Stingerea incendiilor in santierele de constructii sl reparatii navale

Pericolul de incendiu este deosebit de mare, atunci cand o nava se afla in reparatie si pe aceasta se executa lucrari de taiere, sudura, vopsire etc., nava fiind impaienjenita de cabluri electrice si schele, iar echipamentele sale partial sau integral scoase din functiune.

1. Caracteristicile incendiilor izbucnite in santierele de constructii si reparatii navale

Diversitatea specialistilor si a operatiunilor care se executa pe o nava in constructie sau in reparatie, depozitarea de insemnate cantitati de materiale combustibile din cele mai diferite, alaturi de nerespectarea in totalitatea lor a normelor de prevenirea si stingerea incendiilor ge­nereaza insemnate pericole de incendiu pe teritoriul santierelor de con­structii si reparatii navale.

Pe timpul in care se afla intr-un santier, navele se pot gasi in situatia de a fi amarate sau a nu fi amarate.

Situatia cand nava este neamarata presupune ca aceasta se afla in constructie sau in reparatie capitala (reparatie de mari proportii, executata intr-un timp indelungat). In acest caz, sarcina asigurarii pre­venirii si stingerii incendiilor pe nava revine organelor specializate ale santierului.

Cand este in situatia de „amarat”, nava se afla in santierul naval pentru reparatii, impreuna cu comandantul si echipajul sau, care vor raspunde de prevenirea si stingerea incendiilor, in cooperare cu per­sonalul specializat al santierului.

Vulnerabilitatea unei nave aflata in constructie sau reparatie pro­vine din faptul ca:

- compartimentarea de incendiu nu mai functioneaza, intrucat usile antifoc sunt blocate cu conductori electrici sau furtunuri de aer necesare operatiunilor de nituire ori de sudura electrica sau autogena;

- materialele combustibile din structura navei sau cele care urmeaza a le inlocui pe acestea sunt depozitate in toate punctele de lucru;

- se executa foarte multe taieri si suduri, in numeroase puncte ale navei, chiar in cele periculoase la incendii, cum sunt cabinele de locuit, comanda navei, salile de masini si pompe, calele si copartimentele, bunkarele si rezervoarele.

Numeroase din incendiile izbucnite pe navele aflate in reparatie sunt provocate datorita folosirii incorecte a aparatelor de sudura si de nituit, a intrebuintarii defectuoase a unor instalatii electrice sau a focului deschis si nesupravegheat, in special in anotimpurile cu temperaturi scazute.

Un mare pericol de propagare a incendiului odata izbucnit exista pe bordurile pacheboturilor, din cauza cantitatilor mari de materiale combustibile ce se gasesc pe acestea, a existentei numeroaselor cabine si compartimente mici, a coridoarelor lungi si stramte, a caselor scarilor si puturilor pentru ascensoare etc. Acestea, in caz de incendiu, indeplinesc rolul unor cosuri de fum sau canale de ventilatie, contribuind la propagarea rapida a incendiului pe verticala si inundarea cu fum si gaze fierbinti a intregii nave si transformand un inceput de incendiu intr-un incendiu de mari proportii.

Pericol foarte mare de incendiu exista si pe bordul petrolierelor si al navelor care transporta gaze lichefiate aflate in reparatie.

Din grupa materialelor combustibile care contribuie la propagarae incendiilor pe navele aflate in constructie sau in reparatie, fac parte:

- lemnul, talasul, mobilierul, cleiul, lacurile si vopselele;

- pulberile combustibile aflate pe marginile si pe talpile grinzilor, pe bordaje, in conductele de ventilatie sau in planseele duble, care, turbionate, pot forma amestecuri explozive, aanorsabile de la orice sursa de foc deschisa;

- ingramadirile de odgoane, impletituri de canepa sau de alte materiale folosite in operatiunile de incarcare sau descarcare a navelor;

- deseurile de hidrocarburi lichide sau gazoase ramase in compartimentul de propulsie (sala masinilor);

- noroiul si sedimentele depuse in tancurile petroliere, precum si vaporii si gazele inflamabile ramase in acestea, ca urmare a spalarii si degazarii lor necorespunzatoare, inainte ca nava sa fie trimisa in santierul de reparatie. In mod corect, degazarea cisternelor se face prin spalarea cu ajutorul injectoarelor cu aburi, operatie terminata cu o ventilare puternica cu aer proaspat, urmata de controlul existentei gazelor inflamabile, cu ajutorul detectoarelor de gaze.

Document online: Laborator DEEA - determinarea parametrilor amplificatoarelor operationale prin masuratori Document online: Circuit integrat LM317

Aceeasi operatiune trebuie facuta canalelor de ventilatie, conductelor de stingere a instalatiilor fixe de pe nava, pompelor si conductelor acestora, colectoarelor si traversarilor circuitului de fund si ale puntii, si scarilor de coborare.

2. Organizarea si ducerea actiunilor de stingere

a). Recunoasterea

Impreuna cu specialistii de pe santierul de constructii sau de re­paratii, comandantul interventiei este obligat sa stabileasca:

- compartimentul, cala sau incaperea in care s-a produs incendiul;

- persoanele aflate in pericol in compartimentul incendiat sau in cele amenintate, numarul si starea lor, cai si metode de salvare a acestora in timpul cel mai scurt - operatiune ce trebuie inceputa chiar pe timpul recunoasterii;

- natura si cantitatea materialelor combustibile aflate in com­partimentul incendiat si in incaperile vecine, necesitatea apararii lor impotriva efectelor focului si posibilitatea evacuarii acestora din zonele periclitate;

- prezenta usilor etanse si antifoc, daca acestea au fost trecute in pozitia „inchis”;

- prezenta caselor scarilor si a golurilor pentru puturi si ascen­soare, daca acestea au fost ermetizate sau nu, cum contribuie ele la propagarea fumului si focului pe verticala si posibilitatea inchiderii lor in caz de nevoie;

- gradul de inundare cu fum a compartimentului incendiat si a celor vecine;

- existenta ventilatoarelor electrice sau hidraulice cu Q = 3-5 000 m³/ora, daca acestea au fost puse in functiune, necesitatea dublarii actiunii lor cu cea a accesoriilor de pe A.Sp.F.G.I.;

- daca pe coridoare au fost instalate perdelele de azbest pentru limitarea propagarii incendiului la vecinatati si evitarea inundarii cu fum;

- numarul schelelor (din lemn sau metal), starea lor, pericolul ce-l prezinta incendiul pentru acestea si necesitatea protejarii lor cu jeturi de apa;

- existenta instalatiilor si agregatelor electrice de sudura si ilu­minat, a tablourilor volante de bransament sau a altor aparate electrice, precum si a aparatelor de nituit nedeconectate sau nesooase de sub tensiune;

- prezenta vaporilor si gazelor inflamabile in incaperile incen­diate si in cele vecine, pericolul ce-1 prezinta acestea pentru formarea concentratiilor explozive (concentratia amestecurilor expilozive se va de­termina folosindu-se detectoarele de gaze si explozimetrele din dotarea santierului);

- daca instalatia fixa de stingere a fost mentinuta in stare de lucru (prin pastrarea ei sub presiune cu ajutorul pompelor de bord sau prin bransarea unei tevi la conductele de incendiu ale cheiului) si pusa in functie, care este efectul ei asupra incendiului.

b). Substante stingatoare

Pentru stingerea incendiilor clasice, se va actiona cu apa refulata cu tevi tip „C” si ajutaje pulverizatoare.

Pentru stingerea incendiilor la instalatiile electrice, se actioneaza cu CQ₂.

Pentru stingerea incendiilor in compartimentele navelor petroliere, se va actiona cu spuma mecanica.

c). Stingerea

Se organizeaza pe sectoare de interventie, astfel :

- un sector de interventie la prova, cu misiunea de limitare a propagarii incendiului la compartimentele si magaziile navei, prin actiunea de racire a peretilor despartitori cu jeturi de apa refu tevi tip „C” cu ajutaje pulverizatoare, si de lichidare a incendiului partea dinspre pupa a compartimentului incendiat;

- un sector de interventie la pupa, cu misiunea de limitare a propagarii incendiului la compartimentele castelului navei (sala de masini, sala pompelor, cabinele de odihna si de serviciu) si la cele invecinate cu incendiul, folosindu-se tevi tip „C” cu ajutaje pulverizatoare in interior si creandu-se panze sau ziduri de apa, realizate cu tevi tip „B” si tunuri de stins incendii, in exterior. O alta misiune a acestui sector consta in lichidarea incendiului in compartimentul incendiat, actionand in raport de cantitatea de substante combustibile si de natura acestora cu tevi tip „B”.

In situatia cand accesul in compartimentul incendiat este imposibil din cauza fumului si a gazelor fierbinti, pe baza planului de aparare al navei, a consultarii comandantului navei si a specialistilor de pe santier, se vor stabili alte cai decat cele obisnuite pentru introducerea substantelor stingatoare direct la focar.

Pentru reducerea cantitatii de fum si de gaze toxice, se va actiona pentru indepartarea acestora, cu ajutorul electroexhaustoarelor din dotarea A.Sp.F.G.I. si prin introducerea in coridoare si compartimente a spumei cu coeficient mare de infoiere.

In mod deosebit, comandantul interventiei va lua toate masurile de asigurarea securitatii servantilor, dintre care cele mai importante sunt:

- echiparea cu aparate izolante;

- asigurarea cu cordite de salvare de balustrade;

- lucrul in echipe de cel putin doi servanti;

- interzicerea deplasarilor pe alte itinerare decat cele stabilite impreuna cu comandantul navei si specialistii veniti la fata locului, in scopul prevenirii prabusirilor in golurile deschise ale navei;

- marcarea cu proiectoare si lampi cu acumulatori a intrarilor in casele scarilor sau in alte goluri folosite pentru patrunderea 1a locul incendiului;

- rularea servantilor la lucru si asigurarea odihnei, hranei si primului ajutor medical celor oare actioneaza in conditii grele.