Impactul factorului de risc antropic in poluarea plantelor

IMPACTUL FACTORULUI DE RISC ANTROPIC IN POLUAREA PLANTELOR

1. Interactiunile dintre om si mediul terestru

In paleolitic, in regiunea Africii de Est, in zona de savana au aparut primele fiinte umane (australopiteci). Un million de ani mai tarziu, fiinta umana primitiva a evoluat in Homo habilis sau "omul indemanatic", care a realizat primele unelte din piatra si adaposturi sub forma unor paravane. A urmat, apoi, descoperirea focului de catre Homo erectus ("omul in pozitie dreapta").

Daca prima perioada a preistoriei, paleoliticul, a durat aproximativ un million de ani, epocile urmatoare au fost mult mai scurte. In celelalte epoci, omul s-a specializat in culegerea unor plante si vanarea unor specii de animale si de aceea omul era foarte bine integrat mediului si nu ii aducea daune. Cu timpul, au reusit sa cunoasca factorii care influenteaza plantele si animalele, factori care au stat la baza inventarii ariculturii si cresterii animalelor. Ca urmare, defriseaza paduri pentru a practica agricultura (care a dus in cele din urma la erodarea solurilor ), degradeaza pamantul prin pasunatul excesiv etc.

Pe masura ce populatia globului a crescut omul a dobandit mijloace tot mai perfectionate de interventie asupra naturii. Nicioadata populatia globului nu a fost atat de numeroasa ca astazi, iar viteza de crestere, de aproximativ 1,7% pe an, nu a fost atat de mare. Explozia demografica actuala exercita o presiune asupra resurselor naturale limitate ale Pamantului, si de aceea, societatea noastra de consum duce la o scadere din ce in ce mai accelerata a resurselor. Se poate afirma ca rata cu care oameni consuma resursele naturale ale planetei este direct proportionala cu standardul lor de viata (cu cat este mai ridicata calitatea vietii, cu atat se utilizeaza mai multe materii). Deci, cererea de resurse creste ca urmare a doi factori principali: cresterea numarului populatiei planetei si ridicarea standardelor de viata atat in tarile dezvoltate cat si in tarile aflate in curs de dezvoltare. In paralel cu cresterea populatiei Terrei sporeste si necesitatea cultivarii solului pentru producerea hranei. In regiunile dens populate, suprafete intinse de teren fertil au fost acoperite cu asezari urbane, zone industriale, sosele, cai ferate sau aeroporturi. Calitatea pamantului propice agriculturii depinde de administrarea acestuia. Solurile au nevoie de sute de ani pentru a se forma, dar pot fii distruse in cativa ani printr-o administrare incorecta. Cele doua mari amenintari pentru soluri sunt poluarea si erodarea. Poluarea solului este cauzata de utilizarea pe scara larga a ingrasamintelor, care pot diminua capacitatea bacteriilor de a descompune substante organice si de a creea substante nutritive necesare plantelor. Pesticidele dauneaza si ele atat bacteriilor cat si altor microorganisme utile din sol. Stropirea culturilor cu ingrasaminte sau insecticide creste productta agricola pe termen scurt, dar pe termen lung acesti agenti chimici pot distruge bacteriile si alte organisme utile. Solurile pot fi contaminate in urma unui accident asemenea exploziei produse in anul 1986 la centrala termonucleara din Cernobal, de la Kiev din fosta Uniune Sovietica. In urma exploziei au fost eliberate in atmosfera substante radioactive care in cele din urma au ajuns in sol, deci in contact direct cu radacinile plantelor. Particulele radioactive au fost purtate de vant deasupra unei mari suprafete de pamant, incluzand partea de nord a Peninsulei Scandinave si Tara Galilor. Animale contaminate cu substante radioactive au fost sacrificate. Si de aceasta data, plantele au avut si ele de suferit. In unele tari deseurile industriale sunt imprastiate pe suprafata Pamantului, iar particulele de metal otravitoare continute omoara bacteriile din sol. Aluminiul (Al) este un metal toxic si este componenta majoritara a mineralelor argiloase. De obicei, se gaseste sub forma de compusi chimici si nu dauneaza bacteriilor sau plantelor. Ploaia acida, insa, elibereaza aluminiul din mineralele argiloase, periclitand viata microorganismelor si a plantelor cultivate. Ploaia devine acida atunci cand contine componente chimice eliminate de autovehicule, fabrici si instalatii tehnice. Eroziunea solului este cea mai grava forma de degradare a solului. Aceasta este provocata de intrebuiniarea incorecta si nu trebuie confundata cu eroziunea naturala. Eroziunea naturala este un process lent care nu poate fi oprit. Dar o data cu aceasta uzura naturala, se formeaza solul nou. Oamenii de stiinta au estimat ca durata de erodare si indepartare naturala a unui metru patrat de pamant este aproximativ de 30.000 ani. Dar administrarea incorecta a pamanturilor poate sa accelereze in asa masura acest process, incat suprafete mari de teren fertile se pot degrada in cateva decenii. Deteriorarea pasunilor se produce daca omul creste prea multe animale pe o suprafata data. Numarul mare de animale consuma vegetatia intr-un ritm mai rapid decat ritmul de regenerare naturala a acesteia, lasand in urma pamant gol. Eroziunea solului se produce in doua faze: in prima faza se sfarama bulgarii de pamant in particule separate. In faza a doua, acestea sunt indepartate de suvoaiele apelor curgatoare si de vant.

Poluarea si distrugerea plantelor, sunt deci, este caracteristici ale agriculturii moderne, mecanizate si chimizate, iar poluarea aerului este un fenomen obisnuit in orasele mari si in zonele limitrofe. S-a constatat ca in tarile cu industrie puternic dezvoltata aerul este poluat de activitatea transportului (in proportie de peste 50%), de sisteme de incalzire (18%), de produsele industriale (18%). Prejudicii considerabile cauzeaza substantele chimice folosite in agricultura contemporana, care nu au analogie in natura si afecteaza suprafete foarte mari ocupate de vegetatie. Dereglarile ecologice provocate de poluanti se manifesta prin scaderea numarului si diversitatii speciilor de plante si animale, prin micsorarea si degradarea ecosistemelor, degradarea lanturilor trofice si, respectiv, a biocenozelor. Pe de alta parte, are loc inmultirea necontrolata a organismelor (unele insecte, microorganisme) care se adapteaza mai usor la aceste conditii datorita mecanismelor de rezistenta pe care le poseda.

Organismele vii sufera direct sau indirect din cauza poluarii accentuate a mediului de viata. Astfel, problema ocrotirii mediului ambiant, si evident, a plantelor, necesita o studiere profunda a influentei diferitelor tipuri de poluare asupra organismelor vii. In acest sens, o importanta deosebita capata studierea proprietatilor si directiilor de modificare a sistemelor naturale, stabilirea cailor de adaptare si cercetare a mecanismelor de obtinere a rezistentei organismelor vii la factorii nefavorabili. Reprezentand sisteme deschise, care sunt intr-un schimb permanent de materie si energie cu mediul ambiant, plantele raspund in mod adecvat la actiunile nefavorabile, iar procesele fizico-biochimice sunt perfect coordonate cu factorii ambianti. Totodata, in organismul vegetal, poluantii genereaza stari, care constau in modificarea proceselor de crestere si dezvoltare, afectarea fotosintezei, respiratiei, activita­tii hormonale si a altor procese reglate la nivel molecular. Cu cat este mai mare gradul de poluare a mediului, cu atat dereglarile metabolismului celular sunt mai pronuntate. Astfel, existenta organismelor vii in conditii nefavorabile de mediu este determinata de rezistenta si capacitatea de adaptare. Este cunoscut faptul ca plantele, prin reactii biochimice specifice, incorporeaza, metabolizeaza si partial detoxifica agentii poluanti, prin aceasta contribuind la diminuarea riscului determinat de poluarea mediului. La randul lor, alimentele contaminate cu substante poluante devin un element de risc major, iar influenta negativa continua a mediului poluat asupra sanatatii omului si starii biosferei, in ansamblu, pune o amprenta asupra mediului ambiant. In vederea pronosticarii urmarilor cauzate de transformarile tehnogene, se impune solutionarea unor probleme de utilizare a deseurilor, de epurare a apelor reziduale, de diminuare a substantelor toxice in produsele alimetare, de minimalizare a riscului determinat de mediul poluat asupra sanatatii omului si ecosistemelor. Solutionarea acestor probleme este posibila numai in baza unor studii teoretice profunde si este, indisolubil, legata de formarea unei mentalitati ecologice noi. Agentii poluanti afecteaza toate cele trei componente de mediu - apa, aerul si solul, acestea fiind in stransa legatura cu formarea, cresterea si dezvoltarea vegetatiei, asa cum am aratat anterior.

Eseu: Citosolul Eseu: Controlul bioreactoarelor

2. Activitati antropice daunatoare plantelor

Dintre activitatile antropice daunatoare plantelor, putem enumera:

v     Efectele negative asupra mediului au fost produse de aplicarea cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice, datorita faptului ca stiinta fie n-a putut sa prevada la un moment dat eventualele efecte negative, fie desi a prevazut aceste consecinte negative nu a putut stabili cu exactitate gravitatea lor, ori desi a prevazut efectele negative, acestea nu pareau iminente sau grave.

v     Criterii de economicitate gresit intelese, neinsotite de investitii necesare prevenirii poluarii-conceperea si realizarea de productii bazate pe interesul obtinerii de profituri mari cu ignorarea cerintelor legale referitoare la protectia mediului, consideradu-se ca este mai avantajoasa plata amenzii pentru poluare, decat investirea in luarea masurilor pentru prevenirea ei;

v     Explozia demografica-cresterea populatiei globului, reprezinta un alt factor ce influenteaza direct, imediat si pe termen lung platele prin degradarea unor sisteme ecologice implicate in productia agricola, prin cresterea cerintelor de hrana, de locuinte, de locuri de munca, de mijloace de transport, de surse de energie etc.

v     Utilizarea de instalatii, tehnolologii, utilaje, materiale periculoase pentru mediu.

Posibilitaea unor astfel de consecinte este previzibila si sunt luate masuri de siguranta, totusi accidentele pot surveni. De exemplu:

v  Accidente la centrale nucleare, catastrofe aviatice, navale etc. Puterea motoarelor si a instalatiilor care depind de complexitatea proceselor, de volumul productiei, contin factori de risc pentru sanatatea umana si pentru mediu.  

v  Economia slab dezvoltata si folosirea de tehnici si tehnologii mai putin avansate, in tarile slab dezvoltate economic, ca urmare a lipsei mijloacelor  financiare, a lipsei cunostintelor profesionale corespunzatoare si in care nu sunt luate masurile ce se impun pentru protectia mediului, duc si ele la degradarea vegetatiei;

v  Lipsa constiintei ecologice. Ramanerea in urma a gandirii umane comparativ cu dezvoltarea vietii materiale, nestiinta, neglijenta si ignoranta oamenilor pot cauza pagube considerabile si ireversibile pentru plante. De aceea, oamenii trebuie educati in spiritul unei conceptii civilizate privind relatiile dintre ei si natura, in vederea formarii unei constiinte de mediu.

v  Radioactivitatea, produsa ca urmare a experientelor nucleare sau a accidentelor la centralele atomoelectrice, dar si cea produsa de soare, de astri sau diferite substante (radioactivitate naturala);

v         Razboaiele locale, dezvoltarea industriilor de razboi etc.

v  Despaduririle masive. Padurile reprezinta surse de materii prime regenerabile, dar si surse de servicii, prin functiile multiple si complexe pe care le indeplinesc, asa cum am explicat anterior. Desi padurile au un important rol economic, social, ecologic si cultural, ele sunt amenintate cu degradarea, cu defrisarea, cu poluarea..

Ca o concluzie privind cauzele poluarii plantelor, putem spune ca acestea sunt reprezentate atat de fenomenele naturale, dar mai ales de activitatea umana cu toate consecintele ce decurg din ea.