Stiuca - descriere, mod de viata

Stiuca - descriere, mod de viata

Denumirea stiintifica : Esox Lucius.
Denumiri populare : briceag (stiuca de 10-15 cm), marlita (stiuca pana la 1kg), fata, boalda.
Familia : Esocidae.

Desi stiuca are un comportament teritorial (ca toti pradatorii, acvatici sau terestri), adeseori gasim in aceeasi zona mai multe stiuci, mai ales in zone cu vegetatie bogata si prada abundenta. Spre deosebire insa de biban, care ataca in grup, stiuca ataca numai individual.

Acolo unde am prins o stiuca mai mare, dupa o perioada vom prinde alta. Si asta deoarece in apa exista locuri de vanatoare mai bune, ocupate bineinteles de stiucile mai mari. Care vor profita imediat de un astfel de loc mai bun devenit 'vacant'.

Stiuca o gasiti acolo unde este si prada ei. Desi cel mai adesea pandeste aproape de suprafata (este un pradator ce se bazeaza indeosebi pe vaz), s-au pescuit stiuci si la adancimi mari, mai ales in perioada iernii, la copca.

Petrece o mare parte din timp in asteptare, camuflata in vegetatie, imobila. Conformatia corpului o recomanda ca un 'sprinter'. Insa isi petrece o parte din timp si patruland prin teritoriul sau de vanatoare, mai ales in lacurile mari.

Vaneaza bazandu-se indeosebi pe vaz. De aceea ataca mai ales de jos in sus pestii care trec pe deasupra ei, profilati foarte bine pe fundalul cerului. Venind de jos, poate profita de efectul surpriza, pestisorul nevazand venirea stiucii.

Primavara, dupa perioada depunerii icrelor, pescuitul stiucii nu da rezultate prea bune. Nici vara aceste rezultate nu cresc prea mult. Lacurile si raurile abunda de pestisori, iar stiucile ignora momelile noastre. Toamna tarziu insa, dupa ce acestia au disparut, incepe sezonul stiucii, care continua in iarna pana la depunerea icrelor.

Pestisorii ce se pot folosi la pescuitul stiucii cu momeala vie pot fi carasei, rosioare si chiar bibani, acestia fiind, contrar parerii generale, una dintre prazile favorite ale stiucii, cu sau fara spinii de pe inotatoarea dorsala taiati.

Cu cat pestisorul momeala va fi mai mare, cu atat sansa de a prinde o stiuca trofeu va creste. Desi stiuca poate inghiti prazi de pana la o treime din lungimea sa, un caras de 200 de grame va fi ignorat de marlite, si va tenta stiuci ce vor cantari macar 2 kg. Pe de alta parte, o stiuca mai mare va fi mai degraba atrasa de un astfel de caras, decat de o duzina de obleti, efortul depus pentru prinderea acestuia fiind mai mic decat cel pentru prinderea cantitatii echivalente de hrana, dar alcatuita din mai multi pesti mici.