Stingerea incendiilor izbucnite in canalele de cabluri ale instalatiilor electrice din metrou

Prezente pe teritoriul tuturor obiectivelor metroului, cablurile elec­trice de diferite dimensiuni, cu multiple intrebuintari si insumand zeci de fluxuri si mii de kilometri lungime, sunt periculoase la incendiu, da­torita izolatiei lor formata din hartie, iuta, asfalt sau mase plastice.

Cauzele care provoaca aprinderea izolatiei cablurilor sunt:

- ruperea mantalei protectoare de plumb, care are drept consecinta strapungerea izolatiei intre vinele cablului, urmata de aprinderea acesteia;

- suprasarcina de lunga durata, cu energie de intensitate supe­rioara sectiunii cablului, lucru ce duce la pierderea calitatilor izolatiei si la strapungerea cablului, urmata de formarea arcului electric si de aprinderea acestei izolatii. In acest caz, aprinderea poate avea loc in mai multe locuri simultan;

- curentii turbionari, care se induc in mantaua de plumb a cablu­lui, incalzesc metalul si il topesc, in aceste locuri aprinzandu-se inve­lisul combustibil al izolatiei.

Cablurile se pozeaza in canale, tunele si puturi, in fluxuri sau pe peretii constructiilor.

Gospodaria de cabluri este acea parte a compartimentelor instala­tiilor electrice ale statiei de metrou, in care sunt concentrate majoritatea cablurilor ce deservesc agregatele acesteia. In cadrul gospodariei de ca­bluri sunt folosite trei categorii principale de cabluri:

- cabluri de forta de inalta tensiune;

- cabluri de forta si iluminat de joasa tensiune;

- cabluri de joasa tensiune pentru instalatiile auxiliare (de co­manda, control-automatizare, telemecanica, telecomunicatii).

In caz de incendiu la aceste cabluri, data fiind pozarea lor in subsoluri si canale cu gabarite reduse (0,80-1,00 m), pe trasee intor­tocheate, uneori cu denivelari si cu multe ramificatii din canalele prin­cipale, interventia ridica probleme deosebite in ceea ce priveste accesul pompierilor pentru stabilirea locului unde a izbucnit incendiul, directia de propagare si proportiile atinse, ventilarea pentru evacuarea fumului si a gazelor nocive fierbinti, cat si lucrul pentru lichidarea incendiului.

1. Caracteristicile incendiilor din canalele de cabluri

Dezvoltarea incendiilor izbucnite in canalele de cabluri este favorizata de:

- prezenta marilor cantitati de policlorura de vinil si a altor substante combustibile (gudroane, hartie, iuta etc.) din compunerea izolatiilor cablurilor si a invelisurilor de protectie;

- temperatura specifica ridicata ce se degaja la trecerea curentului electric prin cabluri (80-150°C), care contribuie la uscarea excesiva a izolatiei si la deteriorarea acesteia, facilitind, astfel, crearea conditiilor optime pentru producerea scurtcircuitelor, urmate de cele mai multe ori de incendii;

- functionarea ventilatiei sub limitele parametrilor proiectati, din care cauza in canalele de cabluri se acumuleaza continuu cantitati mari de caldura, de fum si de gaze toxice fierbinti neevacuate;

- tirajul ce se formeaza in tunelurile de cabluri lungi si necompartimentate regulamentar, fapt ce va determina intensificarea arderii in zonele in care a izbucnit incendiul si propagarea rapida a fumului, gazelor toxice fierbinti (cu un bogat continut de oxid de carbon si acid clorhidrie) si a flacarilor pe directia de ridicare a curentilor de aer permanenti, mai ales daca in aceste canale nu au fost montate instalatii speciale de stingere cu bioxid de carbon sau cu apa pulverizata.

Initial, incendiile izbucnite in canalele de cabluri, mai ales in conditiile functionarii anormale a instalatiilor de ventilatie, ale lipsei sau neintrarii la timp in functiune a instalatiilor speciale de stingere cu bioxid de carbon sau cu apa pulverizata, se dezvolta relativ incet, fara flacara, cu depasiri mici de temperaturi, dar cu emanari de mari cantitati de fum si gaze toxice fierbinti, care inunda cu repeziciune tunelurile, instalatiile pe care le deservesc, incaperile statiei, peroanele pentru calatori (creand premize pentru aparitia panicii).

Ulterior, pe masura cresterii intensitatii arderii si a vitezei de propagare a incendiului, are loc un puternic schimb de gaze, favorizat de existenta puturilor verticale sau a unor goluri deschise (usi, chepenguri, guri de ventilare etc.).

In timpul arderii izolatiei cablurilor, se dezvolta temperaturi cuprinse intre 700-1000°C si apare pericolul formarii amestecurilor explozive intre oxidul de carbon si aer, cu limita inferioara de explozie de 12,5% (145 g/m³), iar limita superioara de explozie de 74% (870 g/m³), prin a caror amorsare se pot produce accidente grave.

In cazul arderii cablurilor pozate vertical in puturi si canale, se produce si fenomenul de picurare (topirea izolatiei din mase plastice a cablurilor si scurgerea acesteia sub forma de picaturi in stare arzanda). Cazand pe sol sau pe cablurile pozate pe rastelele (rafturile) inferioare, acestea (picaturile arzande) vor aprinde materialele combustibile din canale sau tuneluri, precum si izolatiile combustibile ale cablurilor neincendiate. De asemenea, cazand pe partile neprotejate ale corpului persoanelor ce actioneaza la incendiu in zonele cu cabluri, acestea vor provoca arsuri.

2. Organizarea si ducerea actiunilor de stingere

a). Recunoasterea

Recunoasterea se executa, de regula, pe doua directii, folosindu-se scarile ce duc la capetele vestibulelor sau peroanelor statiilor de calatori, unde se gasesc si trapele (chepengurile) de acces in subsolurile si cana­lele de cabluri. Comandantul va stabili, la intrarea in statia de metrou, misiunea grupelor de recunoastere, itinerariile de deplasare, locul de intalnire si masurile de securitate ce trebuie respectate pe tot timpul ducerii luptei.

Fiecare comandant de grupa de recunoastere va verifica daca efectivul din subordine s-a echipat cu cizme si manusi de cauciuc, apa­rate izolante, cordite de salvare, lampi cu acumulatori si lampi pentru controlul tensiunii (care se iau de la maistrul de schimb al substatiei electrice de tractiune).

Document online: Laborator DEEA - determinarea parametrilor amplificatoarelor operationale prin masuratori Document online: Circuit integrat LM317

In compunerea fiecarei grupe de recunoastere intra doi servanti de pe autospeciala de evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat, care vor transporta doua-trei bobine de cablu necesare instalarii de proiectoare pentru iluminatul zonei incendiate pe timpul executarii re­cunoasterii si al ducerii luptei (pe care le vor alimenta cu energie elec­trica de la prima caseta de distributie intalnita dupa intrarea in statie).

Cand fumul a inundat peronul si vestibulul statiei si nu au fost evacuate toate persoanele aflate in trenul electric sau in incaperile sta­tiei, comandantul interventiei va actiona in primul rand pentru ilu­minatul scarilor de legatura intre vestibul si suprafata, cu cate cel putin un proiector, luat fie de la o masina de lupta (in situatia cand nu are in dotare autospeciala pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru ilu­minat), fie de la aceasta din urma, mai putin cele doua proiectoare pas­trate pentru grupele de recunoastere. Totodata, folosind gigafonul, acesta va interveni autoritar pentru micsorarea fenomenului de panica, si instaurarea ordinii necesare desfasurarii actiunii de evacuare a per­soanelor din statie.

Tot pe timpul recunoasterii, comandantul interventiei va organiza doua echipe, formate din cate doi servanti, dotate cu trusa sanitara, care vor executa cercetarea spatiilor statiei (grupuri sanitare, garderobe, spatii tehnice), in vederea descoperirii si evacuarii persoanelor ratacite sau ascunse, vor acorda primul ajutor medical si vor transporta persoa­nele ranite pana la suprafata.

Pentru executarea misiunii, grupa de recunoastere trebuie sa fie insotita, in mod obligatoriu, de reprezentantul statiei, care cunoaste foarte bine intrarile cablurilor in statie, traseul canalelor si puturilor de cabluri, gurile de acces in acestea (trape, chepenguri etc), dispune­rea subsolurilor si a peretilor despartitori dintre canalele de 10KV, 0,8 KV, 0,4 KV etc.

Pe timpul recunoasterii, comandantul interventiei (comandantul grupei de recunoastere) va stabili:

- prezenta butoanelor de scoatere de sub tensiune a sinei a treia, cerand actionarea lor pe loc de catre personalul tehnic aflat in compu­nerea grupei de recunoastere, in scopul prevenirii accidentarii prin electrocutare a personalului pe timpul executarii recunoasterii, al realizarii dispozitivelor de lupta si al lucrului cu apa (butoanele se gasesc fixate la capetele peronului si la mijlocul acestuia);

- daca sunt afisate aparitiile tensiunilor periculoase pe carcasele celulelor si redresoarelor si daca s-au luat masuri de deconectarea instalatiilor de curent continuu;

- existenta, in canalul de cabluri unde s-a semnalat izbucnirea incendiului, a curentului remanent sau a vreunui cablu nescos de sub tensiune, folosind in acest scop aparatele de masura din dotarea statiei si lampile de control;

- daca instalatiile de ventilatie au fost trecute pe pozitia „evacuare fum”, daca au fost actionate capacele gurilor de aspiratie din statie, in scopul evitarii inundarii sale cu fum, precum si efectul actiunii acestor instalatii in zona de ardere (evacuarea totala a fumului sau crearea unei atmosfere respirabile, care sa permita accesul grupei de recunoastere si lucrul servantilor in canale, conditii de vizibilitate optima etc.);

- prezenta instalatiilor speciale de stingere cu apa pulverizata sau cu bioxid de carbon, daca au fost puse in functiune si efectul pe care-1 au asupra evolutiei incendiului, necesitatea asigurarii functionarii in continuare a instalatiei speciale de stins incendii cu apa pulverizata;

- locul incendiului, proportiile (numarul canalelor, podurilor sau puturilor incendiate) si modul de manifestare a acestuia (ardere mocnita cu degajari de mari cantitati de fum si gaze toxice, ardere cu flacara etc.);

- categoria, natura si felul cablurilor si ale izolatiei acestora;

- locul ramificatiilor de cabluri si pericolul propagarii incendiului in instalatiile substatiei electrice de tractiune si in spatiile tehnice ale instalatiilor electrice de tractiune;

- pericolul prezentat de incendiul izbucnit in tunelul de cabluri pentru instalatiile energetice, gradul de inundare cu fum a acestora si necesitatea protectiei lor prin actionarea stingatoarelor cu pulberi si bioxid de carbon sau numai a celor cu bioxid de carbon sau prin destinarea expresa a unor tevi cu apa cu misiune de racire;

- locul golurilor de acces in canalele cu cabluri incendiate si traseele cele mai scurte de realizare a dispozitivelor de stingere;

- locul instalarii proiectoarelor pentru iluminatul sectoarelor de stingere, in vederea asigurarii unor conditii optime de lucru servantilor;

- necesitatea introducerii in lupta a electroexhaustoarelor si a evacuarii fumului si gazelor in statie, de unde va fi preluat de ventilatia generala a acesteia si evacuat in afara;

- posibilitatea reala de mentinere a legaturii radio in subteran cu grupele de recunoastere si cu personalul garzii de interventie, precum si a legaturii cu statiile de radio de pe masinile de lupta si cu dispeceratul central. In cazul ca legatura radio nu mai este posibila, comandantul interventiei va lua masura realizarii legaturii cu sectoarele de stingere prin fir si prin telefoanele publice si de serviciu instalate, in punctele vitale ale statiei (dispeceratul local, dispeceratul energetic, peron, vestibul etc.).

b). Substante stingatoare

Pentru stingerea incendiilor in canalele de cabluri, se vor folosi urmatoarele substante stingatoare:

- bioxidul de carbon, debitat de instalatii speciale de stingere, in canale cu inaltimea mica (sub 80 cm), acolo unde nu pot patrunde servantii. Folosirea acestor instalatii depinde de buna compartimentare si etansare a canalului si, mai ales, de oprirea functionarii instalatiei de ventilatie. Ele sunt actionate de catre personalul de la locul de munca;

- apa, refulata de instalatiile speciale de stingere cu apa pulve­rizata instalate in canale cu fluxuri vitale. Aceasta va prelua o mare cantitate de caldura, va raci invelisul cablurilor neincendiate, va stinge izolatia aprinsa, contribuind, totodata, si la precipitarea fumului. Cand lipsesc asemenea instalatii, se vor introduce in canale tevi tip „C” sau „B” cu ajutaje pulverizatoare;

- bioxidul de carbon si pulberea „Florex” refulate cu ajutorul stingatoarelor P 125, P 250 care se afla instalate la capetele statiilor, vor stinge flacarile de la suprafata izolatiei cablurilor. Neavand si efect de racire, actiunea acestor substante trebuie completata, in timpul cel mai scurt, de interventia cu apa;

- spuma cu coeficient mare de infoiere, care se foloseste in cana­lele de cabluri compartimentate.

c). Stingerea

Interventia pentru stingerea incendiilor sau pentru limitarea si lichidarea urmarilor unor catastrofe in obiectivele metrolui este com­plicata si de lunga durata, fiind influentata negativ de urmatorii factori:

- circulatia intensa de pe marile artere ale Capitalei, care im­piedica amplasarea masinilor de lupta la sursele de apa dispuse pe acestea si, mai ales, realizarea dispozitivelor. In scopul evitarii acestor situatii, este necesar ca inca in momentul primirii anuntului de in­cendiu, sa se ceara deplasarea in zona statiei afectate a unor echipaje de militie, care sa dirijeze circulatia pe alte cai;

- prezenta unui numeros public in vagoanele trenului electric, pe peroane si in vestibule (in perioadele de varf ale circulatiei in statii se pot gasi 1000-2000 de oameni, iar in vagoanele trenului electric circa 1000-1200 de persoane), public care trebuie evacuat rapid, in conditii de securitate deplina, evitandu-se producerea starii de panica. Din aceasta cauza si in scopul facilitarii actiunii de evacuare a publicului, pompierii nu vor putea sa realizeze, in faza initiala a interventiei, dis­pozitivele de lupta planificate prin planurile de interventie;

- formarea in zona statiei a unei mase de curiosi, care alaturi de persoanele evacuate din statie, vor ingreuna operatiunile de realizare a dispozitivelor si de concentrare in imediata apropiere a intrarilor in statie a autospecialelor pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru ilu­minat, a autosalvarilor, a altor accesorii necesare lucrului in subteran (proiectoare, aparate izolante, corzi si cordite, costume de protectie anticalorica etc.), precum si a unor agregate din dotarea intreprinderilor din zona, necesare pentru degajarea tunelurilor sau a statiilor de elementele deteriorate in cazul catastrofelor. Si in acest caz, interventia organelor de ordine ale militiei pentru indepartarea curiosilor si eliberarea platformei de realizare a dispozitivelor de lupta, de la masini pana la intrarea in statie, este deosebit de necesara.

Comandantul interventiei va ordona ca sefii de teava sa fia echipati cu cizme si manusi de cauciuc, cu aparate izolante si costume de protectie anticalorice, sa fie asigurati cu corzi si cordite si sa 1ucreze in echipe de cel putin doi oameni.

Stingerea se organizeaza astfel:

Cand incendiul a izbucnit la incaperile substatiei electrice de tractiune, situate la nivelul vestibulului:

- un sector de interventie cu misiunea de localizare si lichidare a incendiului la dulapurile substatiei (actionind cu jeturi de apa pulverizata) si la subsolul de cabluri al acestor incaperi (actionand cu jet de apa compact). Tot acest sector va destina cate o teava la capetele subsolului, pentru limitarea propagarii incendiului la instalatiile substatiei electrice de tractiune si la spatiile tehnice cu instalatiile auxiliare ale statiei situate la nivelul peronului;

- un sector de interventie cu misiunea de localizare a incendiului la nivelul trecerilor din subsolul de cabluri incendiat, situat in vestibul, la canalul de cabluri ce alimenteaza cu energie restul instalatiei, apartinand substatiei aflate la nivelul peronului si la canalele de cabluri de sub peron.

Cand incendiul a izbucnit la instalatiile substatiei electrice de tractiune, situate in incaperile de la nivelul peronului:

- un sector de interventie cu misiunea de localizare si lichidare a incendiului in canalul de cabluri de sub instalatii sau de sub peron, prin trapele (chepengurile) de acces de la capatul canalului.

Initial, comandantul interventiei va cere incetarea functionarii sistemului de ventilatie pentru cel mult un minut, timp in care va actiona de la capetele tunelului (canalului) cu doua stingatoare P 125 sau P 250 cu pulbere „Florex” si bioxid de carbon. Concomitent, la nivelul intrarii in canal vor fi aduse tevi tip „B” pentru lucrul cu apa, aparate izolante, costume de protectie anticalorica, rezerve de furtun, corzi, cordite, bobine cu cablu, proiectoare, statii radio etc, servantii echipandu-se pentru inceperea luptei.

Dupa trecerea timpului de un minut, se repune sub tensiune instalatia de ventilatie, in scopul evacuarii fumului si gazelor nocive fierbinti acumulate in canalul (tunelul) incendiat, iar in cazul existentei instalatiilor speciale de stins incendii cu bioxid de carbon, si pentru evacuarea acestui gaz inert, care poate afecta organismul oamenilor.

Echipele de servanti, avand luminat cu proiectoare locul de interventie initial, actioneaza la intrarea in tunel cu jet de apa pulverizat. Pe masura reducerii procentului de fum si a temperaturii, se trece la actiunea cu jet compact, pentru a se stropi cu apa zone cat mai lungi de invelisuri combustibile. Lichidarea focarelor din apropierea sefilor de teava se face cu ajutorul apei pulverizate, indepartandu-se invelisu­rile arse, pentru ca apa sa patrunda in pachetele de cabluri.

Foarte importanta, in aceasta perioada, pentru comandantul in­terventiei este limitarea propagarii incendiului la instalatiile substatiei electrice sau ale sectorului tehnic auxiliar, in care scop el va destina tevi tip „C” la trecerea fluxurilor de cabluri prin pereti catre sub­solurile instalatiilor neafectate de incendiu. Tot atat de importanta, chiar hotaratoare, pentru ducerea luptei, este rezolvarea evacuarii fu­mului si a gazelor fierbinti din canalele de lucru, fara de care intro­ducerea servantilor in canale si subsoluri, in conditii de securitate, este imposibila. Tinand cont de acestea, comandantul interventiei va con­centra in sectorul respectiv, inca de la inceputul actiunii, electroexhaustoarele din dotarea autospecialelor pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat, conform planului de interventie (cel putin doua masini la fiecare statie) si, in raport de situatia concreta, va sprijini cu acestea efortul instalatiilor de ventilatie din statie.

Conditiile deosebit de grele in care se lucreaza (pericolul electro­cutarii, temperatura ridicata din subsoluri, canale sau tunele, pozitii incomode, pericolul permanent de intoxicare cu produsii arderii, pre­dominanti fiind oxidul de carbon si acidul clorhidric), impun coman­dantului interventiei o permanenta grija pentru securitatea servantilor, el fiind obligat sa supravegheze in permanenta activitatea acestora pe timpul ducerii luptei si sa-i determine sa foloseasca integral accesoriile de protectie si iluminat. Servantii vor fi rulati la lucru, asigurandu-li-se ajutor medical, odihna, servirea hranei, inlocuirea cartuselor filtrante si absorbante consumate sau blocate cu particule de carbon.

La interventiile de acest gen, este necesara organizarea serviciului spatelui, care raspunde de instalarea punctelor sanitare, de asigurarea rezervei de cartuse filtrante si absorbante, de furtune si de alte mate­riale necesare ducerii luptei.

Lungimea, sinuozitatea si gabaritul redus ale canalelor si tunelelor de cabluri creeaza dificultati activitatii de supraveghere si indru­mare a lucrului servantilor sau echipelor, impunand obligativitatea or­ganizarii unei bune legaturi radio. In mod obligatoriu, echipele ce ac­tioneaza in subteran vor fi dotate cu cate o statie portabila de radio telefon.

Grupa operativa va avea legatura telefonica cel putin cu vestibulul si cu cele doua capete ale tunelului in care a izbucnit incendiul.

Pentru indeplinirea unor interventii de natura tehnica, coman­dantul actiunii va solicita in mod obligatoriu sprijinul inginerilor sau maistrilor de schimb.

Actiunea de stingere trebuie condusa cu fermitate. Fiecare hotaaire trebuie sa reprezinte rodul consultarii cu specialistii obiectivului. Actionandu-se simultan la mai multe nivele ale constructiei statiei, este nevoie ca sefii de sectoare, in primul rand, sa conduca actiunea ser­vantilor in punctele cheie, rezolvand situatiile pe loc, dar in concordanta cu conceptia generala a comandantului interventiei, concentrand efortul intregului efectiv pentru lichidarea rapida a incendiului si limitarea la maximum a pagubelor.