Naluci GSM - cand pestii trec pe casuta vocala

Naluci GSM - Cand pestii trec pe casuta vocala

Sa presupunem ca sunteti pe un rau, intrat in apa pana la sold, pentru a lansa un popper in mijlocul ambuscadei avatilor. Incepeti recuperarea, accelerand din varful vergii. Popperul improasca apa cu zgomot, apoi stopati, recuperand lent firul pentru a-l tensiona (mentinand controlul asupra nalucii).

Curentul duce in deriva popperul, un pompaj scurt si din nou apa este improscata zgomotos. O pata argintie se insinueaza sub naluca, o sesizati si imprimati nalucii un tremur usor din varful vergii. Ancora cu pene albe pulseaza in ritmul tractiunii si o explozie violenta face sa dispara naluca intr-un vartej neasteptat. Avatul plonjeaza rapid in straturile profunde ale apei, luand constant firul de pe bobina.
Sunteti la a treia lansare si raspunsul avatului nu s-a lasat asteptat prea mult. Probabil ca lucrul acesta s-ar fi intamplat si daca ati fi lansat o rotativa sau vobler, deoarece astazi avatii sunt foarte activi, dovedind o selectivitate redusa a raspunsului. Fenomenul, pe care americanii il denumesc feeding frenzy (hranire frenetica), este descris si la rechini. Scafandrii din apele tropicale stiu ca este extrem de periculos sa fi in preajma rechinilor, atunci cand acestia sunt cuprinsi subit de furia hranirii. Comportamentul absolut imprevizibil al acestor pradatori subacvatici demonstreaza ca sunt tentati sa apuce orice silueta in miscare, reducand selectivitatea raspunsului la minim.
Obletii atacati de avati au rupt randurile sub presiunea ambuscadei. Tintele incep sa se separe, atacurile frenetice dand senzatia ca succesiunea identificarilor nu mai are prea multa importanta. Identificarea hranei survine simultan cu identificarea tintei, iar preluarea apelului este realizata aproape neconditionat. Popperul este de fapt un scafandru ghinionist, aflat in preajma rechinilor frenetici. Timpul scurs ca apelul nalucii sa fie preluat de avat este dependent doar de distanta la care naluca evolueaza fata de pradator si de gradul in care acesta este ocupat cu capturarea altor obleti de pe traseu. In timpul drillului, avatul agatat in ancora va regurgita probabil prada anterioara, datorita stresului luptei.
Momentele de activitate intensa dispar la fel de subit cum apar. Pescarul are la dispozitie putin timp si este nevoit sa exploateze la maxim fiecare minut scurs. In aceste momente de gratie, avatii sunt atat de preocupati de decimarea prazii incat nici nu baga de seama ca, in valtoarea atacurilor, se lovesc de picioarele pescarului. Spectacolul la care asistati si care nu de multe ori are si marinimia de a fi interactiv, este un exemplu edificator al comportamentului predatorial la pesti. Acest comportament complex este o rezultanta a conexiunilor ce se stabilesc intre activitati ca vanatoarea si apararea, avand la baza mecanisme neuro-fiziologice.

Hranire

Senzatia de foame determina avatul sa caute si sa gaseasca hrana (obleti). Odata depistata hrana, pradatorul va trebui sa o captureze. Derularea capturarii pe traseul atacului si contactului direct cu prada, conduce in final spre inghitirea prazii, ca necesitate dictata de activitatea aparatului digestiv. Avatul va repeta aceasta derulare de termeni pana cand va dispare senzatia de foame.

Aparare

Pe parcursul hranirii avatul va avea o anumita stare de alerta care va fi indreptata asupra pericolelor adiacente, dar si asupra prazii in sine. Daca pericolele adiacente determina ajustari de comportament fara echivoc, pericolul care vine dinspre prada are un acord mult mai fin. Cazurile in care avatii cuprinsi de frenezie in hranire, nu sunt intotdeauna insotite de o selectivitate minima a raspunsului. Zilele in care naluca nu este luata in seama de avatii dezlantuiti, fac parte din experienta frustranta a oricarui pescar de spinning.
Pestele rapitor, spre deosebire de mamiferele pradatoare, are un comportament predatorial particular. Ce poate determina avatul sa resimta teama fata de un oblete mult inferior ca talie? Nu trebuie uitat ca pestii rapitori dulcicoli nu sant pradatori absoluti . La randul lor, avatul, stiuca sau pastravul, pot deveni prada. Pentru a ajunge la dimensiuni impresionante, acesti pesti au nevoie de timp, iar aceasta lupta pentru supravietuire se bazeaza pe eficienta strategiilor de aparare, dintre care selectivitatea hranirii are un rol central.
Imaginati-va acum, ca sunteti in una din acele zile in care o parte dintre avati se apropie de popper, il studiaza pentru o fractiune de secunda, apoi dispar grabiti in adancuri. Alti avati, preiau apelul nalucii, insa se razgandesc in ultimul moment, anuland atacul exact in momentul contactului (atac fals). Toate aceste exemple subliniaza comportamentul dual, ofensiv-defensiv, al pestilor rapitori fata de prada naturala in general si fata de naluca in mod particular. Starea de alerta determina pestele sa-si construiasca strategia de hranire prin identificari secventiale (tinta-prada-hrana). Mici nepotriviri ale acestor identificari fata de definitia prestabilita a prazii, nu vor permite nalucii sa i substituie si vor anula atacul pestelui rapitor.

Vanatoare

Apetenta este un termen vehiculat frecvent in terminologia halieutica si este asimilata dispozitiei pestilor de a accepta nalucile. Apetenta determina un anumit prag de perceptie, descriind astfel nivelul de acceptanta in domeniul intensitatii prin care naluca stimuleaza simturile pestelui. Apetenta si pragul de perceptie stau la baza initierii comportamentului de vanatoare care continua printr-o confidenta conjucturala fata de hrana, extrem de importanta in spinning. De exemplu, confidenta avatului in popperul pe care tocmai l-a capturat, prelungeste contactul cu naluca si ii permite pescarului o intepare cat mai eficienta.
Intre apetenta, prag de perceptie si agresivitate se stabileste un mecanism de ajustare bazat pe proportionalitate. Mai explicit, o apetenta redusa va fi tradusa in activitatea senzoriala a pestelui printr-un prag de perceptie scazut (acceptanta numai pentru niveluri scazute de stimulare). Un peste rapitor cu o apetenta redusa si un prag de perceptie scazut va fi un peste slab-agresiv, sau chiar apatic fata de naluci.
Agresivitatea sau non-agresivitatea pestelui rapitor fata de naluca este usor de interpretat din amplitudinea raspunsului pe care acesta il transmite pescarului. Tipul si taria ́muscaturiii resimtite in varga de pescar la primele 2-3 capturi sunt suficiente pentru a oferi informatii despre agresivitatea pestilor din zona. Cunoscand agresivitatea, pescarului ii va fi usor sa determine apetenta pestilor in acea zi si va putea sa ia decizii corecte, legate de modificarea intensitatii stimulilor pe care ii poseda naluca (dimensiune, culoare, turbulenta, viteza, traseu etc.), in acordanta cu pragul de perceptie al pestilor.

Mecanisme neuro-fiziologice

Apararea, hranirea si vanatoarea sunt caracteristici comportamentale vizibile, sau altfel spus - efecte. Cauza aparitiei acestor coordonate comportamentale rezida din activitatea celulara si este legata de necesarul energetic pentru mentinerea functiilor vitale. Activitatea celulara se inscrie intr-o ecuatie cu trei parametri energetici importanti : cerinta, consum si conservare.
Celulele construiesc structuri cu o arhitectura caracteristica (organismul) a carui activitate este masurabila prin rata metabolismului (asimilatie - dezasimilatie). Pestele, ca organism, este cu atat mai activ cu cat are o rata metabolica mai ridicata (asimilatie superioara dezasimilatiei).
Avatii din exemplul nostru sunt activi si agresivi datorita unui metabolism intensificat. Lucrul acesta implica vanatori prelungite, posibile numai printr-o activitate senzoriala amplificata corespunzator. Activitatea pradatorului de explorare intensa atrage dupa sine o activitate cerebrala crescuta. Vanatoarea intersecteaza pestele cu o cantitate mare de stimuli ce vor trebui identificati. Pentru fiecare identificare, creierul pestelui va elabora o decizie. Un numar mare de inlantuiri decizionale va genera un numar direct proportinal de analize finale si de raspunsuri. Avatul care a atacat eruptiv popperul jucat in pelicula apei, a facut acelasi lucru cu un numar destul de mare de obleti in acea dimineata. Daca nu a facut inca acest lucru si va rata popperul, va avea sansa sa o faca in continuare. Chiar si eliberarea avatului capturat si repus nevatamat in apa, are probabilitate mare sa duca la continuarea hranirii in acea zi (in functie de stresul capturarii).
Scaderea ratei metabolice va diminua activitatea de explorare si in final gradul in care este solicitat creierul pestelui in activitatea de indentificare. Cu cat aceasta solicitare este mai rarefiata, cu atat selectivitatea raspunsului creste. Prin comparatie, o solicitare marita de identificare, obliga creierul (pentru a fi eficient) sa reduca selectivitatea raspunsului. Fenomenul este normal, deoarece o selectivitate mare a raspunsului implica o activitate cerebrala mai complexa si dilata atat timpul de decizie cat si timpul necesar analizei finale. Pentru pescar, un peste activ si agresiv pare a fi decis si mai putin pretentios fata de detaliile nalucii. Definitia construita de pescar pentru pestele cu care se confrunta, vine de fapt din violenta cu care resimte raspunsul in varga. Acelasi lucru transpare si din timpul scurs intre lansarea apelului (popperul) si aparitia raspunsului.