Botanica
Plante melifere din pasuni si pajisti
Plante melifere din
pasuni si pajisti
Prin pajisti
se inteleg suprafetele de teren ocupate cu vegetatie
ierboasa, anuala si perena, destinate productiei de nutret
care poate fi folosit prin pasunat, iarba verde cosita
si fan. Tot in cadrul pajistilor intra si
pasunile impadurite unde in afara de o patura
densa de plante erbacee se mai gasesc si arbori si
arbusti razleti formand desisuri si cranguri, precum
si pajistile alpine care se gasesc in depresiuni situate la
altitudini de la 600 pana la 800 m. Ultima categorie o formeaza pajistile
inundabile din luncile raurilor, zavoaie, mlastini si Delta.
Pajistile, care de cele mai multe ori sunt folosite ca
fanete naturale, constituie de asemenea o sursa importanta
melifera.
In
tara noastra, pasunile si
fanetele reprezinta peste 4 milioane hectare. Vegetatia unei
pajisti este reprezentata prin
asociatii de plante foarte variate, alcatuite din cateva sute de
specii, unele dintre ele cu o valoare melifera apreciabila. Culesurile de nectar si polen oferite de pajisti sunt
mai putin legate de schimbarile timpului. Pajistile
asigura un cules de intensitate mica sau
mijlocie, insa de lunga durata si cu un maxim de
dezvoltare tarzie de vara, dupa inflorirea teiului si a
florii-soarelui timpurie, cand in majoritatea regiunilor din tara noastra lipsesc alte culesuri.
Pajistile bune pot produce anual pana la 80 kg miere la ha, cele
mijlocii pana la 50 kg
la ha, iar cele slabe (de mlastini) 20 kg la ha.
Compozitia
floristica a pajistii, din punct de vedere botanic, se poate
imparti in 4 grupe mari si anume:
a) graminee;
b) leguminoasa;
c) rogozuri;
d) plante din alte familii botanice.
Din
punct de vedere apicol intereseaza in primul rand plantele din grupa
leguminoaselor si apoi din celelalte grupe.
Pentru
apicultura sunt mai importante pajistile situate pe terenul cu
relieful neregulat, care prezinta vai mai inguste si mai
adanci, rape, terase naturale, teren accidentat etc., intrucat infloritul
plantelor se face la diferite intervale care se succed unele dupa
altele, iar cositul ierbii de asemenea se face la date diferite, ceea ce
permite sa se foloseasca culesul un timp mai indelungat.
Aproape
in toate amestecurile de ierburi folosite pentru insamantari
pe pajisti participa leguminoasele furajere valoroase,care poseda si calitati melifere
superioare: trifoiul alb, trifoiul roz, trifoiul rosu, sparceta,
lucerna, ghizdeiul si sulfina.
Trifoiul alb (tarator) este o planta perena cu aria de raspandire
incepand din campie pana in golurile de munte. Exista foarte multe
varietati spontane si cultivate atat in pasuni
si fanete naturale cat si in cele cultivate, prin miristi
etc. De asemenea, el creste bine in zonele forestiere,
silvostepa si montane.
|
Este pretentios fata de umiditatea atmosferica. Suporta stagnarea temporara a apelor. Este rezistent la ger. Nu-i
prieste seceta. Este rustic si se
raspandeste prin seminte si pe cale vegetativa,
inradacinandu-se prin tulpinile taratoare aderente. Este o
planta melifera de mare valoare prin cantitatea de nectar secretata,
numarul mare de plante raspandit aproape pretutindeni in tara, durata foarte
lunga de inflorire - din mai pana in octombrie -usurinta cu
care albinele culeg nectarul din flori (fata de celelalte
trifoliene). Florile trifoiului alb ofera nectar si
in perioadele lipsite de cules. Dupa datele din
literatura de specialitate, productia de miere variaza intre 100
si 150 kg/ha, ajungand chiar la 500 kg. Acolo unde este
raspandit pe suprafete mari este rentabil sa se practice
stuparitul pastoral. Umiditatea moderata este
prielnica secretiei de nectar. Florile secreta
cel mai abundent nectar in regiunile cu temperatura medie anuala de 7-10°.
Cea mai mare cantitate se produce la temperatura de 25-32° indeosebi in
solurile calcaroase. Ca planta de nutret, trifoiul
alb se foloseste indeosebi pentru pasune, suportand bine
calcatul animalelor si lastareste repede si
puternic dupa pasunat sau cosit. Se
poate folosi pentru amestecul de ierburi in proportie de 10-20%.
Pentru crearea de trifoisti semanatul se face primavara in
cultura, de obicei sub o cereala de toamna (secara, orz), dandu-se 7-10
kg seminte la ha.
Jalesul este
un subarbust inalt pana la 70
cm si infloreste din iunie si pana
in august.
Corobatica este o planta perena rezistenta la
seceta, buna melifera oferind albinelor nectar si polen.
Perioada de inflorire incepe din luna iunie pana
la sfarsitul lunii august. Secretia de nectar mai abundenta este in zilele calde (25-30°) cu umiditatea aerului
moderata. In conditii prielnice productia de nectar ajunge la 900 kg la ha, iar in anii
secetosi se reduce la jumatate. Mierea este
de culoare deschis aurie (chihlimbarie), cu gust usor de menta; se
solidifica in cristale mici.
Rachitanul infloreste din iunie pana la inceputul
lunii august. Ofera albinelor nectar
mult si polen.
Dioc (pisma) este o planta vivace care infloreste in mijlocul
verii si ofera albinelor nectar si polen.
Muscata dracului este o planta vivace. Iinfloreste din iunie
pana in septembrie. Secreta nectar chiar pe
seceta.
Sorbestrea este
o planta perena care se intalneste in locurile pietroase si
abrupte. Are o valoare deosebita, intrucat infloreste in a doua
jumatate a lunii mai, cand sunt putine plante melifere.
Coada racului este o planta perena cu tulpini taratoare.
Infloreste incepand de la sfarsitul lunii mai pana in septembrie
si este bine cercetata de albine pentru
nectar si polen.
Galbenusa este o planta bianuala. Infloreste
in iunie-iulie si ofera albinelor nectar si polen. Se gaseste pretutindeni in pajisti si
tufisuri.
Sovirnul este
o planta perena care creste pretutindeni pe versantii
muntilor, pe dealuri, pe locurile uscate si insorite, intre
tufisuri, in paduri. Infloreste incepand din luna
iulie pana in august timp de 30 zile. Ofera
albinelor nectar. Productia este de 100 kg miere la ha.
Rostogolul este o planta
perena inalta de 0 -1,5 m. Uneori secretia
de nectar este atat de abundenta incat nectarul se varsa in petalele
florii si inunda intreaga inflorescenta. Cea
mai mare productie de nectar se obtine cand temperatura este de 25-30° si umiditatea aerului este
potrivita. Pe timp secetos secretia de nectar scade
la jumatate. Productia de nectar a desisurilor acestei
plante este foarte ridicata, pana la 1000 kg la hectar.
Steluta saraturilor este o planta bianuala, care creste in
terenurile saraturoase. Infloreste incepand din a doua
decada a lunii iulie si pana in septembrie. Mierea este de culoare deschisa si aromata.
|
|
Botanica
|
|
|
Referate pe aceeasi tema
|
|
Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
|
|