Materiale utilizate la prepararea betoanelor

MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR

1. CIMENT

1.1. Tipuri de ciment. Clase si cerinte

Cimenturile vor satisface cerintele din standardele nationale de produs sau din standardele profesionale.

Cimenturile uzuale se clasifica dupa cum urmeaza:

- ciment Portland (tip I.)

- ciment Portland compozit (tip II.)

- ciment de furnal (tip III.)

- ciment puzzolanic (tip IV.)

- ciment compozit (tip V.)

Denumirea cimentului este data de nucleul acestuia.

Nucleul cimentului este denumirea data amestecului de clincher Portland cu alte componente principale in proportie de 95-100% si cu componente minore in proportie de 0-5%, exclusiv sulfatul de calciu si aditivii.

Componentele principale care intra in compozitia nucleului de ciment sunt clincherul Portland, zgura granulata de furnal, puzzolane naturale si industriale, cenusa de termocentrala, sisturi calcinate, calcare, praf de silice, filere.

Noile tipuri de cimenturi sunt prezentate in ANEXA I.1.

Fiecare tip de ciment cu adaosuri se produce in mai multe variante de compozitie, care se diferentiaza prin procentele de clincher si celelalte componente principale. Aceste procente, de regula, pot fi:

- 80-94% clincher si 6-20% alte componente principale;

- 65-79% clincher si 21-35% alte componente principale.

Functie de rezistenta standard, se pot defini trei clase de rezistenta pentru cimenturi: 32,5; 42,5 si 52,5. Functie de rezistenta initiala pentru fiecare clasa de rezistenta standard sunt definite: o clasa cu rezistenta initiala normala si o clasa cu rezistenta initiala mare (simbolizata R).

Clasa de rezistenta este definita prin rezistenta standard la 28 de zile.

Cerintele pentru clasele de rezistenta sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1.

Cerintele fizice ale cimenturilor uzuale sunt prezentate in tabelul 2.

Tabelul 2.

Cerintele chimice pentru cimenturile uzuale sunt prezentate in tabelul 3

Tabelul 3.

1.2. Alegerea tipului de ciment

In stadiul de proiectare a elementului sau structurii de rezistenta trebuie sa se tina seama de criterii semnificative pentru alegerea tipului si clasei de rezistenta a cimentului utilizat:

- rezistenta caracteristica necesara betonului;

- viteza de dezvoltare a rezistentei;

- conditii de executie si tehnologie adoptata;

- conditii de serviciu si expunere a structurii (de ex. mediu agresiv, inghet-dezghet cu sau fara agenti chimici, etc.).

In anexa 1.2. tabelele I.2.1., I.2.2. si I.2.3. se indica tipurile de ciment functie de conditiile de expunere, avand in vedere urmatoarele:

Daca se urmareste obtinerea unor clase superioare pentru beton se recomanda folosirea cimenturilor de clasa superioara si a aditivilor reducatori de apa.

Cimenturile Portland, tip I, sau alte tipuri de cimenturi cu continut ridicat de clincher si in particular cimenturile cu rezistenta initiala mare (R) dezvolta o viteza de intarire mult mai rapida decat a cimenturilor avand un continut ridicat de componente. Acestea sunt recomandate in situatiile in care este necesara obtinerea rezistentei prestabilite la o varsta inferioara celei de 28 zile.

In cazul unor elemente masive se vor folosi cimenturi care prezinta valori mici ale caldurii de hidratare in vederea evitarii fisurarii termice si aditivii intarzietori de priza.

In cazul in care temperatura in timpul turnarii este scazuta, se vor folosi cimenturile cu intarire rapida (R) si aditivii acceleratori, iar in cazul turnarii pe timp calduros, cimenturile cu intarire lenta si aditivii intarzietori.

In conditii speciale de expunere, daca betonul este in contact cu apa ce contine de ex. sulfati peste 500 mg/l sau cu solul cu continut de peste 3000 mg/kg se recomanda folosirea cimenturilor rezistente la sulfati.

Daca folosirea agregatelor reactive nu poate fi evitata, trebuie folosite cimenturi cu un continut scazut in Na₂O, K₂O conform specificatiei tehnice pentru betoane.

In cazuri speciale ale conditiilor de exploatare sau de executie, alegerea tipului de ciment se va face pe baza unor reglementari tehnice specifice sau cu avizul unui institut de cercetari sau laborator de specialitate.

1.3. Livrare si transport

Cimentul se livreaza in saci de hartie sau in vrac transportat in vehicule rutiere, vagoane de cale ferata, insotit de documentele de certificare a calitatii.

In cazul cimentului vrac transportul se face numai in vehicule rutiere cu recipiente speciale sau vagoane de cale ferate speciale tip Z. V. C. cu descarcare pneumatica.

Cimentul va fi protejat de umezeala si impuritati in timpul depozitarii si transportului.

In cazul in care utilizatorul procura cimentul de la un depozit (baza de livrare) livrarea cimentului va fi insotita de o declaratie de conformitate, in care se va mentiona:

- tipul de ciment si fabrica producatoare;

- data sosirii in depozit;

- numarul certificatului de calitate eliberat de producator si datele inscrise in acesta;

- garantia respectarii conditiilor de pastrare;

- numarul buletinului de analiza a calitatii cimentului efectuata de un laborator autorizat si datele continute in acesta inclusiv precizarea conditiilor de utilizare in toate cazurile in care termenul de garantie a expirat.

Obligatiile furnizorului referitoare la garantarea cimentului se vor inscrie in contractul intre furnizor si utilizator.

Conform standardului SREN 196-7 pentru verificarea conformitatii unei livrari sau a unui lot cu prevederile standardelor, cu cerintele unui contract sau cu specificatiile unei comenzi, prelevarea probelor de ciment trebuie sa aiba loc in prezenta producatorului (vanzatorului) si a utilizatorului. De asemenea, prelevarea probelor de ciment poate sa se faca in prezenta utilizatorului si a unui delegat a carui impartialitate sa fie recunoscuta atat de producator cat si de utilizator.

Prelevarea probelor se face in general inaintea sau in timpul livrarii. Totusi daca este necesar, se poate face dupa livrare, dar cu o intarziere de maximum 24 ore.

1. Depozitarea

Depozitarea cimentului se face numai dupa receptionarea cantitativa si calitativa a cimentului conform prevederilor din Anexa VI.1. inclusiv prin constatarea existentei si examinarea documentelor de certificare a calitatii si verificarea capacitatii libere de depozitare in silozurile destinate tipului respectiv de ciment sau in incaperi special amenajate.

Pana la terminarea efectuarii determinarilor acesta va fi depozitat in depozitul tampon inscriptionat.

Depozitarea cimentului in vrac se va face in celule tip siloz, in care nu au fost depozitate anterior alte materiale, marcate prin inscriere vizibila a tipului de ciment. Depozitarea cimentului ambalat in saci trebuie sa se faca in incaperi inchise. Pe intreaga perioada de exploatare a silozurilor se va tine evidenta loturilor de ciment depozitate pe fiecare siloz prin inregistrarea zilnica a primirilor si a livrarilor. Sacii vor fi asezati in stive pe scanduri dispuse cu interspatii pentru a se asigura circulatia aerului la partea inferioara a stivei si la o distanta de 50 cm de la peretii exteriori, pastrand imprejurul lor un spatiu suficient pentru circulatie. Stivele vor avea cel mult 10 randuri de saci suprapusi.

Nu se va depasi termenul de garantie prescris de producator pentru tipul de ciment utilizat.

Cimentul ramas in depozit peste termenul de garantie sau in conditii improprii de depozitare va putea fi intrebuintat la lucrari de beton si beton armat numai dupa verificarea starii de conservare si a rezistentelor mecanice.

1.5. Controlul calitatii cimentului

Controlul calitatii cimentului se face:

- la aprovizionare inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garantie emis de producator sau de baza de livrare conform punctului 1.3.;

- inainte de utilizare, de catre un laborator autorizat.

Controlul calitatii cimentului este prezentat la punctul 17.2.11. si in ANEXA VI.1.

2. AGREGATE

2.1. Conditii generale

2.1.1. La executarea elementelor si constructiilor din beton si beton armat cu densitate aparenta normala (2001-2500 kg/mc), se folosesc agregate cu densitate normala (1201-2000 kg/mc) provenite din sfaramarea naturala si/sau concasarea rocilor.

2.1.2. Agregatele vor satisface cerintele prevazute in reglementarile tehnice specifice (STAS 1667-76 si dupa caz STAS 662-89 si SR 667-98).

2.2. Producerea si livrarea agregatelor

Detinatorii de balastiere/cariere sunt obligati sa prezinte la livrare certificatul de calitate pentru agregate si certificatul de conformitate eliberat de un organism de certificare acreditat.

2.2.1. Statiile de producere a agregatelor (balastierele) vor functiona numai pe baza de atestat eliberat de o comisie interna in prezenta unui reprezentat desemnat de ISCLPUAT.

2.2.2. Pentru obtinerea atestatului, statiile de producere a agregatelor trebuie sa aiba un sistem propriu de asigurare a calitatii (sau sa functioneze in cadrul unui agent economic cu sistem de asigurare a calitatii care sa cuprinda si aceasta activitate) care sa fie cunoscut, implementat, si sa asigure calitatea produsului livrat la nivelul prevederilor din reglementari, comenzi, sau contracte. Seful statiei se va face dupa aceeasi procedura la fiecare 2 (doi) ani.

Pentru aceasta, statiile de producere a agregatelor trebuie sa dispuna de:

- autorizatiile necesare exploatarii balastierii si documentele care sa dovedeasca natura zacamantului;

- documentele cu privire la sistemul de asigurare a calitatii adoptat (de exemplu: manualul de calitate, proceduri generale de sistem, proceduri operationale, plan de calitate, regulament de functionare, fisele posturilor etc.);

- depozite de agregate, cu platforme amenajate si avand compartimente separate si marcate pentru numarul necesar de sorturi rezultate;

- utilaje de sortare, spalare etc., in buna stare de functionare, atestate CNAMEC;

- personal care va avea cunostintele si experienta necesare pentru acest gen de activitati ce se va dimensiona in concordanta cu prevederile sistemului de asigurare a calitatii;

- laborator autorizat sau dovada colaborarii prin conventie sau contract cu alt laborator autorizat.

2.2.3. Comisia de atestare interna va avea urmatoarea componenta:

- presedinte - conducatorul tehnic al agentului economic (cu studii de specialitate) sau in lipsa acestuia un specialist atestat de MLPAT ca "Responsabil tehnic cu executia', angajat permanent sau in regim de colaborare;

- membrii;

- specialist cu atributii in domeniul controlului de calitate;

- specialist cu atributii in domeniul de mecanizare;

- seful laboratorului autorizat al unitatii tutelare sau al laboratorului cu care s-a incheiat o conventie sau un contract de colaborare.

In cazul in care atributiile specialistului din domeniul controlului de calitate sunt exercitate prin cumul de functii (in conformitate cu sistemul de asigurare a calitatii adoptat) de una din persoanele nominalizate in comisie nu va mai fi necesara participarea unui alt specialist.

Specialistul din domeniul mecanizarii va putea fi angajat in regim de colaborare pentru participarea la actiunile privind atestarea balastierei si va avea cunostintele necesare verificarii tehnice a utilajelor si aparaturii utilizate.

2.2. Verificarile periodice se vor face trimestrial de catre comisia de atestare pentru mentinerea conditiilor avute in vedere la atestare si functionarea sistemului de asigurare a calitatii.

2.2.5. In vederea rezolvarii neconformitatilor constatate cu ocazia auditului intern, a verificarilor trimestriale, sau a inspectiilor efectuate de organismele abilitate, agentul economic (statia de preparare agregate sau forul tutelar) va lua masuri preventive sau corective dupa caz. Aducerea la indeplinire a actiunilor corective se comunica in maximum 24 ore organului constatator pentru a decide in conformitate cu prevederile punctului 2.2.6.

2.2.6. In situatia constatarii unor deficiente cu implicatii asupra calitatii agregatelor se vor lua urmatoarele masuri:

a) OPRIREA livrarii de agregate pentru betoane daca se constata cel putin una din urmatoarele deficiente:

- deteriorarea peretilor padocurilor de depozitare a agregatelor;

- deteriorarea platformei de depozitare a agregatelor;

- lipsa personalului calificat ce deserveste statia;

- nerespectarea instructiunilor de intretinere a utilajelor;

- alte deficiente ce pot afecta nefavorabil calitatea agregatelor;

B) OPRIREA functionarii statiei de producere a agregatelor in baza unei din urmatoarele constatari:

- dereglarea utilajelor de sortare/spalare a agregatelor;

- obtinerea de rezultate necorespunzatoare privind calitatea agregatelor;

- nerespectarea efectuarii incercarilor conform reglementarilor in vigoare;

- nefunctionarea sistemului de asigurare a calitatii.

In aceste cazuri reluarea activitatii in conditii normale se va face pe baza reconfirmarii certificatului de atestare de catre comisia de atestare.

2.3. Alegerea dimensiunii maxime a agregatelor se va face conform punctului 6.2.2.

2. Agregatele ce sunt utilizate la prepararea betoanelor care vor fi expuse in medii umede trebuie verificate in prealabil prin analiza reactivitatii cu alcaliile din beton.

2.5. Transportul si depozitarea

Agregatele nu trebuie sa fie contaminate cu alte materiale in timpul transportului sau depozitarii.

Depozitarea agregatelor trebuie facuta pe platforme betonate avand pante si rigole de evacuare a apelor. Pentru depozitarea separata a diferitelor sorturi se vor crea compartimente cu inaltime corespunzatoare pentru evitarea amestecarii cu alte sorturi. Compartimentele se vor marca cu tipul de sort depozitat.

Nu se admite depozitarea direct pe pamant sau pe platforme belastate.

2.6. Controlul calitatii agregatelor

Controlul calitatii agregatelor este prezentat la punctul 17.2.1.1. si in ANEXA VI. 1., iar metodele de verificare sunt reglementate in STAS 4606/80.

3. APA

Apa de amestecare utilizata la prepararea betoanelor poate sa provina din reteaua publica sau din alta sursa, dar in acest ultim caz trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in STAS 790/8

ADITIVI

1. Tipuri de aditivi si efecte asupra betoanelor

1.1. Aditivii sunt produse chimice care se adauga in beton in cantitati mai mici sau egale cu 5% substanta uscata fata de masa cimentului in scopul imbunatatirii / modificarii proprietatilor betonului in stare proaspata si / sau intarita.

1.2. Aditivii trebuie sa indeplineasca cerintele din reglementarile specifice sau agregatele tehnice in vigoare. Aditivii nu trebuie sa contina substante care sa influenteze negativ proprietatile betonului sau sa produca coroziunea armaturii (ex.: clor).

1.3. Principalele grupe (clase) de aditivi care se intalnesc in practica curenta a betoanelor sunt diferite in functie de efectul principal pe care aditivul il are asupra proprietatilor betonului.

Aceste grupe de baza sunt:

- aditivi reducatori de apa;

- aditivi interes reducatori de apa;

- aditivi plastifianti;

- aditivi superplastifianti;

- aditivi acceleratori de priza;

- aditivi intarzietori de priza;

- aditivi acceleratori de intarire;

- aditivi antrenori de aer;

- aditivi anti-inghet;

- aditivi impermeabilizatori;

- aditivi inhibitori de coroziune.

1. Efectul aditivilor asupra proprietatilor betonului este in realitate un efect complex - pe langa efectul principal existand si unul sau mai multe efecte secundare mai mult sau mai putin pronuntate.

Efectele principale si secundare ale aditivilor curent utilizati precum si influenta acestora asupra caracteristicilor betonului in stare proaspata si intarita sunt prezentate in ANEXA I 3.

2. Conditii de utilizare

2.1. Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:

- imbunatatirea lucrabilitatii betoanelor destinate executarii elementelor cu armaturi dese, sectiuni subtiri, inaltime mare de turnare;

- punerea in opera a betoanelor prin pompare;

- imbunatatirea gradului de impermeabilitate in cazul recipientilor sau a elementelor expuse la intemperii sau situate in medii agresive;

- imbunatatirea comportarii la inghet-dezghet;

- realizarea de betoane de clasa superioara;

- reglarea procesului de intarire, intarziere sau accelerare de priza in functie de cerintele tehnologice;

- cresterea rezistentei si a durabilitatii prin imbunatatirea structurii betonului.

2.2. Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor este obligatorie in cazurile mentionate in tabelul

BETOANE PREPARATE OBLIGATORIU CU ADITIVI

Tabelul

Observatii: Prevederea se aplica in termen cat mai scurt posibil de la intrare in vigoare a prezentului cod de practica, dar nu mai mult de 3 luni de la publicare.

2.3. In cazurile in care Proiectantul apreciaza ca pentru realizarea cerintelor de rezistenta si durabilitate este obligatorie folosirea numai anumitor tipuri de aditivi, atunci documentatia proiectului trebuie sa prevada expres acest lucru.

2. In cazurile in care desi nu sunt mentionate in tabelul  - Executantul apreciaza ca din motive tehnologice trebuie sa foloseasca obligatoriu aditivi de un anumit tip, va solicita avizul proiectantului si includerea acestora in documentatia de executie.

2.5. Stabilirea tipului de aditivi sau a combinatiei de aditivi se va face dupa caz de Proiectant, Executant sau Furnizorul de beton, luand in considerare recomandarile din tabelul  ANEXA I 3 si ANEXA I 4 - pct. 3.2.2.

2.6. In cazurile in care se folosesc concomitent doua tipuri de aditivi a caror compatibilitate si comportare impreuna nu este cunoscuta este obligatoriu efectuarea de incercari preliminare si avizul unui institut de specialitate.

2.7. Conditiile concrete de utilizare.

Conditiile tehnice pentru materialele componente (altele decat cele obisnuite) prepararea, transportul, punerea in lucru si tratarea betonului, vor fi stabilite de la caz la caz in functie de tipul de aditiv utilizat si vor fi mentionate in fisa tehnologica de betoane.

5. ADAOSURI

5.1. Conditii generale

Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adauga in beton in cantitati de peste % substanta uscata fata de masa cimentului, in vederea imbunatatirii caracteristicilor acestuia sau pentru a realiza proprietati speciale. Adaosurile pot imbunatati urmatoarele caracteristici ale betoanelor: lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, rezistenta la agenti chimici agresivi.

Exista doua tipuri de adaosuri:

- inerte, inlocuitor partial al partii fine din agregate, caz in care se reduce cu cca 10% cantitatea de nisip 0-3 mm din agregate. Folosirea adaosului inert conduce la imbunatatirea lucrabilitatii si compactitatii betonului;

- activ, caz in care se conteaza pe proprietatile hidraulice ale adaosului. Adaosuri active sunt: zgura granulata de furnal, cenusa, praful de silice, etc.

In cazul adaosurilor cu proprietati hidraulice, la calculul raportului A/C se ia in considerare cantitatea de adaos din beton ca parte lianta.

Utilizarea adaosurilor se face in conformitate cu reglementarile tehnice specifice in vigoare, agremente tehnice sau pe baza unor studii intocmite de laboratoarele de specialitate. Conditiile de utilizare, conditiile tehnice pentru materiale componente, prepararea, transportul, punerea in lucrare si tratarea betonului se stabilesc de la caz la caz, functie de tipul si proportia adaosului utilizat.

Adaosurile nu trebuie sa contina substante care sa influenteze negativ proprietatile betonului sau sa provoace corodarea armaturii.

Utilizarea cenusilor de termocentrala se va face numai pe baza unor aprobari speciale cu avizul sanitar de organismele abilitate ale Ministerului Sanatatii.

5.2. Transportul si depozitarea adaosurilor trebuie facuta in asa fel incat proprietatile fizico-chimice ale acestora sa nu sufere modificari.