Obligatia angajatorului de a propune salariatului alte locuri de munca

Obligatia angajatorului de a propune salariatului alte locuri de munca

Spre deosebire de Codul muncii anterior care prevedea obligatia unitatii de a lua masuri pentru trecerea in alta munca a salariatilor in toate cazurile in care avea loc desfacerea contractului individual de munca, noul Cod al muncii prevede aceasta obligatie in sarcina angajatorului numai in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. f), deci exclusiv in trei ipoteze strict limitate, potrivit art. 64 alin. 1 din Codul muncii,

In pofida formularii limitative a art.64 alin.1-2, consideram ca, pentru identitate de ratiune, dispozitiile acestui articol se aplica si in situatiile vizate de art.65 alin.1, intrucat relatiile de munca se bazeaza si pe principiul bunei credinte (art.8 alin.1 din noul Cod), iar, in general, drepturile civile „pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social”(art.3 alin.2 din Decretul nr.31/1954).

In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, el are obligatia de a solicita sprijinul Agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii[1].

Aceasta masura este prealabila dispunerii concedierii, iar in situatia in care angajatorul nu isi  indeplineste aceasta obligatie, masura concedierii urmeaza a se considera nelegala .

Noua munca oferita de angajator trebuie sa corespunda pregatirii profesionale si starii de sanatate a salariatului, in caz contrar, acesta putand sa o refuze[3].

O data indeplinita obligatia prevazuta la alin. 2 al art. 64, angajatorul trebuie sa comunice salariatului solutiile propuse de agentie.

Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului pentru a-si manifesta expres consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit. Daca salariatul nu isi manifesta expres consimtamantul in termenul prevazut de lege, angajatorul poate dispune concedierea.

De asemenea, concedierea poate fi dispusa si in cazul in care agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca nu poate indeplini obligatia prevazuta la alin. 2 al art. 64 din Codul muncii.

Obligatia prealabila prevazuta de lege in sarcina angajatorului este o obligatie de diligenta, ci  nu o obligatie de rezultat. Este o obligatie de diligenta intrucat angajatorul isi asuma numai indatorirea de a folosi toate mijloacele legale si de a depune tot efortul pentru obtinerea unui anumit rezultat. Aceasta obligatie poate fi considerata indeplinita in momentul in care angajatorul s-a adresat agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului.

In cazul in care concedierea este dispusa pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c), angajatorul are obligatia de a acorda salariatului o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca.