Trasaturi si abilitati manageriale si comportament organizational

Trasaturi si abilitati manageriale si comportament organizational

Trasaturi

inteligenta

receptivitate la cerintele celorlalti

intelegerea sarcinilor

initiativa si perseverenta in rezolvarea problemelor

incredere in sine

dorinta de a accepta responsabilitati

dorinta de a ocupa o pozitie de dominare si control

Comportament organizational

Def: Studiul indivizilor si grupurilor in organizatii. Implica intelegerea, previziunea si controlul comportamentului uman.

Studiul si intelegerea comportamentului individual si de grup, a modelelor si structurilor pentru a imbunatati performanta si eficienta organizatiei

Domeniul de studiu

Comportamentul oamenilor nu poate fi studiat izolat. Este importanta intelegerea relatiilor cu celelalte variabile care sunt incluse in intreaga organizatie. Studiul comportamentului organizational implica intelegerea:

􀂃 comportamentului oamenilor;

􀂃 procesului de management;

􀂃 contextului organizational in care are loc procesul de management;

􀂃 proceselor organizationale si a muncii;

􀂃 interactiunilor cu mediul extern din care face parte organizatia.

Comportamentul individual apare ca urmare a interactiunii intre persoana si diversi factori de mediu pe care aceasta ii intalneste. Comportamentele intalnite in organizatii sunt evident foarte diverse. Diversitatea de personalitati care interactioneaza cu medii organizationale diferite rezulta intr-o varietate de comportamente.

Grupurile au influenta asupra indivizilor. Atitudinile, valorile si comportamentele sunt influentate de ceilalti membrii ai grupului. Influenta grupurilor nu este exercitata numai asupra indivizilor ci si a altor grupuri si a organizatiei. Studiul grupurilor si a dinamicii acestora ajuta la intelegerea comportamentului organizational.

Tipuri de grupuri

Pentru a intelege de ce oamenii devin membrii intr-un grup si de ce grupurile au impact atat de mare asupra comportamentului trebuie sa distingem intre grupuri formale si informale.

Un grup formal este constituit pentru a servi un scop specific al organizatiei si sunt legate de coordonarea activitatilor. Organizatia creeaza un astfel de grup pentru a realiza o sarcina specifica, care implica utilizarea resurselor pentru a crea un produs precum un raport, o decizie, serviciu sau bun. Conducatorul unui grup formal este responsabil pentru performanta grupului si realizarile acestuia, dar toti membrii contribuie la munca necesara. De asemenea conducatorul grupului joaca rolul de legatura intre grup si restul organizatiei. Grupurile formale pot fi permanente sau temporare.

Analiza: Activitatea financiara si riscul in cadrul unei organizatii Eseu: Afacerile - comunicare

Grupurile formale permanente sau grupuri de comanda in structura verticala apar adesea in organigrame ca departamente (de exemplu: departamentul de cercetare a pietei), divizii (divizia electronice) sau echipe (echipa de asamblare). Grupul este constituit dintr-un supervizor si subordonatii sai. Asemenea grupuri pot varia ca marime de la departamente mici sau echipe de cativa oameni pana la divizii de peste o suta de persoane. In toate cazurile grupurile permanente sunt create oficial pentru a avea o functie specifica. Ele continua sa existe pana cand se ia o decizie care sa restructureze organizatia.

Grupurile temporare sunt grupuri de sarcina special create pentru a rezolva o problema sau pentru a indeplini o anumita sarcina. O data ce sarcina a fost realizata ele inceteaza sa mai existe. Exemplele iau in considerare comitete temporare si alte echipe care sunt create special pentru anumite probleme. Organizatiile de astazi tind sa utilizeze mai mult echipele cros-functionale sau grupuri operative pentru eforturi de a rezolva anumite probleme. Presedintele unei companii poate crea un grup operativ pentru a analiza posibilitatea implementarii unui program flexibil pentru angajati. Uzual asemenea grupuri raporteaza unei persoane care este tinuta la curent cu rezultatele. O alta forma este echipa de proiect care este formata, uneori cros-functional, pentru a realiza o sarcina cu un punct terminal clar definit. Tehnologia informatiei - IT (Information technology) aduce un nou tip de grup la locul de munca. Acesta este numit grup virtual, un grup ai carui membrii sunt convocati si muncesc impreuna electronic prin intermediul unei retele de calculatoare. Este noua era a internetului si intraneturilor si aceste grupuri virtuale sunt din ce in ce mai comune. Membrii unui grup virtual pot sa faca aceleasi lucruri ca si membrii unui grup care s-ar intalni in realitate: sa partajeze informatii, sa ia decizii si sa realizeze sarcini de munca.

Grupurile informale apar fara sa fie oficial create de organizatie. Ele se formeaza spontan si sunt bazate pe relatii interpersonale sau pasiuni speciale si nu pe o necesitate a organizatiei. De cele mai multe ori le gasim in grupurile formale.

Grupurile de prieteni, spre exemplu, constau in persoane cu afinitati naturale una fata de cealalta. Ele tind sa munceasca impreuna, sa stea impreuna, sa ia pauze impreuna si chiar sa realizeze lucruri impreuna in afara locului de munca. Grupul bazat pe pasiuni sau interese consta in persoane care impartasesc interese sau pasiuni comune. Acestea pot fi interese legate de munca, precum dorinta de a invata mai multe despre calculatoare sau interese legate de activitati sociale, sport sau religie.

Un grup de referinta este un tip special de grup informal pe care oamenii il folosesc pentru a se autoevalua. Acest grup serveste doua functii importante: validare sociala (ne ajuta sa justificam sau sa consideram legitime valorile si atitudinile noastre) si comparare sociala (ajuta sa ne evaluam comparativ cu altii). Grupurile informale ajuta de multe ori ca oamenii sa reuseasca sa duca lucrurile la bun sfarsit. Prin intermediul retelei de relatii interpersonale reusesc sa dea rapiditate lucrurilor pe masura ce oamenii se ajuta unul pe celalalt in moduri in care liniile formale de autoritate nu ar reusi. In acelasi timp ajuta indivizii sa-si satisfaca nevoi care sunt nepotrivite si neimplinite in grupul formal. In acest fel grupurile informale pot oferi membrilor lor satisfactie sociala, siguranta si sensul de apartenenta.

Componenta grupurilor informale poate sa treaca peste structura formala. Pot cuprinde indivizi din diverse parti ale organizatiei si de la diferite niveluri. In acelasi timp un grup informal poate fi egal cu grupul formal sau poate cuprinde doar o parte a acestuia. Membrii unui grup informal pot sa-si aleaga un lider care isi exercita autoritatea prin consimtamantul membrilor. Liderul informal poate fi ales ca persoana care reflecta atitudinile si valorile membrilor, ajuta la rezolvarea conflictului conduce grupul la atingerea obiectivelor si asigura legatura cu managementul sau celelalte persoane din afara grupului. Liderul informal poate fi schimbat in functie de diverse situatii. Desi nu se intampla de obicei, este posibil ca liderul formal sa fie una si aceeasi persoana cu liderul formal.

􀂄 Motive pentru formarea grupurilor

Pornind de la influentele grupurilor vom identifica cateva motive pentru care grupurile trebuie formate sau pur si simplu se formeaza. Indivizii vor forma grupuri, formale si informale dintr-o multitudine de motive care tin de performanta muncii si de procesele sociale:

􀂃 Unele sarcini nu pot fi realizate decat prin efortul combinat al unui numar de indivizi care sa munceasca impreuna. Varietatea experientei si expertizei printre membrii ofera acel efect sinergic de care vorbeam mai sus si care poate fi aplicat problemelor care cresc in complexitate din organizatiile moderne.

􀂃 Grupurile pot incuraja intelegerea dintre membrii pentru a modifica conditiile formale de munca spre unele care sunt mai placute. De exemplu de a imparti prin rotatie sarcini de lucru neplacute.

􀂃 Grupul ofera companie si o sursa de intelegere reciproca, plus un sprijin din partea colegilor. Aceasta ajuta in a rezolva probleme de munca si a face fata unor situatii de stres.

􀂃 Grupul ofera indivizilor un sens de apartenenta, un sentiment de identitate si sansa de a construi un statut si a primi recunoastere.

􀂃 Grupul ofera o directie ghidata asupra comportamentului general acceptat. Aceasta ajuta in clarificarea unor situatii ambigue, ca de exemplu gradul in care regulile oficiale sunt acceptate in practica, regulile jocului. Organizarea informala poate sa exercite presiuni asupra grupurilor pentru a rezista unor solicitari din partea

managementului vis-a-vis de cresterea rezultatelor muncii sau schimbari in metodele de munca. Loialitatea fata de grup poate sa serveasca ca modalitate de control asupra comportamentului individual. Grupul poate sa disciplineze indivizii care nu respecta normele grupului.

􀂃 Grupul poate oferi protectie membrilor sai. Membrii grupului colaboreaza pentru a-si proteja interesele fata de presiunile si amenintarile externe.

Normele grupului

Normele unui grup reprezinta idei sau credinte despre cum ar trebui sa se comporte membrii. Ele pot fi considerate ca reguli sau standarde de conduita. Normele ajuta la clarificarea asteptarile asociate cu apartenenta unei persoane la grup si ajuta membrii sa-si structureze propriul comportament si sa prevada ce vor face ceilalti. Ele ajuta membrii sa gaseasca o directie comuna si intaresc o anume cultura a grupului. Cand cineva incalca o regula a grupului ceilalti membrii raspund in asa fel incat sa intareasca regula.

Tipuri de norme:

􀂃 Norme legate de mandria organizationala sau personala - "Pe aici e o traditie a oamenilor sa sustina compania atunci cand altii o critica pe nedrept."

􀂃 Norme legate de realizari - "in echipa noastra oamenii incearca intotdeauna sa munceasca din greu." sau "Nu are rost sa muncesti din greu in echipa noastra. Nimeni nu o face."

􀂃 Norme de sprijin si oferire a ajutorului - "Oamenii din acest comitet stiu sa asculte si sunt atenti la ideile si parerile altora." sau "Aici functioneaza principiul "care pe care" si "salveaza-ti pielea"

􀂃 Norme legate de imbunatatire si schimbare - "In departamentul nostru oamenii cauta mereu cele mai bune solutii." sau "Aici oamenii sunt conservatori, chiar daca sunt constienti ca sunt ineficienti."

Coeziunea grupului

Coeziunea este forta dorintei pe care o au membrii de a ramane in cadrul grupului si de a merge impreuna cu el. Coeziunea depinde de compatibilitatea care exista intre obiectivele grupului si cele ale participantilor luati in mod individual. Un grup coeziv va avea o interactiune mai mare intre membrii, ajutor reciproc si satisfactie

sociala. In acelasi timp cooperarea este mai buna. Membrii dintr-un grup coeziv au un moral mai bun si se gandesc la ei insisi ca la un grup. Pentru a dezvolta eficacitatea grupurilor managerii trebuie sa acorde atentie acelor factori care contribuie la coeziunea grupului si care pot cauza frustrare si discontinuitate a operatiilor grupului. La randul ei coeziunea este influentata de:

- Omogenitatea: oamenii sunt mult mai dispusi sa faca parte dintru grup al carui membri impartasesc aceleasi interese, valori si credinte. Grupul va fi mai coeziv cu cat este mai omogen. In scopul gestionarii eficiente a unei organizatii, este util a favoriza omogenitatea spontana ca rezultat al interesului pentru sarcina sau activitatea profesionala si  ai putin pe cea bazata pe atractia inter-personala predominant afectiva.

- Acordul cu privire la obiectivele grupului: daca membrii grupului nu vor fi de acord cu obiectivele grupului coeziunea va fi mica si sansele ca grupul sa se destrame vor creste.

- Numarul membrilor grupului: coeziunea variaza invers proportional cu numarul membrilor. Astfel grupurile mai mici tind sa fie mai coezive si pe masura ce cresc coeziunea are sanse sa scada.

- Comunicarea: o comunicare de calitate intre membrii grupului favorizeaza o mai mare coeziune a grupului. Cu cat numarul de interactiuni intre membrii unui grup este mai mare cu atat grupul poate fi mai coeziv.

- Amenintarea externa: ca reactie la o amenintare externa grupul are tendinta de a deveni mai coeziv, de a mobiliza membrii cu scopul de a face fata amenintarii exterioare.

- Competitia inter-grupuri: tot ca o amenintare externa, competitia exterioara favorizeaza coeziunea, fortand membrii grupului sa-si uneasca eforturile, pentru imbunatatirea parametrilor intregii activitati (productivitate, comunicare, organizare etc.).

- Succesul grupului: oamenilor nu le place sa se identifice cu un grup care nu are succes si, in caz de esec repetat, tind sa atribuie cauza esecului celorlalti membrii ai grupului. Coeziunea grupului se intareste, ca urmare a succesului, reusita grupului actionand asupra fiecarui membru a grupului ca o recompensa simbolica.

- Cadrul fizic: atunci cand membrii unui grup muncesc in aceeasi locatie, aproape unul de celalalt aceasta va genera o coeziune mai mare. Adesea in birourile mari exista tendinta ca sa se creeze o serie de bariere de ordin fizic formate din birouri sau dulapuri, plante.

- Tehnologia: natura tehnologiei si modul in care munca este realizata poate contribui la coeziunea grupului. Atunci cand munca presupune folosirea unor anumite talente este de asteptat ca grupul sa creasca in coeziune. Daca tehnologia este deja una standard coeziunea tinde sa scada.

- Managementul si leadershipul: activitatile grupurilor nu pot fi separate de cele ale managementului si procesul de leadership. Forma managementului si stilul de leadership influenteaza relatia dintre grup si organizatie si sunt factori importanti de coeziune. Coeziunea va fi influentata de maniera in care managerul ofera directie si incurajeaza grupul, ofera ajutor si sprijin, ofera oportunitati pentru participare, incearca sa rezolve conflictele si acorda atentie atat problemelor angajatilor cat si sarcinilor de realizat.

- Politicile si procedurile de personal: armonia si coeziunea in cadrul grupului au sanse mai mari sa fie realizate atunci cand procedurile si politicile de personal sunt bine dezvoltate, percepute ca echitabile si trateaza corect membrii grupului. Trebuie acordata atentie si efectelor care sunt exercitate asupra grupurilor de sistemele de evaluare a performantelor, promovare si recompensare, precum si dezvoltare.

Echipele si munca in echipa

O echipa este un grup de oameni cu abilitati complementare care muncesc impreuna pentru a atinge un obiectiv comun pentru care sunt responsabili in mod colectiv. Echipele sunt un factor important in schimbarile care au loc la nivelul organizatiilor. Tendinta de viitor in ceea ce priveste organizarea este din ce in ce mai mult orientata spre folosirea echipelor, aceasta deoarece este nevoie de viteza intr-un mediu din ce in ce mai competitiv.

Tipuri de echipe

Una dintre cele mai mari provocari pentru organizatii este aceea de a transforma grupurile formale in echipe performante. Aceasta transformare poate sa fie data de una din circumstantele urmatoare. In primul rand sunt echipe care recomanda anumite lucruri. Ele sunt concepute pentru a studia anumite probleme si a recomanda solutii. Aceste echipe lucreaza intervale de timp bine stabilite si existenta lor inceteaza odata ce problema este rezolvata. Ca si denumiri pentru acest tip de echipa vom intalni: echipa de sarcina, echipe de proiect. Membrii acestor echipe trebuie sa fie capabili sa invete sa lucreze rapid impreuna, sa duca la indeplinire sarcina de lucru si sa faca recomandari pentru continuitatea actiunii. In al doilea rand sunt echipe care conduc. Aceste echipe de management sunt constituite din oameni care au responsabilitate formala pentru a conduce alte grupuri. Aceste echipe pot exista la diferite niveluri ale organizatiei: de la o unitate de munca formata din dintr-un lider si membrii echipei pana la o echipa de top management alcatuita din CEO si alti executivi. Echipele pot adauga valoare proceselor muncii la orice nivel si ofera oportunitati speciale pentru rezolvarea problemelor complexe si situatiilor incerte. In al treilea rand exista echipe care fac sau realizeaza diverse lucruri. Acestea sunt grupuri functionale sau unitati de munca implicate in realizarea diferitelor sarcini cum ar fi de exemplu marketing sau productie. Membri acestor echipe trebuie sa aiba relatii bune pe termen lung, sisteme bune de operare si sprijinul extern de care au nevoie pentru a fi eficace pe o perioada mare de timp.

Diferenta dintre grupuri si echipe

Toate echipele sunt, prin definitie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca sa fie adevarata, adica toate grupurile sa fie echipe. In literatura exista tendinta de a folosi termenii de grup si echipa unul in locul celuilalt si nu este usor sa se faca o distinctie dintre grupuri si echipe. Echipele apar cand un numar de persoane au un obiectiv comun si recunosc ca succesul lor personal depinde de succesul altora. Acele persoane sunt interdependente. In practica, aceasta inseamna ca in cele mai multe echipe oamenii vor contribui cu abilitati diferite. De asemenea inseamna ca tensiunile si comportamentele contradictorii vor fi demonstrate in echipa.

Leader vs. Director