Unele caracteristici ale managementului resurselor umane in tarile cele mai dezvoltate

Unele caracteristici ale managementului resurselor umane in tarile cele mai dezvoltate

Pe plan international, in economiile puternic dezvoltate (S.U.A., Germania, Japonia), asistam la mutatii spectaculoase in managementul resurselor umane, cum ar fi scaderea atractivitatii lucratorilor ieftini in favoarea celor performanti, ceea ce implica noi responsabilitati si sensuri in pregatirea adecvata si in formarea continua a fortei de munca.

Toffler sugereaza ca intrebarea cheie despre ocupatia unei persoane trebuie sa se refere la cat de multa procesare de informatii implica acea munca, cat de rutiniera si programabila este, ce nivel de abstractiune este implicat, ce acces are persoana la baza centrala de date si sistemul de informatii al administratiei si de cata autonomie si responsabilitate se bucura individul.

Pe baza raspunsurilor, firmele pot fi clasificate ca “frunti inalte”, “frunti medii” si “frunti inguste”.

Firmele cu “frunti inguste” se bazeaza pe sarcinile simple si repetitive atribuite salariatilor conform eticii tayloriste si structureaza activitatile mentale pe nivele ierarhice. Pe masura ce activitatile de rutina se robotizeaza, valul “fruntilor inguste” trece, iar munca este reproiectata.

“Fruntile medii” mai necesita manipularea fizica, dar potentialul total al muncitorului este deviat spre activitati mai inteligente si mai bine platite.

Munca “fruntilor inalte” este mai agreabila, salariatii sunt incurajati sa gandeasca rational si sa-si foloseasca in munca si emotiile, intuitiile si imaginatia pentru a asigura o calitate sporita si mai putin risipita.

Productia este reconceptualizata sub forma unui proces integrator in care prioritare sunt cunostintele, nu munca ieftina, simbolurile, nu materiile prime; productia nu incepe si nu se sfarseste in fabrica; ea include instruirea salariatului, sustinerea produsului prin service si protejarea mediului in aval. In noul model de productie, bazat pe aceasta viziune sistemica, partile procesului nu reprezinta intregul si nu pot fi izolate intre ele.

In economiile suprasimbolice ale celui de al Treilea Val, tehnologiile avansate devin incompatibile cu regulile de munca si relatiile de putere anterioare. Managerii devin tot mai dependenti de salariatii lor. Muncitorii nu mai sunt intersanjabili, costurile de inlocuire a fiecarui individ cresc pe masura ce formarea sa este mai specializata. Lucratorii participa la stabilirea regulilor noi intelegand de ce sunt necesare si cum se integreaza in ansamblul operatiunilor. Adresarea intrebarilor si provocarea supozitiilor devin parte integranta din munca tuturor odata cu democratizarea muncii.

Semnificatiile muncii pot fi definite in functie de obiectivele muncii – valorile cautate si preferate de indivizi in slujba lor, centralizarea muncii – gradul de importanta generala atribuit muncii in contextul vietii personale, normele societatii privind munca – credintele si asteptarile normative privind drepturile si obligatiile specifice atasate muncii.

Obiectivele muncii sunt structurate in dimensiuni economice (salariu ridicat, securitatea angajarii) si expresive (gradul de autonomie, sansa perfectionarii, potrivirea intre cerintele slujbei si calificarea personala, varietatea si atractivitatea muncii.

Germanii privilegiaza obiectivele economice, iar japonezii pe cele expresive, indeosebi potrivirea slujbei cu abilitatile individului. Americanii demonstreaza un echilibru intre dimensiuni, clasand atractivitatea muncii pe primul loc si gradul de autonomie pe al treilea. Centralitatea muncii este mult mai semnificativa in viata fortei de munca din Japonia comparativ cu Germania sau S.U.A., amplificand posibilitatile de interventie manageriala in domeniul resurselor umane .

Peste un anumit nivel maxim al importantei alocate muncii, aceasta exercita constrangeri, limitand posibilitatile de interventie ale manageriatului asupra angajatilor.

Normele sociale privind munca sunt inclinate spre drepturile salariatilor in Germania si usor dezechilibrate in directia obligatiilor si indatoririlor in S.U.A.. Japonia este cea mai echilibrata, ea fiind aplecata spre responsabilitatile angajatilor. Din punct de vedere al normelor sociale sindicatele germane exercita o presiune mai mare asupra manageriatului comparativ cu cele japoneze si americane.

In cautarea unui echilibru intre viata sociala si munca, multi salariati pretind slujbe temporare sau cu norme reduse, iar manageriatul ofera diverse orare sau angajamente pentru a atrage acest segment al fortei de munca, avantajos datorita remunerarii mai flexibile. Deocamdata, toate acestea constituie mai mult niste deziderate ale managementului romanesc din domeniul resurselor umane.

Cu toate acestea si la noi in tara nevoia de schimbare a devenit o permanenta la nivel de individ, vizand atitudinea, motivatia, comportamentul, cunostintele, obtinerea performantei, iar la nivelul intreprinderii poate viza functiile acestuia, organizarea productiei, structura administratiei, tehnologia, alocarea responsabilitatilor, departamentarea si delegarea autoritatii.

Resursele de munca reprezinta o componenta esentiala a potentialului economic si uman al unei natiuni. Prin numar, dar mai ales prin calitate, nivel de pregatire si formare profesionala, resursele de munca tind sa devina factor determinant al cresterii si dezvoltarii.

Judetul Bacau face parte din grupul unitatilor administrativ teritoriale cu un potential remarcabil in domeniul resurselor de munca. La 1 ianuarie 1998*, resursele de munca ale judetului reprezentau 448,3 mii persoane, din care 230,9 mii barbati si 217,4 mii femei, cu 9456 persoane mai putin fata de anul 1990*.

Principalele elemente constitutive ale resurselor de munca la 1 ianuarie 1998 se prezinta astfel:

a)     populatia in varsta de munca 444,9 mii persoane din care

barbati intre 16-59 ani si femei intre 16-54 ani 38,3 mii persoane

barbati de 60-61 ani si femei de 55-56 ani din agricultura (exclusiv salariati) 4,7 mii persoane

b)     pensionari in varsta de munca ce nu lucreaza 12,9 mii persoane

c)      persoane in varsta de munca cu incapacitate permanenta de munca 7,2 mii persoane

d)     salariati sub si peste varsta de munca 1,5 mii persoane

REFERAT: Prevenirea recaderii in patima drogurilor REFERAT: Avand in vedere schimbarile radicale produse la nivelul structurii si functilor familiale contemporane, se releva ca o problema esentiala a zilelor noastre „cererea” si nevoia tot mai mare de educatie profamiliala, vizata atat in partea de preventie, cat

e)     alte persoane sub si peste varsta de munca care lucreaza 27,6 mii persoane

f)      soldul miscarii interjudetene –5,6 mii persoane

Pentru a determina marimea resurselor de munca din populatia in varsta de munca, se scad pensionarii in varsta de munca ce nu lucreaza, persoane in varsta de munca cu incapacitate permanenta de munca, soldul miscarii interjudetene si se aduna salariatii sub si peste varsta de munca si alte persoane sub si peste varsta de munca care lucreaza.

Scaderea resurselor de munca in anul 1998* fata de anul 1990 se explica prin diminuarea cantitativa a principalului element component, populatia in, varsta de munca, numara 8452 persoane, mentinandu-se si un sold migratoriu negativ al miscarii interjudetene cu o medie anuala de –5,6 mii persoane.

Pentru o mai buna cunoastere a principalelor modificari din domeniul resurselor de munca judetul Bacau a fost impartit in trei mari zone demoeconomice dupa cum urmeaza:

1)     zona stanga-Siret ce cuprinde un numar de 22 localitati administrativ teritoriale

2)     zona centrala cu un numar de 29 localitati

3)     zona submontana si montana cu un numar de 21 localitati

Cele trei zone contribuie diferentiat la constituirea resurselor de munca judetene, situatie determinata de potentialul demografic, nivelul dezvoltarii economice, gradul de urbanizare si nu in ultimul rand dimensiunile fluxurilor migratorii urban-urban, rural-rural, rural-urban. Ponderea celor trei zone in cadrul resurselor de munca se prezinta astfel:

Cresterea aportului localitatilor administrativ-teritoriale din zona stanga-Siret la formarea resurselor de munca judetene se explica printr-o crestere a populatiei in varsta de munca care s-a reintors in judet, dupa anul 1990, din zonele traditionale unde migrau pentru a-si gasi un loc de munca (orasele Bucuresti, Brasov, constanta, pe Valea-Jiului, judetele Timis, Galati), cat si printr-o scadere a capacitatii de absorbtie a fortei de munca din zonele de influenta social-economica si in mod particular a zonei centrale, unde municipiul Bacau reprezenta un factor catalizator.

O schimbare mai putin semnificativa in marimea resurselor de munca se inregistreaza in zona submontana si montana, zona supusa mai putin cooperativizarii agriculturii, iar populatia in varsta de munca si-a pastrat o miscare constanta, fara fluctuatii deosebite de la un an la altul. Aceasta constanta se explica printr-o relativa stabilitate a sporului natural al populatiei.

In privinta structurii pe grupe de varsta a resurselor de munca, situatia la 1 ianuarie 1998 fata de 1 ianuarie 1990 si 1994, se prezinta astfel:

Dupa cum se poate observa grupele de varsta 26-35 ani si 36-45 ani detin o pondere mai mare in formarea resurselor de munca fata de celelalte grupe, totusi se observa o scadere in anul 1998 fata de 1990, diminuare care nu are o amploare la fel de semnificativa ca in alte judete ale tarii.

Predominanta celor doua categorii de grupe de varsta in intregul volum al resurselor de munca, evidentiaza media de viata, relativ tanara a acestora, care la sfarsitul anului 1997, conform calculelor efectuate de Directia Judeteana de Statistica era de 29,7 ani. O situatie cu totul deosebita o reprezinta persoanele peste varsta de munca care lucreaza si in structura resurselor de munca judetene, ponderea acestora a crescut in anul 1998 la 7,7% fata de 5,3% in anul 1990,crestere realizata pe seama mediului rural in special si a populatiei feminine in mod particular.

Evolutia populatiei ocupate

Evaluarea impactului transformarilor structurale operate in contextul tranzitiei la economia de piata, asupra utilizarii resurselor de munca este unul din indicatorii de analiza a eficientei economice si in acelasi timp reflecta performantele macroeconomice, capacitatea organismului economic de a valorifica si valoriza resursele disponibile, forta sa concurential-competitiva.

In judetul Bacau, populatia activa civila ocupata in anul 1998*, fata de anul 1990 a scazut cu 44900 persoane, perioada cea mai semnificativa de diminuare a ocuparii fiind in anii 1994 si 2995 cand scaderea a fost de 35400 persoane.

Pentru a evidentia dinamica ocuparii populatiei active civile redam mai jos intreaga evolutie a potentialului uman si utilizarea acestuia la 1 ianuarie 1998

Documentar privind evolutia principalilor indicatori economico-sociali ai judetului Bacau

Examinarea evolutiei populatiei ocupate din judetul Bacau in plan regional* evidentiaza un volum mai mare al diminuarilor fata de celelalte judete componente ale regiunii nord-est, ocupand locul al doilea dupa judetul Suceava si depasind cu 12,5% media intregii regiuni. Explicatia acestui fenomen rezida mai cu seama in ponderea detinuta de sectorul industrial in totalul populatiei ocupate, sector afectat cel mai mult in perioada 1990-1998 unde de la un efectiv de 126500 persoane la 1 ianuarie 1990,a scazut la 96800 la 1 ian. 1994 si 83700 la 1 ian. 1998.

Acest lucru este evidentiat si de dinamica productiei industriale care la sfarsitul anului 1998 reprezenta 44,7% din cea inregistrata la sfarsitul anului 1998.

Mutatiile intervenite in ocuparea resurselor de munca din judetul Bacau pot fi puse mai bine in evidenta daca analizam structura populatiei ocupate, pe principalele ramuri ale economiei si evolutia acesteia pe intreaga durata analizata.

Dupa cum se poate observa populatia ocupata in agricultura a crescut atat in anul 1994, cat si in anul 1998 fata de 1 ianuarie 1990, simultan cu o scadere constanta si permanenta a celei ocupate in industrie si o fluctuatie de la an la an din alte activitati economice (hoteluri si restaurante, exploatare forestiera, activitati financiare, bancare si de asigurari, comert).

Daca analizam din punct de vedere calitativ ingrosarea randurilor populatiei ocupate in agricultura, care a absorbit circa 12,5%din forta de munca disponibilizata din industrie si constructii, ramura care si asa era suprasaturata cu mana de lucru slab productiva, observam o accentuare a procesului de folosire ineficienta a resurselor de munca.

Ocuparea resurselor de munca pe sectoare ale economiei este indicatorul structural cel mai global, cu o forta cognitiva si de diagnostic apreciabila, ceea ce ne permite sa individualizam mai precis, pozitia judetului Bacau in cadrul regiunii nord-est, cat si fata de celelalte unitati administrativ-teritoriale.

Dupa 1990 distributia pe sectoare economice a fortei de munca din judetul Bacau si ponderea ocuparii se prezinta astfel:

Noua redimensionare a populatiei ocupate pe sectoare de activitate marcheaza o involutie a economiei judetului Bacau, fata de evolutia ocuparii din alte zone (zona Vest, zona Centru). Aceasta tendita aparuta dupa 1990 ridica numeroase semne de intrebare si este de natura sa ingrijoreze.

In primul rand, populatia ocupata in agricultura peste 32% la sfarsitul anului 1998 ne pune in fata unui fenomen cu multiple semnificatii:

a)   un proces de reintoarcere in agricultura a unei parti din forta de munca atrasa “fortat” spre industrie si ramurile neagricole. La prima vedere ar putea fi interpretat si ca o schimbare a fluxurilor migratorii, respectiv din mediul urban spre cel rural, dar in conditiile faramitarii proprietatii agricole o asemenea directie de deplasare a populatiei asigura deocamdata mai ales, o agricultura de subzistenta

b)   fenomenul de transfer a unei parti a somajului deghizat si a subutilizarii din industrie si alte ramuri neagricole spre agricultura

c)    un proces de reducere a productivitatii muncii agricole, in conditiile in care randamentele au scazut

d)     nu putem omite nici procesele de imbatranire demografica a populatiei din agricultura mult mai accentuate decat in celelalte sectoare de activitate – 57% din populatia ocupata in agricultura judetului in anul 1998 era in varsta de 50 ani si peste. In ramurile neagricole populatia este concentrata la grupa de varsta 35-49 ani. Aceasta inseamna pe de alta parte ca surplusul efectiv, somajul deghizat – abstractie facand de la sezonalitatea munci agricole – este mai mic, din moment ce o parte a fortei de munca din agricultura este in afara limitelor varstei legale de munca.

In al doilea rand, sectorul secundar continua sa detina, atat in raport cu nevoile economiei judetului, cat mai ales comparativ cu situatiile din alte judete, o pondere mai redusa la sfarsitul anului 1998 fata de 1990.

In al treilea rand, sectorul tertiar continua sa fie mult prea lent in diversificarea posibilitatilor de atragere a fortei de munca, iar castigurile procentuale inregistrate au fost obtinute indeosebi pe seama comertului, in timp ce unele activitati care ofera servicii atat productiei, cat si populatiei, continua sa se mentina la un nivel inferior de dezvoltare.

In ceea ce priveste serviciile, teoretic, capacitatea potentiala de ocupare a fortei de munca este pentru o lunga perioada de timp. Pentru aceasta se cer intrunite cumulativ cateva cerinte:

calitate si diversitate a serviciilor oferite populatiei si intreprinderii

o mai mare flexibilitate sub aspectul tarifelor folosite

sporirea veniturilor populatiei si pe aceasta baza a cererii solvabile de servicii

formarea fortei de munca, indeosebi a managerilor

prin prisma structurilor de ocupare existente, a deteriorarii raporturilor dintre productie-productivitate-cost si eficienta, sectorul secundar prin potentialul sau productiv si uman, ramane in judetul Bacau pentru perioada urmatoare, purtator al modernizarii structurii sectoriale de ocupare a populatiei.

Mutatiile intervenite in procesul de ocupare a resurselor de munca din judet, au condus la conturarea urmatoarei situatii statistice la 1 ianuarie 1998 fata de datele medii din anul 1997*.