel mai inalt al obstacolului cel mai apropiat de ferestra. Normal > 5°.

4. distanta de la fereastra la locul de activitate - normal < 12m.

5. adancimea incaperii - raportul dintre distanta de la fereastra la peretele opus si distanta de la podea la marginea superioara a ferestrei. Normal < 2,5.

S20. Determinarea iluminatului cu ajutorul aparaturii - norme sanitare

Se determina cu luxmetru, care:

se foloseste pentru iluminatul natural si artificial,

masoara nivelul de iluminare al suprafetelor,

se efectueaza diferentiat in functie de marimea detaliului asupra caruia se actioneaza,

pentru detaliile mari se determina fluxul incident (nivelul de iluminare a suprafetelor) si coeficientul de iluminare naturala CIN. CIN - raportul dintre nivelul de iluminare din inetriorul incaperii si nivelul de iluminare din exteriorul incaperii, totul ori 100. Normal > 1%.

pentru detaliile mici se determina:

fluxul incident FI,

fluxul reflectat FR,

caracteristica fondului in functie de coeficientul de reflexie CR = FR/FI; in functie de CR avem fond: intunecos, mediu, luminos.

Contrastul dintre fond si detaliu in functie de coeficientul K = (CR₁ - CR₂)/CR₁, unde CR₁, CR₂ sunt coeficientele de reflexie al fondului si detaliului si CR₁ > CR₂. In functie de K avem contrast: mediu, mic sau mare (detaliile se disting bine pe fond).

Interpretarea se face calitativ si cantitativ.

Calitativ - culoarea si compozitia spectrala a luminii, evitarea fenomenului de orbire, distribuirea corecta a stralucirii in campul vizual, uniformitatea iluminatului atunci cand factorii de iluminitate minim pe maxim > 0,3 - factor de uniformitate.

Cantitativ - camera de zi, bucatarie 50 lucsi, dormitoare 30 lucsi, toaleta si hol 20 lucsi, camari, debarale 10 lucsi.

S21. Aprecierea actiunii iluminatului asupra organismul uman

a) cunoasterea manifestarilor obiective si subiective generate de un iluminat necorespunzator determina manifestari locale (ochi): hiperemie conjunctivala, lacrimare, corp strain in ochi, oboseala vizuala; si manifestari generale: oboseala, fatigabilitatea, iritabilitate;

b) proximometrie - determinarea punctului proximal al vederii clare, normal 7-8 cm cu proximometru alcatuit dintr-o tija gradata in cm pe care se deplaseaza o imagine cu figura Douane. Cand apare oboseala vizuala punctul proxim se departeaza de ochi.

c) determinarea acuitatii vizuale la optotip - cabinet oftalmologie.

S22. Metode de detectie a radiatiilor ionizante - unitati de masura

Radiatiile ionizante sunt de 2 feluri: fotonice (X, γ) si crepusculare (α, β). Se determina folosind:

camera de ionizare care este un dispozitiv ce contine un gaz rarefiat. Radiatiile care patrund in camera vor genera un traseu de gaz ionizat a carui lungime este direct proportionala cu energia radiatiilor. Lungimea de gaz ionizat se masoara electronic.

contorul Geigner-Mũller, un condensator electric incarcat la un potential electric inalt. Patrunzand intre placile condensatorului radiatiile ionizante vor fi atrase in functie de sarcina lor electrica spre una din placile condensatorului ceea ce va determina modificarea potentialului electric al acestuia. Se masoara electronic diferenta de potential aparuta.

detectorul de scintilatie cu 2 componente:

scintilator cu doua forme: camera de scintilatie ce contine un ecran fluorescent ce emite scintilatii sub actiunea radiatiilor ionizante) si un cristal luminiscent ce emite fotoni luminosi sub actiunea radiatiilor.

sistem electronic de masurare.

Unitati de masura

1. radioactivitate - viteza de dezintegrare a unui radionuclit izotopic. Unitate veche - 1 Ci (courie) - viteza de dezintegrarea a unui gram de Rd, u.n 1 Bq (Becquerel) - o dezintegrare/s. 1Bq=27,03 pCi.

2. expunerea la radiatii fotonice: u.v 1 Rőntgen; u.n 1 Coulomb/Kg; 1C/Kg = 3876R.

3. doza absorbita: u.v 1 Rad; u.n 1 Gray; 1Gy = 100 rad.

3. echivalentul dozei absorbita: u.v 1 Rem; u.n 1 Sievert; 1Sv = 100 remi.

S23. Determinarea contaminarii radioactive a factorilor de mediu

Factorii de mediu, aer, apa, sol, si organismul uman au o radioactivitate naturala (datorita existentei substantelor radioactive in scoarta terestra (uraniu, potasiu, thoriu) si o radioactivitate artificiala datorita folosirii substantelor radioactive. Radioactivitatea naturala este formata din radioactivitatea naturala si artificiala. In practica se determina radiatia naturala in functie de radioizotopul K⁴⁰, apoi se determina radiatia totala si prin diferenta se calculeaza radioactivitatea artificiala.

Aer - determina radioactivitatea unui material filtrant, vata de sticla inainte si dupa filtrarea unui volum de aer. Diferenta aparuta intre cele doua valori reprezinta radioactivitatea aerului filtrat.

Apa - proba de cativa litrei se evapora, se pierd radioizotopii volatili ca iodul, si apoi se determina radioactivitatea reziduului obtinut.

Sol - proba se recolteaza de la suprafata pentru radioactivitatea totala si din profunzime pentru determinarea radioactivitatii naturale. Probele se usuca, pierd radioizotopii volatili, si apoi se determina radioactivitatea.

Alimente - proba se calcineaza, arde pana la pulbere cu pierderea radioizotopilor volatili, si apoi se determina radioactivitatea cenusii obtinute.

S24. Determinarea contaminarii radioactive a organismului uman si efectele precoce ale radiatiilor ionizante

A. Determinarea expunerii organismului la radiatiile ionizante - se face cu:

fotodozimetru, care este o caseta de plastic ce contine placute din mai multe metale si film fotografic. Placutele retin radiatii ionizante si impregneaza filmul care apoi este developat si interpretat.

stilodozimetru ce functioneaza pe principiul camerei de ionizare,

dozimetru termoluminiscent contine o pastila dintr-o substanta termoluminiscenta, florura de litiu. Sub actiunea radiatiilor ionizante electronii trec de pe nivele fundamentale pe nivele excitate metastabile. Dezexcitarea, revenirea electronilor pe nivele fundamentale, se face sub actiunea caldurii si este insotita de misiunea de fotoni luminosi.

Debitmetru de radiatii este confectionat dintr-un amestec de acetilena, amoniac, CO₂ astfel incat raportul elementelor cuaternare: C, O, H, N, in structura lui sa fie identic cu raportul celor 4 elemente in tesutul a carei expunere la radiatii se studiaza.

B. Determinarea radioactivitatii organismului uman

B.1. metoda directa - folosirea contorului de corp uman, alcatuit dintr-o instalatie de ecranare si mai multe cristale de scintilatie ce formeaza fotoni, care dau radioactivitatea totala a subiectului sau numai radioactivitatea interna, daca subiectul este intr-o instalatie dupa decontaminare prin spalare cu detergenti.

B.2. metoda indirecta - determinarea radioactivitatii urinii. Recoltarea urinii pe 24 de ore, dupa care se aduce la reziduu uscat, se pierd radioizotopii volatili, caruia i se determina radioactivitatea. Aplicand ecuatii de excretie se determina radioactivitatea intregului organism.

Efectele precoce ale radiatiilor ionizante

aberatii cromozomiale, cromozomi fragmentati, inelari, dicentrici;

aparitia limfocitelor binucleate;

modificari dactiloscopice - modificarea amprentelor degetelor, creste papilare sterse si intrerupte;

leucopenie precoce in iradieri cronice, este nespecifica.

S25. Determinarea poluarii sonore a mediului

S26. Studiul actiunii poluarii sonore asupra comunitatilor umane