Natura juridica a actiunii in rezolutiune sau reziliere. Domeniu de aplicare

Natura juridica a actiunii in rezolutiune sau reziliere. Domeniu de aplicare

Rezolutiunea este aplicabila tuturor contractelor sinalagmatice - cu unele exceptii in cazul contractelor de renta viagera - partile fiind libere sa stipuleze rezolutiunea convetionala, chiar si in cazul contractelor sinalagmatice in care rezolutiunea este inoperanta.

Se impune a fi delimitata sfera persoanelor care pot exercita actiunea in rezolutiune.

Actiunea in rezolutiune este la dispozitia partii care si-a executat prestatia sau este gata sa o execute. Altfel, daca s-ar recunoaste o asemenea actiune partii care nu-si executa obligatia, ar insemna sa i se acorde o prima de incurajare, o cale nejustificata de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o infrangere de neadmis a principiului obligativitatii contractelor[1].

Dreptul roman nu cunostea rezolutiunea contractului. In cazul contractului de vanzare cumparare, a fost imaginata o clauza numita lex commissoria, pe care astazi noi o numim pactul comisoriu, in temeiul careia vanzatorul se putea elibera de contract. Acest gen de rezolutiune rezulta din contract. Canonistii au fost cei care au introdus aceasta sanctiune Contractantul care nu putea obtine prestatia de la partenerul sau, dobandea nu doar dreptul de a invoca exceptio non adimpleti contractus dar si rezolutiunea contractului. Numai ca, pentru a obtine rezolutiunea, contractantul trebuia sa se adreseze justitiei. Se enunta regula rezolutiunii ori de cate ori o obligatie reciproca n-a fost executata afirmand ca orice contract subszista doar cata vreme fiecare parte isi executa obligatiile sale.

Optiunea creditorului intre executare si rezolutiune se poate manifesta pana in momentul pronuntarii instantei. La rezolutiunea judiciara vor putea recurge si mostenitorii creditorului. Rezolutiunea poate fi ceruta nu numai in cazul neexecutarii obligatiei, dar si in cazul executarii tardive (cu consecinta prejudicierii intereselor creditorului) sau necorespunzatoare a obligatiei. Spre deosebire de celelalte actiuni civile, rezolutiunea judiciara prezinta anumite particularitati[2].

Potrivit art. 1550 din Noul Codul Civil, rezolutiunea/rezilierea contractului va putea fi dispusa de instanta judecatoreasca/tribunalul arbitral, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita sau poate opera de drept in cazul in care partile au convenit reglementarea prin contract a unui pact comisoriu.

In ceea ce priveste rezolutiunea/rezilierea judecatoreasca/arbitrala aceasta va putea fi dispusa de instanta judecatoreasca/tribunalul arbitral competent daca sunt indeplinite cele doua conditii cumulative la care am facut referire anterior, precum si daca neexecutarea este semnificativa in cazul contractelor cu executare dintr-o data (uno ictu) sau daca neexecutarea este repetata in cazul contractelor cu executare succesiva (art. 1551).De asemenea, trebuie mentionat ca exista unele conditii speciale privind rezolutiunea/rezilierea contractului in cadrul diferitelor tipuri de contract (exempli gratia: art. 1700 din Codul Civil reglementeaza incidenta rezolutiunii contractului de vanzare in caz de evictiune totala sau partiala insemnata).