Contractul de tranzactie - notiunea si caracterele juridice ale contractului de tranzactie

Contractul de tranzactie - Notiunea si caracterele juridice ale contractului de tranzactie

Notiune. Felurile tranzactiei

Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntarii reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta (art. 2267 alin. (1) C.civ.).1

Tranzactia este, in mod necesar, rezultatul unei negocieri, al unor concesii reciproce ale partilor si reprezinta o solutie conventionala, de compromis a litigiului existent sau pe cale sa apara intre parti.2

Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti.

Tranzactia presupune prin urmare intrunirea cumulativa a trei conditii:

- existenta unui drept litigios sau cel putin indoielnic, care poate genera un proces; aprecierea caracterului indoielnic apartine partilor;

- intentia partilor de a "termina" procesul inceput sau de a preveni procesul pe cale sa se nasca;

- existenta unor concesii reciproce, indiferent daca sunt sau nu de valoare egala. Ele trebuie sa fie considerate de parti ca fiind echivalente.

Daca concesia este unilaterala, ea va constitui o renuntare (desistare) la proces sau o renuntare la dreptul pretins cand este facuta de reclamant, respectiv o achiesare la pretentiile reclamantului cand este facuta de parat, si nu o tranzactie.

Din definitia legala rezulta ca tranzactia poate fi judiciara (facuta in cursul unui proces in scopul "stingerii" lui) sau extrajudiciara (facuta in afara si in scopul evitarii unui proces).

Tranzactia judiciara este reglementata sub aspectele ei procesuale de art. 425 -428 C. proc.civ.

Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea hotararea care sa consfinteasca tranzactia lor. Daca partile se prezinta cu tranzactia la termenul de judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi primita chiar de un singur judecator. Daca ele se infatiseaza intr‑o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.

Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul hotararii.

Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.

Tranzactia extrajudiciara se incheie sub forma unui contract.

Caracterele juridice ale contractului de tranzactie

Tranzactia este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si, de regula, declarativ de drepturi:

1) Contract consensual, intrucat se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensus).

Pentru a putea fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris (art. 2272 C.civ.).

Forma scrisa este impusa de nevoia evitarii unor eventuale dificultati in dovedirea insasi a tranzactiei.

Daca tranzactia este extrajudiciara, iar obligatia uneia dintre parti trebuie sa imbrace forma solemna pentru valabilitatea sa, atunci contractul de tranzactie trebuie, sub sanctiunea nulitatii absolute, sa imbrace forma acestui act pe care il constata si sa respecte cerintele legale privind cartea funciara.

Daca tranzactia este judiciara, exigenta formei autentice este indeplinita de insasi hotararea judecatoreasca care consfinteste invoiala partilor (hotararea de expedient) si care suplineste forma notariala. Prin urmare, tranzactia (intelegerea partilor) poate fi prezentata instantei si in forma unui inscris sub semnatura privata, care va fi autentificat de judecator prin hotararea de expedient.

2) Contract sinalagmatic pentru ca partile isi asuma obligatii reciproce (de a nu incepe un proces sau de a nu continua un proces inceput, in schimbul concesiilor sau al unor prestatii noi facute de cealalta parte).

3) Contract comutativ, si nu aleatoriu, pentru ca existenta si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor este stabilita din momentul incheierii tranzactiei si nu depind de un eveniment viitor si incert (de hazard) care ar crea sanse aleatorii de castig sau pierdere pentru parti.

Elementul aleatoriu constand in dubiul cu privire la sansele fiecarei parti de a castiga procesul existent sau eventual, dispare in momentul incheierii tranzactiei.                       

4) Este, de regula, un contract care produce efecte declarative (ex tunc), adica recunoaste drepturi preexistente ale partilor.

Exista insa si situatii cand tranzactia produce si efecte constitutive, si anume atunci cand, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta efectueaza sau promite efectuarea anumitor prestatii constituind un drept in favoarea celeilalte parti.

"Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti" prevede art. 2267 alin. (2) C.civ.