Obiectivele auditului intern Și auditului financiar . auditul financiar, scop, abordare Și finalizare

Auditul Financiar, scop, abordare și finalizare

Audit financiar

Auditul a fost cunoscut la inceputurile secolului al XVIII-lea, fara a fi precizata data exacta sau localizarea geografica intr-un stat. Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate in functie de categoria sociala care ordona auditul, numiti ordonatori de audit, in functie de auditori si de obiectivele auditului. Pana la inceputul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, imparati, biserica si stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hotilor pentru frauda si prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entitati.

Etimologic, termenul audit isi are izvorul in limba latina, provenind de la verbul "audiere", care inseamna "a asculta", mai tarziu isi gaseste originea in limba engleza in verbul audit, cu sensul de "a examina, a verifica". Auditorii erau numiti din randul preotilor si primau calitatile morale ale acestora. Practic,auditul reprezinta un rationament profesional, ce se poate aplica in orice domeniu de activitate (vezi auditul mediului, auditul managementului, auditul calitatii etc.) In alta ordine de idei, auditul financiar precizeaza coordonatele in care  isi desfasoara activitatea auditorii financiari, pe cand profesia de auditor financiar reprezinta "cadrul care asigura desfasurarea procesului de audit financiar".

Dezvoltarea schimburilor internationale pe plan mondial odata cu realizarea unor lucrari contabile complexe ce necesita cunostinte vaste de analiza si evaluare pentru a putea fi deslusite, au facut necesara existenta unei profesii si a unei lucrari ample si credibile de informare, care sa-i asigure pe colaboratori ca indicatorii economico financiari atesta realitatea patrimoniala. Astfel, a aparut profesia de auditor financiar, a carei lucrare specifica este raportul de audit financiar. Auditorii, ca specialisti cu o pregatire teoretica superioara, cu o autoritate si competenta, sunt denumiti experti. Isi face aparitia activitatea de expertiza, care reuneste profesionisti cu cunostinte teoretice si practice care, in urma contractelor primite de la terti, cerceteaza situatiile financiare.

In opinia specialistilor americani, auditul financiar este o examinare independenta - o expresie de opinie - a bilantului contabil al unui agent economic, efectuata de un auditor delegat, in conformitate cu orice obligatie statutara relevanta.

Pentru a sublinia esenta auditului financiar, sensul continutului si scopului sau, consideram relevanta definitia formulata de reputatii specialisti americani, Arens si Loebbecke:[1] "Auditul consta in colectarea si evaluarea unor probe privind informatiile, in scopul determinarii si raportarii gradului de conformitate a informatiilor respective cu o serie de criterii prestabilite. Auditul ar trebui efectuat de o persoana competenta si independenta".

In legislatia romana, auditul financiar este considerat ca fiind activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu Standardele de Audit Financiar, armonizate cu Standardele Internationale de Audit Financiar adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania. In Romania, profesia contabila a fost umbrita la limita simplului functionar de aplicare a celor mai simple operatii matematice, in lunga istorie a deceniilor comuniste. Dupa aproape 55 de ani (1994), aceasta profesie onorabila si responsabila este repusa in drepturile sale.

Expertul contabil, conform reglementarilor legale in vigoare, are dreptul sa audieze si bilantul contabil. Multi autori din Romania si din strainatate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate.

Conform normelor nationale de audit, "o misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate'. ' Referintele contabile pot fi: - normele contabile internationale - normele contabile naționale - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute.

Prin audit se ințelege

a)      revizie contabila, bilanț; a revizui, a verifica, a face revizie contabila; control

b) o examinare profesionista a unei informații in vederea exprimarii unei

opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu

standard;

c) un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau

de a obține o concluzie asupra obiectului auditului.

Auditul financiar este:

examinare independenta a situației financiare efectuata de un auditor, in conformitate cu orice obligație relevanta;

un aport de credibilitate asupra situațiilor financiare;

o revedere critica pentru evaluarea situației financiar contabile;

o examinare efectuata de un profesionist competent si independent in vederea exprimarii unei opinii :

a.           asupra validitații si corectei aplicari a procedurilor interne, stabilite de conducerea entitații, precum si

b.           asupra imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului si a situațiilor financiare.

Imaginea fidela reprezinta regularitatea si sinceritatea contabilitații.

Regularitatea presupune conformitatea cu regulile si procedurile contabile.

Sinceritatea presupune aplicarea cu buna știința a regulilor si procedurilor contabile, in termen de cunoaștere pe care responsabilii conturilor o au despre realitatea si importanta operațiilor, evenimentelor si situațiilor din cadrul entitaților economice sau publice.

atestare sau o certificare a documentelor si evidentelor, a sistemului contabil.

Potrivit Standardelor Internaționale de audit, auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situațiilor financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiare din Romania.

Auditor financiar este persoana fizica sau persoana juridica ce a dobandit aceasta calitate, in condițiile O.U.G. nr.75/1999, republicata, privind activitatea de audit financiar.

Auditorii financiari, persoane fizice sau persoane juridice, care au dobandit aceasta calitate si sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot desfașura activitatea de:

audit financiar;

audit intern;

consultanta financiar-contabila si fiscala;

activitatea de management financiar;

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

pregatire profesionala de specialitate;

expertiza contabila, evaluare;

reorganizare.

Conform Legii contabilitații si Legii societarilor comerciale, entitațile economice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare financiara sunt supuse auditului financiar efectuat de catre auditorii financiari, persoane fizice si persoane juridice autorizate, au obligația sa organizeze audit intern potrivit normelor elaborate de CAFR.

Rolul auditului financiar

Rolul important pe care il joaca auditorii financiari in societate este incontestabil si pe deplin acceptat. Atitudinea si comportamentul lor in procesul de furnizare a serviciilor de audit au un impact insemnat asupra bunastarii economice in general. Toate categoriile de utilizatori ai informatiei contabile, incepand de la investitori si creditori si pana la guvern si public in sens larg se bazeaza pe opinia auditorilor financiari in ceea ce priveste o contabilizare si raportare financiara corecta, un management eficient si o consultanta competenta.[2]

Auditul financiar contabil este orientat spre:

verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii (postulate principii, norme si reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar).

Procedura reprezinta o inlantuire logica de operatiuni, cu scopul de a atinge; un anumit obiectiv.

verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor, financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intreg exercitiul financiar. Legea Contabilitatii nr. 82/1991 va fi aplicata impreuna cu Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile, Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale.

Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si prelucrare datelor sunt bine stabilite si daca se aplica in permanenta.

Campul de aplicatii nelimitat al contabilitatii militeaza in favoarea unei deontologii profesionale care raspunde la trei imperative: prudenta, regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidela a patrimoniului, a contului de profit si pierdere si a fluxurilor de trezorerie. Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor aratate mai sus

Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile si a principiilor general acceptate prevazute de Legea Contabilitatea nr. 82/1991 si de Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, precum si de Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale.[3]

Sinceritatea urmareste aplicarea cu buna-credinta a principiilor si regulilor contabilitatii persona desemnata cu intocmirea situatiilor financiare este obligata inregistrate in contabilitate din punct de vedere legal si al eficientei lor.

Principiile contabile sunt enuntate si de Standardele Naționala Contabilitate cum urmeaza:

Principiul prudentei

Principiul permanenței metodelor

Principiul continuitatii activitatii

Principiul independentei exercitiului

Principiul intangibilitații bilantului de deschidere a unui exercitiu

Principiul necompensarii

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Principiul pragului de semnificatie

In situatia in care se fac abateri de la aceste principii in cazuri exceptionale, ele vor fi prezentate in notele la conturile anuale. Notele vor fi insotite de motivatiile acestor abateri, precum si de prezentarea unei evaluari a afectelor la asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a contului de profit si pierdere.

Importanța auditului financiar contabil consta in sporirea credibilitatii informatiei din situatiile financiare, pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de informatii - faptul ca verificarea bilantului contabil se face de un auditor realizarea uneia dintre calitatile informatiei contabile, si anume credibilitatea ei.

Utilizatorii de informatie contabila folosesc situatiile financiare pentru deciziile lor viitoare. Adesea, ei au interese diferite fata de altii dupa cum urmeaza.

a-      Investitorii

b-      Salariatii si sindicatele

c-      Creditorii financiari

d-      Furnizorii si alti creditori comerciali

e-      Clientii

f-       Guvernul si institutiile sale

g-      Publicul

h-      Managerii

i-        Bancherii

Utilizatorii de informatie financiare prezentat sus au fost explicate detaliat in Capitolul II. Situatiile financiare nu ofera toate informațiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, deoarece, in mare masura, acestea arata efectele financiare ale unor evenimente trecute si nu ofera, de regula, informatii nefinanciare. Credibilitatea in imaginea fidela furnizata de contabilitate este data de respectarea cadrului conceptual contabil, de aplicarea corecta a calitatii procedurilor utilizate, de principiile referitoare la regularitate si sinceritate, de calitatile moral-profesionale ale producatorilor de informatii contabile.

Utilitatea informatiei oferite de situatiile financiare este data de caracteristicile calitative: inteligibilitatea, relevanta,credibilitatea si comparabilitatea informatiilor. Auditul trebuie sa restabileasca o incredere rezonabila intre producatorii si utilizatorii de informatie contabila - rolul lor de a asigura utilizatorii de informatii ca s-au respectat principiile contabile general acceptate si procedurile interne stabilite de conducerea intreprinderii, precum si reflectarea imaginii fidele a situatiilor financiare reprezinta cheia succesului in menirea pe care o au. Rolul auditului financiar contabil poate fi prezentat in figura nr.1

Fig.5 Rolul Auditului Financiar

Sursa: Ana Stoian, Eugeniu Turlea "Auditul financiar contabil"

Obiectivele auditului financiar

Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat in conformitate cu legile si reglementarile relevante in vigoare. Indeplinirea acestui obiectiv in conditii de certitudine absoluta, chiar daca este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua aceste costuri exista insa posibilitatea realizarii auditurilor pe baza de teste.

Conform Standardelor Internationale de Audit INTOSAI, raportul de audit trebuie sa fie "independent, obiectiv, fidel si constructiv". Impactul unui raport de audit este semnificativ mai mare atunci cand probele de audit sunt prezentate de o maniera obiectiva si impartiala. Existenta oricarui conflict de interese cu entitatea audiata, poate crea suspiciuni si poate afecta credibilitatea, independenta si obiectivitatea rapoartelor de audit, ale auditorilor

implicati precum si a institutiei insasi.

Pentru a asigura o opinie competenta si independenta asupra imaginii fidele clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderilor, auditul are in vedere respectarea unor criterii si obiective ce guverneaza un audit al situatiilor financiare.

Criteriul exhaustivitatii si integritatii inregistrarilor

Criteriul realitatii inregistrarilor

Criteriul corectei inregistrari in contabilitate si a corectei prezentari cu ajutorul conturilor anuale

a-               Perioada corecta

b-               Evaluarea corecta

c-                Imputarea corecta

d-               Intocmirea corecta a bilantului contabil

Obiectivele auditului au in vedere: patrimoniul, rezultatul exercitiului, bilantul si situatia financiara a intreprinderii.

Validarea de catre auditor a integritatii patrimoniului are in vedere:

- tinerea corecta si la zi a contabilitatii;

- realizarea inventarierii patrimoniului, corecta valorificare a rezultatelor acesteia si cuprinderea sa in bilantul contabil;

- preluarea corecta in balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta lor cu conturile analitice;

- efectuarea corecta a tuturor operatiunilor legate de inregistrarea si modificarea capitalurilor proprii;

- evaluarea corecta a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a

Legii Contabilitatii nr. 82/1991 si Cadrului general

- intocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare dupa inventariere. Contul de profit si pierdere trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare. Se va urmari de catre auditor daca au fost respectate conform legii aplicarea corecta a principiilor independentei, prudentei, permanentei metodelor, evaluarea separata a elementelor de activ sau pasiv, respectiv cheltuieli si venituri, non compensarea, pragul de semnificatie (daca anumite cheltuieli sau venituri au o valoare semnificativa trebuie prezentate separat in situatiile financiare, daca sunt abateri de la principiile contabile si

evaluarea acestora asupra profitului sau pierderii, asupra activelor sau datoriilor si a situatiilor financiare). Situatia financiara a intreprinderii ramane un obiectiv important in activitatea auditorului. Auditorul trebuie sa urmareasca tratamentele contabile utilizate pentru evaluarea corecta a soldurilor bancare, analiza detaliata a cecurilor returnate/emise, inventarierea monetarului etc. De asemenea, trebuie sa valideze existenta garantiilor pentru imprumuturi si credite obtinute de agentul economic sau acordate de alti agenti economici, existenta sau nu a unor resurse financiare insuficiente.

Auditorul poate propune utilizatorului unele solutii pentru viitoarele decizii:

- obtinerea unor venituri financiare maxime;

- minimizarea cheltuielilor financiare;

- minimizarea riscului si efectelor nefavorabile ce pot rezulta din variatiile cursului valutar;

- maximizarea fluxului de trezorerie.