Cercetarile recente asupra consecintelor stresului cronic
au impus in literatura un nou concept, si anume sindromul de
extenuare (burnout) caracterizat prin:
. epuizarea emotionala;
. epuizare fizica;
. epuizare mentala.
Epuizarea se exprima in: aplatizare afectiva,
depersonalizare, scaderea realizarilor personale.
Sindromul de extenuare rezulta dintr-o implicare de lunga durata
in activitati profesionale cu oamenii si este, in general,
specific cadrelor didactice, medicale si a celor din domeniul
legislativ-juridic. Maslach si Jackson (1981) propun urmatoarea definitie
ale burnout-ului: un sindrom de epuizare emotionalä, de depersonalizare
si de reducere a realizarii profesionale aparut la indivizii
implicati profesional alaturi de altii (M. Zlate, 2007, p. 604)
Analizate comparativ, notiunile stres - burnout
au arii de cuprindere si continuturi asemanatoare, dar
si diferite. Stresul are o extensie mai mare, el find intalnit atat in
sfera vietii profesionale, cat si in cea a vietii private,
extraprofesionale, pe cand burnout-ul este specific sferei vietii
profesionale. Stresul este rezultatul unei tensiuni pasagere, burnout-ul al
unei tensiuni continue, permanente. Stresul este un termen generic care se
refera la procesele de adaptare temporare acompaniate de simptome mentale
fizice, in contrast, burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei
rupturi de adaptare care rezulta dintr-un dezechilibru pe termen lung
intre exigente, resurse, deci al unui stres profesional prelungit
(M.Zlate, 2007, p 604). Asadar, daca stresul are un caracter episodic,
burnout-ul se caracterizeaza prin permanenta.
Stresul este mai psihologizat, burnout-ul contine
mai multe aspecte obiective, sociale. In stres nu atat stimulul stresant ca
atare conteaza, ci si perceperea lui de catre individ ca fiind
stresant. In burnout caracteristicile si constrangerile reale ale
vietii profesionale trec in prim-plan. Burnout-ul apare atunci cand
individul nu mai face fata constrangerilor profesionale,
resimtind "investitiile' lui relationale initiale.
Stresul exista independent de burnout, pe cand acesta din urma este
indispensabil legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi
depasit. In schimb, stresul incorect sau prost gestionat se
poate converti In bornout.
Termenul de burnout (a arde complet) denumeste
sindromul stresului
cronic la locul de munca. Este descris ca un proces ce se dezvolta
lent, fara simptome si care duce la epuizare
emotionala si retragere sociala. Este o stare de epuizare
fizica, emotionala si mentala cauzata de
implicarea pe termen lung in situatii solicitante emotional.
O prezentare a sindromului burnout a fost facuta
de Maslach si Jackson (1986), identificand trei dimensiuni: a) depersonalizarea - persoana se
distanteaza de celesalte persoane b) reducerea realizarilor
personale c) epuizare emotionala - persoana se simte golita de
resurse emotionale personale si devine foarte vulnerabila la
factori generatori de stres. Starea de burnout este cauzata de expunerea la
stresul profesional si adesea este insotita de depresie
Burnout reprezinta o stare de tensiune extrema
si specifica, declansat de stresul ocupational de
durata, avand manifestari negative in plan comportamental,
psihologic, psihofiziologic. Pot declansa:
. tulburari ale somnului;
. tulburari digestive;
. scadere a eficientei in
munca;
. senzatie progresiva de
epuizare cu rasfrangere asupra mediului familial;
. iritabilitate fata de cei
apropiati;
. lipsa dialogului;
. senzatia de a fi in alta parte,
departe de present;
. impresia ca munca invadeaza
totul, inclusiv viata privata.
Sindromul burnout este o notiune noua,
utilizata tocmai pentru a insista asupra acelor situatii in care
individual apare consumat, slabit de munca sa, fiind vorba de o stare de
epuizare, atat fizica cat si psihica, caracterizata prin
prezenta urmatoarelor simptome:
. oboseala intensa cu dureri difuze
si tulburari de somn
. un sentiment de "dezumanizare" care se
traduce printr-o detasare emotionala din ce in ce mai
evidenta, mergand chiar pana la absenta emotiilor
fata de altii, daca nu chiar o totala
indiferenta la suferinta lor
. deceptie fata de profesie si sentimentul de inutilitate
legat de activitatea respectiva, impresia de incapacitate de a-i ajuta pe
altii.
Acest sindrom de epuizare profesionala ii
afecteaza mai ales pe aceia care au ales sa-si ajute semenul
(profesori, personal medical, educatori), care se daruiesc pe sine mai
mult decat sa astepte recompensa muncii lor.
Situatii declansatoare
posibile: efort crescut, fara rezultat, asteptari prea
mari, pierderea sperantei intr-un viitor mai bun, furie indreptata
catre ceilalti, epuizare mentala si fizica,
sentimente de disperare si lipsa
sperantei.
Pasi importanti care diminueaza
sindromul de epuizare profesionala (de burnout):
. refacerea resurselor fizice si
psihice;
. renuntarea la iluzii si
stabilirea unor asteptari realiste;
. recunosterea faptului
ca nu munca din greu este solutia;
. rationalizarea eforturilor
conform cu rezultatele pe care le aduc;
. fixarea unor obiective fixe, stabile
pe termen lung;
. gandire pozitiva;
. evitarea de a cauta vinovat in
celalalt;
. reluarea legaturile cu prietenii
si familia;
. asigurarea activitatilor
care genereaza placere, confort;
. respectarea timpului de odihna,
masa, pauze.
