Jugastru - arbore ce apare in toata Europa si Asia

Denumire stiintifica:              acer campestre L.

Denumire populara:              jugastru

Arbore indigen de marimea a II-a sau chiar a III-a, obisnuit cu inaltimi de pana la 18 m, exceptional 25 m (figura a).

Inradacinarea este puternica, mult dezvoltata lateral, tulpina obisnuit stramba, cu multe noduri.

Scoarta formeaza de timpuriu ritidom friabil, neregulat crapat, cenusiu-brun, cu pete albicioase caracteristice ("stropit cu var"), iar coroana este larga, ovoida, deasa.

Lujeri subtiri, brun-galbui, parosi la varf in tinerete, cei de 2 ani cu crapaturi deschise la culoare transformate uneori in muchii de suber, evidente pe lastari.

Muguri opusi, mici, alipiti, ciliati la varf, cu cicatrici unite sub un unghi obtuz.

Frunze mici, de 6-9 cm, palmat-lobate, cu lobi rotunjiti deseori cu 3 lobuli, paroase la inceput, apoi glabre; petiolul de 2-4 cm contine un suc laptos.

Flori poligame, verzui-galbui, grupate corimbe erecte, apar odata cu sau dupa infrunzire.

Fructele sunt disamare, cu nucule turtite si aripi in prelungire (unghi de 180

Longevitatea jugastrului este de circa 100 ani.

Jugastrul apare in toata Europa si Asia, avansand spre nord-vest pana in Anglia, Scandinavia, mai putin decat artarul, iar in sudul arealului dincolo de limita arealului paltinului de munte. La noi este specie comuna la campie, coline si silvostepa, fiind o specie de amestec in sleauri, de la marginea silvostepei si pana la limita inferioara a fagului, mai rar in zona montana.

Ca exigente ecologice, jugastrul este mai termofil decat ceilalti paltini, dar mai putin exigenti fata de sol. Cele mai propice sunt solurile aluvionare, dar nu lipseste de pe solurile compacte, uscate, carbonatice. Suporta si o oarecare salinizare si umbrire.

Variabilitate: A. c. ssp. eucampestre (frunze cu 5 lobi), A. c. ssp. marsicum (frunze cu 3 lobi intregi sau slab sinuati).