Pactele comisorii in Noul Cod Civil

Pactele comisorii in Noul Cod Civil

Spre deosebire de legislatia civila anterioara in care pactele comisorii au fost consacrate numai pe cale doctrinara si jurisprudentiala, in noul Cod civil se reglementeaza expres rezolutiunea/rezilierea conventionala sub forma:

rezolutiunii/rezilierii unilaterale

pactului comisoriu

Rezolutiunea/rezilierea unilaterala este reglementata de dispozitiile art. 1552 din Codul Civil si intervine cand partile au convenit acest lucru prin conventia lor, iar debitorul se afla de drept in intarziere sau nu respecta termenul de remediere stabilit prin notificarea de punere intarziere.

Mecanismul rezolutiunii/rezilierii contractului este pus in functiune in mod irevocabil prin transmiterea unei notificari in acest sens, cu mentiunea ca, in cazurile de intarziere de drept, incetarea contractului se produce la data comunicarii, iar in celelalte situatii la data expirarii termenului acordat de creditor prin notificarea de punere in intarziere (si fara alte formalitati prealabile), daca debitorul nu si-a executat obligatia.

Pactul comisoriu este reglementat de art. 1553 din Codul Civil si atrage rezolutiunea/rezilierea de drept a contractului, fara alte formalitati prealabile, in situatia in care partile au stabilit expres care sunt obligatiile a caror nerespectare atrage o asemenea masura si conditiile in care se produce incetarea contractului, iar debitorul se afla in intarziere. Daca debitorul nu se afla de drept in intarziere, atunci pactul comisoriu opereaza numai dupa punerea sa in intarziere.

Spre deosebire de rezolutiunea/rezilierea unilaterala, pactul comisoriu atrage rezolutiunea/rezilierea de drept a contractului fara sa mai fie nevoie de vreo manifestare de vointa suplimentara a creditorului in acest sens, insa numai daca partile au stabilit in mod expres in contract obligatiile care atrag rezolutiunea/rezilierea contractului si faptul ca debitorul este de drept in intarziere daca nu-si executa respectivele obligatii.

Potrivit noii legislatii, pactul comisoriu nu mai are grade. Pactul comisoriu trebuie sa mentioneze expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezilierea/rezolutiunea contractului .

Avand natura juridica a unei rezilieri/rezolutiuni conventionale, o prima conditie pentru ca pactul comisoriu sa poata opera este ca partile sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea/rezilierea contractului. Pentru ca aceasta conditie sa fie indeplinita, nu este suficienta o determinare generala a acestor obligatii (de exemplu, toate obligatiile principale ale contractului), ci ele trebuie sa fie determinate in mod clar .

Exemplu: "In cazul unui contract de vanzare-cumparare, partile vor putea conveni ca neplata pretului sa atraga rezolutinea de drept a contractului.

In al doilea rand, este necesar ca debitorul sa fi fost pus in intarziere sau partile sa fi prevazut in contract ca punerea in intarziere rezulta din simplul fapt al neexecutarii. Daca se face printr-o notificare, punerea in intarziere presupune acordarea unui termen debitorului in vederea executarii obligatiei. Daca termenul nu a fost prevazut, debitorul va putea sa execute obligatia intr-un termen rezonabil.

O a treia conditie este ca punerea in intarziere sa prevada in mod expres conditiile in care pactul comisoriu opereaza. Fie ca punerea in intarziere este necesara, fie ca rezulta din simplul fapt al neexecutarii, conditia anterior mentionata trebuie indeplinita. In consecinta, daca partile au stabilit prin contract ca punerea in intarziere rezulta din neexecutare, vor trebui sa stabileasca tot prin contract, in mod expres, conditiile in care pactul comisoriu opereaza.

Conform dispozitiilor legale, pactul comisoriu opereaza de drept.

In primul rand, daca punerea in intarziere nu rezulta din neexecutarea obligatiei, atunci debitorul va putea sa execute obligatia in termenul acordat de catre creditor prin notificare, sau intr-un termen rezonabil, dupa caz, ceea ce inseamna ca pactul comisoriu va duce la rezolutiunea/rezilierea contractului numai dupa expirarea termenului mentionat.

In al doilea rand, daca punerea in intarziere rezulta implicit din neexecutarea obligatiei de catre creditor, atunci avand in vedere si dispozitiile legale care stabilesc ca rezolutiunea/rezilierea se va produce de drept, s-ar putea considera ca incetarea contractului produce efecte prin simpla neexecutare a obligatiilor de catre debitor. Potrivit unei astfel de interpretari, ar insemna ca debitorul, prin simpla manifestare de vointa, se va putea sustrage de la executarea obligatiei in natura, optand in functie de interesele sale, pentru restituirea prestatiei creditorului, daca este cazul, sau/si plata de daune interese. Insa, pactul comisoriu apare ca un remediu acordat creditorului, un mecanism menit sa apere interesele acestuia si nu o posibilitate pentru debitor de a scapa de executarea propriilor obligatii. Din acest motiv, chiar daca partile au prevazut un pact comisoriu, creditorul va putea sa pretinda fie executarea in natura a obligatiilor debitorului, fie rezolutiunea/rezilierea cu plata de daune interese, iar pactul comisoriu nu va produce efecte decat daca va exista o manifestare de vointa a creditorului in acest sens .

In cazul punerii in intarziere prin notificare, tocmai trimiterea notificarii catre debitor va constitui manifestarea de vointa a creditorului ca pactul comisoriu sa opereze, in timp ce in cazul punerii in intarziere implicite ca efect al neexecutarii, manifestarea de vointa a creditorului va putea sa imbrace orice forma, preferabil una care sa poata fi probata.

In cazul in care debitorul contesta intrunirea conditiilor de operare a pactului comisoriu, instanta va putea sa constate fi indeplinirea, fie neindeplinirea acestora, cu toate consecintele ce decurg de aici.