Cine va fi succesorul lui Fidel
Castro?
De
cand Fidel Castro si-a pierdut cunostinta in timpul unui discurs rostit in fata
a peste 60 000 de persoane (si transmis in direct de televiziunea din Havana), cubanezii au
inteles ca 'El lider maximo' nu este
nemuritor. La randul sau, Fidel insusi, care a
explicat ca nu dormise aproape deloc in noaptea precedenta, a inceput sa evoce
tot mai des si mai direct chestiunea succesiunii sale.
Nu
este pentru prima data cand o face, dar acum accepta mai usor ideea senectutii
si a unei sanatati subrede, deci a iesirii sale neasteptate de pe scena
politica. Ceea ce nu inseamna ca ideile socialiste ale
revolutiei cubaneze nu-i vor supravietui. 'Cand am rostit discursul,
soarele ardea foarte puternic', a explicat el,
adaugand in gluma: 'A fost o mica repetitie, ca sa vad cum va fi la
inmormantarea mea'
Frati
de arme si de idei
Intr-un interviu acordat canalului american de
televiziune NBC, Castro a declarat ca fratele sau mai mic, Raul, este cel mai
potrivit sa-i urmeze la putere. 'Raul este foarte
sanatos si dispune, dupa mine, de cea mai mare autoritate. In plus, are
o foarte mare experienta', a declarat 'El lider maximo',
adaugand: 'Succesiunea nu este o chestiune care
sa ma ingrijoreze'. Explicatia consta in faptul ca 'nu e vorba doar
de Raul, ci de o intreaga pletora de tineri talentati', o modalitate de a
recunoaste ca fratele sau, deja septuagenar, nu are carisma si, poate, nici
sprijinul popular necesare conducerii tarii, asa cum a beneficiat el timp de
peste patru decenii.
La 13
august, Fidel Castro va implini 75 de ani. Fiu al unui
bogat proprietar de plantatii, a absolvit cursurile
Facultatii de drept din Havana.
Si-a luat apoi doctoratul si s-a lansat in avocatura.
Inca de tanar, s-a facut remarcat prin opozitia sa
zgomotoasa fata de regimul dictatorial al lui Fulgencio Batista, pe care il
considera infeudat Statelor Unite. La 26 iulie 1953, in fruntea unui mic grup
inarmat, a incercat sa rastoarne guvernul proamerican,
atacand cazarma Moncada din Santiago
de Cuba, al doilea oras, ca marime, al tarii. Esecul actiunii l-a costat o condamnare la 15 ani de detentie.
S-a aparat singur, rostind celebrul discurs 'Istoria ma va absolvi! Gratiat in 1955, pleaca in Mexic, unde, un an mai tarziu, il cunoaste pe Ernesto Che Guevara, cu
care isi continua proiectul initial: rasturnarea lui Batista. La 2 decembrie
1956, Castro si 81 de guerilleros se imbarca la bordul navei 'Granma'
si ajung la Capul Cruz, pe coastele cubaneze. Reusesc sa
se ascunda in vagaunile din masivul Sierra Maestra, de unde vor organiza
atacuri in mai multe directii: Che se indreapta spre Santa
Clara, la 150 km sud de Havana,
iar cel de-al treilea 'Comandante', Camilo Cienfuegos, se infiltreaza
cu trupele sale in alte orase ale tarii. La 1 ianuarie 1959, fortele
revolutionare in frunte cu Castro intra in Havana. De atunci, regimul
castrist s-a consolidat, mentinandu-se la putere pana astazi.
Contracandidatii
lui Raul
Raul, de multi ani ministru al apararii, beneficiaza de importantul sprijin al
generalilor cubanezi, dintre care multi au fost camarazi de arme cu fratii
Castro, in perioada luptei impotriva dictaturii Batista. Cu
toate acestea, exista si contracandidati cu reale sanse. Este evocat, de pilda, numele lui Carlos Lage Davila. In
varsta de 49 de ani, el este arhitectul unor reforme
economice lansate in anii 90 si are o solida experienta in materie de gestiune
a unei economii centralizate, asa cum este cea a Cubei. Secretar
al Consiliului de Ministri, cunoaste in profunzime problemele curente ale
tarii.
Mai
in varsta (64 de ani) si, implicit, cu mai multa experienta este
Ricardo Alarcon Quesada, din martie 1993 presedinte al Adunarii Nationale
(parlamentul). Foarte devotat ideilor si politicii lui Castro fata de
Washington, Alarcon a fost, timp de un an, seful
diplomatiei cubaneze si in doua randuri ambasadorul Havanei la Natiunile Unite.
In prezent, se pare ca urca in preferintele conducerii cubaneze tanarul
ministru de externe Felipe Perez Roque. In varsta de 36 de
ani, el a fost multa vreme secretarul particular al lui Fidel Castro.
Are, in plus, avantajul de a se afla pe directia actuala a curentului: guvernul
de la Havana
doreste sa-si apropie tanara generatie, care nu a trait revolutia si este, de aceea, mai putin captivata de idealurile ei.
Devenit sef al diplomatiei cubaneze in mai 1999, Felipe Perez Roque este
caracterizat de ziarul 'Granma', publicatia oficiala a Partidului
comunist, drept 'omul familiarizat', cum putini sunt, cu gandirea
'liderului maxim'. O gandire care, se afirma la Havana, nu va pieri
o data cu disparitia aproape octogenarului Castro.