O lacuna - despre cometa

Ai observat si dumneata, auditorule, cate progrese a facut opinia noastra publica de cand avem legea repausului dominical? E zi de sarbatoare. Pe stradele principale este o miscare febrila neobicinuita. Multimea circula cu mare greutate; grupuri se aglomereaza la raspantii, unde discuta fierbinte; toata lumea e cuprinsa de nervozitate  Miroase a ghiontuiala. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestatie populara in contra guvernului, care vrea sa treaca prin camere legea pentru infiintarea Monopolului bauturilor spirtoase.

Drept sa spun sa merg la manifestatie, n-am curaj, fiindca am aflat ca guvernul este hotarat sa reprime cu toata energia miscarea populara, si n-am pofta sa-mi stric vreun os pentru o simpla curiozitate de gura-casca . si afara de asta, te pomenesti ca ma incurc in vreo discutie si-mi capat beleaua si-n astfel de imprejurari, un om ca mine, care nu intelege mandria eroismului civic, trebuie ori sa discute cu oameni de aceeasi parere, ori si mai bine, sa n-aiba nici o parere. Dar daca n-ai nici o parere, in astfel de imprejurari, cand mai toata lumea are o parere, esti in primejdie sa superi pe oricine are una. E mai bine asadar sa ma retrag discret intr-un colt si sa tac. Intru intr-o berarie si astept sa pice din moment in moment editia de seara a ziarelor politice

E lume destula si-n berarie. Un cunoscut mi se asaza alaturi.

Manifestantul 1: - Ei! ce zici?

Domnul: - Ce sa zic?? . Bine!

Manifestantul 1: - Cum bine? Asta e bine?

- De! ?zic? Stiu si eu?

Manifestantul 1: - Cum, stiu si eu? Daca dumneata, cetatean care te pretinzi

- Ba . ma iarta, nu ma pretinz deloc.

Manifestantul 1: - Nu e vorba ca te pretinzi, dar esti; esti un om, care va sa zica mai instruit, si ai datoria, ma-ntelegi; fiindca, daca unul ca dumneata sta indiferent si nu se intereseaza, atunci sa-mi dai voie sa-ti spui

- Nene, zic eu

Manifestantul 1: - Ce, nene? Aoleu! vai de biata tara asta! O sa ajunga rau, domnule! o sa ajunga rau!? Fiindca nu mai este patriotism si totul se vinde, si sunt oameni, ma-ntelegi, care ar meritá

Si omul meu ridica tonul asa de tare, incat toata lumea dimprejur isi intoarce privirile catre masa noastra Eu aplec ochii si cu tonul foarte blajin:

- Sa ma crezi ca si pe mine

El, ridicand tonul si mai sus:

Manifestantul 1: - Ce, si pe dumneata? Cand vine, ma-ntelegi, un guvern ca banditii, fiindca n-are cine sa-l opreasca de a lovi in tot ce e mai scump, pentru care nu mai exista nici o aparare, fiindca tacem toti, si eu si dumneata si dumnealor (arata pe cei de la mesele apropiate) ca niste lasi, fara nimica sacru, ma-ntelegi! fireste ca are sa-si bata joc de poporul intreg A! dar nu mai merge! Poti dumneatale, ma-ntelegi, sa zambesti si sa ridici din umeri, parc-ai fi strain, nu

- Da' nu ridic din umeri, domnule! nu zambesc, domnule! ma iarta!

Manifestantul 1: - Tal! striga omul meu foarte suparat

- Lasa platesc eu

Manifestantul 1: - Mersi! Las' ca avem si noi cu ce plati atata lucru! Nu ne-a jupuit pana acum de tot guvernul banditilor dv.!

- Al meu! guvernul meu?

Manifestantul 1: - Las' ca stim noi Tal!!! surdule! (Plateste si pleaca foarte necajit.)

Nu mai vin gazetele N-apuc sa-mi aduc aminte de gazete, si iata o alta cunostinta se apropie si-mi cere sa-i permit a sta langa mine.

Manifestantul 2: - Ei?

- Ei?

Manifestantul 2: - Iti place ce fac mizerabilii?

- Care mizerabili?

Manifestantul 2: - Ei, care mizerabili! derbedeii! banditii, care socotesc ca daca se strang doua-trei sute, beti, gata de scandal Oameni desperati, domnule, care pentru un pisoi omoara pe tat-sau. Dar asta data li s-a-nfundat Auzi dumneata! In carne vie are sa traga, in carne vie!

- De, nene! zic eu

Manifestantul 2: - Dar adicatele, ce poftiti dv.? Adicatele, cum o iesi e ceata de desculti, de haimanale de-ale dv. In ulita cu reteveiul, guvernul

- Iarta-ma; inteleg sa combati pe haimanale, dar sa sustii ca sunt ale mele

Manifestantul 2: - Ce sa te iert! Dv., oameni inteligenti, sunteti de vina, fiindca stati indiferenti. Ia sa fi mers dumneata cu mine si cu dumnealor toti (arata pe cei de la celelalte mese dimprejur), sa fi mers, ca niste cetateni convinsi, sa facem si noi o manifestatie Dar nu! Noi stam ca blegii in cafenele, si-n berarii, si-n cluburi; si lasam pe toti apelpisitii, care ard sa puie iar mana pe slujbusoare, ca sa-si faca de cap si sa rastoarne sub felurite pretexte

- Nene te-i supara, nu te-i supara, eu in politica nu m-amestec, pentru ca

Manifestantul 2: - Pentru ca?

- Pentru ca mi-e frica

Manifestantul 2: - Frica? bravo! (incepe sa rada) Atunci, da-mi voie sa-ti spun, adicatele, ca esti o mangafa

Eseu: Comunicare in limba romana - literele M si m, fisa de lucru Referat: Aspecte metodice privind rezolvarea de probleme

- Sunt functionar, domnule

Manifestantul 2: - Tocmai de-aia, trebuie sa aperi guvernul

- Da' ce zic eu, cam plictisit guvernul n-are alta aparare decat pe un contopist ca mine?

Omul meu imi da cu tifla, se scoala si pleaca grabit, fara sa-si plateasca halbele, pe care le-a baut una dupa alta Las' ca i le platesc eu! Si nu-mi pare rau: mai putin costa doua halbe decat crudele-i lectiuni de civism

Pe cand deschid gazeta guvernamentala, sa ma uit la ultimele informatii asupra scandalului, iata ca, intrand pe usa din dos, vine la masa mea un domn ca da vreo treizeci si cinci de ani si mai bine, cu o barba neagra foarte bogata, insotit de un tinerel ca de vreo paisprezece ani - probabil fiu-sau. Amandoi, tatal si fiul, s-asaza nepoftiti, la masa mea, si tatal, foarte ragusit, imi zice cu ton de aspra imputare:

Manifestantul 3: - Ce citesti porcaria aia, domnule?

- Pardon

Dar pana sa-i mai zic ceva tatalui, fiul imi smulge gazeta, o rupe si o azvarle sub picioare

- Domnilor!

Manifestantul 4: - Ce domnilor? (Tipa baiatul..) Credeti ca n-aveti sa platiti infamia?

- Ce infamie, domnule?

Manifestantul 3: - O sa va aratam noi dv. tutulor, care va solidarizati cu regimul banditesc

Manifestantul 4: - Cu regimul monopolurilor!

- Ma iertati, domnilor, dar cu cine am, va rog, onoarea?

Manifestantul 4: - Cu studenti! striga baiatul.

- Bine, dumneata se vede dar tata dumitale .

Manifestantul 4: - Care tata?

- Dumnealui!

Si arat pe omul cu barba.

Manifestantul 4: - Nu-i sunt tata, domnule

Manifestantul 3: - Suntem camarazi

- Camarazi!! strig eu. Camarazi? - Si incep sa rad

Manifestantul 3: - Domnule! striga barbosul, nu-ti permit sa insulti tinerimea universitara!

Eu chem degraba chelnerul, platesc iute si plec, dupa ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.

Despre cometa

Iata prelegerea d-lui Mariu Chicos Rostogan:

Profesorul: Am primit ghe la onoratul ministeriu urmatorul tircular:

"Domnule director,

In apropierea zilei de prima novembre, lumea toata si mai cu seama masele populare sunt adanc miscate de profetia savantului Falb asupra sfarsitului lumii prin intalnirea pamantului cu cometa lui Biela.

Ministeriul va invita dar cu onoare a face copiilor din scoala dv. o prelegere populara despre comete in genere si despre falsitatea prevederilor sinistre, adica despre imposibilitatea unei ciocniri a planetei noastre cu un alt corp ceresc.

Primiti, domnule director, distinsa noastra consideratiune.'

No! auzit-ati numa cum se esprime onoratul ministeriu catra migne, ma? "cu onoare!' si "ghischinsa noastra consideratiune!' Numa voi, niste ratagni, nu cunoasteti raspectul, si doar ghestul va mustruluiesc

Ne vom ingheplini asedar misiugnea si va vom face o prelejere ghespre comeata.

Scolarul Ionescu: Apoi, a trecut

Profesorul (aspru): Nu fa larma, spurcaciune! Silentium si atentiune, ca-z intram in makerie!

Profesorul (aspru): Numele "comeata' iaste ghe janul femenin: o comeata, doua comeate, si gheriva ghe la coma, coama, pleate lunji, respective: comeata, astru pletos, vulgo stea cu coada.

Scolarul Otopeanu (ridicand mana-n sus): Dom'le!

Profesorul: No ! ai vreo observatiune de facut?

Scolarul Otopeanu (in picioare): Dom'le, mama-ntr-o seara, iarna trecuta, a vazut ploaie de stele, afara

Profesorul (impacientat): He! ca-z doara nu era sa le vaza-n bordei

Scolarul: Si eu si cu taica eram culcati, si cand a intrat mama in casa si ne-a spus sa iesim afara sa vedem, taica n-a vrut.

Profesorul (mai impacient): Ha!

Scolarul: Zice taica: "Nu ies din plapuma pe gerul asta, sa stiu de bine ca ploua si cu carnati' (Scolarii rad.)

Profesorul (foarte impacientat): Tata-tau este un magar, carele nu stie sa-ti ghea o educatiune zolida. (Copiii rad mai tare; profesorul foarte aspru:) - No! basta!

Profesorul (foarte impacientat): Merem mai gheparte si intram in ghemonstratiune. (Coboara la tabla, ia tibisirul si desineaza, nu tocmai exact, o elipsa cu focarele foarte departate.) No, acuma, Birsascule, tu carele ai mai multa aplicatiune la machemachica, spune-ne doara ce am vrut eu sa prezent aici?

Scolarul Birsescu: Un castravete, domnule.

Profesorul (stapanindu-si un zambet simpatic): Manca-l cu muma-ta! (Schimband repede tonul:) Tot la foale ti-i gandul, sa le-n-dopi! Nu-i castraveche, mancaule! e o elipsa, o curba lunguiata, care are duplu tentrum. Pentru aceea doara, cu toate calculatiunile si operatiunile alghebraice asupra protesului mehanic, comeata nicidecat nu vine pretize.

Scolarul Ionescu : Zicea ca vine ieri seara, dom'le.

Profesorul: Au zis tata-tau

(Scolarii rad tare.)

Profesorul: Nu larma, ratanilor! nu radeti ca ruralii, cari n-aveti decat instincturi chelurice si nu simtiti penetratiune la contamplatiunea naturii carea (cu multa elevatiune) dupa cum lucra este, ma rog, pantru spectatoriul cu perspicatitache, un spectacol plin de admiratiune si veneratiune!

No! acuma vaz't-ati ca ieri nu s-au intamplat nimica De ce n-ati vin't la scoala ieri, sa azistati impreuna cu profesorele vost'?

Scolarul Barsescu: Ni-era frica de cometa

Profesorul: Frica, ha? No, du-che!

Scolarul Ionescu: Eu am venit, dom'le, cu Popescu Ion si cu Otopeanu Marin, si-am stat de la doua pana la patru, si dumneata n-ai venit.

Profesorul: Ha!

Scolarul: Si cand i-am spus mamii, a zis ca n-ai venit de frica cometii.

Profesorul (suparat, cu humor amestecat cu dispret): Pe mine sa ma-nvatati corajul, tu si cu muma-ta, niste loaze! pe mine? Voi! pe migne, care, in catane, la Zolfarino, unde au fost si cu frantozul si cu talianul, am fost si eu! Vezi numa! Auzi ce cantec stiam eu carele am fost in catanie: (Transportat, canta cu mult avant eroic:)

"La Zolfarino ghe vale,

Mere-un ghenaral calare

Si tot striga-n gura mare:

―Imparache inaltache!

Pugne pase, nu che bache,

Ca-ti perzi catagnele toake!'

(Copiii aplauda si rad.)

Profesorul: Nu larma, vitelor, cari n-aveti respect ghe istoria neamului!

No, acuma, concluziunea.

Mereti acasa si spuneti tata-tau si mumi-ti, respective parintilor vostri ignoranti, sa nu mai fie neghiobi sa aiba frica ghe fignis munghi, ca cine crede in superstitiuni devine ridiculos fata cu stiinta si merita ghespretaluit.

(Scolarii rad, Ionescu mai tare ca toti.)

Profesorul (dand din cap cu dispret catre Ionescu): Las' pe altii sa rada; nu raghe tu, urecheatule, ca eu che fac numa apoi sa vezi steale si comeache ziua miaza mare! intalesu-m-ai?

(Copiii devin din ce in ce mai impacienti si mai zgomotosi.)

Profesorul: De aceea trubuie ca sa avem pantru stiinta cel mai nalt respect, dar totdeodata cu ceea mai profunda moderatiune, ma rog. Ca-z stiinta nu trubuie tractata in mod excluzivist, nici ca pe o zeita ce sta in ceriu, cum spune Schiller, nici ca pe un dobitoc ghe muls !

(Profesorul iese cantand "La Zolfarino ghe vale'; copiii ies foarte veseli dupa el, facand un zgomot nemaipomenit.)