Iulia faliciu - aurul hasdeean de la rosia montana

IULIA FALICIU - AURUL HASDEEAN DE LA ROSIA MONTANA

Candva, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, in localitatea devenita acum un punct atat de fierbinte pe harta Tarii noastre si chiar a Europei, descaleca un mare carturar in cautarea obarsiilor Natiunii Romane. Peste ani, acesta avea sa descrie in versuri aceste locuri incarcate de istorie si bogatii:

"Ati fost voi oare la Abrud?

Acolo-s muntii o comoara:

In piatra da ciocanul crud

Mai da, mai da a suta oara

Tot da salbatecul ciocan,

Zburand scantei ca din balaur:

Se sparge bietul bolovan.

S-atunci din el s-alege aur "

Poposind in casa lui Simion Balint, unul dintre capitanii lui Avram Iancu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, caci despre el este vorba, avea sa-si gaseasca aici sufletul pereche, in persoana unei nepoate a marelui preot patriot, pe nume Iulia Faliciu, cea pe care avea sa o portretizeze cu patos:

"Cand luna-n unde

Gales s-ascude,

Varsand in valuri mii de scantei,

Eu jur, Iulie,

Ca-i mult mai vie

Vapaia dulce din ochii tei!"

Era o femeie simpla, frumoasa, distinsa, apriga atunci cand trebuia sa-si apere tara si familia, o nevasta romanca cu sange motesc, sprijinul de care scriitorul avea nevoie in realizarea valoroaselor sale opere, dupa cum ne spune chiar el:

"Nationalist din copilarie, eu totusi as fi putut sa ma alunec din cand in cand in oarecari concesiuni sau tratative in dauna romanismului, daca nevasta mea, nevasta romanca, o adevarata motoaica, nu ma veghea la orice miscare, imbarbatandu-ma la lupta, la sacrificiu, la rezistenta, la atatarea din ce in ce mai vie a scanteiei nationale. Singurul lucru, pe care nu mi l-ar fi iertat in veci, era o cugetare antiromaneasca."

Document online: Proba de evaluare scrie dupa dictare Document online: Teoria si metodologia instruirii. Teoria si metodologia evaluarii

Cei doi s-au cunoscut in 1863 si s-au casatorit la 10 iunie 1865, in Bucuresti, la biserica Sf.Ilie din Gorgani, ceremonia fiind condusa de parintele Ionita.

Primii ani de casnicie au fost marcati de lipsuri materiale, dar cu o incarcatura spirituala deosebita:

"Primul an  al casatoriei noastre - noteaza Hasdeu in 1903 - ne-a fost unul dintre anii cei mai saracaciosi ai vietii mele. Cand ne-am dus la cununie, Iulia mea nu avea nimic, iar eu aveam doi poli din cari am platit st popei. Dar cat am fost de fericiti, cat de plini de credinta in ajutorul de Sus!"

Iulia era o gospodina desavarsita, gestionand cu intelepciune si chibzuinta treburile familiei, ilustru-i barbat avand astfel linistea necesara pentru a se dedica giganticelor sale preocupari intelectuale

Din 1869, cand s-a nascut fiica celor doi, numita tot Iulia - cea care avea sa fie geniala scriitoare, pictorita si muziciana, Iulia Faliciu devine si o mama devotata, veghindu-si copila fara odihna, de cand a vazut lumina zilei pana ce, invinsa de boala, si-a dat ultima suflare.

"De atunci incoace - continua savantul - in curs de optsprezece ani, nevasta mea, provedinta familiei, s-a facut treptat doica, dadaca, pedagoga, colega de studiu si-n fine "garde-malade" pururea neadormita, pururea admirabila prin energie si abnegatiune. In curs de optsprezece ani, Lilica n-a facut un pas fara muma-sa: in tara si in strainatate, acasa si-n calatorie, la Sf.Sava in Bucuresti si la Sorbona in Paris, pretutindeni, pretutindeni nedespartite."

In 1888 Lilica, unica lor fiica, se stinge din viata la numai 18 ani, fiind doborata de nemiloasa ftizie. Sotia ramane unicul sprijin al lui Hasdeu in a infrunta marea durere care ii cuprinsese casa, familia si mai ales sufletul.

"Apoi, disparand Lilica, ramasi noi fara dansa pe pamant, amandoi mai traiam numai unul pentru altul si unul prin altul, unul in altul iubind pe Lilica." - marturiseste Bogdan Petriceicu

De-a lungul vietii sale, Iulia Faliciu-Hasdeu a fost stalpul de baza al familiei importante in care i-a fost dat sa traiasca, indeplinindu-si cu daruire sarcinile deloc usoare pe care destinul i le-a incredintat: sotie de savant, mama de geniu, gazda primitoare a atator personalitati ale culturii romane venite in vizita la insemnatul ei sot, octotitoare a celor sarmani si necajiti, impartind mereu cu acestia putina ei agoniseala.

La 2 iulie 1902, ea si-a incheiat misiunea si viata pamanteana, ziua plecarii ei la cele vesnice devenind pentru B.P.Hasdeu sarbatoarea Iuliilor sale dragi, traditie care continua si in zilele noastre.

"Cat timp erau pe pamant amandoua, Iulia nevasta mea si Iulia fiica noastra, eu serbam totdeauna pe ale mele 2 Iulii in ziua de 2 iulie. La 19 iunie 1902 - tocmai 2 iulie stil nou - a raposat a doua Iulie a mea. Ei bine, si de acum inainte eu voi serba nestramutat aceeasi zi de 2 iulie, o voi serba linistit si multumit, caci pentru mine, da, pentru mine ele n-au murit."

La disparitia sotiei sale, Bogdan Petriceicu-Hasdeu a primit nenumarate scrisori si telegrame, dintre care o voi reda in continuare pe cea a mitropolitului Partenie al Moldovei, pe care o consider cea mai potrivita concluzie a demersului nostru:

"Fecioara Lilica primeste bucuroasa in locasul sau vorbitor iubita sa mama. Impartasesc din inima aceasta a doua durere ce te-a cuprins, o! De trei ori vrednicule de plans tata - sot - si batran al neamului nostru. Dumnezeu sa te mangaie si intareasca in calea cea grea si nesfarsita a durerii pamantene."