Velnis, vanj - fructificatia, cresterile longevitatea si inmultirea

Denumire stiintifica:              ULMUS LAEVIS Pall.

Denumire populara: Velnis, vanj

Specie indigena, de marimea I, cu inaltimi de pana la 30-35 m (figura a).

Inradacinare pivotant-trasanta. Tulpina dreapta, zvelta, la baza cu muchii evidente, uneori cu craci lacome.

Ritidomul apare timpuriu, este albicios-cenusiu, exfoliabil in solzi subtiri.

Lemnul este deschis la culoare, inferior celorlalti ulmi.

Coroana ovoid-alungita in tinerete, apoi globuloasa la maturitate, cu ramuri ascendente.

Lujeri pendenti, bruni-verzui, glabri-lucitori.

Muguri alterni, dispusi distic, conici-fusiformi, ascutiti, lungi pana la 1 cm, cu solzi bruni-deschis pe margine cu o dunga lata brun-inchisa, neciliati.

Frunze 6-14 cm, eliptic-obovate, acuminate, pronuntat asimetrice la baza, dublu serate, scurt petiolate (4-6 mm), pe dos pubescente.

Flori hermafrodite, apetale cate 20-25 in fascicule, pe pedunculi de 0.6-2 cm, apar foarte devreme primavara (martie-aprilie), inainte de infrunzire.

Fructele sunt samare turtite, ovate sau rotunde, de circa 1 cm, la varf adanc crestate, pe margini ciliate, lung si inegal pedunculate si pendente.

Fructificatia, cresterile longevitatea si inmultirea sunt asemanatoare cu cele de la ulmul de munte.

Arealul general este relativ extins, avand ca limite: estul Frantei, nordul Italiei, sudul Peninsulei Balcanice si muntii Urali; a fost semnalat si in Siberia (regiunea Tobolsk).

In Romania este mai putin raspandit fata de ceilalti ulmi, fiind sporadic in zona de campie si cea colinara (Oltenia, Banat), legat mai mult de lunci si zavoaie.

Manifesta amplitudine climatica larga, la noi, preferand statiuni adapostite, cu climat mai putin aspru. Suporta apa stagnanta si nu este pretentios fata de troficitatea solului.

Are un temperament de lumina.