Cod de practica pentru executia elementelor prefabricatelor din beton, beton armat si beton precomprimat

Cod de practica pentru executia elementelor prefabricatelor din beton, beton armat si beton precomprimat

Indicativ NE 013 - 2002

* Prevederi generale
* Principalele reglementari tehnice in domeniu
* Terminologie si notatii
* Materiale utilizate la prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate
* Oteluri utilizate la armarea elementelor prefabricate
* Cerinte privind caracteristicile betoanelor si tipuri de betoane pentru realizarea elementelor prefabricate
* Cerinte privind compozitia si stabilirea compozitiei betoanelor utilizate la realizarea elementelor prefabricate
* Tipare (cofraje) pentru realizarea elementelor prefabricate
* Prepararea si transportul betoanelor in unitatile de prefabricate
* Fasonarea si montarea armaturilor in elementele prefabricate
* Pretensionarea armaturilor in elementele prefabricate
* Turnarea, compactarea si finisarea betonului in elemente prefabricate
* Tratarea si protectia dupa turnare a betonului intarit la temperatura mediului ambiant
* Cerintele suplimentare pentru betoanele la care accelerarea intaririi se face cu tratament termic
* Exigente privind decofrarea elementelor prefabricate si pentru transferul fortelor de precomprimare la realizarea elementelor din beton precomprimat, transportul in depozitul de produse finite
* Protectia prefabricatelor in intervalul decofrare - livrare
* Exigente privind controlul calitatii in unitatile de prefabricate si la receptia pe santier
* Anexa 4.1: Tipul si compozitia cimenturilor in procente de masa
* Anexa 5.1: Extrase din specificatia tehnica ST 009/96 cerinte si criterii de performanta pentru produse din otel utilizate ca armaturi in structuri din beton
* Anexa 7.1: Programul de control in unitatile de prefabricate
* Anexa 7.2: Consistenta betonului la realizarea unor tipuri de elemente prefabricate
* Anexa 7.3: Criterii de conformitate pentru rezistenta la compresiune
* Anexa 7.4: Zone de granulozitate
* Anexa 7.5: Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-7 (8) mm
* Anexa 7.6: Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-16 mm
* Anexa 7.7: Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-20 mm
* Anexa 9.1: Sarcinile si calificarea personalului ce deserveste centrala (statia) de betoane
* Anexa 9.2: Gradul de omogenitate al betonului
* Anexa 17.1: Controlul elementelor prefabricate.Controlul initial

1. Prevederi generale

1.1.Prevederile prezentului Cod de practica se aplica la executia elementelor prefabricate din beton, beton armat si beton precomprimat, utilizate la realizarea constructiilor de locuinte, social - culturale, industriale, agrozootehnice, edilitare si gospodaresti, constructii rutiere etc.

In redactarea finala a codului sunt prevazute cerintele ce trebuie indeplinite de materialele componente (ciment, agregate, adaosuri, aditivi, apa de preparare), betonul proaspat, tiparele (cofrajele) pentru elementele prefabricate, armaturile si armarea elementelor din beton armat, precomprimat sau postcomprimat, turnarea - compactarea si finisarea, tratarea betonului din elemente etc., stabilindu-se criteriile pentru satisfacerea acestor cerinte in contextul sistemului de control si asigurarii calitatii conform cu legislatia in vigoare.

1.2. Prevederile codului de practica vor fi adoptate si detaliate prin caiete de sarcini, specificatii tehnice sau alte reglementari tehnice intocmite de proiectant, in urmatoarele cazuri:

- prefabricate din beton specificate cailor de comunicatii rutiere, feroviare, maritime si aeriene (drumuri, retele stradale, poduri, tunele, piste de aerodrom, amenajari portuare si canele navigabile), constructii hidrotehnice, platforme maritime, centrale nucleare etc.;

- alte lucrari de constructii cu structuri speciale de rezistenta sau conditii speciale de exploatare. Caracterul de constructie sau structura speciala se stabileste de proiectant si se avizeaza cu proiectul;

- constructii proiectate pe baza altor reglementari tehnice, decat cele romanesti, sau constructii la care urmeaza a fi utilizate, produse, echipamente si procedee cu caracter de noutate ce trebuie agrementate conform normelor in vigoare;

- prefabricate din diferite tipuri din betoane speciale (betoane grele, betoane cu polimeri, betoane refractare, betoane de foarte inalta performanta, betoane decorative etc.);

- procedee tehnologice speciale ca: torcretarea, vacuumarea etc.

1.3. Caietele de sarcini elaborate pentru lucrarile mentionate la pct. 1.2 vor cuprinde:

- cerinte privind materialele componente ale betonului, armaturile si alte materiale ce urmeaza a fi utilizate;

- cerinte privind compozitia betonului si proprietatile acestuia in stare proaspata si intarita;

- cerinte tehnologice (preparare, transport, turnare, masuri in conditii climatice deosebite etc.);

- proiecte de tipare (cofraje);

- reguli de tratare a betonului, daca este cazul;

- rezistenta la decofrare, transfer, livrare etc.;

- reguli de control a productiei si certificarea conformitatii etc.

In astfel de situatii se recomanda colaborarea la proiectare si executia lucrarilor, a institutelor de cercetare, invatamant superior, laboratoare si specialisti autorizati.

1.4. Pentru asigurarea durabilitatii elementelor, proiectantul va analiza conditiile de expunere si agresivitatea mediului stabilind clasa (Ie) de expunere, conform cap.6 si cerintele impuse privind:

- compozitia betonului, tipul de ciment si raportul A/C maxim;

- gradul de impermeabilitate;

- gradul de gelivitate;

- eventual tipul aditivului si adaosurilor minerale etc.

1.5. Stabilirea regulilor de executie si control a calitatii elementelor prefabricate se va face de unitatile de prefabricate prin proceduri tehnice specifice cu respectarea prevederilor prezentului cod, a prevederilor proiectelor, a STAS-ului 6657/1 si a altor reglementari tehnice in valabilitate.

1.6. Inainte de a realiza un tip nou de elemente prefabricate producatorul are obligatia de-a examina proiectul de elemente, semnaland proiectantului eventualele lipsuri si dificultati de executie precum si lipsa semnaturii si stampilei verificatorului de proiect (unde acestea lipsesc).

1.7. In cazul executarii de elemente prefabricate pe piste exterioare, pe timp friguros se vor respecta prevederile normativului C16-84.

1.8. Unitatile de prefabricate vor respecta in activitatea lor normele specifice de securitate a muncii pentru prepararea, transportul, turnarea betonului si executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat aprobate de MMPS cu Ordinul nr. 136/1995 si normele de paza contra incendiilor.

2. Principalele reglementari tehnice in domeniu

3. Terminologie si notatii

3.1. Beton - material compozit obtinut prin amestecul omogen al cimentului, nisipului, pietrisului si apei, la care se adauga in situatiile motivate tehnic, aditivi si/sau adaosuri minerale, ale caror proprietati se dezvolta prin hidratarea si intarirea cimentului. Betoanele preparate cu agregate sub 0-7(8) mm, cu rezistente minime corespunzatoare clasei C25/30, sunt denumite si microbetoane.

3.2. Beton armat dispers cu fibre metalice - BFM - material compozit obtinut prin amestecul cimentului, agregatelor minerale, fibrelor metalice, aditivilor, adaosurilor minerale si ape la preparare, in proportiile prestabilite, ale carui proprietati se dezvolta prin hidratarea si intarirea cimentului si interactiunea dintre fibrele metalice si matricea betonului. BFM cu agregatele 0-1; 0-3; 0-5; 0-7 (8) mm etc. cu rezistente minime corespunzatoare clasei C25/30 sunt denumite si microbetoane armate dispers cu fibre metalice - MBFM.

3.3. Beton proaspat - starea betonului din momentul amestecarii componentilor, pana la inceperea prizei cimentului. In aceasta perioada are deformatii plastice si poate fi compactat prin diverse metode specifice.

3.4. Beton intarit - materiale compozit format din pietris si matrice (alcatuita din ciment si agregate fine) cu structura de conglomerat, proprietati de piatra artificiala si caracterizat prin rezistente mecanice evolutive.

3.5. Beton cu densitate normala - betonul a carui masa volumica (dupa uscare in etuva la 105⁰C) are densitatea >2000 kg/m³ si ≤2600 kg/m³.

3.6. Beton greu - betonul a carui densitate dupa uscare este >2600 kg/m³.

3.7. Beton usor - betonul a carui densitate dupa uscarea in etuva este >800 si ≤2000 kg/m³.

3.8. Beton de inalta rezistenta - BIR - betonul cu densitate normala sau betonul greu, ce apartine unei clase de rezistenta la compresiune egala sau superioara clasei C50/60 si betonul usor ce apartine unei clase de rezistenta la compresiune egala sau superioara clasei C45/55. In situatiile in care, pentru betonul de inalta rezistenta, sunt garantate si alte performante, exemplu, un grad de impermeabilitate minim P8, un grad de gelivitate minim G100 etc., betonul este denumit de inalta performanta - BIP.

3.9. Amestec de beton - cantitatea de beton proaspat produsa intr-un singur ciclu, de catre un malaxor discontinuu, sau cantitatea de beton descarcat sub amestec continuu intr-un minut.

3.10. Transport de beton - cantitatea de beton proaspat transportata cu un vehicul, continand unul sau mai multe amestecuri.

3.11. Amestec de beton proiectat - reprezinta betonul pentru care beneficiarul specifica performantele necesare, iar producatorul este responsabil sa furnizeze un beton care asigura aceste performante si eventualele caracteristici suplimentare.

3.12. Amestec de beton cu compozitia prescrisa - reprezinta betonul pentru care beneficiarul specifica materialele componente si compozitia amestecului, producatorul fiind responsabil de furnizarea unui beton avand compozitia prescrisa, insa neraspunzand de performantele lui.

3.13. Ciment (liant hidraulic) - material mineral, fin macinat, care dupa amestecul cu apa face priza si se intareste, prin reactiile chimice ce au loc in procesul de hidratare, care dupa intarire isi conserva rezistenta si stabilitatea si sub apa.

3.14. Agregate minerale - materiale granulare, apte pentru utilizare la prepararea betonului. Agregatele pot fi naturale (de balastiera sau de concasaj), artificiale sau reciclate obtinute prin prelucrarea materialelor utilizate anterior in constructii.

3.15. Nisip fin de corectie - material cuartos fin lipsit de impuritati utilizat pentru completarea granulozitatii agregatelor cu sorturi sub 0,2 - 0,3 mm.

3.16. Aditivi - produse in solutie sau in pulbere, compatibile cu cimentul, care se adauga in beton la preparare, sau dupa preparare, in proportie de max.5% substanta uscata din dozajul de ciment, in scopul dirijarii formarii structurii acestuia si imbunatatirii unor proprietati ale materialului in stare proaspata si intarita.

3.17. Adaosuri minerale - materiale fine sau foarte fine, utilizate la prepararea betoanelor in proportie >5% din dozajul de ciment, in scopul ameliorarii unor proprietati ale acestuia. Adaosurile minerale sunt clasificate in adaosuri de tip I (practic inerte) si adaosuri de tip II care au caracter puzolanic sau hidraulic latent.

3.18. Material de cimentare - MC - amestecul format la prepararea betonului din ciment si un adaos mineral de tipul II.

3.19. Cantitatea totala de apa din amestecul de beton - A - formata din apa adaugata la preparare, apa provenita din umiditatea agregatelor, din solutia de aditivi, eventual apa provenita din umiditatea adaosurilor sau din gheata folosita la prepararea betonului.

3.20. Raportul Apa/Ciment - A/C - raportul in masa dintre apa de preparare si dozajul de ciment considerat.

3.21. Lucrabilitatea betonului proaspat - reprezinta proprietatea acestuia de a-si mentine omogenitatea un timp suficient dupa preparare si de a asigura umplerea tiparelor si inglobarea armaturilor pasive si active. Lucrabilitatea este apreciata pe baza consistentei betonului care se determina prin metoda tasarii, raspandirii, a gradului de compactare, a remodelarii Ve - Be etc.

3.22. Aer oclus - reprezinta volumul de aer inclus in beton la preparare in mod necontrolat.

3.23. Aer antrenat - reprezinta bulele microscopice de aer, incorporate intentionat in beton la malaxare, prin utilizarea unor aditivi antrenori de aer (de regula agenti tensioactivi). Bulele de aer antrenat sunt practic sferice si au in general un diametru de 10.300 m.

3.24. Fibre metalice FM pentru armarea dispera a betoanelor - materiale obtinute prin diferite procedee in industria metalurgica. Unul din procedeele utilizate curent, pentru obtinerea fibrelor metalice, este prelucrarea pe masini speciale a sarmelor tari din otel carbon, a sarmelor pentru beton precomprimat.

3.25. Armatura - armatura elementelor din beton armat, formata din bare, plase sudate, carcase etc., care nu este supusa pretensionarii sau posttensionarii.

3.26. Armatura activa (armatura precomprimata) - formata din cabluri, sarme, bare etc. supusa precomprimarii prin pretensionare sau posttensionare.

3.27. Precomprimare - actiune prin care se introduc deformatii si eforturi initiale intr-un element de constructie.

3.28. Pretensionare - actiunea de introducere a efortului de intindere in armatura de inalta rezistenta.

3.29. Armatura pretensionata - armatura de inalta rezistenta cu ajutorul careia se realizeaza precomprimarea. Se deosebesc doua tipuri de armatura pretensionata:

- preintinsa;

- postintinsa.

3.30. Armatura preintinsa - armatura care se pretensioneaza si se fixeaza cu blocaje inainte de turnarea elementului, intre puncte fixe, pe culei (la standuri) sau pe tipare rigide, capabile sa preia pana la transfer efortului din armatura pretensionata; armatura preintinsa este inglobata in betonul turnat, care prin intarire asigura conlucrarea cu acesta prin aderenta. Transferul se efectueaza dupa atingerea rezistentei prescrise a betonului, prin eliberarea armaturilor din blocaje lent sau brusc (prin taiere). Precomprimarea are loc prin antrenarea betonului in tendinta de scurtare elastica a armaturilor aderente.

3.31. Armatura postintinsa - armatura care se pretensioneaza dupa turnarea si intarirea elementului; armatura postintinsa este asezata fie in canale prevazute in interiorul sectiunii elementului, fie la exteriorul acestuia. Armatura postintinsa se pretensioneaza cu dispozitive speciale care reazema direct pe element, astfel incat concomitent cu pretensionarea are loc si transferul. In aceasta categorie se considera si elementele si constructiile la care precomprimarea se realizeaza prin infasurarea armaturii sub tensiune pe betonul intarit (tuburi, rezervoare etc.).

Dupa precomprimare, se realizeaza aderenta cu betonul si protectia contra coroziunii, prin injectare, betonare sau torcretare.

3.32. Blocare - operatiunea de la sfarsitul pretensionarii prin care armatura preintinsa este fixata cu blocaje pe culei sau tipar metalic portant, respectiv armatura postintinsa este fixata cu ancoraje pe elemente.

3.33. Armatura nepretensionata pasiva - armatura nepretensionata cu rol preponderent constructiv, in elemente din beton precomprimat.

3.34. Armatura nepretensionata complementara - armatura de tip PC 52 sau PC 60 dispusa pe aceeasi directie cu armatura pretensionata care participa impreuna cu armatura pretensionata la realizarea solicitarii capabile necesare pentru starea limita de rezistenta avand totodata rol esential in satisfacerea conditiilor de verificare la fisurare si deformatii.

3.35. Efort de precomprimare N₀, N_p - solicitarea de compresiune preluata de beton si armatura nepretensionata dupa transfer, reprezentand efectul precomprimarii in sectiunea elementului.

3.36. Forta de pretensionare, N_k - forta exercitata asupra armaturii de catre utilajele si dispozitivele de pretensionare.

3.37. Transfer - transmiterea fortei de pretensionare asupra betonului si armaturii nepretensionate ale elementului.

3.38. Ancorarea armaturii pretensionate prin aderenta - ancorarea utilizata la elementele din beton precomprimat cu armatura preintinsa, realizata prin aderenta armaturii pretensionate la beton, pe lungimea de transmitere I_t.

3.39. Ancorarea armaturii pretensionate cu ancoraje - ancorare utilizata la elementele cu armatura postintinsa realizata cu piese speciale de fixare la extremitatile armaturii pretensionate, care pot fi metalice sau din beton armat, inglobate in masa betonului sau dispuse la suprafata betonului.

3.40. Faza initiala - faza considerata imediat dupa transfer.

3.41. Faza finala - faza considerata dupa ce au loc toate pierderile de tensiune din armatura pretensionata.

3.42. Zona intinsa - zona din sectiunea unui element din beton precomprimat in care, in ipoteza de calcul considerata, apar eforturi unitare normale de intindere.

3.43. Zona comprimata - zona din sectiunea unui element din beton precomprimat in care, in ipoteza de calcul considerata, apar forturi unitare de compresiune.

3.44. Lungimea de transmitere I_t - lungime care corespunde portiunii din zona de transfer, pe care forta de pretensionare se transmite progresiv, la beton, prin aderenta. Lungimea de transmitere se refera numai la portiunea in care legatura dintre armatura pretensionata si beton se realizeaza in stadiile de lucru elastic si elasto - plastic.

3.45. Zona de transfer - zona care cuprinde portiunea de la capatul elementului si pana la sectiunea in care forta de pretensionare ramasa in armatura este preluata in intregime de beton si in care deformatiile specifice ale armaturii pretensionate si ale betonului devin agale.

3.46. Lungimea de ancorare I_a - lungimea minima necesara pentru ca armatura inglobata in beton sa atinga capacitatea de rezistenta (de rupere), sau o forta data, fara a se smulge.

3.47. Canal pentru armaturi postintinse - canal realizat intr-un element de beton armat si in care se introduc armaturile postintinse. Pot fi:

- captusite (la care teaca/teava care formeaza canalul ramane definitiv in beton);

- necaptusite (la care teaca este extrasa, canalul ramanand cu suprafata din beton).

3.48. Procedeu de precomprimare - procedeu utilizat la realizarea efortului de precomprimare cu armaturi preintinse sau armaturi postintinse.

3.49. Injectare - operatia de introducere sub presiune a unui amestec (de regula pasta de ciment) in canalele in care este asezata armatura postintinsa, operatie avand drept scop atat realizarea aderentei acestei armaturi, cat si protectia ei impotriva coroziunii.

3.50. Rezistenta caracteristica - reprezinta valoarea rezistentei sub care se pot situa maximum 5% din rezultatele incercarilor efectuate pentru volumul de beton considerat (v. anexa 7.1).

3.51. Rezistenta potentiala - reprezinta rezistenta la compresiune a betonului obtinuta pe epruvete cubice sau cilindrice, confectionate si conservate in conditii standardizate.

3.52. Rezistenta structurala indirecta a betonului - reprezinta rezistenta la compresiune pe epruvete cubice sau cilindrice, confectionate si conservate in conditii de fabrica sau poligon de prefabricate, in conditii cat mai apropiate posibil de elementele de structura considerate.

3.53. Rezistenta structurala directa - reprezinta rezistenta la compresiune a betonului obtinuta prin carotare sau pe epruvete paralelipipedice prelucrate din elementul de rezistenta considerat.

3.54. Clasa betonului - este definita pentru betonul usor, betonul cu densitate normala si greu, pe baza rezistentei caracteristice la compresiune in N/mm², determinata pe epruvete cilindrice cu H/d = 300/150 mm, sau cubice cu l = 150 mm, la varsta de 28 zile. Clasa betonului este notata cu C, urmata de valoarea rezistentei caracteristice determinata pe cilindri/valoarea rezistentei determinata pe cuburi, ex. C16/20.C100/115.

3.55. Actiunile mediului inconjurator - reprezinta actiuni fizice, chimice si biologice, la care betonul este expus in exploatare.

3.56. Clase de expunere - reprezinta actiunea(ile) mediului inconjurator asupra elementelor si lucrarilor din beton, grupate dupa anumite criterii, ex.:

- Coroziunea, datorata carbonatarii;

- Coroziunea, datorata atacului clorurilor de alta origine decat cea marina;

- Coroziunea, datorata atacului clorurilor din apa de mare;

- Coroziunea, datorata unui mediu chimic agresiv;

- Actiunea fenomenului de inghet - dezghet etc.

3.57. Carbonatarea betonului - proces datorat reactiei unor constituenti ai pietrei de ciment din beton, in primul rand a Ca(OH)₂, cu dioxidul de carbon din atmosfera (CO₂) si transformarea acestuia in carbonat de calciu (CaCO₃), avand ca rezultat reducerea valorii pH-ului in beton, incepand de la suprafata elementelor, depasivizand stratul de acoperire a armaturilor si favorizand procesul de coroziune a acestora in anumite conditii.

3.58. Coroziunea - interactiunea fizico - chimica dintre beton/ beton armat si mediul inconjurator, ce are ca rezultat modificarea in sens negativ a proprietatilor betonului/betonului armat, degradarea acestuia si a mediului inconjurator.

3.59. Producator de beton - persoana juridica sau fizica ce produce beton proaspat.

3.60. Unitate de prefabricate - sectii, ateliere sau poligoane, ce au dotarea, personalul necesar si pregatit, pentru realizarea unei productii de elemente prefabricate.

3.61. Element prefabricat - element din beton, beton armat sau precomprimat, produs conform unui proiect sau unei norme, realizat si intarit intr-un loc diferit de cel in care va fi utilizat.

3.62. Element compus - element prefabricat de structura completat cu beton turnat la locul de montaj.

3.63. Acoperirea armaturilor cu beton - stratul de beton situat intre suprafata elementului si armatura din otel.

3.64. Acoperirea armaturii conform proiect element - valoarea acoperirii indicata de proiect, desemnand distanta libera dintre armatura si suprafata elementului.

3.65. Acoperirea reala a armaturii - dimensiunea stratului de acoperire masurata pe produse finite.

3.66. Dimensiuni principale ale elementelor - lungime, latime, inaltime sau grosime.

3.67. Tolerante de fabricatie - ecartul admisibil asupra grosimii, lungimii, latimii, planeitatii si altor caracteristici ale elementelor prefabricate.

4. Materiale utilizate la prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate

4.1. Cimenturile

4.1.1. Cimenturile folosite la prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate, trebuie sa indeplineasca cerintele din standardele nationale de produs sau din standardele profesionale, sub aspectul claselor de rezistenta si al caracteristicilor fizico - chimice, conform tabelelor 4.1, 4.2 si 4.3.

Tabelul 4.1.

Clasele de rezistenta ale cimenturilor conform SR 388-95, 1500-96 si 3011-96

Tabelul 4.2.

Caracteristicile fizice ale cimenturilor

Tabelul 4.3.

Caracteristicile chimice ale cimenturilor uzuale (Anexa 4.1)

Obs.: Pentru asigurarea durabilitatii elementelor prefabricate, in vederea efectuarii unor analize ulterioare, prin contractele de livrare, se va cere fabricilor de ciment sa inscrie in buletinul de analiza a cimentului si urmatoarele date:

- pentru cimenturile de tip I livrate, continutul procentual in C₃A si alcalii din ciment (Na₂O; K₂O);

- pentru cimenturile de tip II livrate, continutul in alcalii (Na₂O; K₂O).

4.1.2. Cimenturile fabricate pe baza standardelor nationale SR 388-96; SR 1500-96 si SR 3011-96 sunt diferentiate in functie de procentul de clincher si adaosuri minerale folosite in fabricatie (la macinare), in tipurile urmatoare:

- cimenturi Portland - tip I, obtinut prin macinarea clincherului de ciment Portland in proportie de 95.100%, componente minore in proportie de 0.5%, exclusiv sulfatul de calciu necesar reglarii timpului de priza si aditivii;

- cimenturi Portland compozite (cu adaosuri minerale la macinare) tipurile II.V, a caror compozitie in procente de masa este prezentata in anexa 4.1. Fiecare tip de ciment cu adaosuri la macinare este produs in mai multe variante de compozitie, diferentiate prin procentele de clincher, adaosuri si tipul adaosurilor folosite, anexa 4.1. Exemplu:

cimenturile de tipul II/A-S, contin 6-20% zgura bazica granulata; tipul II/A-D contine 6-10% SUF; tipul II/A-P contine 6-20% ras; cimentul II/A-V contine 6-20% cenusa volanta; cimentul II/A-M contine 6-20% amestec de zgura, puzolana - naturala, cenusa volanta, sisturi calcinate etc.

cimentul de tipul II/B-S contine 21-35% zgura bazica - granulata etc.

4.1.3. Cimenturile ce intereseaza domeniul prefabricatelor din beton armat (inclusiv beton armat dispers) si beton precomprimat sunt clasificate conventional dupa viteza de intarire si rezistenta proprie, in modul urmator:

- cimenturi cu rezistente minime si viteza de intarire lenta (L), tipurile I 32,5; II A-S 32,5; II/A-V 32,5 SRI 32,5; SRII/A-S 32,5; HI/32,5 si HII A-S 32,5;

- cimenturi cu rezistente minime si viteza de intarire normala (N), tipurile I 32,5 R si II/A-S 32,5 R;

- cimenturi cu rezistente medii si viteza de intarire normala (N), I 42,5; SRI 42,5; HI 42,5; SRII/A-S 42,5; HII/A-S 42,5;

- cimenturi cu rezistente medii si viteza de intarire ridicata (R), tipurile I 42,5 R; II/A-S 42,5 R;

- cimenturi cu rezistente superioare si viteza de intarire normala (N), tipurile I 52,5; SRI 52,5; HI 52,5;

- cimenturi cu rezistenta superioara si viteza de intarire ridicata, tipul I 52,5 R.

Obs.: Cimenturile de tipul BS 12 si BS 4027, produse de unele fabrici, cu caracteristici similare cimenturilor de tipul I sau SRI sunt utilizate in functie de clasa de rezistenta a cimentului cu viteza de intarire normala.

4.1.4. In stadiul de proiectare a elementelor si compozitiilor betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate, alegerea tipului de ciment se va face avand in vedere urmatoarele:

- clasa betonului;

- ciclul de productie a elementelor, tipul si masivitatea acestora;

- rezistentele necesare la decofrare, transferul fortelor de precomprimare, livrare etc.;

- modul de intarire a betonului (cu sau fara tratament termic) si temperatura mediului de lucru;

- conditiile de executie a elementelor si tehnologia ce urmeaza a fi aplicata (inclusiv tratare pana la decofrare - transfer si ulterior pana la livrare);

- conditiile de expunere a elementelor in lucrari si structuri (cap.6).

4.1.5. In tabelul 4.1.4. sunt indicate cimenturile ce pot fi utilizate in compozitia betoanelor pentru elemente prefabricate din beton simplu, beton armat, beton armat dispers si beton precomprimat. In tabelul 4.5 sunt indicate cimenturile ce pot fi utilizate in compozitia betoanelor ce vin in contact cu anumite agresivitati chimice. Alte tipuri de cimenturi vor putea fi utilizate in compozitia betoanelor pentru prefabricate cu avizul unui institut de specialitate.

Tabelul 4.4.

Cimenturile indicate a fi utilizate in compozitia betoanelor, pentru realizarea elementelor prefabricate

4.1.6. Pentru anumite elemente prefabricate destinate unor lucrari ce implica conditii speciale de executie sau/si de exploatare, alegerea tipului de ciment se va face la proiectare, pe baza de prevederi specifice, sau cu concursul unui laborator de specialitate.

4.1.7. Cimentul se livreaza ambalat in saci de hartie sau in vrac. Transportul cimentului se face cu asigurarea conditiilor necesare bunei conservari a proprietatilor acestuia pe durata transportului, in vehicule rutiere sau vagoane CF de tip Uces cu descarcare pneumatica.

4.1.8. Depozitarea cimentului la unitatile de prefabricate, se face dupa receptia cantitativa si calitativa si constatarea existentei si verificarea documentului de calitate, care trebuie sa garanteze realizarea caracteristicilor prevazute in standardul de produs si contractul incheiat intre furnizor si utilizator. Conform SR EN 196-7, pentru verificarea conformitati unei livrari (lot) de ciment, cu prevederile standardelor de produs si cu cerintele din contract sau comanda, prelevarea probelor de ciment trebuie sa se faca in prezenta producatorului (vanzatorului) si a utilizatorului, prelevarea probelor efectuandu-se in general inaintea sau in timpul livrarii. Totusi daca este necesar, prelevarea se poate face dupa livrare, dar cu intarziere de maximum 24 ore.

4.1.9. Depozitarea cimentului ambalat in saci la unitatile de prefabricate se face in incaperi inchise uscate si ventilate, in stive de saci de maxim 1,50 m inaltime pe paleti de lemn cu inaltimea de cel putin 15 cm de la pardoseala, distantele intre ele si de peretii incaperilor cel putin 60 cm, pentru asigurarea circulatiei. Fiecare stiva de saci trebuie sa fie etichetata vizibil cu tipul cimentului si data sosirii.

4.1.10. Depozitarea cimentului sosit in vrac, se face in celule de siloz aflate in buna stare de functionare, dupa verificarea capacitatii libere de depozitare si asigurarea ca silozul a fost curatat, pregatit in prealabil si inscriptionat vizibil, pentru sortimentul respectiv de ciment.

Pe intreaga perioada de folosire a silozurilor, se va tine evidenta zilnica prin inregistrarea sosirilor si livrarilor fiecarui tip si sortiment de ciment.

Durata de depozitare a cimentului nu va depasi durata de utilizare garantata de producator de 30 zile. Cimentul ramas in depozit la expirarea termenului de garantie va putea fi utilizat in lucrari de beton si beton armat numai dupa verificarea starii de conservare si a caracteristicilor fizico - mecanice.

4.1.11. Utilizarea cimenturilor aprovizionate se face in ordinea sosirii loturilor si in termen de 30 zile de la data fabricatiei.

4.1.12. Controlul calitatii cimentului se face:

- la aprovizionare, prin verificarea documentului legal de calitate emis de producator si in caz de dubiu prin incercari la un laborator autorizat;

- in toate cazurile cand termenul de utilizare a fost depasit prin incercari la un laborator autorizat;

- controlul calitatii cimentului se face conform prevederilor din Anexa 7.1.

Tabelul 4.5.

Cimenturi indicate a fi utilizate in compozitia betoanelor pentru elemente prefabricate din beton si beton armat, ce vin in contact cu ape naturale agresive

4.2. Agregatele

4.2.1. La prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate se folosesc agregate naturale grele, sortate si spalate, provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor, care trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute de standardele si normele in vigoare dupa cum urmeaza:

- agregatele naturale de balastiera, sortate in sorturile 0-3; 3-7; 7-16; 16-31 mm sau 0-5; 5-10; 10-20 mm, conditiile tehnice prevazute de STAS 1667-76;

- agregatele de cariera, obtinute prin concasarea rocilor dure, criblura, sortate si spalate in sorturile 3-8; 8-16 si 16-25 mm, conditiile tehnice prevazute de STAS 667-90;

- nisipul cuartos fin 0-0,3 mm folosit ca material de corectie a granulozitatii sorturilor fine de agregate, trebuie sa aiba un continut SiO₂ ≥ 92% si un continut in parti levigabile sub 0,3% conform specificatiilor tehnice minere.

4.2.2. Agregatele trebuie sa provina din roci omogene, sub aspectul compozitiei mineralogice, sa nu aiba urme vizibile de dezagregare fizica, chimica sau vulcanica, sa fie lipsite de pirita, limonita, saruri solubile si alte impuritati. Este interzisa folosirea agregatelor ce contin silice cristalina sau amorfa si a celor ce provin din roci carbonatice reactive, care poate reactiona cu alcaliile din ciment.

4.2.3. Continutul de impuritati din agregate trebuie sa se incadreze in limitele prevazute de STAS 1667/76 sau 662/89, dupa caz.

Agregatele utilizate in compozitia betoanelor de inalta rezistenta clasele ≥ C50/60 trebuie sa aiba un continut in parti levigabile de maximum 0,50%.

4.2.4. Sorturile de agregate cu Dmin ≥ 7(8) mm trebuie sa fie caracterizate prin valori medii ale rapoartelor:

b/a ≥ 0,66

c/a ≥ 0,33

continutul de granule plate si aciculare < 25%.

4.2.5. Agregatele trebuie sa provina din surse omologate si verificate periodic, conform normelor in vigoare (STAS 1667-76).

4.2.6. Pe durata transportului de la furnizor si al depozitarii la unitatea de prefabricate, agregatele vor fi ferite de impurificatori cu alte materiale, iar depozitarea acestora se va face pe platforme betonate, compartimentate, pentru a nu se produce amestecul si impurificarea sorturilor.

4.2.7. Dimensiunea maxima a agregatelor naturale grele utilizate la prepararea betoanelor de clasele C16/20 . C45/55 se va stabili conform pct. 7.12.1. Dimensiunea maxima a agregatelor folosite in compozitia betoanelor de inalta rezistenta de clasa ≥ 50/60 nu va depasi 16/20 mm.

4.2.8. Agregatele usoare naturale sau artificiale, utilizate la prepararea betoanelor pentru realizarea unor tipuri de elemente prefabricate trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de STAS 2386/79; 7343-80 dupa caz si ale Normativului C155-89.

4.2.9. Controlul calitatii agregatelor se face la sosire, pe baza documentului legal de calitate emis de producator si in caz de dubiu prin analize si incercari de laborator conform STAS 4606/80. Controlul calitatii agregatelor se face conform prevederilor din Anexa 7.1.

4.3. Aditivi

4.3.1. La prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate in scopul imbunatatirii proprietatilor betonului in stare proaspata si intarita sunt utilizati in functie de cerintele concrete aditivi din grupele:

- reducatori si superreducatori de apa;

- micsti cu efect de plastifianti si antrenori de aer;

- aditivi pe baza de silice amorfa precipitata;

- antrenori de aer;

- acceleratori de priza si intarire fara cloruri.

In situatii concrete, in functie de cerinte pot sa fie utilizati aditivi si adaosurile urmatoare:

- inhibitori de coroziune;

- hidrofobizanti in masa si de suprafata;

- coloranti.

4.3.2. Aditivii sunt utilizati la prepararea betoanelor in cantitati reduse de regula 0,15 .1% (in situatii rare pot atinge 2%) substanta uscata raportata la dozajul de ciment. Aditivi livrati in diverse amestecuri de pulberi minerale pot fi utilizati la prepararea betoanelor in proportie de maxim 5% pulbere din dozajul de ciment. Colorantii pot fi utilizati in proportie de 2.8% din dozajul de ciment, pe baza de incercari prealabile.

4.3.3. Aditivii utilizati la prepararea betoanelor trebuie sa fie compatibili cu cimentul si sa indeplineasca cerintele din reglementarile tehnice in vigoare si Agrementele tehnice in valabilitate. La prepararea betoanelor, pentru realizarea elementelor prefabricate din beton armat dispers, beton armat si beton precomprimat este interzisa folosirea aditivilor ce contin cloruri sau alte substante ce pot afecta negativ proprietatile betonului si armaturilor.

4.3.4. Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor are in vedere de regula urmatoarele obiective principale:

- imbunatatirea lucrabilitatii betonului la rapoarte A/C reduse, sau la rapoarte A/C egale, in raport cu martorul in cazul unor rapoarte A/C prescrise la folosirea reducatorilor si superreducatorilor de apa;

- obtinerea continutului de aer antrenat prescris, imbunatatirea in anumite limite a lucrabilitatii betonului, cresterea gradului de impermeabilitate si a rezistentei la inghet - dezghet in cazul utilizarii aditivilor micsti sau a antrenorilor de aer;

- reducerea raportului A/C la lucrabilitate egala a betonului si obtinerea prin aceasta operatie a urmatoarelor avantaje:

cresterea rezistentelor initiale si finale si a gradului de impermeabilitate si gelivitate la dozaj de ciment egal;

cresterea limitata a rezistentelor si imbunatatirea in anumite limite a lucrabilitatii betonului proaspat in variante intermediare de folosire a reducatorilor si superreducatorilor de apa;

accelerarea vitezei de dezvoltare a reactiilor de hidratare si hidroliza a cimenturilor, accelerarea timpului de priza, obtinerea de rezistente initiale mari etc., in cazul acceleratorilor de priza si intarire fara cloruri etc.

4.3.5. Utilizarea aditivilor in tehnologia betoanelor folosite la realizarea elementelor prefabricate, comporta insa un anumit volum de cunostinte ingineresti, un volum suficient de incercari preliminare si un instructaj temeinic al personalului tehnic si de productie, pentru obtinerea eficientei tehnico - economice maxime, intr-o situatie concreta de productie dintr-o unitate de prefabricate. Aceasta deoarece rezultatele ce se obtin prin folosirea aditivilor pot fi influentate favorabil sau nefavorabil, de factori de tin de compozitia materiilor prime utilizate la prepararea betoanelor si tehnologici, din care mentionam ca exemple:

- tipul cimentului si compozitia chimico - mineralogica a acestuia. Astfel un continut ridicat de C₃A, alcalii, procentul si forma in care se gaseste sulfatul de calciu in ciment pot reduce sau in cazuri extreme chiar sa anuleze efectele favorabile ale utilizarii anumitor superplastifianti;

- tipul si procentul de adaosuri minerale utilizate la macinarea cimenturilor cu adaosuri, poate avea o anumita influenta favorabila sau nefavorabila in cazul utilizarii unor tipuri de aditivi;

- tipul si procentul de adaosuri minerale (cenusa volanta, silice ultrafina - SUF, filer de calcar etc.) utilizat ca adaos la prepararea betoanelor poate de asemenea influenta eficienta utilizarii unor tipuri de aditivi;

- tipul, grupa de produse si structura aditivului utilizat, influenteaza diferit proprietatile betoanelor preparate cu un anumit tip de ciment;

- granulozitatea agregatului fin, in special, poate influenta eficienta unor aditivi si proprietatile betonului proaspat si intarit;

- pregatirea personalului de laborator si de productie, influenteaza uneori in mod hotarator eficienta utilizarii aditivilor etc.

4.3.6. Efectele aditivilor la utilizarea in betoane

a) Reducatorii si superreducatorii de apa sunt caracterizati prin functii principale si apartin in principal urmatoarelor grupe sau subgrupe de produse:

- aditivii plastifianti, pe baza de lignosulfonati de calciu, amoniu sau sodiu utilizati de 40-50 ani la prepararea betoanelor formeaza la dispersarea in apa de preparare, sfere de microgel, care acopera punctual granule de ciment, asigurand o mai buna dispersare a acestora, in amestecul de beton si cresterea lucrabilitatii sau scaderea cantitatii de apa de preparare cu 5 . 10% la lucrabilitate egala a betonului. La utilizarea lignosulfonatilor la prepararea betonului in cantitati mari, se pot obtine efecte total nedorite ca prelungirea nepermisa a timpului de priza, reducerea rezistentelor printr-un procent ridicat de aer antrenat etc., putand ajunge pana la compromiterea lucrarilor la care s-a folosit in mod eronat astfel de aditivi.

- superplastifiantii pe baza de Melanina - Formaldehida / Sulfonata - MFS si Naftalina - formaldehida - sulfonata - NFS, reprezinta doua familii de produse utilizate curent, denumite si superreducatori de apa sau fluidifianti, care sunt caracterizate prin forma liniara de panglica a moleculelor de superplastifiant, ce le permite sa asigure anrobajul complet al granulelor de ciment, creand in jurul acestora un film (strat) lubrifiant si imbunatatirea sensibila a lucrabilitatii, precum si posibilitatea reducerii cantitatii de apa de preparare, la lucrabilitate egala a betonului cu 12 . 30%, in functie, in principal de tipul cimentului, procentul si tipul de aditiv utilizat, tehnologia de preparare etc. In situatiile in care superplastifiantii sunt utilizati in dozaje ridicate, efectul de anrobaj poate sa intarzie intr-o anumita masura inceperea hidratarii granulelor cimentului, prelungind timpul de incepere a prizei si asa numita perioada de "somn al betonului", independent de tipul superplastifiantului (MFS sau NFS) si cimentului.

- superplastifinatii pe baza de polimeri acrilici - PA, reprezinta patru familii de produse (aparute i ultimii ani, mai putin studiate in raport cu primele familii) in cazul carora, mecanismul de dispersare a granulelor de ciment, este atribuit efectului de impiedicare stenica (datorat catenei laterale neutre, lunga, sub forma de panglica si prezentei grupului carboxilic incarcat negativ in structura aditivului). Si aditivii PA asigura reducerea cantitatii de apa de preparare cu 12-32% in functie de factorii aratati la MFS si NFS.

- utilizarea unui superplastifiant la prepararea betoanelor cu lucrabilitate si dozaj de ciment egale, este considerata eficienta in situatiile, cand se obtin cresteri de rezistenta initiala ale betonului (la 24 ore) ≥ 2,5% si cresteri de rezistente la 28 zile ≥ 1,5% din rezistenta betonului martor, pentru fiecare procent de apa de preparare redusa.

- sunt si alte familii de aditivi si produse recomandate ca reducatori sau superreducatori de apa, sau produse rezultate din combinarea unora din produsele prezentate mai sus (ex. NFS si lignosulfonati, MFS si lignosulfonati etc.) ale caror efecte la utilizare sunt mai mult sau mai putin diferentiate de cele prezentate, fapt ce determina obligativitatea efectuarii unui anumit volum de incercari de compatibilitate ciment aditiv si incercari preliminare asupra betonului preparat cu cimentul si aditivul selectionat la incercarile de compatibilitate in conditiile tehnologice existente in unitatea de prefabricate.

b) Aditivii micsti si aditivii antrenori de aer reprezinta in principal produse clasice pe baza de lignosulfonati (clei de oase rasini de conifere etc.) unele produse pe baza de NFS, care asigura atat o reducere a cantitatii de apa de preparare cat si un procent de aer antrenat (sub forma de bule microscopice) in betonul proiecta ca un beton rezistent la inghet - dezghet reperat. La folosirea in cantitati mari a acestor aditivi pe langa efectele secundare semnalate la grupele de aditivi din care fac parte poate surveni o reducere accentuata a rezistentei betonului datorita procentului mare de aer oclus in structura acestuia la preparare.

c) Aditivii pe baza de silice amorfa precipitata, reprezinta de asemenea o familie mai noua de produse. Acesti aditivi sunt prezentati sub forma unor suspensii stabilite in apa de silice precipitata amorfa, care amelioreaza proprietatile betonului in stare proaspata prin cresterea omogenitatii structurii si a lucrabilitatii, retinerea apei, reducerea tendintei de segregare, o anumita accelerare a prizei cimentului datorata reactivitatii precoce a nanoparticulelor de silice amorfa cu unele produse de hidratare ale cimentului si imbunatatirea proprietatilor betonului intarit prin reducerea macroporozitatii si interconectarii microporilor, reducerea permeabilitatii cresterea rezistentelor mecanice si a rezistentei la inghet - dezghet.

d) Acceleratorii de priza si intarire reprezinta numeroase grupe de produse pe baza de:

- clorura de calciu, sodiu, aluminiu etc., interzise in cazul betonului armat si precomprimat;

- pe baza de sodiu si potasiu, nitrati si nitriti de calciu etc., care trebuie selectionati cu atentie, deoarece unii din acestia contin substante interzise in cazul betoanelor armate si precomprimate;

- pe baza de formiat de calciu, trietanolamina etc., uneori prezentati sub denumirea de produse, cu efect de superplastifiant si accelerator de priza si intarire fara cloruri;

- pe baza de silice amorfa precipitata in solutie apoasa, prezentati ca acceleratori de priza nealcalini, fara cloruri.

Toti acceleratorii au ca functie principala accelerarea reactiilor cimentului cu apa, reducerea timpului de priza si cresterea rezistentelor initiale ale betonului. Unii din acceleratori au ca efect cresterea rapida a rezistentei initiale, insa pot avea ca efect o reducere mai mare de 10-15% a rezistentei la 28 zile.

Selectia aditivilor acceleratori utilizati la prepararea betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate se face pe baza de testari de compatibilitate si incercari preliminare avand in vedere urmatoarele:

- folosirea de aditivi fara cloruri si substante nocive pentru beton si armaturi;

- accelerarea timpului de priza, sa se incadreze in ritmul de executie (un ritm lent de executie poate conduce la inceperea prizei betonului cu acceleratori in utilajele de preparare, transport si in tipare inainte de finisare cu toate consecintele ce decurg din astfel de situatii);

- cresterea rezistentelor initiale (dupa 24 ore intarire la temperatura mediului ambiant) sa reprezinte minim 25-40%, in raport cu betonul martor preparat fara acceleratori;

- rezistenta betonului cu acceleratori de priza la 28 zile sa reprezinte minim 90-95% din rezistenta betonului martor preparat in aceleasi conditii.

4.3.7. La prepararea betoanelor cu aditivi conditiile de utilizare, conditiile tehnice pentru materialele componente, prepararea transportului, livrarea, finisarea si tratarea betonului din elementele prefabricate etc., trebuie stabilite de la caz la caz in functie de rezultatele testelor si incercarilor preliminare cu folosirea tipului de aditiv admis pentru utilizare.

4.3.8. In situatiile in care se impune prepararea de betoane cu caracteristici ce pot fi obtinute prin utilizarea numai a unui anumit tip de aditiv, este necesara prevederea acestuia in documentatia de proiectare a elementelor respective si a unor cerinte precise, ca raport A/C sau A/MC, rezistenta, gradul de impermeabilitate si gelivitate etc.

4.3.9. Transportul si depozitarea aditivilor trebuie facuta astfel incat caracteristicile fizice si chimice ale acestora sa fie conservate pe toata durata de garantie a produsului. Exemplu: aditivii in solutie apoasa trebuie de regula transportati si depozitati in incaperi ventilate, la temperaturi de 5-30⁰C, aditivi in pulbere trebuie feriti de umiditate etc.

4.3.10. Controlul calitatii aditivilor se face conform prevederilor, Anexei nr. 7.1 si ghidul pentru utilizarea aditivilor in betoane.

4.4. Adaosurile minerale

4.4.1. Adaosurile minerale, reprezinta materiale fine, compatibile cu cimentul, ce pot fi adaugate la prepararea betonului in proportie de peste 5% din dozajul de ciment, in vederea ameliorarii unor caracteristici ale acestuia, precum lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, rezistenta la actiuni chimice agresive etc. Adaosurile minerale sunt clasificate astfel:

- adaosuri inerte, tipul I, utilizate ca inlocuitor al unei parti din agregatul fin din beton si pentru imbunatatirea lucrabilitatii si compactitatii betonului;

- adaosuri active, tipul II, caz in care se conteaza pe proprietatile hidraulice latente ale unora din aceste adaosuri. Ca adaosuri active la prepararea betonului sunt folosite zgura barica granulata de furnal inalt, fin macinata, unele cenusi volante (i principal cele obtinute prin arderea huilei), silicea ultrafina - SUF etc.

4.4.2. Adaosurile de tipul II, se iau in considerare la stabilirea dozajelor de ciment si a raportului A/C, care in cadrul compozitiei betoanelor se pune sub forma - A/MC. Termenul MC reprezentand cimentul plus adaosul de tipul II denumit si material de cimentare. Adaosurile de tip II se utilizeaza pe baza Agrementelor tehnice in vigoare, numai in compozitia betoanelor preparate cu cimenturi de tip I, SRI si HI si in proportii limitate in functie de conditiile de exploatare a lucrarilor ce se executa astfel:

- SUF in proportie de 7-12%;

- cenusa volanta in proportie de 8-15%;

- zgura barica granulata fin macinata 6-20% etc. din dozajul de ciment pentru betoane armate.

Pentru elementele din beton precomprimat, singurul adaos mineral admis pentru utilizare este SUF.

4.4.3. Procentul de adaosuri utilizat in cazul betoanelor simple, este limitat numai pe considerente tehnologice. Ex. in cazul betoanelor usoare folosite la fabricarea blocurilor mici si mari de zidarie, procentul de cenusa poate atinge 60-70% din masa agregatului usor din compozitie (sau pana la 60-70% din masa MC) etc.

4.4.4. Adaosurile utilizate la prepararea betoanelor nu trebuie sa contina substante ce afecteaza proprietatile betoanelor sau care provoaca coroziunea armaturilor. De asemenea, utilizarea cenusilor volante dintr-o anumita sursa, este conditionata de avizul organelor de specialitate ale Ministerului Sanatatii, pe langa indeplinirea conditiilor prevazute de STAS 8818-89.

4.4.5. Transportul si depozitarea adaosurilor minerale se face cu adoptarea masurilor adecvate pentru a impiedica poluarea mediului si modificarea caracteristicilor fizico - chimice ale acestora.

4.4.6. Controlul adaosurilor minerale utilizate la prepararea betoanelor se face conform Anexei 7.1.

4.5. Apa de preparare

4.5.1. Apa utilizata la prepararea betoanelor este apa din reteaua publica de alimentare cu apa a localitatilor, sau apa din alte surse (puturi, izvoare, lacuri etc.). In acest din urma caz apa trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute de STAS 790/84.

5. Oteluri utilizate la armarea elementelor prefabricate

Otelurile utilizate la armarea elementelor prefabricate din beton armat sau beton precomprimat se vor conforma "Specificatiei tehnice privind cerinte si criterii de performanta pentru produse din otel utilizate ca armaturi in structuri din beton" (ST 009/96) si "Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat" (NE 012-99), indiferent daca sunt produse autohtone sau din import.

Obs.: Clasele de rezistenta, ductilitate si aderenta, domeniile de utilizare ale armaturilor, criteriile de performanta pentru principalele caracteristici mecanice ale acestora, extrase din ST 009/96 sunt prezentate in Anexa 5.1.

5.1. Oteluri pentru armaturi

5.1.1. Tipurile utilizate curent in elementele de beton armat (caracteristice mecanice de livrare) sunt indicate in standardele de produs STA 438/1-89 pentru oteluri cu profil neted OB 37 si profilate PC 52, PC 60, respectiv 438/2-91 si 438/3/4-98 pentru sarme trase si plase sudate pentru beton armat.

5.1.2. Pentru tipurile utilizate curent ca armatura pretensionata in elementele din beton precomprimat (produse sub forma de bare, sarme si produse din sarma), caracteristicile mecanice de livrare sunt indicate in seria de standarde STAS 6482 si EN 10138.

5.1.3. Domeniile de utilizare ale tipurilor de armaturi sunt precizate in ST 009/96, STAS 10107/0-90 sau in alte reglementari specifice.

Plasele sudate din sarma trasa neteda STNB sau profilata STPB se utilizeaza ori de cate ori este posibil la armarea elementelor de suprafata in conditiile prevederilor STAS 10107/0-90. Executarea si utilizarea plaselor sudate se va face in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.

5.1.4. Otelurile de alte tipuri, inclusiv provenite din import, trebuie sa fie agrementate tehnic cu precizarea domeniului de utilizare.

5.1.5. Pentru armarea dispersa, armaturile formate din fibre de otel trebuie sa corespunda cerintelor din "Ghidul pentru stabilirea criteriilor de performanta si compozitiilor pentru betoane armate dispers cu fibre metalice".

5.1.6. Inlocuirea otelului adoptat in proiect cu un altul, se poate face numai cu aprobarea proiectantului, chiar daca inlocuitorul prezinta caracteristici superioare.

5.1.7. Produsele din otel care prezinta protectii permanente impotriva coroziunii, aplicate in fabrica, vor corespunde prevederilor din caietele de sarcini ale proiectelor, atat in privinta caracteristicilor otelului si ale protectiilor, cat si in privinta conditiilor de receptie la executant. In cazul armaturilor pretensionate, daca aceste oteluri se utilizeaza fara o alta protectie suplimentara, se vor analiza si rezultatele incercarilor referitoare la eficienta protectiei impotriva coroziunii atat in camp curent cat si, mai ales, in zona de ancorare, pe toata durata de viata a constructiei.

5.1.8. Produsele din otel pentru armaturile pretensionate care vor fi supuse unor prelucrari mecanice necesare sistemului de ancorare (ambutisare, filetare s.a) vor satisface, in afara prevederilor din specificatia tehnica ST 009-1996 si cerintele specifice acestor prelucrari, care vor fi stabilite de elaboratorul procedeului.

5.2. Achizitionarea/aprovizionarea cu produse din otel

5.2.1. Pentru utilizarea in elementele prefabricate vor fi achizitionate numai produse din otel livrate in conformitate cu reglementarile in vigoare, insotite de certificate de calitate/declaratie de conformitate pentru fiecare tip si diametru de produs.

5.2.2. Documentele ce insotesc livrarea de la producator trebuie sa cuprinda cel putin:

- denumirea si tipul de otel conform standardului de produs specificat;

- toate informatiile pentru identificarea loturilor;

- masa legaturilor de bare, a colacilor sau a tamburilor stabilita prin standardul de produs sau convenita prin acord cu beneficiarul;

- valorile determinate privind criteriile de performanta.

5.2.3. Otelul livrat de furnizori intermediari va fi insotit de un certificat privind calitatea produselor care va contine toate datele de documentare de calitate eliberate de producatorul otelului beton, inclusiv rezultatele obtinute intr-un laborator autorizat (conform prevederilor "Regulamentului privind exercitarea controlului materialelor, elementelor de constructii si produselor destinate constructiilor").

5.2.4. Fiecare legatura, colac sau tambur va purta o eticheta, bine legata, care va contine:

- marca producatorului;

- tipul armaturii;

- numarul lotului si al legaturii, colacului sau tamburului;

- greutatea neta;

- semnul CTC.

5.2.5. In cazul in care, pentru elementele din beton precomprimat, fasciculele sau betoanele individuale sunt executate in ateliere centrale, acestea vor fi insotite, la livrare, de un certificat de calitate care va contine, in mod obligatoriu, numarul certificatului de calitate al sarmelor din care au fost confectionate fasciculele, respectiv toronul.

5.3. Transportul si depozitarea

5.3.1. Toate tipurile de armatura (bare, plase sudate, carcase prefabricate de armatura, sarme, toroane) vor fi transportate si depozitate astfel incat sa nu sufere deteriorari sau sa prezinte substante care pot afecta armatura si/sau betonul sau aderenta beton - armatura.

Incarcarea, descarcarea si transportul plaselor sudate se vor face cu atentie, evitandu-se deformarea lor sau desfacerea sudurii.

5.3.2. Otelurile pentru armaturi trebuie sa fie depozitate separat pe tipuri si diametre in spatii si dotate corespunzator, astfel incat sa se asigure evitarea:

- conditiilor care favorizeaza corodarea armaturii (orice tip de atac chimic, electrochimic sau biologic care poate produce coroziune). Spatiul si modul de depozitare trebuie sa asigure ventilarea pentru a se impiedica stagnarea umezirii produselor;

- murdarirea acestora cu pamant sau alte materiale (orice contaminare care poate afecta durabilitatea sau proprietatile de aderenta ale armaturilor);

- oricarei deformari a armaturilor, care nu este prevazuta in proiect;

- efectuarii operatiei de sudare in vecinatatea armaturilor pretensionate fara a se lua masuri speciale de protejare a acestora;

- deteriorarii ambalajelor de protectie pentru colaci si tamburi;

- acoperirii prelungite a armaturilor cu diverse materiale care pot mentine umezeala;

- amestecarii sortimentelor si diametrelor. Orice produs trebuie sa poata fi corect si usor de identificat in depozit.

5.3.3. Conditiile de suprafata ale armaturilor vor fi examinate inainte de utilizare pentru a se asigura ca ele nu prezinta substante care pot afecta armatura si /sau betonul sau aderenta dintre ele.

5.4. Controlul calitatii

Controlul calitatii otelului se realizeaza in conformitate cu prevederile din capitolul 7.1.

6. Cerinte privind caracteristicile betoanelor si tipuri de betoane pentru realizarea elementelor prefabricate

6.1. Compozitia betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate, va fi astfel proiectata incat sa asigure urmatoarele cerinte obligatorii, conform cu Legea nr. 10/1995:

- de rezistenta si stabilitate;

- de siguranta in exploatare;

- de rezistenta la foc;

Analiza: Studiul atitudinii consumatorilor faȚa de produsele care conȚin paracetamol Analiza: Relatii publice in afaceri

- durabilitate, care implica rezistenta la actiunile mediului inconjurator (carbonatare, agresivitate chimica, inghet dezghet, uzura prin abraziune etc.);

- igiena, sanatate si protectia mediului inconjurator;

- izolare termica si protectie impotriva zgomotului etc.

6.2.La proiectarea compozitiilor betoanelor pentru prefabricate, trebuie avute in vedere solicitarile elementelor la varste foarte tinere si adoptarea masurilor tehnice si tehnologice din fazele de conceptie a elementelor, pentru a se asigura:

- rezistentele in fazele de decofrare si livrare si conditiile tehnico - materiale,pentru decofrarea, transportul in depozitul de produse finite si depozitarea elementelor din beton simplu, beton armat dispers si beton armat, pentru evitarea fisurarii sau ruperii elementelor;

- rezistenta la transferul fortelor de precomprimare, transportul in depozit si depozitarea pana la livrare a elementelor din beton precomprimat;

- tratamentul adecvat al elementelor realizate, cel putin in primele sapte zile de la realizare etc. Aceasta deoarece unele din solicitarile ce intervin, in fazele de decofrare, transfer, depozitare, livrare si transport la locul de montaj al elementelor, pot sa fie mai severe decat solicitarile din exploatare.

6.3. Sub aspectul armarii, elementele prefabricate pot fi clasificate in:

- elemente prefabricate (cu dimensiuni reduse) din beton simplu, de clasele C16/20 C45/55;

- prefabricate (cu dimensiuni reduse sau medii), din beton armat dispers cu fibre metalice - BFM de clasele C16/20 C100/115;

- elemente prefabricate din beton cu armaturi alcatuite din bare, carcase, etrieri, plase sudate si in anumite cazuri armaturi din bare si armare dispersa cu fibre metalice, BA de clasele C20/25 C100/115;

- elemente prefabricate din beton precomprimat, cu armare complementara si activa (in anumite cazuri armare dispersa si activa), BP de clasele C30/37 C100/115.

6.3.1. Elementele de dimensiuni reduse (dale, pavele, blocuri mici si mari de zidarie, tuburi de canalizare etc.) se executa de regula din beton simplu. Pentru elementele de prefabricate din beton simplu, clasele betonului se stabilesc de la caz la caz in functie de tipul elementului, tehnologia de fabricatie, solicitarile din perioada de transport in depozitul de produse, transport si montaj la locul de utilizare, din exploatare etc., astfel:

- clasele UC8/9 UC16/18 blocuri mici si medii din beton usor;

- clasele C20/25 C35/45 tuburi de canalizare;

- clasele C20/25 C30/37 diverse tipuri de boltari de mina;

- clasele C30/37 C50/60 pavele etc.

6.3.2. Elementele prefabricate din beton armat dispers cu fibre metalice BFM pot avea dimensiuni reduse sau medii. Armarea dispersa a acestor elemente, poate fi completata in anumite cazuri cu armatura de contur din bare OB, pentru transport si montaj etc., clasa BFM variind in limite foarte extinse de exemplu:

- placi si stalpi de gard de dimensiuni reduse - BFM de clasele C16/20 C25-30;

- capace conducte termoficate, gaze etc. C30/37 C80/95;

- dale de pavaj - BFM clasele C30/37 C60/75;

- dale trafic greu, BFM, de clasele C40/50 C80/95;

- capace canalizare - BFM de clasele C60/75 C100/115;

- diverse tipuri de elemente plane si spatiale - BFM de clasele C20/25 C80/95;

- diverse tipuri de panouri BFM de clasele C20/25 C45/55.

6.3.3. Elementele prefabricate din beton armat si beton precomprimat, de diferite dimensiuni, se realizeaza in functie de scopul urmarit si posibilitatile tehnice de realizare, astfel:

- din betonul armat, BA de clasele C20/25 C100/115;

- din beton precomprimat, BP de clasele C30/37 C100/115.

6.4. Cerintele pentru clasele de rezistenta la compresiune, pentru betoanele cu densitate normala si grele, utilizate la realizarea elementelor prefabricate sunt redate in tabelul 6.1. iar pentru betonul usor sunt redate in tabelul 6.2.

Valoarea - fckcil, reprezinta rezistenta caracteristica la 28 zile, determinata pe epruvete cilindrice cu H/d=300/150 mm, iar valoarea fckcub reprezinta rezistenta caracteristica la 28 zile, determinata pe epruvete cubice cu latura de 150 mm. (Pana la inlocuirea tiparelor existente in laboratoare, se pot utiliza si tiparele pentru epruvete cubice cu latura de 141 mm, conform STAS 1275-88, pentru determinarea rezistentelor mecanice).

Notarea betoanelor armate dispers cu fibre metalice se face cu indicativul BFM asezat inaintea clasei betonului, ex. BFM C16/20 BFM C100/115.

Notarea betoanelor usoare se face cu litera U, asezata inaintea clasei betonului, ex. UC8/9 UC80/88 (tabelul 6.2.).

Tabelul 6.1.

Clasele de rezistenta la compresiune pentru betoanele cu densitate normala si grele

Tabelul 6.2.

Clasele de rezistenta la compresiune pentru betoanele cu densitate normala si grele

NOTA: in cazuri justificate, proiectantul poate utiliza niveluri de rezistenta intermediare, comparativ cu cele indicate in tabelele 6.1 si 6.2 in situatia in care aceasta este posibil datorita normelor de proiectare.

6.5. Cerintele pentru clasele de densitate ale betonului usor sunt indicate in tabelul 6.3.

Tabelul 6.3.

Clasificarea betoanelor usoare in functie de densitate

6.6. Cerintele pentru clasele de expunere la actiunile mediului inconjurator sunt prezentate in tabelul 6.4.

Tabelul 6.4.

Clasele de expunere la actiunea mediului inconjurator

Tabelul 6.5.

Agresivitati chimice

NOTA: Clasificarea privind agresivitatea chimica se face in raport cu agresivitatea cea mai ridicata, cand cel putin doua caracteristici conduc la aceeasi clasa de agresivitate, mediul va fi clasat in clasa imediat superioara. Agresivitatea chimica indicata in tabelul 6.5 are in vedere temperaturi ale apei/solului intre 5-25⁰C si o viteza de scurgere a apei suficient de redusa, pentru a fi asimilata conditiilor statice. Solurile argiloase a caror permeabilitate este sub 10^-5 m/s pot fi clasificate intr-o clasa inferioara).

6.7. Clasele de consistenta pentru betonul in stare proaspata sunt redate in tabelele 6.6, 6.7, 6.8 si 6.9. In tabelul 6.10 sunt redate tolerantele admise la efectuarea determinarilor de consistenta.

Tabelul 6.6.

Clasele de consistenta prin metoda tasarii

Tabelul 6.7.

Clasele de consistenta prin metoda remodelarii

Tabelul 6.8.

Clasele de consistenta prin metoda gradului de compactare

Tabelul 6.9.

Clasele de consistenta prin metoda raspandirii

¹⁾ Datorita lipsei de sensibilitate a metodelor, clasele astfel notate nu sunt recomandate la utilizare.

Tabelul 6.10.

Tolerante admise la efectuarea determinarilor de consistenta

6.8. Continutul in cloruri din beton, exprimat in procente din masa cimentului nu trebuie sa depaseasca valorile din tabelul 6.11. Pentru determinarea continutului de cloruri din beton suma contributiilor constituentilor trebuie calculata cu una din metodele urmatoare sau prin combinarea lor:

- calculul bazat pe continutul maximal in cloruri, stabilit prin normele pentru fiecare constituent, sau cel declarat de producator, pentru fiecare constituent;

- calculul bazat pe continutul in cloruri al constituentilor, reprezentand media ultimelor 25 determinari, pentru continutul in cloruri, majorat de 1,64 ori; ecartul tip calculat pentru fiecare constituent (aceasta metoda se aplica agregatelor extrase din mare, in absenta valorilor maximale normate sau declarate).

In cazul unor lucrari importante, realizate cu elemente din beton precomprimat, se recomanda ca determinarea continutului de cloruri sa se faca experimental (prin analize de laborator).

Tabelul 6.11.

Continutul maximal de cloruri in betonul din elementele prefabricate

NOTA : Clorura de calciu si aditivi pe baza de cloruri nu pot fi utilizati la prepararea betoanelor ce contin armaturi din otel.

6.9. Notarea claselor de beton in functie de granula maxima din agregatul folosit, se face plecand de la dimensiunea maxima a agregatelor folosite in diferite situatii, de ex.:

- microbetoane cu agregate cu granula maxima 3; 5; 7 (8) mm sau microbetoane 0-3; 0-5; 0-7 (8) mm;

- betoane cu agregate cu granula maxima 10; 16 (15); 20; 25; 31; 40 mm, sau betoane cu agregate 0-10; 0-16 (15); 0-20; 0-25; 0-31; 0-40 mm.

6.10. Gradele de impermeabilitate pentru betoane, se stabilesc conform STAS 3622; ex. P4¹⁰; P8¹⁰; P12¹⁰; P16¹⁰. Pentru anumite lucrari prin proiecte se pot stabili grade de impermeabilitate mai reduse, intermediare sau mai mari decat cele enuntate, ex. P2¹⁰; P6¹⁰ P20¹⁰; P24¹⁰.

6.11. Gradele de gelivitate pentru betoane, se stabilesc conform STAS 3622, ex. G50; G100; G150. In functie de conditiile concrete din exploatare se pot prevedea prin proiecte grade de gelivitate mai mari, de exemplu G200 G300 etc.

6.12.Betonul expus in timpul exploatarii in una din clasele XF1 XF4 trebuie sa contina aer antrenat, conform tabelului nr. 6.12.

Tabelul 6.12.

Continutul de aer antrenat in beton

6.13. In functie de clasele de expunere, betonul din elemente prefabricate trebuie sa reprezinte un material durabil, care rezista in bune conditii solicitarilor fizico - mecanice si fizico - chimice datorate conditiilor de exploatare si de mediu inconjurator, durabilitatea betonului fiind asigurata printr-un ansamblu de masuri de la conceptia si proiectarea elementelor la executia, exploatarea si intretinerea constructiilor, care nu pot fi detaliate in prezentul cod.

Dintre masurile absolut necesare asigurarii durabilitatii betoanelor din elemente prefabricate, ce trebuie avute in vedere la prescrierea compozitiilor, se mentioneaza:

- selectarea cimentului adecvat si un dozaj suficient;

- selectia unui amestec de agregate de buna calitate si densitate maxima;

- asigurarea lucrabilitatii necesare betonului proaspat, la un raport A/C (sau A/MC) minim in conditiile date, prin folosirea aditivilor plastifianti sau superplastifianti;

- asigurarea unei tehnologii corecte de preparare si punere in opera;

- asigurarea unei structuri a betonului intarit, fara defecte de structura, cu un grad de impermeabilitate maxim posibil in conditiile concrete de lucru, pentru a se asigura o buna protectie a armaturilor si performantelor ridicate betonului si elementelor realizate;

- asigurarea procentului de aer antrenat conform tabelului 6.12 pentru betoane supuse in exploatare actiunii fenomenului de inghet - dezghet repetat;

- pH-ul in betonul armat si betonul armat dispers trebuie sa fie minim 12, iar in betonul precomprimat minim 12,5. Continutul in cloruri din beton trebuie sa fie in limitele din tabelul 6.11.;

- in tabelul 6.13 sunt redate valorile maxime recomandate pentru raportul A/C (A/AMC), dozajul minim de ciment, gradul de impermeabilitate si gelivitatea pentru diferite clase de expunere a betonului utilizat la realizarea elementelor prefabricate.

6.14. Cerintele de la pct.6.1 6.13 se transforma in criterii de performanta la proiectarea fiecarui element sau la stabilirea tehnologiei de executie, cand se stabilesc prin documentele tehnice adecvate:

- clasa betonului, sau si rezistenta la intindere, in lucrari ce se incadreaza in prevederile pct. 1.2;

- tipul si dozajul de ciment;

- tipul si adaosul mineral daca este cazul;

- tipul si adaosul mineral daca este cazul;

- tipul si dozajul de aditiv;

- tipul fibrelor metalice si dozajul acestora, daca este cazul;

- raportul A/C;

- lucrabilitatea betonului proaspat avand in vedere conditiile de transport si punere in opera si de protectie a betonului dupa punerea in opera;

- alte cerinte ex. continutul de aer antrenat, grad de impermeabilitate etc.

Tabelul 6.13.

Valori recomandate pentru compozitia betoanelor din elemente prefabricate in diferite conditii de expunere

¹⁾ dozajul minim este prevazut pentru betoanele cu agregate 0 - 16 (0 - 20) mm si creste cu 10% la betoanele cu agregate 0 - 7 (8) mm si se reduce cu 10% pentru betoanele cu agregate 0 - 31 mm.

²⁾ in functie de granulozitatea agregatelor, vezi tabelul 6.12.; ind - indicat; o - obligatoriu;

³⁾ II/A-S32,5; II/A-V32,5; I32,5

7. Cerinte privind compozitia si stabilirea compozitiei betoanelor utilizate la realizarea elementelor prefabricate

7.1. Cerinte generale

Betoanele utilizate la realizarea elementelor prefabricate pot fi preparate dupa cum urmeaza:

- pe baza unor amestecuri/compozitii de beton proiectate la unitatea de prefabricate de catre un laborator autorizat;

- pe baza unor compozitii prescrise de catre proiectant sau/si utilizator.

La proiectarea/prescrierea compozitiilor de beton pentru realizarea elementelor prefabricate vor fi avute in vedere prevederile urmatoarelor reglementari tehnice:

- la proiectarea compozitiilor de beton greu pentru realizarea elementelor prefabricate din beton simplu, beton armat si beton precomprimat prevederile prezentului "Cod de practica pentru executia elementelor prefabricate din beton, beton armat si beton precomprimat";

- la proiectarea compozitiilor de beton greu armat dispers cu fibre metalice, prevederile "Ghidului pentru stabilirea criteriilor de performanta si compozitiilor pentru betoane armate dispers cu fibre metalice - BFM";

- la proiectarea compozitiilor de beton usor pentru realizarea elementelor prefabricate prevederile "Normativului privind prepararea si utilizarea betoanelor usoare", indicativ C155-89.

7.2. Amestecul de beton proiectat

7.2.1. Cerinte generale

Selectia componentilor si stabilirea compozitiei betonului proiectat se face de unitatea de prefabricate pe baza unor amestecuri preliminare stabilite si verificate de catre un laborator autorizat. In absenta unor date anterioare este necesara efectuarea si incercarea unor amestecuri preliminare. Compozitia amestecurilor preliminare de beton trebuie sa fie astfel stabilita incat in conditiile concrete de lucru ale unitatii de prefabricate sa se asigure:

- lucrabilitatea si omogenitatea betonului proaspat;

- caracteristicile betonului intarit (clasa de rezistenta cu o rezerva corespunzatoare conditiilor de lucru din unitate, grad de impermeabilitate etc.).

7.2.2. Datele necesare privind compozitia betonului proiectat. In cazul amestecurilor de beton proiectate, trebuie specificate urmatoarele date de baza:

a) clasa de rezistenta si rezistentele pe faze (decofrare, transferul fortelor de precomprimare, livrare etc.);

b) dimensiunea maxima a granulelor agregatului folosit;

c) lucrabilitatea betonului proaspat;

d) datele referitoare la elementele ce se realizeaza. ex. beton simplu, beton armat dispers, beton armat, beton precomprimat;

e) datele referitoare la compozitia betonului:

- tipul si dozajul minim de ciment (avand in vedere datele din tab.6.13 in functie de conditiile de expunere);

- raportul A/C maxim;

- tipul si dozajul de adaosuri minerale admise;

- raportul agregat de concasaj/agregat natural si tipul agregatului de concasaj unde este cazul;

- tipul si dozajul de fibre metalice in betonul armat dispers;

- tipul de aditiv;

- continutul de aer antrenat (unde este cazul) etc.;

- notatia betonului, de exemplu un beton de clasa C20/25 preparat cu ciment 132,5 si agregate 0-16 mm si tasare 120 mm poate fi notat C20/25-S₃-I32,5/0-16.

7.2.3. In anumite conditii de utilizare a elementelor prefabricate trebuie specificate suplimentar anumite caracteristici ce trebuie sa faca obiectul unor testari specifice precum:

a) caracteristici ale betonului legate de factorii de compozitie:

- densitatea;

- cerinte privind reactia alcalii - agregate;

- cerinte privind limitarea continutului de alcalii din ciment;

- cerinte privind limitarea continutului de C₃A si/sau SO₃ din ciment;

- conditii speciale pentru agregate (exemplu rezistente mari ale roci de baza pentru agregatele de concasaj utilizate in compozitia betoanelor de clasa >C50/60 etc.);

- conditii privind utilizarea unor adaosuri minerale etc.

b) cerinte privind caracteristicile betonului intarit, de exemplu:

- o valoare minima pentru rezistenta la incovoiere sau la intindere prin despicare pentru betonul armat dispers;

- rezistenta la penetrarea apei (impermeabilitate);

- rezistenta la inghet - dezghet repetat;

- rezistenta la uzura prin abraziune;

- rezistenta la soc mecanic;

- caracteristici legate de ductibilitatea betonului armat dispers;

- continutul de aer antrenat existent in betonul intarit;

- rezistenta la anumite tipuri de agresivitate chimica etc.

In situatiile in care se cere obtinerea unui anumit grad de impermeabilitate, gelivitate etc. notatia va cuprinde si aceste caracteristici exemplu: C40/50-P8¹⁰-G100-S3-I42,5/0-16 etc.

Notatiile sunt conventionale, prin intelegerea dintre proiectant, utilizator si producator, se pot adopta si alte notatii, respectandu-se insa cerintele generale privind caracteristicile betonului prevazute in prezentul cod.

7.3. Amestecul de beton prescris

7.3.1. Proiectantul si/sau utilizatorul isi asuma responsabilitatea proiectarii compozitiei betonului. In aceasta situatie trebuie verificate caracteristicile betonului in laborator sau prin experimentari de volum redus, in toate cazurile in care nu exista date tehnice, suficiente referitor la folosirea anterioara a unor amestecuri similare de beton in conditii tehnologice apropiate.

Datele de baza specificate pentru betonul prescris sunt similare cu cele pentru amestecul de beton proiectat.

7.3.2. Datele de baza privind amestecurile (compozitiile) de beton prescrise.

In cazul amestecurilor (compozitiilor) de beton prescrise trebuie specificate cel putin urmatoarele date de baza:

a) clasa betonului si rezistentele pe faze (decofrare, transferul fortelor de precomprimare, livrare etc.);

b) tipul, clasa cimentului si dozajul de ciment la m³;

c) raportul A/C sau A/MC;

d) lucrabilitatea si densitatea betonului proaspat si continutul de aer antrenat unde este cazul;

e) tipul agregatelor, dimensiunea maxima a agregatelor si zona de granulozitate;

f) tipul si dozajul adaosurilor minerale;

g) tipul si dozajul de aditiv;

h) unele din datele de la pct. 7.2.3. daca este necesar si alte date suplimentare considerate ca fiind necesare.

In astfel de situatii unitatea de prefabricate are obligatia de a produce beton si a realiza elemente prefabricate in conformitate cu prevederile proiectului sau comenzii in care a fost prescris amestecul de beton conform pct. 7.3.1 din prezentul cod.

7.4. In cazul amestecului de beton proiectat compozitia betonului se stabileste de un laborator autorizat si trebuie sa se faca:

- la inceperea productiei de betoane si elemente prefabricate;

- la schimbarea tipului de ciment si/sau agregat;

- la schimbarea tipului de aditiv;

- la schimbarea tipului si dozajului de fibre metalice;

- la schimbarea tipului si dozajului de adaos mineral;

- la pregatirea executiei de elemente prefabricate ce necesita beton cu caracteristici diferite de cele preparate curent sau de clasa ≥ 30/37.

7.5. In cazul realizarii de betoane cu cimenturi, aditivi, agregate si adaosuri care nu sunt prevazute in prezentul cod de practica, sau care nu au prescriptii tehnice aprobate, stabilirea compozitiei betoanelor se face pe baza de studii elaborate de institute de cercetare care indeplinesc in astfel de situatii si atributiile de laboratoare autorizate.

7.6. Proiectarea amestecurilor (compozitiilor) si introducerea in productia de prefabricate a betoanelor de inalta rezistenta (inalta performanta) de clase ≥ 50/60 se face cu asistenta tehnica a unui institut sau inginer autorizat.

7.7. Saptamanal, laboratorul unitatii de prefabricate va analiza rezultatele obtinute la decofrare, transferul fortelor de precomprimare si livrare si va stabili masurile necesare in vederea asigurarii calitatii betonului cu acordul laboratorului autorizat care a proiectat reteta.

Rezistentele pe faza ce trebuie obtinute la decofrarea elementelor din beton armat, transferul fortelor de precomprimare la realizarea elementelor din beton precomprimat sau livrarea elementelor sunt cele prevazute in proiectul elementelor respective. In cazurile in care astfel de valori nu sunt prevazute, se vor avea in vedere obtinerea pe faze a rezistentelor minime prevazute in tabelul 7.1.

Obs.: Rezistentele la livrare pentru betonul din elementele de beton armat tabelul 7.1 reprezinta rezistentele minime ce trebuie atinse la livrarea elementelor din beton armat cand acesta se face in intervalul 7-21 zile de la executie. Pentru elementele de beton armat ce au atins varsta de 2228 zile de la realizare, rezistentele obtinute la livrare trebuie sa asigure realizarea clasei betonului.

7.8. Lunar, laboratorul unitatii de prefabricate va analiza rezultatele incercarilor efectuate la varsta de 28 zile si va efectua (cu acordul scris al laboratorului autorizat ce a proiectat amestecurile de beton) eventualele corectii ale dozajului de ciment si va aplica daca este cazul alte masuri necesare asigurarii clasei betonului.

Analiza se va face pe clase de betoane ≥ C16/20 si tipuri de elemente luand in consideratie rezultatele obtinute pe minim 6 serii a trei epruvete, incercate din beton de aceeasi clasa conform anexei 7.3.

In situatiile in care nu se dispune de incercari pe cel putin 6 serii epruvete, rezultatele urmeaza sa fie interpretate conform criteriului 2, anexa 7.3.

Pentru tipurile de beton, la care criteriul mentionat, nu este indeplinit se vor adopta operativ masurile necesare pentru realizarea clasei betonului.

7.9. Cantitatile de materiale corespunzatoare unui amestec de beton se vor stabili dupa cum urmeaza:

- conform indicatiilor din cartea tehnica a utilajului de preparare insa maxim:

80% din capacitatea nominala a utilajelor cu amestec fortat, in cazul betoanelor de clasele C16/20 .C45/55;

75% din capacitatea nominala a utilajelor cu amestec prin cadere libera, in cazul betoanelor de clasele C16/20 .C45/55;

70% din capacitatea nominala a utilajelor cu amestec fortat i cazul betoanelor de clasele C50/60 .C100/115 (nu este admisa prepararea betoanelor de clasa ≥ 50/60 i utilaje cu amestec prin cadere libera).

7.10. In perioada prepararii betonului, compozitia acestuia se va corecta zilnic si ori de cate ori se impune, in functie de rezultatele incercarilor privind:

- umiditatea agregatelor;

- granulozitatea sorturilor;

- densitatea aparenta a betonului proaspat;

- lucrabilitatea betonului.

Daca se impune corectia cantitatii de apa de preparare cu maxim  5% se admite ca pentru celelalte componente sa se mentina cantitatile stabilite anterior, in cazul betoanelor de clasele C16/20 .C25/30.

Tabelul 7.1.

Rezistentele minime pe faze tehnologice ce trebuie avute in vedere la analiza saptamanala a rezultatelor incercarilor pe betoane

7.11. Proiectarea amestecurilor (compozitiilor) de beton

7.11.1. Cerinte privind lucrabilitatea betoanelor proaspete:

- lucrabilitatea reprezinta capacitatea betonului proaspat de a putea fi turnat in conditiile prestabilite si de a fi compactat corespunzator in scopul umplerii tiparelor si realizarii de elemente cu structura omogena in orice sectiune. Lucrabilitatea este apreciata pe baza consistentei betonului;

- consistenta fiecarui tip de beton depinde de tipul si dimensiunile elementelor prefabricate ce se realizeaza, prezenta si pozitionarea armaturii, tipul mijloacelor de preparare, transport si punere in opera, durata acestor operatii, temperatura betonului proaspat si conditiile de mediu etc.;

- clasele de consistenta a betonului determinate prin metoda tasarii, a raspandirii, a gradului de compactare si remodelare VE-BE, sunt prezentate in tabelele nr. 6.6 . 6.9. In tabelul 6.10 sunt prezentate tolerantele admise la clasele de consistenta.

In anexa 7.2 se prezinta orientativ consistenta betonului, in functie de tipul elementelor prefabricate ce se realizeaza si mijloacele de transport folosite. In anexele 74 - 7.7 se recomanda zonele de granulozitate pentru agregate in functie de dozajul de ciment (sau ciment + SUF) la o anumita consistenta a betonului.

7.11.2. La prepararea betoanelor cu superplastifianti si rapoarte A/C reduse, in special in perioada, cu temperaturi peste 23-25⁰C, pot apare reduceri sensibile ale valorii consistentei betonului dupa preparare, in principal in situatiile in care nu s-a verificat in prealabil compatibilitatea dintre ciment si superplastifiant. Astfel de situatii pot fi prevenite prin:

- verificarea prealabila a compatibilitatii ciment - superplastifiant si selectia superplastifiantului compatibil cu cimentul folosit curent;

- dozarea cantitatii de superplastifiant prestabilita in doua transe (la preparare si inainte de turnare);

- dozarea unei cantitatii suplimentare de 3-5 l superplastifianti si amestecul la turatia maxima a autoagitatorului 2-3;

- asigurarea punerii in opera a betonului in intervalul prestabili prin testele de compatibilitate.

7.12. Cerinte privind granulozitatea agregatelor

7.12.1. Agregatele utilizate in compozitia betoanelor pentru prefabricate, trebuie sa indeplineasca cerintele de la Cap. 4.2 si urmatoarele:

- o granulozitate continua sau usor discontinua, care sa asigure densitatea maxima posibila, pentru amestecul de sorturi de agregate;

- sa contina o cantitate de material fin (sub 1,0 mm) pe cat posibil optima sub urmatoarele cerinte (contradictorii intr-o anumita masura); asigurarea densitatii maxime a amestecului de sorturi, reducerea raportului A/C si asigurarea unei bune lucrabilitati a betonului proaspat (cerinta care pentru anumite compozitii de beton implica necesitatea cresterii continutului de parte fina);

- dimensiunea granulei maxime a agregatelor se stabileste in functie de dimensiunile elementelor, respectandu-se criteriile:

 max. ≤ 1/4 D (in cazul planselor  max. ≤ 1/3 D);

 max. ≤ d-5 mm;

 max. ≤ 1,3 c, unde:

D - reprezinta dimensiunea cea mai mica a elementului prefabricat;

d - reprezinta distanta dintre barele de armatura;

c - reprezinta grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturilor;

- la elementele subtiri si pentru diversi recipienti  max. ≤ 1/6 D;

- in anexele 75. . 7.7. sunt prezentate zonele de granulozitate, pentru agregatele de 0-7 (8) mm; 0-16 mm; 0-20 mm utilizate curent in unitatile de prefabricate;

- pentru elemente prefabricate masive ca stalpi, fundatii etc. se vor utiliza granulozitatile 0-31 sau 0-40 mm, dupa caz , prevazute in vol. I al "Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat".

7.13. Cerinte referitoare la alegerea tipului si dozajul de ciment

7.13.1. Cimenturile utilizate la realizarea tipurilor de elemente prefabricate, trebuie sa satisfaca cerintele prezentate la cap.4, iar betoanele preparate si exigentele privind conditiile de mediu prezentate la cap. 6.

Stabilirea tipului de ciment ce urmeaza a fi utilizat la realizarea elementelor prefabricate, se face de regula la proiectarea elementelor si inlocuirea tipului de ciment la realizarea elementelor se poate face numai cu avizul scris al proiectantului. In situatiile in care prin proiectul elementelor nu este prevazut tipul de ciment acesta va fi precizat de comun acord prin contractele de livrare elaborate de catre producator si utilizator, avand in vedere prevederile prezentului cod, pct.4.1.4, 4.1.5 privind:

- clasa betonului;

- tehnologia si conditiile concrete de fabricare a elementelor;

- conditiile de mediu.

7.13.2. Dozajul minim de ciment, pentru elementele din beton, beton armat si beton precomprimat de clasa ≤ 35/45, va fi cel din tabelul 6.13 cu luarea in consideratie a limitelor de granulozitate a agregatelor utilizate in compozitie. Pentru betoanele de clasa ≥ 40/50, dozajul minim de ciment tip I, va fi de 400 kg/m³ si de 440 kg/m³ in cazul folosirii cimenturilor de tipul II/A-S.

7.13.3. Dozajul maxim de ciment tip I, SRI si HI inclusiv adaosurile de SUF, se recomanda sa fie limitat la 600 kg/m³, pentru betoanele preparate cu agregate 0-16; 0-20 si 0-31 mm si la maxim 670-700 kg/m³, pentru betoanele preparate cu agregate 0-7 (8) mm.

In situatiile folosirii unor cimenturi cu adaosuri de zgura bazica granulata la macinare, de tipul II/A-S 42,5; II/A-S 52,5 dozajele maxime de ciment se recomanda a fi limitate la 700 kg/m³, beton. in astfel de situatii nu se vor utiliza si adaosuri de SUF la prepararea betoanelor.

7.14. Cerinte privind selectia aditivilor utilizati la prepararea betoanelor

7.14.1. Aditivi utilizati la prepararea betoanelor trebuie sa satisfaca exigentele de la cap. 4.3 si sa nu contina substante ce pot afecta negativ proprietatile betoanelor, armaturilor si sanatatea oamenilor.

Cantitatea totala de aditivi din beton (inclusiv aditivii livrati sub forma unui amestec de pulberi uscate) nu poate depasi 50 g/kg ciment si nu poate fi mai redusa de 2 g/kg ciment. In cazul livrarii aditivilor in solutii in apa acestia trebuie luati in consideratie la stabilirea cantitatii de apa de preparare si a raportului A/C in toate situatiile in care dozajul aditivului in solutie depaseste 3 l/m³ beton.

7.14.2. Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor se face astfel:

- de catre personal tehnic si muncitori instruiti asupra tehnologiei betonului cu aditivi;

- dupa testari - incercari preliminare in conditiile tehnologiei existente in unitate;

- pe baza de specificatii tehnice, elaborate de institute de specialitate sau personal tehnic, competent, in acord cu reglementarile si agrementarile tehnice aflate in valabilitate.

7.15. Cerinte privind utilizarea adaosurilor minerale la prepararea betoanelor

7.15.1. Adaosurile minerale utilizate la prepararea betoanelor trebuie sa satisfaca cerintele de la pct. 4.4 si sa nu contina substante ce pot afecta negativ proprietatile betonului, inclusiv durabilitatea in timp si armaturilor, precum si sanatatea oamenilor.

7.16. Stabilirea compozitiei betoanelor

7.16.1. Stabilirea compozitiei betoanelor trebuie astfel efectuata incat in conditiile unui dozaj de ciment, aditivi si adaosuri corespunzator sub aspect tehnici si economic sa asigure satisfacerea exigentelor privind:

- lucrabilitatea si omogenitatea betonului proaspat;

- clasa betonului si rezistentele pe faze;

- durabilitatea betonului si alte cerinte prevazute prin proiectele elementelor.

Stabilirea compozitiei betoanelor se face de laboratoare si personal ingineresc autorizat.

7.16.2. Principalii factori de compozitie si tehnologici, ce trebuie avuti in vedere la stabilirea compozitiei betoanelor sunt centralizati in tabelul 7.2.

Tabelul 7.2.

Factorii de compozitie si tehnologici ce influenteaza proprietatile betoanelor in stare proaspata si intarita

7.16.3. In cazul betoanelor, pentru care trebuie sa se asigure un anumit grad de impermeabilitate, tabelul 6.13, este necesar ca raportul A/C sa nu depaseasca valorile:

- 0,56 pentru gradul de impermeabilitate P₄¹⁰;

- 0,52 pentru gradul de impermeabilitate P₈¹⁰;

- 0,45 pentru gradul de impermeabilitate P₁₂¹⁰.

7.16.4. Pentru stabilirea compozitiilor betoanelor necesare realizarii elementelor prefabricate sunt parcurse urmatoarele etape:

a) se stabileste tipul de ciment pe baza prevederilor din proiectul elementelor si prevederile din tabelele 4.4, 4.5, 6.13 si pct. 7.13.2 din prezentul cod;

b) se stabileste dozajul de adaosuri minerale active (daca este cazul) conform pct. 4.4.2.;

c) se stabileste raportul A/C maxim in functie de clasa betonului, clasele de expunere cap.6 si tabelul 6.13, tipul si clasa cimentului,tabelul 7.3, tab.6.13 si pct. 7.16.5 din prezentul cod.

Tabelul 7.3.

Rapoartele A/C maxime pentru betoanele folosite la realizarea elementelor prefabricate din beton armat si precomprimat

d) se stabileste dimensiunea maxima a granulelor agregatului si granulozitatea agregatului total, avand in vedere prevederile de la pct. 4.2, pct. 7.12, anexele 75. . 7.7 din prezentul cod si urmatoarele:

In compozitia amestecurilor de agregatelor folosite la prepararea betoanelor de clasa  50/60 se introduce agregate de concasaj din roci dure, cu forma buna a granulelor (criblura), in proportie de 25-70% din masa amestecului de sorturi de agregate;

- agregatele de concasaj folosite trebuie sa fie spalate (un continut in parti levigabile sub 0,5%) si sa reprezinte sorturile peste 3 sau 8 mm. Folosirea nisipului de concasaj nefiind admisa in compozitia betonului de inalta rezistenta, intrucat afecteaza negativ proprietatile betonului proaspat si intarit;

- dozajele preliminare de ciment C', pentru betoanele de clasele C16/20 . C40/55 se stabilesc folosind relatia (7.1)

 (7.1)

In relatia (7.1) A/C este raportul maxim stabilit conform tabelelor 7.3 si 6.13 i functie de clasa betonului, clasa cimentului si clasa de expunere. Dozajul preliminar de ciment C' se compara cu dozajul minim indicat in tabelul 6.13 (i functie de limitele de granulozitate ale agregatului folosit) retinandu-se dozajul cu valoarea cea mai ridicata.

e) se stabileste preliminar cantitatea de apa de preparata a betonului A" conform datelor din tabelul 7.4.

Tabelul 7.4.

Cantitatile orientative de apa de preparare pentru betoanele fara aditivi

Obs. : Pentru betoanele cu aditivi, cantitatile de apa de preparare A', se stabilesc prin incercari preliminare in functie de conditiile cerute betonului de clasele C16/20 .. C45/55 si tipul aditivului.

f) pentru betoanele de inalta rezistenta (inalta performanta), de clasele C50/60 . C100/115 cantitatea orientativa de apa de preparare A' se stabileste pornind de la o cantitate de apa de preparare de 160 ± 15 l/m³ in functie de clasa si tipul betonului, tipul, dozajul si clasa cimentului, adaosul de SUF, tipul de superplastifiant utilizat si raportul A/C indicat in tabelul 7.3.

g) se stabileste dozajul ed aditiv avand in vedere datele de la pct. 4.3 datele din reglementarile si agrementele tehnice si rezultatele testelor de compatibilitate (in cazul superplastifiantilor) sau ale incercarilor preliminare efectuate cu aditivul selectionat pentru utilizare.

h) cantitatea de agregate in stare uscata Ag' se evalueaza aplicand relatia 7.2 si se repartizeaza pe sorturi, urmarindu-se incadrarea in zona de granulozitate prestabilita (anexele 7.5 . 7.7).

(7.2)

in care:

_c - densitatea cimentului egala cu cca. ≥ 3,1 kg/dm³ in cazul cimenturilor de tip I si circa 3,0 kg/dm³ in cazul cimenturilor de tip II/A-S;

_suf - densitatea aparenta a SUF=2,0 kg/dm³;

_a - densitatea aparenta a agregatelor in kg/dm³ stabilita prin analize de laborator conform STAS 4606-80, sau aproximata, conform tabelului 7.5 (in cazul in care nu se dispune de analize de laborator).

Tabelul 7.5.

Densitatea aparenta a unor tipuri de agregate

_ad - conform document de calitate

P - volumul de aer oclus care se estimeaza egal cu 2% (20 dm³/m³) in cazul betoanelor cu lucrabilitate S2; S3 preparate fara aditivi sau cu aditivi pe baza de N.F.S. si cu 1% (10 dm³/m³) pentru betoanele preparate cu aditivi pe baza de M.F.S.

In cazul folosirii de aditivi antrenori de aer, volumul de aer antrenat se stabileste prin determinari de laborator.

C', A', SUF, Ad - reprezinta dozajele preliminare de ciment, apa, SUF si aditivi.

j) densitatea aparenta a betonului proaspat se calculeaza cu relatia (7.3)

(7.3)

7.16.5. Pentru stabilirea compozitiei de baza a betonului se procedeaza in modul urmator:

Se prepara un amestec initial de 30-40 l beton, intr-un malaxor (betoniera) de laborator, luand in considerare cantitatile de ciment, agregate, SUF, aditivi si apa, evaluate conform pct. 7.16.4. Materialele componente ale betonului calculate, pentru volumul de 30-40 l se introduc in malaxor in ordinea urmatoare:

- agregate in stare uscata;

- cimentul;

- o cantitate de cca. 2/3 din apa de preparare;

- se malaxeaza 30-45;

- se adauga aditivul daca este cazul;

- se continua malaxarea;

- se adauga treptat restul de apa si se continua malaxarea cca. 1 minut, dupa adaugarea ultimei cantitatii de apa;

- se determina tasarea si daca este mai mare decat cea stabilita initial se reface amestecul cu o cantitate de apa de preparare mai redusa. In cazul cand tasarea este mai mica se adauga apa dintr-un cilindru gradat, pana la obtinerea lucrabilitatii prestabilite:

se determina densitatea aparenta;

se recalculeaza dozajul de ciment cu relatia (7.4):

(7.4)

se calculeaza cantitatea de agregate cu relatia (7.5):

(7.5)

7.16.6. Pentru determinarea rezistentelor mecanice si a altor caracteristici ale betonului se calculeaza si se prepara 3 amestecuri a 30-40 l beton, cu urmatoarele compozitii:

- compozitia de baza stabilita conform pct. 7.16.5;

- doua compozitii suplimentare, prima cu dozajul de ciment majorat cu 7%, insa minim 25 kg/m³, cea de-a doua cu dozajul redus cu 7% insa minim 25 kg/m³, pentru betoanele de clasele C16/20 .C45/55;

- cu ± 809%, insa minim 40 kg ciment pentru betoanele de clasele C50/60 . C100/115;

- in situatiile in care la efectuarea calculelor pentru compozitiile suplimentare de beton cu dozaje reduse, rezulta un dozaj mai redus decat dozajul minim prevazut in tabelul 6.13 pentru betoanele de clasele C16/20 .C40/55 si un dozaj mai redus de 400 kg/m³ in cazul betoanelor de clase ≥ 50/60 se renunta la aceste compozitii deoarece nu au aplicabilitate;

- in cazul compozitiilor de beton de inalta rezistenta, cu dozaje majorate, se renunta de asemenea la compozitiile ce depasesc dozajele maxime indicate la pct. 7.13.3. analizand alte posibilitati pentru asigurarea performantelor betoanelor.

7.16.7. Din fiecare din cele trei compozitii de beton preparate se confectioneaza, pentru incercari minim 12 epruvete cubice, confectionarea, pastrarea si incercarea epruvetelor se va efectua conform STAS 1275-88 si inscris in registrul de laborator si vor fi avute in vedere la analiza rezultatelor. Pentru determinarea rezistentelor betonului preparat cu superplastifianti intarite fara tratament termic se recomanda urmatoarele termene de incercare : 18-24 ore; 36 ore; 3; 7 si 28 zile.

La determinarea rezistentelor betoanelor intarite cu tratament termic, in conditiile concrete de productie, epruvetele confectionate vor fi in numar suficient, pentru incercarea a trei epruvete pentru fiecare faza din procesul tehnologic (decofrare, livrare, transferul fortelor) la 28 zile etc.

7.16.8. Se adopta pentru productie compozitia preliminara de beton care la dozajul minim de ciment, asigura exigentele prestabilite pentru lucrabilitate, rezistentele si gradul de impermeabilitate prevazute in proiectele elementelor pentru diferite faze.

Pentru trecerea de la rezultatele incercarilor preliminare la fabricatie valoarea rezistentei la 28 zile si gradul de impermeabilitate trebuie sa fie cel putin egale cu valorile din tabelul 7.6.

Tabelul 7.6.

Caracteristicile necesare betoanelor la incercarile preliminare

Obs. : 1. Proiectarea compozitiilor si introducerea in productie a betoanelor de clasele C50/60 . C100/115 se face cu asistenta tehnica a unui institut sau inginer autorizat cu experienta in domeniu.

2. Gradul de impermeabilitate,pentru elemente monolite si prefabricate din beton de clasele C50/60 .C100/115 se stabileste in mod obligatoriu prin proiectul lucrarilor.

7.16.9. Societatile de constructii si prefabricate cea sigura in productie curenta gradul I, respectiv III de omogenitate scad, respectiv adauga valoarea  din tabelul 7.7 la, sau din valorile indicate in tabelul 7.6.

Tabelul 7.7.

Valori de corectie a rezultatelor in functie de gradul de omogenitate

x) Societatilor ce asigura in productia betoanelor gradul III de omogenitate nu le este permis sa execute elemente prefabricate din beton de clasele C50/60 . C100/115.

7.16.10. In cazuri urgente pentru executia lucrarilor din beton de clasele C16/20 .C45/55 se poate adopta preliminar compozitia betonului pe baza rezistentelor obtinute la varsta de 7 zile prevazute in tabelul 7.6 aplicand urmatoarele procente de rezistenta:

- minim 70% pentru betoane preparate cu cimenturi cu intarire normala;

- minim 80% pentru betoane preparate cu cimenturi cu intarire rapida R.

Compozitia astfel stabilita se va corecta pe baza rezultatelor inregistrate la 28 zile.

7.16.11. In situatiile in care prin proiectele de elemente prefabricate nu sunt prevazute rezistentele pe faze tehnologice la incercarile preliminare vor fi avute in vedere rezistentele indicate in tabelul 7.1.

7.16.12. Pe parcursul productiei de beton se va face corectia compozitiilor pe baza incercarilor efectuate curent, determinarea umiditatii, granulozitatii, sorturilor si amestecurilor de agregate, pentru a se respecta parametrii compozitiei adoptate in productie.

7.16.13. Incercarea si interpretarea rezultatelor obtinute in productia curenta pentru fiecare clasa de beton se va face conform anexelor 7.1; 7.2; 7.3 si 9.2.

In functie de rezultatelor obtinute la prelucrarea rezultatelor, compozitiilor de beton stabilite prin incercarile preliminare, se mentin sau se modifica corespunzator conditiilor de productie si exigentelor pentru asigurarea calitatii si conformitatii elementelor si structurilor realizate.

8.Tipare (cofraje) pentru realizarea elementelor prefabricate

8.1. Tipare pentru realizarea elementelor prefabricate din beton si beton armat

8.1.1. Elementele prefabricate se executa in tipare metalice, de beton, lemn sau produse din lemn, materiale plastice armate etc. alegerea materialului de executie a tiparelor se face pe considerente tehnico - economice.

tiparele se realizeaza din elemente componente a caror clasa de precizie trebuie sa fie superioara cu o clasa de precizie a elementelor prefabricate carora le sunt destinate.

8.1.2. Tiparele metalice trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute de STAS 7721-90. Tiparele de lemn sau alte materiale vor fi astfel proiectate si executate incat sa realizeze abateri dimensionale echivalente cu maxim 1/2 din abaterile dimensionale ale elementelor prefabricate prevazute in proiectul de elemente conform STAS 6657/1-89.

8.1.3. Partile de tipar, destinate realizarii suprafetelor ce corespund imbinarilor umede, se recomanda a fi alcatuite astfel incat sa asigure obtinerea de suprafete rugoase pentru realizarea unei bune aderente cu betonul de monolitizat. In acest scop se pot utiliza tabla expandata sau striata, covor de cauciuc profilat, alte materiale sau procedee ce asigura efecte similare.

8.1.4. Partile de tipar destinate suprafetelor de beton aparent sau decorativ, trebuie sa aiba dupa caz gradul de prelucrare corespunzator si profilatia adecvata cerintelor proiectului de arhitectura.

8.1.5. Tiparele si piesele de fixare sau prindere ale acestora vor fi suficient de rigide, pentru a nu suferi deformatii la manipulare, montare si remontare a unor parti, datorita vibrarii si presiunii betonului etc. care sa conduca la realizarea de elemente cu abateri dimensionale mai mari decat tolerante admise.

Tiparele la care decofrarea se face prin smulgere, vor fi astfel ancorate incat sa reziste la o forta de smulgere egala cel putin cu de 2,5 ori masa elementului care se realizeaza.

8.1.6. Inainte de utilizare se va face verificarea incadrarii tiparelor in tolerantele de forma si dimensiuni.

In cursul utilizarii tiparelor se va face verificarea incadrarii fiecarui tipar in tolerantele de forma si dimensiuni astfel:

- tiparele cu parti demontabile vor fi verificate inainte de fiecare utilizare;

- tiparele fara parti demontabile vor fi verificate periodic, insa astfel incat sa se asigure certitudinea obtinerii de elemente corespunzatoare.

Verificarea tiparelor se face de regula cu ajutorul sabloanelor.

8.1.7. Inaintea fiecarei utilizari, suprafetele tiparelor ce vin in contact cu betonul vor fi bine curatate cu mijloace adecvate si unse cu agenti decofrati, care trebuie sa indeplineasca cerintele STAS 11382-84, sau ale agrementelor tehnice romanesti aflate in valabilitate si conditiile de la pct. 8.2.2.

8.2. Tipare (cofraje) pentru realizarea elementelor prefabricate din beton precomprimat

8.2.1. Tiparele (cofrajele) utilizate la realizarea elementelor prefabricate din beton precomprimat se vor executa numai pe baza desenelor de executie intocmite de unitati de proiectare in conformitate cu prevederile STAS 7721-90, precum si a celor de la pct. 8.1 din prezentul cod de practica si trebuie sa:

- fie suficient de rigide pentru a rezista la orice actiune ce poate aparea in timpul procesului de executie;

- sa ramana stabile pana cand betonul atinge o rezistenta suficienta pentru a suporta eforturile la care va fi supus la decofrare;

- asigure satisfacerea tolerantelor admise pentru element.

Abaterile admise la confectionarea tiparelor (cofrajelor) vor fi precizate in proiect sau se vor stabili de executant pe baza clasei de precizie indicata in proiect.

In afara cerintelor de la pct. 8.1 din codul de practica, tiparele (cofrajele) trebuie sa indeplineasca si urmatoarele conditii specifice lucrarilor din beton precomprimat:

- sa permita montarea si demontarea dispozitivelor de deflectare a armaturilor preintinse;

- sa permita fixarea sigura si in conformitate cu proiectul, a pieselor inglobate din zonele de capat (placi de repartitie, trompete de racordare, teci) iar piesele de asamblare temporara, care traverseaza betonul, sa poata fi eliminate fara dificultate;

- sa permita o compactare corespunzatoare in zonele de ancorare a armaturilor pretensionate;

- sa permita scurtarea elastica la precomprimare si intrarea in lucru a greutatii proprii;

- sa asigure posibilitatea de deplasare si pozitii de lucru corespunzatoare pentru personalul care executa turnarea si compactarea betonului, evitandu-se circulatia pe armaturile pretensionate.

8.2.2. In cazul tiparelor pentru elemente din beton precomprimat care trebuie sa asigure etanseitatea la apa sau gaze se va evita trecerea prin beton a pieselor de legatura ale tiparelor. Daca acest lucru nu este posibil, se vor adopta solutii verificate prin experimentari concludente in ceea ce priveste posibilitatea de etanseitate a zonelor traversate de legaturile utilizate.

Utilizarea materialelor chimice de etansare din import se va face pe baza de agremente tehnice.

Finisarea suprafetelor fiecarei parti de cofraj trebuie realizata in conformitate cu prevederile din proiect.

Agentii de decofrare nu trebuie sa deterioreze betonul, armatura sau cofrajul.

Agentii de decofrare nu trebuie sa afecteze calitatea betonului, culoarea acestuia sau protectiile e urmeaza a fi aplicate ulterior.

Agentii de decofrare se vor aplica in conformitate cu specificatiile fabricantului.

8.2.3. Tiparele nu trebuie demontate decat la atingerea valorilor stabilite ale rezistentei betonului pentru:

- evitarea deteriorarii suprafetelor si a muchiilor dupa decofrare;

- preluarea eforturilor din elementele de beton;

- evitarea deformarilor datorate comportarii elastice si plastice (curgerii lente) a betonului, care depasesc tolerantele specificate.

Decofrarea trebuie realizata in asa fel incat structura sa nu fie supusa unor actiuni cum ar fi : loviri, suprasarcini sau alte deteriorari.

In cazul in care tiparul face parte din sistemul de tratare a betonului, demontarea se va face luand in considerare conditiile de baza descrise in capitolul 14.

9. Prepararea si transportul betoanelor in unitatile de prefabricate

9.1. Centrala (statia) de betoane

9.1.1. Prepararea betonului in unitatile de prefabricate se va face in centrale (statii) de beton atestate, conform reglementarilor in vigoare de personal instruit si atestat pentru controlul si executia procesului de preparare, livrare, transport beton.

9.1.2. Prin centrala (statia) de betoane se intelege orice subunitate care produce si livreaza beton, dorata cu una sau mai multe instalatii de preparat beton. instalatii de dozare, alte dotari necesare unei bune functionari si laborator (vezi pct. 9.2.3) pentru asigurarea si certificarea calitatii betonului.

9.1.3. Centralele de beton ale unitatilor de prefabricate, se diferentiaza prin activitatea pe care o desfasoara, astfel:

- centrale ce produc betoane numai pentru nevoile proprii ale unitatii, a caror activitate se va desfasura pe baza prevederilor prezentului cod;

- centrale care produc si livreaza beton si pentru santiere, alte unitati de constructii si prefabricate, a caror activitate se desfasoara pe baza prevederilor codului NE 012-99.

9.2. Personal, instalatii, laborator

9.2.1. Personalul din activitatea de productie, livrare si transport a betonului va avea cunostintele necesare, va fi verificat periodic si atestat conform anexei 9.1.

Personalul ce asigura deservirea centralei va fi dimensionat in raport cu volumul de productie si prevederile sistemului de asigurare a calitatii.

9.2.2. Toate instalatiile (utilajele) pentru depozitarea, sortarea, transportul materialelor, dozarea, compactarea, amestecarea, transportul, turnarea si tratarea betonului trebuie sa fie in stare buna de functionare si sa asigure performantele betonului si elementelor prefabricate prin buna lor functionare.

9.2.3. Pentru asigurarea nivelului de calitate corespunzator cerintelor, unitatile de prefabricate trebuie sa posede laborator propriu autorizat, sau sa colaboreze cu un laborator autorizat echipat cu aparatura si instalatiile necesare efectuarii determinarilor specifice asupra materialelor componente si betonului proaspat si intarit necesar asigurarii controlului si calitatii betonului.

In situatiile in care unitatea apeleaza la un laborator extern acesteia, in contractul de prestari servicii se vor prevedea explicit lucrarile ce se executa si periodicitatea acestora.

9.2.4. Atestarea centralei de beton se va face in conformitate cu reglementarile in vigoare. Pentru obtinerea atestarii, centrala de betoane trebuie sa fie cuprinsa in sistemul unitatii de asigurare a calitatii, care trebuie sa fie implementat, sa functioneze si sa asigure calitatea betoanelor produse si livrate, la nivelul prevederilor din prezentul cod, alte reglementari tehnice in valabilitate, comenzi si contracte. Astfel unitatea trebuie sa dispuna de:

a) documente privind sistemul de asigurare a calitatii (ex. manual de calitate, proceduri generale si operationale regulament de functionare, plan calitate, fise posturi etc.;

b) depozitele de agregate, betonate si compartimentate pe sorturi de agregate folosite si buncare (depozite) pe sorturi centrala;

c) silozuri de ciment marcate, pentru depozitarea a 2 tipuri de cimenturi simultan avand capacitatea necesara asigurarii functionarii centralei de minim 3 zile. In cazul in care se foloseste si ciment de saci, dotarile vor fi corespunzatoare conform cap.4 din prezentul cod;

d) silozuri de depozitare a adaosurilor minerale folosite in productie, marcate vizibil cu tipul adaosului;

e) instalatii de transport in centrala a materialelor componente si dozatoare care sa asigure dozarea materialelor prevazuta in prezentul cod;

f) utilaje de preparare a betonului in buna stare de functionare;

g) instalatii de preparare, rezervoare si dozatoare de aditivi, pentru cel putin una din instalatiile centralei;

h) instalatii pentru spalarea utilajelor de preparare si transport beton;

i) instalatii adecvate pentru incalzirea apei si agregatelor in conditii de functionare pe timp friguros;

j) personal de deservire conform prevederilor anexei 9.1;

k) nomenclator al claselor (tipurilor) de beton ce produce fiecare instalatie si inregistrari referitoare la calitate;

l) laborator autorizat cu spatii si aparatura pentru analize materii prime, confectionare, conservare si incercare epruvete beton, incadrat cu personal tehnic (atestat) si muncitori corespunzatori sau dovada colaborarii pe baza de contract cu un laborator autorizat exterior unitatii;

m) nomenclatorul si frecventa analizelor si incercarilor ce executa laboratorul;

n) laboratorul trebuie sa fie autorizat de organele competente de autorizare;

9.2.5. In situatia constatarii unor deficiente in activitatea centralei de beton, de catre organismele de control abilitate sau a compartimentelor de asigurare a calitatii din unitate se pot adopta urmatoarele masuri in ce priveste activitatea centralei de beton.

a) continuarea functionarii centralei daca deficientele sunt remediate rapid si sunt asigurate conditiile, pentru obtinerea calitatii betoanelor preparate;

b) limitarea productiei de beton calitativ sau cantitativ, in functie de asigurarea calitatii si cerintelor din executie cand se constata una din deficientele urmatoare:

- deteriorarea compartimentarilor depozitului de agregate si amestecarea sorturilor;

- deteriorarea platformei de depozitare a agregatelor sau a pantei si rigolelor de evacuare a apelor;

- prezenta in depozit a unor sorturi cu continut de impuritati peste limitele admise sau cu granulozitate necorespunzatoare (treceri sau rest mai mari de 10% in afara limitelor sortului);

- lipsa tipului de ciment corespunzator clasei betonului si prevederilor din proiectele de elemente;

- nerespectarea instructiunilor de intretinere a utilajelor;

- alte deficiente ce pot afecta negativ calitatea betonului.

c) oprirea functionarii centralei pe baza uneia din urmatoarele constatari:

- dereglari ale utilajelor de dozare a componentilor prezentand abateri mai mari decat limitele din prezentul Cod pct. 9.3.3.;

- analiza rezultatelor incercarilor efectuate arata ca in cazul betoanelor de clasa ≥ C16/20 s-a inregistrat gradul III de omogenitate la un volum mai mare de 10% din probele prelevate, pentru o clasa de beton produsa;

- stabilirea gradului de omogenitate a betonului se face conform Anexei 9.2.

d) suspendarea atestarii centralei se face dupa cum urmeaza:

- la analiza rezultatelor incercarilor efectuate pe probele de beton prelevate se constata pentru a doua oara ca la un volum >10% din totalul cantitatii de produse nu s-a realizat clasa betonului;

- nu s-au respectat dispozitiile de oprirea functionarii centralei.

9.2.6. In vederea rezolvarii neconformitatilor constatate cu ocazia auditului intern sau a inspectiilor organismelor abilitate, unitatea de prefabricate va lua masuri preventive sau corective dupa caz. Aducerea la indeplinire a masurilor corective se va comunica in termen de 24 ore organului constatator pentru a decide.

9.3. Prepararea betonului si dozarea materialelor componente

9.3.1. Compozitia betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate se stabileste conform prevederilor prezentului Cod folosind materialele aprovizionate pentru asigurarea productiei.

9.3.2. Volumul unei sarje de beton se limiteaza in scopul asigurarii calitatii si omogenitatii acestuia la urmatoarele proportii din capacitatea nominala a utilajelor de preparare:

- maximum 80% la prepararea betoanelor de clasele C16/20 . C45/55 in malaxoare cu amestec fortat;

- maximum 70% la prepararea betoanelor de clasele C16/20 . C45/55 in betoniere cu amestec prin cadere libera;

- maximum 70% la prepararea betoanelor de clasele C50/60 . C100/115 in malaxoare cu amestec fortat (nu este permisa prepararea betoanelor de clasele C50/60 . C100/115 in betoniere cu amestec prin cadere libera);

- compozitia fiecarei clase de beton produsa si necesarul de materiale pentru fiecare sarja (amestec) se afiseaza la loc vizibil in centrala de beton.

9.3.3. Dozarea materialelor componente ale betonului se face gravimetric admitandu-se urmatoarele abateri:

- ± 3% pentru agregate si adaosuri minerale;

- ± 2% pentru ciment si apa;

- ± 5% pentru aditivi.

9.3.4. Verificarea mijloacelor de dozare se face cel putin o data pe saptamana (la interval de max. 50 ore functionare efectiva) folosindu-se greutati verificate metrologic sau alte procedee operativ disponibile. In situatia in care se constata la verificari, depasirea a 1 din abaterile maxime prevazute la pct. 9.3.3. se va proceda dupa cum urmeaza:

- defectiunea s-a constatat la dozatoarele de agregate, ciment si adaosuri minerale, se sisteaza prepararea betonului pana la remedierea defectiunii;

- defectiunea s-a constatat la dozatoarele de apa si aditivi in solutie, se admite functionarea centralei in continuare timp de max. 3 zile perioada in care dozarea se face cu recipienti gradati si se vor remedia defectiunile constatate.

Cel putin o data pe an se va face verificarea metrologica a mijloacelor de dozare si ori de cute ori apare necesar.

9.3.5. Ordinea de introducere a materialelor componente in malaxor (betoniera) va incepe cu agregatul cu granula maxima, sau se va face conform fisei tehnice a utilajului.

9.3.6. Durata de amestecare a betoanelor se diferentiaza in functie de compozitie, clasa acestora si tipul utilajului de preparare, dupa cum urmeaza:

- minimum 1 minut, dupa introducerea ultimului component in malaxor pentru betoanele de clasele C16/20 . C45/55 preparate fara aditivi si adaosuri minerale;

- minim 1+1/2 minute, dupa introducerea ultimului component in betoniera, pentru betoanele de clasele C16/20 . C45/55, preparate cu aditivi;

- minim 2, respectiv 2+1/2 minute dupa introducerea ultimului componente in malaxor (betoniera) in betoanelor de clasele C16/20 . C45/55 ce au in compozitie adaosuri minerale si aditivi;

- minim 3 minute, dupa introducerea in malaxor a ultimului component in cazul betoanelor de clasele C50/60 . C100/115 care au in compozitie aditivi si adaosuri minerale active pentru unele clase.

9.4. Transportul betonului de la centrala de beton in unitatile de prefabricate

9.4.1. Transportul betonului de la centrala pe liniile tehnologice se face in functie de distanta de transport, lucrabilitatea betonului si dotarea tehnica:

- cu benzi transportoare pentru betoanele de clasele S1, S2;

- buncare etanse care pot fi autopropulsate, instalate pe remorcile tractoarelor, pe electrocare, purtate de poduri rulante, diverse tipuri de macarale etc.;

- autoagitatoare.

9.4.2. Mijloacele de transport trebuie sa fie in buna stare, iar transportul betonului trebuie efectuat in minim de timp evitandu-se drumurile denivelate. Pe timpul transportului betonului in afara halelor de fabricatie, buncarele cu beton vor fi acoperite cu mijloace adecvate pentru a se evita modificarea caracteristicilor betonului proaspat.

9.5. Verificarea si intretinerea utilajelor de preparare si pentru transportul betonului

9.5.1. Ori de cate ori intervalul de timp necesar pentru prepararea urmatoarelor sarje de beton precum si de incarcare - descarcare a mijloacelor de transport beton proaspat depaseste timpul de:

- 1 ora la temperaturi ale mediului <25⁰C;

- 1 ora la temperaturi ale mediului >25⁰C.

Utilajele folosite la prepararea si transportul betonului, vor fi bine curatate si spalate cu apa. In acelasi mod se procedeaza la terminarea fiecarui schimb de lucru.

9.5.2. Verificarea starii tehnice a utilajelor pentru prepararea si transportul betonului proaspat se face la inceperea fiecarui schimb de lucru, de catre personalul ce le deserveste si ori de cate ori este nevoie (in functie de starea fizica a fiecarui utilaj) insa cel putin odata pe saptamana, de personalul de intretinere si tehnic al unitatii.

9.5.3. sarcinile si calificarea personalului ce deservesc centrale de beton sunt prezentate in anexa 9.1 la prezentul Cod.

10. Fasonarea si montarea armaturilor in elementele prefabricate

10.1. Armaturi pentru beton armat

10.1.1. Fasonarea barelor, confectionarea si montarea carcaselor de armatura se va face in stricta conformitate cu prevederile proiectului.

10.1.2. Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor executantul va analiza prevederile proiectului, tinand seama de posibilitatile practice de montare si fixare a barelor, precum si de aspectele tehnologice de betonare si compactare. Daca se considera necesar se va solicita reexaminarea de catre proiectant a dispozitiilor de armare prevazute in proiect.

10.1.3. Armatura trebuie taiata, indoita, manipulata astfel incat sa se evite:

- deteriorarea mecanica (de ex. crestaturi, loviri);

- ruperi ale sudurilor in carcase si plase sudate;

- contactul cu substante care pot afecta proprietatile de aderenta sau pot produce procese de coroziune.

10.1.4. Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte. In acest scop se vor indeparta:

- eventuale impuritati de pe suprafata barelor;

- indepartarea ruginii, in special in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin sudura.

Dupa indepartarea ruginii, reducerea sectiunilor barelor nu trebuie sa depaseasca abaterile prevazute in standardele de produs.

Otelul - beton livrat in colaci sau barele indoite trebuie sa fie indreptate inainte de a se proceda la taiere si fasonare fara a se deteriora profilul (la intinderea cu troliul alungirea maxima nu va depasi 1 mm/m).

10.1.5. Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate, in asa fel incat sa se evite confundarea lor si sa se asigure pastrarea formei si curateniei lor pana in momentul montarii.

10.1.6. Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturii sub -10⁰C. barele cu profil periodic cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.

Recomandari privind fasonarea, montarea si legarea armaturilor sunt prezentate in ANEXA II.1 a NE 012-99 Partea A.

10.1.7. Abaterile limita la fasonarea si montarea armaturilor sunt indicate in STAS 6657/1-89. daca prin proiect se indica abateri mai mici se respecta acestea.

10.1.8. Innadirea armaturilor se face conform prevederilor proiectului si prevederilor STAS 10107/0-90. De regula, innadirea armaturilor se realizeaza prin suprapunere fara sudura sau prin sudura functie de diametrul/tipul barelor; felul solicitarii, zonele elementului (de ex. zone plastice potentiale ale elementelor participante la structuri antiseismice).

10.1.8.1. Procedeele de innadire pot fi realizate prin:

- suprapunere;

- sudura.

Innadirea armaturilor prin suprapunere trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 (pct. 6.3).

Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obisnuita (sudura electrica prin puncte, sudate electrica cap la cap prin topire intermediara, sudare manuala cu arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuala cap la cap cu arc electric - sudare in cochilie, sudare in semimanson de cupru - sudare in mediu de bioxid de carbon) conform reglementarilor tehnice specifice referitoare la sudarea armaturilor din otel - beton (C28 - 1983 si C 150 - 1984), in care sunt indicate si lungimile minime neecsare ale cordonului de sudura si conditiile de executie.

Este obligatoriu calificarea autorizata a sudorilor.

10.1.8.2. Nu se permite folosirea sudurii la innadirile armaturilor din oteluri ale caror calitati au fost imbunatatite pe cale mecanica (sarma trasa). Aceasta interdictie nu se refera si la sudurile prin puncte de la nodurile plaselor sudate executate industrial.

10.1.8.3. La stabilirea distantelor intre barele armaturii longitudinale trebuie sa se tina seama de spatiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii etc. functie de sistemul de innadire utilizat.

10.1.8.4. In innadirile prin bucle, raza de curbura interioara a bulelor trebuie sa respecte prevederile STAS 10107/0-90.

10.1.9. In cazul in care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevazute in proiect, se pateu proceda la inlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.

Inlocuirea se va inscrie in planurile de executie care se depun la Cartea constructiei.

Distantele minime, respectiv maxime, rezultate intre bare precum si diametrele minime adoptate trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 10107/0-1990 sau din alte reglementari specifice.

10.2. Pregatirea si confectionarea armaturilor pretensionate

10.2.1. Pregatirea pentru confectionarea armaturii pretensionate

10.2.1.1. In cadrul lucrarilor pregatitoare sunt incluse urmatoarele operatii:

a) verificarea existentei certificatului de calitate al lotului de otel din care urmeaza a se executa armatura. In toate cazurile de incertitudine asupra aprecierii starii de coroziune si a consecintelor acesteia, se va cere avizul unui institut de specialitate;

b) suprafata otelului se va curata de impuritati, de startul de rugina superficiala neaderenta si se va degresa (unde este cazul), pentru a se asigura o buna ancorare in blocaje, beton sau mortarul de injectare;

c) armaturile care urmeaza sa fie tensionate simultan vor proveni, in limita posibilitatilor dintr-un acelasi lot;

d) portiunile de armatura care au suferit o indoire locala, ramanand deformate, nu se vor utiliza, fiind interzisa operatia de indreptare.

10.2.1.2. Portiunile de armatura pretensionata (sarme, toroane) care au fost ciupite de arcul electric ala paratului de sudura se vor indeparta.

10.2.1.3. Barele de otel superior care in timpul transportului sau al depozitarii au suferit o usoara deformare (sub 5 cm/m) se vor indrepta mecanic, la temperatura mediului ambiant, dar cel putin +10⁰C. Se va evita rebobinarea sarmelor si toroanelor, in diverse scopuri tehnologice, la diametre de rulare mai mici decat cele de livrare.

10.2.1.4. Pentru cazul in care controlul efortului de pretensionare se face si prin alungirea armaturii, este necesara cunoasterea valorii modulului de elasticitate al armaturii.

10.2.1.5. Pentru armaturi pretensionate individual, modulul de elasticitate se va determina de catre un laborator de specialitate, in conformitate cu prevederile din STAS 6605-710.

10.2.1.6. Se vor asigura dispozitivele de derulare si debitare care corespund tipului de armatura ce urmeaza a se confectiona, in ceea ce priveste precizia la lungime si la inclinarea sectiunilor de taiere (mai exigente, de exemplu, in cazul armaturilor la care se realizeaza bulbi la capete).

10.2.2. Confectionarea si pozitionarea armaturii preintinse

10.2.2.1. Modul de confectionare si pozitionare a armaturii preintinse precum si a celorlalte armaturi si piese inglobate, dupa caz, va face, de regula, obiectul proiectului tehnologic al elementului din beton precomprimat.

10.2.2.2. Taierea la lungime se va face astfel incat sa nu se produca deformari ale sectiunii de taiere care sa impiedice introducerea armaturii prin ecranele de distantare, in blocajele de inventar ale instalatiilor de pretensionare sau late operatii tehnologice. La debitare se recomanda sa se elimine zonele de toron in care s-a innadit una din sarmele componente, daca aceste zone pot fi identificate.

10.2.2.3. Se va evita murdarirea armaturilor prin contactul cu portiunile unse ale peretilor tiparelor sau ale platformelor de turnare.

10.2.2.4. Abaterile la pozitionarea in sectiunea elementului a armaturilor pretensionate, nu vor depasi 3 mm fata de pozitia din proiect, daca nu se specifica astfel in proiectul/specificatia tehnica de produs.

10.2.2.5. Pentru asezarea si pastrarea armaturilor preintinse in pozitia din proiect, se vor utiliza ecrane metalice de distantare. In tehnologia de stend unele din aceste ecrane sunt fixe si altele deplasabile. Diametrul gaurilor din ecrane va fi mai mare decat diametrul armaturii preintinse cu 1 . 2 mm in cazul sarmelor si cu 2 . 3 mm in cazul toroanelor, daca nu se specifica astfel.

Dispozitivele de blocare la caperele stendului, respectiv ale tiparelor metalice, se vor plasa astfel incat devierea maxima a armaturii de la ultimul distantier sa nu depaseasca panta de 1/10.

10.2.2.6. Pentru a permite aranjarea in pozitie a armaturilor nepretensionate se admite pretensionarea in doua etape. Forta de pretensionare din prima etapa se va stabili in functie de tehnologia de executie adoptata, dar nu va depasi 40% din forta de control prescrisa. Armaturile nepretensionate se vor monta si pozitiona (fara a fi legate de armaturile pretensionate), iar dupa efectuarea acestor operatii se poate trece la pretensionarea definitiva pentru realizarea fortei de control.

10.2.2.7. Nu se admit sisteme de pozitionare a armaturilor pretensionate sau nepretensionate la care piesele metalice ajung la fata betonului.

10.2.2.8. Dispozitivele utilizate la ancorarea armaturilor pretensionate vor fi cele specificate in documentatia procedeului de precomprimare.

10.2.3. Confectionarea armaturii postintinse

10.2.3.1. La taierea sarmelor , toroanelor sau barelor, in vederea confectionarii armaturii postintinse, se vor utiliza scule si dispozitive care nu deformeaza extremitatile acestora, pentru a nu produce deteriorarea tecilor la introducerea armaturii in canale, precum si pentru a permite efectuarea corecta a unor operatiuni ulterioare.

10.2.3.2. Se vor lua precautiile necesare pentru ca otelul sa nu fie murdarit cu pamant, materii grase s.a, sa nu fie indoit sau zgariat in timpul operatiilor de taiere si confectionare.

10.2.3.3. Masurile minime care trebuie avute in vedere la confectionare si pozitionare, pentru a se evita degradarea protectiilor definitive ale armaturilor, vor fi indicate de producatorul armaturilor sau de proiectant prin caietul de sarcini, executantul urmand a le adapta si completa in functie de tehnologiile de lucru utilizate.

10.2.3.4. Fasciculele utilizate la elementele post - tensionate, pot fi realizate anterior sau pot fi realizate prin impingerea directa, in canale, a armaturii derulata progresiv din colac si taierea succesiva la lungime (daca procedeul aplicat permite aceasta operatie).

Dotarea atelierelor va depinde de capacitatea medie de productie, precum si de tipul fasciculelor ce urmeaza a se realiza.

Fasciculele si toroanele individuale executate in ateliere centrale vor fi insotite, la livrare, de un certificat de calitate care va contine, in mod obligatoriu, numarul certificatului de calitate al sarmelor din care au fost confectionate fasciculele, respectiv al toronului.

Toate datele (conditii, criterii de performanta) privind confectionarea armaturilor postintinse trebuie prevazute in proiect (caiet de sarcini) pe baza datelor din agrementele tehnice/specificatiilor tehnici (standardelor de firma) ale procedeului de precomprimare utilizat.

Pentru procedeele INCERC se vor respecta conditiile din NE 012-99, Partea B, cap.3 si tabelul anexa 4.

10.2.4. Prevederile privind realizarea canalelor pentru armaturi postintinse sunt cele cuprinse in documentatia procedeului de precomprimare, proiectului de executie si NE 012-99, Partea B.

10.2.5. Montarea armaturilor postintinse se face inainte sau dupa betonare in functie de procedeul de precomprimare, tipul tecilor etc., conform prevederilor proiectului. Protejarea suplimentara a tecilor si utilizarea unor procedee de sporire a rigiditatii acestora (de ex. pentru lucrul pe timp friguros sau cu umiditate ridicata) vor fi precizate prin agrement.

Introducerea ulterioara a fascicolelor se poate face prin impingere sau prin tragere.

Capatul de avans al fascicolului va fi prevazut cu o piesa de forma conica ancorata de sarmele fascicolului.

Varianta de montare a fascicolelor prin impingerea in canal, in mod succesiv, a elementelor componente derulate direct din colac, se va aplica in cazul toroanelor, capatul de avans protejandu-se cu o piesa conica. Acest procedeu impune ca toronul sa fi derulat de la interiorul colacului.

Inainte de inchiderea cofrajului este necesar sa se verifice starea si pozitia tecilor, acesta constituind un punct de stationare pentru care se va incheia un proces - verbal pentru lucrari ascunse, in ceea ce priveste:

a) incadrarea in abateri a traseului realizat fata de prevederile proiectului;

b) deformatiile parazitare (serpuirea) in plan orizontal sau vertical, intre punctele de sustinere, aceste deformatii putand introduce frecari suplimentare de care nu s-a tinut seama la proiectare;

c) deteriorari (strapungeri, crapaturi, desirari) nereparate ale tecii;

d) puncte insuficient etansate la imbinari intre teci;

e) montarea racordurilor pentru injectare si pentru aerisire.

In cazul in care se constata neconformitati, se vor face remedierile necesare .

In perioada dintre montarea armaturii in canele si pana la inceperea operatiilor de pretensionare si injectare, in scopul prevenirii patrunderii apei in canele si a coroziunii, este obligatoriu sa se protejeze extremitatile aparente ale fascicolului (cu carton bitumat, teci din materiale plastic s.a) si sa se etanseze zona de iesire a fascicolului din canal.

10.2.6. Ancoraje, blocaje

Ancorajele si sistemele de blocare pentru precomprimare sunt de regula considerate ca parte componenta a procedeului de precomprimare, impreuna cu armatura pretensionata utilizata (a fost elaborata si urmeaza a fi publicata Specificatia tehnica privind cerinte si criteriile de performanta pentru procedeele de precomprimare).

Ancorajele pentru armaturi postintinse si blocajele pentru armaturi preintinse vor avea capacitatea de rezistenta cel putin egala cu forta caracteristica de rupere a armaturii pretensionate, fara deformatii semnificative ale pieselor componente.

Ancorarea armaturilor preintinse se va realiza cu blocaje omologate sau avand agrement tehnici, corespunzatoare diverselor tipuri de armaturi.

In cazul utilizarii toroanelor individuale ca armaturi postintinse se vor folosi ancoraje (blocaje) fara sensibilitate la coroziune.

Pentru unele tehnologii specifice anumitor elemente (tuburi, traverse, stalpi s.a.) se pot folosi procedee de ancorare speciale, omologate odata cu instalatia tehnologica respectiva sau separat prin agrement tehnic.

Pentru armaturi preintinse se va verifica siguranta ancorarii si sub efectul vibrarii pentru compactarea betonului.

Partile componente ale ancorajelor si blocajelor vor fi manipulate si pastrate in conditii care sa evite deteriorarea sau coroziunea.

Pe baza unor verificari periodice se vor indeparta blocajele care nu mai corespund in ceea ce priveste siguranta ancorarii armaturilor preintinse si incadrarea in valorile limita ale lunecarilor la blocare.

11. Pretensionarea armaturilor in elementele prefabricate

11.1. Lucrarile din beton precomprimat se vor executa numai pe baza de proiect elaborat de catre o unitate de proiectare specializata si verificat de catre specialisti verificatori de proiecte atestati.

Procedeele de precomprimare utilizate vor respecta conditiile prevazute in Specificatia tehnica privind cerinte si criterii de performanta pentru procedee de precomprimare.

Procedeele INCERC de precomprimare, utilajele si dispozitivele de pretensionare sunt cuprinse in anexele 4,5,6,7,8,9 si 10 si 13 din NE 012-99 Partea B.

Lucrarile de precomprimare (pretensionare, injectare) vor fi executate numai de echipe avand cel putin un membru cu atestarea profesionala de specialitate, eliberata de INCERC sau PROCEMA SA si aflata in termenul de valabilitate.

11.2.La pretensionarea elementelor prefabricate se utilizeaza:

- armaturi preintinse la utilizarea elementelor pe stend sau in tipare;

- armaturi postintinse la realizarea elementelor:

tronsonate

preturnate

cu precomprimare in etape.

11.3. Tensionarea se face dupa un program de tensionare intocmit si aprobat in prealabil.

Dispozitivele de pretensionare vor corespunde sistemului de pretensionare aplicat, in concordanta cu documentele aprobate. Utilizarea instalatiilor se va face in conformitate cu indicatiile producatorului sistemului si cu regulile tehnologice de executie ale elementului din beton precomprimat. Instalatiile importate vor fi atestate tehnic conform HGR nr. 1046/1996, garantate de furnizor si verificate, pana la capacitatea lor maxima, de cel care le utilizeaza.

In timpul tensionarii, trebuie luate si consemnate in scris, de catre factorul responsabil, masuri speciale de siguranta.

11.4. Pretensionarea armaturilor se va face de regula la temperaturi de minimum +5⁰C. La armaturile preintinse limita poate fi redusa la 0⁰C. In perioadele reci, etapa pretensionare va fi corelata cu asigurarea conditiilor necesare de temperatura pentru realizarea operatiilor urmatoare, in special protectia prin injectare. In cazul elementelor executate pe stend, diferenta de temperatura a mediului ambiant, intre tensionare si betonare nu va depasi 15⁰C.

11.5. Datele rezultate in urma verificarilor instalatiilor de pretensionare si rezultatele determinarilor pe armaturi, rezultatele masuratorilor privind alunecarea armaturii in blocaje/ancoraje si a efortului in armatura pretensionata precum si programul de pretensionare se vor anexa la dosarul lucrarilor.

Fisele de pretensionare reprezinta unicul act valabil pentru stabilirea calitatii operatiilor de pretensionare. Ele se completeaza direct, in timpul efectuarii lucrarilor de pretensionare.

11.6. Cerintele referitoare la manometrele utilizate la precomprimare sunt cele din NE 012-99, Partea B, pct. 11.3.

11.7. La instalatiile la care pretensionarea armaturilor se face in grup se vor prevedea masuri pentru a se asigura uniformitatea eforturilor din armaturi (de ex. cilindri de compensare tip INCERC, prese policilindrice, intinderea prealabila a fiecarei armaturi la un efort de cel putin 0,1 din valoarea efortului de control s.a.).

11.8. Blocarea armaturilor pretensionate se va face in blocaje specifice instalatiei de pretensionare utilizate si care corespund prevederilor referitoare la ancoraje si blocaje.

11.9. In afara verificarilor efectuate la receptia acesteia, instalatia de pretensionare se va verifica periodic, cel putin trimestrial, stabilindu-se corespondenta intre indicatiile aparatului de masurare al instalatiei si forta realizata. Verificarea se ca face, de asemenea, dupa fiecare inlocuire a vreunei parti componente a instalatiei, precum si in toate cazurile in care se constata unele anomalii (alungiri diferite de cele calculate, zgarieturi accentuate pe suprafata pistonului, presiuni mari la deplasarea in gol a pistonului s.a.).

Controlul se poate face si printr-un organism/persoana independent (a) atestat.

Aparatele de verificare se recomanda a avea clasa de precizie egala cu sau sub 1.

La inceputul fiecarui schimb de lucru se va face o verificare a functionarii instalatiei.

11.10. Programul de pretensionare, ce face parte din fisa tehnologica, va cuprinde date privind:

- identificarea (tipul de element, data de intocmire a programului);

- tehnologia folosita (tipar portant, stend);

- tipul si caracteristicile instalatiei de pretensionare;

- tipul armaturii pretensionate;

- forta de pretensionare stabilita prin proiect;

- pierderile de tensiune determinate in conformitate cu indicatiile din acest capitol;

- forta de pretensionare ce urmeaza a se realiza, tinand seama de pierderile de tensiune masurate;

- valorile de control la diverse intervale de timp (dupa pretensionare sau inaintea transferului) stabilite de comun acord de catre proiectant si executant, necesare pentru verificarile prevazute in continuare, precum si limitele posibile de variatie, tinand seama si de efectul relaxarii efortului din armatura pretensionata; abaterile admise, la eforul de pretensionare realizat cu prese hidraulice, sunt de ± 3% pentru media eforturilor din toate armaturile si de ± 5% pentru o armatura luata separat.

11.11. Pentru verificarea pierderilor de tensiune necesare intocmirii programului de pretensionare se va tine seama de prevederile proiectului si regulile tehnologice de fabricatie.

La determinarea pierderilor respective (pana in faza de transfer) se recomanda a se solicita concursul unui institut sau laborator de specialitate, atestat, dotat cu aparatura adecvata.

Conditiile tehnologice vor trebuie sa corespunda celor din productia curenta.

Pe aceeasi linie tehnologica se vor efectua minimum trei determinari, la cicluri tehnologice de executie diferite, in calcul urmand a se considera valoarea medie.

In cazul in care forta de pretensionare realizata, tinand seama de pierderile determinate in conditiile aliniatului precedent, nu difera de cea din proiect cu mai mult de ± 3%, nu se vor face corectii.

Pentru diferente mai mari, se va decide de comun acord cu proiectant asupra masurilor ce trebuie luate.

11.12. Inainte de a incepe pretensionarea armaturilor se va verifica daca:

- blocajele sunt corespunzatoare;

- diametrul si dispozitia armaturilor in blocaje si in ecranele de pozitionare corespund proiectului;

- dispozitivele de siguranta ale instalatiei de pretensionare (de ex. supape de limitate a presiunii) sunt reglate la valoarea prescrisa;

- diversele parti componente ale instalatiilor, in special racordurile instalatiilor hidraulice, sunt in buna stare si corespund schemei de functionare;

- piesa de rezemare a presei corespunde tipului de blocaj utilizat;

- la instalatiile de pretensionare monofilare cursa pistonului de blocare este suficienta pentru presarea corespunzatoare a penelor blocajului, dupa atingerea fortei de control in armatura;

- sunt asigurate toate masurile de protectie a muncii;

- sunt asigurate toate conditiile ca celelalte operatii tehnologice sa se poata desfasura in conditiile prevazute in regulile tehnologiei avute in vedere la intocmirea programului de pretensionare si in timp util, evitandu-se astfel mentinerea timp indelungat a armaturii la starea tensionata si nebetonata.

11.13. Pretensionarea armaturii se va efectua conform programului stabilit, elementele componente ale instalatiei de pretensionare trebuind sa fie asamblate in acelasi mod ca la efectuarea verificarilor, fara introducerea unor surse suplimentare de pierderi de tensiune (robinete, conducte cu sectiuni reduse etc.).

11.14. Controlul realizarii si mentinerii efortului din armatura pretensionata in limitele impuse, se va face de personal ingineresc instruit in domeniu (se recomanda atestarea de catre un institut de specialitate), pe baza unui program de observatii si masurari care, in afara verificarilor instalatiei si manometrelor, va cuprinde cel putin operatiile prezentate in continuare:

a) masurarea alunecarii armaturii pentru fiecare blocaj, cel putin o data la doua saptamani.

Valorile inregistrate trebuie sa se inscrie de regula in cele prescrise prin proiectul elementului. Depasirea (cu maximum 50%) a valorilor respective poate fi acceptata la armaturi cu lungimea mai mare decat 18 m.

Se va controla daca depasirea lunecarilor nu este cauzata de functionarea necorespunzatoare a instalatiei de pretensionare, de exemplu nepresarea sau presarea insuficienta a penelor la blocare.

b) verificarea efortului in armatura pretensionata efectuata, periodic, prin sondaj, la minimum 10% din numarul armaturilor pretensionate.

Se recomanda a masuratorile sa se faca la acelasi interval de timp de la pretensionare, pentru toate armaturile. Intervalul respectiv va corespunde indicatiilor din programul de pretensionare.

In cazul in care valorile masurate nu se situeaza in domeniul de variatie admis de programul de pretensionare, se vor analiza cauzele, eliminandu-se deficientele; daca este cazul se va dispune reactualizarea programului de pretensionare. Elementele la care realizarea fortei de pretensionare este in dubiu vor fi supuse expertizarii dupa care se va decide modul de utilizare a acestora.

In cazul armaturilor pretensionate individual, verificarile prevazute la acest punct se pot face prin inregistrarea fortei de dezlipire a blocajului, cu ajutorul presei rezemand pe un suport corespunzator.

11.15. In afara verificarilor prevazute la pct.11.14 se vor putea adopta si alte masuri, mai ales in cazul unor procese tehnologice speciale (vibrare intensa, centrifugare s.a.) care pot influenta conditiile de blocare a armaturilor. In aceste cazuri se vor urmari, periodic, prin repere trasate pe armaturi (imediat dupa tensionare), eventualele alunecari ale acestora in diversele etape tehnologice, in vederea remedierii deficientelor.

11.16. Datele obtinute la verificari, precum si cele referitoare la pretensionarea armaturilor (pentru fiecare element sau pe grupe de elemente) vor fi trecute obligatoriu, in ordine cronologica, intr-un registru ce va fi tinut de echipa de pretensionare si care apoi se va pastra un timp prestabilit in documentatia sistemului de calitate propriu al producatorului, urmand ca in fisa de confectionare a elementului sa se precizeze numai datele prevazute la pct. 11.15.

Unitatile de executie pot adopta si alte modalitati de inregistrare si pastrare a datelor referitoare la pretensionare, in concordanta cu sistemul de calitate propriu, certificat.

11.17. Inregistrarilor referitoare la pretensionare, ce se vor trece in fisa de confectionare elementului, vor cuprinde datele privind forta de pretensionare, pe tipuri de armaturi, constatari si observatii reprezentand eventuale diferente fata de programul de pretensionare.

11.18. Tensionarea armaturilor postintinse se va face in conditiile prevazute la pct. 11.1 . 11.3 cu instalatiile de pretensionare omologate. Modul de lucru este detaliat in cartea tehnica a instalatiilor respective.

Se recomanda ca - in limita permisa de ritmul de desfasurare a lucrarilor - sa se evite ca tensionarea sa se faca in perioade cu umiditate ridicata a mediului.

11.19. Determinarea frecarilor se poate face fie cu ajutorul unor captori de forta adecvati, avand clasa de preciziei 1, fie cu ajutorul altei prese de acelasi tip, conform prevederilor din NE 012, Partea B, pct. 11.18.

11.20. La elementul ce urmeaza ase post - tensiona se vor efectua urmatoarele operatii preliminare:

a) se va verifica daca la executie au fost asigurate masurile care sa permita, la tensionare, deformarea dupa schema statica adoptata la proiectare;

b) se va verifica daca ancorajele au fost verificate si corespund conditiilor de tensionare;

c) se va verifica existenta certificatului de calitate al otelurilor din care sunt confectionate fasciculele;

d) se va examina betonul, in special in zona de rezemare a ancorajelor, pentru a nu prezenta segregari, fisuri si alte defecte sau degradari. De asemenea, se va verifica daca pozitia si diametrul gaurii din placa de repartitie corespund tipul de ancoraj folosit;

e) se va controla daca s-a efectuat remedierea degradarilor care afecteaza capacitatea de rezistenta a elementului, inclusiv in ceea ce priveste durata necesara pentru intarirea materialului utilizat pentru remediere;

f) se va verifica perpendicularitatea dintre extremitatea canalului fascicolului si plasa de repartitie. In cazul in care aceasta perpendicularitate nu este indeplinita pe toate directiile (abatere maximum 3⁰) se vor folosi placi metalice sub forma de pana sub tot ancorajul, prin care sa se corecteze abaterile respective;

g) se vor incerca corpurile de proba corespunzatoare, pastrate in aceleasi conditii ca si elementul din beton, pentru a se determina rezistenta la compresiune a betonului. In cazul constructiilor din boltari sau panouri prefabricate asamblate prin precomprimare, trebuie sa existe si pe santier certificatele de calitate emise de producator prin care se garanteaza calitatea corespunzatoare a betonului. In caz de dubiu asupra calitatii betonului sau in cazul unor deteriorari ale elementelor la precomprimare se vor face incercari nedistructive pentru determinarea rezistentei efective a betonului.

La elementele asamblate din boltari, se vor face incercari pe corpurile de proba, prelevate din materialul de umplere a rosturilor, corpuri de proba pastrate la locul de asamblare. Rezistenta la transfer a materialului din rost va corespunde prevederilor proiectului.

h) se vor verifica cofrajele in ceea ce priveste posibilitatea de preluare a deplasarilor la precomprimare;

i) se va verifica posibilitatea de deplasare a fasciculelor in canale si se va evacua, cu ajutorul aerului comprimat, praful sau apa patrunse eventual in acestea.

11.21. In legatura cu armatura de pretensionare se vor efectua urmatoarele operatii preliminare:

a) se va verifica starea armaturii din punct de vedere al modului de conservare;

Fasciculele /armaturile individuale care pe suprafata sarmelor prezinta un strat de rugina superficiala care se indeparteaza prin simpla stergere cu materiale neabrazive pot fi patrate in canale. In celelalte cazuri se va cere avizul unui institut (laborator) de specialitate.

Constatarile asupra starii suprafetei armaturii vor fi consemnate in fisa de confectionare a elementului.

b) se va verifica daca sectiunea armaturii corespunde celei din proiect.

11.22. Proiectantul va definitiva marimile fortei si alungirii de control in fabrica sau la santier, pe baza determinarilor efectuate de inginerul responsabil cu precomprimarea privind:

a) marimea fortei de control, tinand seama de marimea reala a pierderilor prin frecare;

b) marimea alungirii de control a armaturii pretensionate pentru efortul unitar de control, tinand seama de modulul de elasticitate al armaturii stabilit si de pierderile din frecare determinate la executie. Alungirea se va calcula pentru lungimea totala a fascicolului, inclusiv portiunile pana la ancorajele de prindere in prese;

c) programul special de precomprimare, daca prin proiect se prevede ca precomprimarea sa fie efectuata in etape, tinandu-se seama de conditiile concrete in care se efectueaza operatiile respective.

Datele de la aliniatele a, b si c vor fi stabilite cu proiectantul elementelor sau, in cazul elementelor executate conform unei specificatii tehnice (standard) de produs, cu un specialist atestat in precomprimari.

11.23. Prevederi detaliate referitoare la pretensionarea cu armaturi postintinse sunt cele incluse in partea B a NE 012-99.

12. Turnarea, compactarea si finisarea betonului in elemente prefabricate

12.1. Pregatirea realizarii elementelor prefabricate

12.1.1. Realizarea elementelor prefabricate din beton armat si beton precomprimat se face pe baza proiectelor pentru fiecare tip de elemente, elaborate pe baza STAS 6657/1-89 si a procedurilor de executie elaborate de unitatea de prefabricate pe baza prevederilor proiectelor, a prezentului cod si a reglementarilor tehnice in vigoare.

Elementele prefabricate din beton simplu precum:

- blocuri mici si mari de zidarie din beton usor;

- tuburi de canalizare din beton simplu;

- tiglele de beton - SR En 490-99;

- dale, placi de trotuar si pardoseli, borduri etc. se realizeaza pe baza procedurilor de executie elaborate de unitate in conformitate cu standardele de produse si reglementarile tehnice in vigoare.

12.1.2. Conducerea lucrarilor de realizare a elementelor prefabricate trebuie asigurata de ingineri cu pregatire si experienta practica in domeniu, ajutati de maistrii si tehnicieni cu experienta.

12.1.3. Inainte de-a incepe realizarea unui nou tip de elemente prefabricate, unitatea de prefabricate trebuie sa examineze amanuntit proiectul de elemente si sa aduca la cunostinta proiectantului, investitorului eventualele lipsuri, nepotriviri intre prevederi si eventualele dificultati de executie a proiectului; sa propuna, daca este cazul imbunatatiri ale proiectului, incercari de tip de elemente etc.

Propunerile de imbunatatire a proiectului, rezultatele incercarilor initiale de tip de elemente, propunerile de schimbare a clasei betonului, a modului de armare etc., vor fi verificate de proiectant si introduse in proiect dupa analiza si acceptarea acestora. Nici o modificare a prevederilor proiectului de realizare a unor elemente prefabricate din beton armat sau precomprimat nu este permisa fara acordul scris al proiectantului elementelor.

12.1.4. Inainte de a incepe realizarea elementelor prefabricate se vor verifica urmatoarele:

a) corespondenta compozitiei betonului (retea de turnare) cu cea stabilita prin incercari preliminare de catre un laborator autorizat, confirmata prin incercarile de tip de elemente sau prin aplicare in productie la alt tip de elemente in conditiile tehnologice ale unitatii de prefabricate;

b) daca utilajele si mijloacele folosite la prepararea, transportul, compactarea, finisarea si tratarea betonului din elemente dupa realizare sunt in buna stare de functionare;

c) daca tiparele (cofrajele) corespund prevederilor proiectului elementelor ce urmeaza a fi realizate, au fost corect asamblate si unse;

d) daca armarea (inclusiv armaturile pentru imbinari, prinderi, mustati, platbande, profile laminate etc.) au fost montate conform proiectului si daca nu au fost patate cu solutia de ungere a tiparului;

e) daca precomprimarea a fost executata conform proiectului si prevederilor prezentului cod in cazul elementelor din beton precomprimat;

f) daca s-a efectuat instruirea personalului muncitor pentru executia corecta a fiecarei operatii tehnologice prevazute in procedurile tehnice interne de preparare a betonului si realizare a fiecarui tip de elemente prefabricate.

12.2. Transportul, turnarea si finisarea betonului

12.2.1. Compozitia betonului stabilita de catre un laborator autorizat si verificata conform pct. 12.1.4,a este corectata in functie de variatiile diurne ale umiditatii si granulozitatii sorturilor ori de cate ori este nevoie.

Se recomanda ca temperatura betonului proaspat sa fie la locul de turnare in limitele +10⁰C . +30⁰C. In conditiile in care temperatura betonului la locul de turnare este sub +10⁰C se vor adopta masurile prevazute de normativul C16-84, iar in conditiile in care aceasta depaseste +30⁰C se vor aplica dupa caz, in scopul realizarii calitatii elementelor prefabricate:

- masuri de reducere a temperaturii betonului prin racirea apei si eventual a agregatelor;

- masuri de intarziere a inceperii prizei prin folosirea unor aditivi intarzietori adecvati.

12.2.2. Transportul betonului de la centrala la locul de turnare in tipare se va face conform cap.9, in mijloace adecvate , pe drumuri fara denivelari, pe distante cat mai scurte si in timp minim posibil astfel incat:

- sa nu se produca segregari ale betonului si pierderi de lapte de ciment;

- sa nu se produca reduceri semnificative ale lucrabilitatii betonului proaspat.

12.2.3. Turnarea betonului, trebuie sa se faca continuu si cat mai uniform posibil pe intreaga suprafata de tipar. Este interzisa turnarea betonului in centrul tiparului si impingerea cu vibratorul spre capete sau zonele marginale ale elementelor ce se executa.

12.2.4. Compactarea betonului din elementele prefabricate se face prin vibrare cu folosire dupa caz a:

- vibratoarelor de cofraj;

- meselor sau reazemelor vibrante;

- vibratoarelor placa sau riglelor vibrante;

- pervibratoarelor.

Alegerea tipului (lor) de vibrator se face in functie de tipul, forma si dimensiunile elementelor ce se executa desimea armaturilor si consistenta betonului.

12.2.5. Numarul, pozitia si caracteristicile vibratoarelor trebuie sa corespunda prevederilor proiectelor si procedurilor tehnice interne, pentru realizarea fiecarui tip de elemente.

Stabilirea timpului optim de vibrare se face experimental, la inceperea fiecarei serii de elemente, prin incercari de proba in functie de caracteristicile elementelor ce se realizeaza, ale vibratoarelor folosite si lucrabilitatea betonului. Timpul de vibrare astfel stabilit se consemneaza in anexele procedurilor tehnice de realizare a elementelor.

12.2.6. Orientativ, la stabilirea procedeului de vibrare se vor avea in vedere urmatoarele:

- elementele prefabricate de suprafata turnate in pozitie orizontala cu grosimi sub 20-25 cm pot fi compactate cu ajutorul reazemelor vibrante, al maselor si al placilor vibratoare, tasarea betoanelor ≥ 50 mm; grosimea stratului de beton proaspat inainte de compactare ≥ 1,15 . 1,25 din grosimea finala, in functie de consistenta, timpul de vibrare fiind de 8-25", in functie de consistenta betonului, caracteristicile vibratoarelor, grosimea, forma elementului si desimea armaturilor;

- elementele prefabricate plane cu inaltimi sub 3 m, realizate in pozitie verticala, pot fi compactate cu vibratoare de cofraj sau cu vibratoare de interior, in functie de dimensiunile si forma elementelor, modul de dispunere si desimea armaturilor etc. In astfel de situatii tasarea betonului va fi ≥ 10 cm, iar timpul de vibrare variaza intre 6-29" in functie de parametrii indicati anterior;

- elementele de tip stalpi sau grinzi realizate in pozitie orizontala in functie de dimensiuni, forma, modul de armare, desimea armaturilor si consistenta betonului pot fi compactate cu vibratoare de cofraj si mese sau reazeme vibrante (in anumite cazuri pervibratoare). Timpul de vibrare variind in limite foarte extinse (in functie de parametrii mentionati anterior) intre 6-8" . 4-6 minute sau chiar mai mult, pentru o grinda de 24 m lungime. Compactarea facandu-se in una sau doua - trei reprize;

- placile cu grosime sub 20 cm, pot fi compactate cu ajutorul placilor vibratoare, al meselor sau reazemelor vibrante, tasarea betonului ≥ 4 cm, timpul de vibrare variind intre 15-45" in functie de diversi parametrii;

- la compactarea elementelor de grosime mare, cu pervibratoare trebuie avut in vedere ca grosimea stratului de beton supus compactarii sa nu depaseasca 3/5 . 4/5 din inaltimea capului vibrator (la butelie). La compactarea stratului urmator de beton, capul vibrator trebuie sa patrunda in stratul compactat anterior pe o adancime de 10-15 cm.

12.2.7. In timpul turnarii si compactarii betonului din elemente se va urmari ca armaturile si piesele inglobate sa-si pastreze pozitiile prevazute in proiect, sa nu sufere degradari sau deformatii.

12.2.8. Finisarea elementelor prefabricate de mare serie, se face in general cu dreptarul, drisca si mistria, urmarindu-se ca suprafetele acestora sa fie perfect plane, fara abateri dimensionale, ciupituri etc.

Pentru anumite tipuri de elemente se executa pe baza de prevederi specifice ale proiectului de arhitectura, diferite finisaje de calitate superioara ca agregatul aparent, diferite modele etc. pentru care prin prescriptii tehnice atasate proiectului se stabileste si modul de realizare si de receptie a lucrarilor de finisare. Astfel de finisaje au caracter de lucrari specifice si nu fac obiectul prezentului cod.

12.2.9. Operatiile de turnare - compactare - finisare uzuala pe betonul proaspat a elementelor prefabricate se executa continuu fara intreruperi pana la realizarea fiecarui element.

12.2.10. Intreruperea turnarii betonului la realizarea elementelor prefabricate din beton armat, se face numai in situatii exceptionale, cu adoptarea masurilor de asigurare a continuitatii betonarii la reluarea lucrului prin procedee adecvate. Nu este permisa intreruperea betonarii la realizarea elementelor prefabricate din beton precomprimat.

13. Tratarea si protectia dupa turnare a betonului intarit la temperatura mediului ambiant

13.1. Generalitati

13.1.1. In vederea obtinerii proprietatilor potentiale ale betonului, (in special) zone suprafetei trebuie tratata si protejata o anumita perioada de timp, functie de tipul elementului, conditiile de mediu din momentul turnarii si conditiile de expunere in perioada de serviciu a elementului/structurii.

13.1.2. Tratarea si protejarea betonului trebuie sa inceapa cat mai curand posibil dupa compactare.

13.1.3. Acoperirea cu materiale de protectie se va realiza de indata ce betonul a capatat o suficienta rezistenta pentru ca materialul sa nu adere la suprafata acoperita.

13.1.4. Tratarea betonului este o masura de protectie impotriva:

- uscarii premature in particular, datorita radiatiilor solare si vantului.

Protectia betonului este o masura de prevenire a efectelor:

- antrenarii (scurgerilor) pastei de ciment datorita ploii;

- diferentelor mari de temperatura in interiorul betonului;

- temperaturii scazute sau inghetului;

- eventualelor socuri sau vibratii care ar putea conduce la o diminuare a aderentei beton - armatura (dupa intarirea betonului).

13.1.5. Principalele metode de tratare/protectie sunt:

- mentinerea in tipare;

- acoperirea cu materiale de protectie, mentinute in stare umeda;

- stropirea periodica cu apa;

- aplicarea de pelicule/membrane de protectie.

13.2. Durata tratarii

Durata tratarii depinde de:

a) Sensibilitatea betonului la tratare, functie de compozitie.

Cele mai importante caracteristici ale compozitiei betonului, care influenteaza durata tratarii betonului, sunt : raportul apa/ciment, dozajul, tipul si clasa betonului, tipul si proportia aditivilor.

Betonul cu un continut redus de apa (raport A/C mic) si care are in compozitie cimenturi cu intarire rapida ® atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult mai rapid decat un beton preparat cu un raport A/C ridicat si cu cimenturi cu intarire normala, durata tratarii diferind in consecinta.

De asemenea, avand in vedere ca, functie de clasa de expunere, betoanele preparate cu cimenturi compozitie de tip II, sunt mai sensibile la carbonatare decat betoanele preparate cu cimenturi portland de tip I, in cazul folosirii aceluiasi raport A/C se recomanda prelungirea duratei de tratare pentru primul caz.

b) Temperatura betonului

In general, cu cat temperatura exterioara este mai scazuta cu atat timpul necesar de tratare este mai mic. Temperatura betonului dupa turnare depinde de temperatura mediului ambiant, tipul si clasa cimentului, dimensiunile elementelor structurale si proprietatile de izolator ale tiparului (cofrajul).

c) Conditiile atmosferice in timpul si dupa turnare

Durata de tratare depinde de temperatura mediului ambiant, umiditate si viteza vantului, care pot accelera uscarea prematura a betonului.

d) Conditiile de serviciu, inclusiv de expunere ale structurii

Cu cat conditiile de expunere sunt mai severe cu atat este necesar ca durata de tratare sa fie prelungita.

In tabelul 13.1 se prezinta durata orientativa (in zile) a tratarii betonului functie de dezvoltarea rezistentei betonului, temperatura betonului si conditiile de mediu in timpul tratarii.

In tabelul 13.2 se prezinta aprecieri asupra dezvoltarii rezistentei betonului functie de raportul apa/ciment si clasa de rezistenta a cimentului.

Tabelul 13.1.

Durata orientativa (in zile) a tratarii betonului

Tabelul 13.2.

Durata tratarii exprimata in tabelul 13.1. are un caracter orientativ, aceasta stabilindu-se pentru fiecare caz in parte, functie de consideratiile prezentate in acest capitol.

In tabelul 13.1 sunt prezentate recomandari privind durata tratarii betonului pentru cimenturi de tip I (Portland) si pentru temperaturi de 5⁰C, 10⁰C si ≥ 15⁰C. Durata de tratare depinde in mod substantial de temperatura betonului; de exemplu la 30⁰C durata tratarii poate fi mai redusa decat durata tratarii betonului la 20⁰C . Astfel izolarea tiparelor poate fi o metoda de reducere a timpului de tratare.

Betonul preparat cu cimenturi continand si alte componente decat clincher (tip II, III, IV etc.) sau continand anumite tipuri de adaosuri, este mult mai sensibil la tratament decat betonul preparat cu ciment de tipul I, la acelasi raport apa/ciment. In aceste cazuri se recomanda, fata de conditiile date in tabel, ca durata tratarii sa creasca in medie cu doua zile pentru betonul preparat cu cimenturi de tip II, III, IV sau V.

In cazul in care betonul este supus intens la uzura sau structura se va afla in conditii severe de expunere, se recomanda cresterea duratei de tratare cu 58 zile.

Nota

In lipsa unor date referitoare la compozitia betonului, conditiile de expunere in timpul duratei de serviciu a constructiei - pentru a asigura conditii favorabile de racire si a reduce deformatiile din contractie - se va mentine umiditatea timp de minimum 7 zile dupa turnare.

13.3. Protectia betonului se va realiza cu diferite materiale (prelate, strat de nisip etc.). Materialul de protectie trebuie mentinut permanent in stare umeda.

13.4. Stropirea cu apa va incepe dupa (212) ore de la turnare, in functie de tipul de ciment utilizat si temperatura mediului, dar imediat dupa ce betonul este suficient de intarit pentru ca prin aceasta operatie sa nu fie antrenata pasta de ciment.

Stropirea se va repeta la intervale de (26) ore in asa fel incat suprafata sa se mentina permanent umeda. Se va folosi apa care indeplineste conditiile de calitate similare cu conditiile de la apa de amestecare.

In cazul in care temperatura mediului este mai mica de +5⁰C, nu se va proceda la stropire cu apa ci se vor aplica materiale sau pelicule de protectie. In general, in momentul in care se obtine o rezistenta a betonului de cel putin 10 N/mm², nu mai este necesara protectia. Peliculele de protectie se aplica in conformitate cu reglementarile speciale.

In cazul tiparelor instalate pe platforme exterioare, in poligoane etc. pe timp ploios suprafetele de beton proaspat, vor fi acoperite cu prelate sau folii de polietilena, atata timp cat prin caderea precipitatiilor exista pericolul antrenarii pastei de ciment.

14. Cerintele suplimentare pentru betoanele la care accelerarea intaririi se face cu tratament termic

14.1. Procedee si mijloace de tratare a betonului

14.1.1. Accelerarea intaririi betonului in unitati de prefabricate reprezinta o operatie tehnologica importanta, avand ca scop principal reducerea sensibila a ciclurilor de productie si asigurarea rezistentelor la decofrare si transferul fortelor de precomprimare, in intervale de timp reduse si in orice conditii de temperatura. Accelerarea intaririi betoanelor se face prin diferite procedee, necesita instalatii adecvate si un control atent, pentru asigurarea calitatii elementelor prefabricate.

Nota : In cazul elementelor din beton , precomprimat, efectul tratamentului termic asupra pierderilor de tensiune, trebuie cunoscut si realizat la nivelul prevederilor din proiect.

14.1.2. Accelerarea intaririi betonului in unitatile de prefabricate se face prin diferite procedee din care mentionam.

a) utilizarea aditivilor superreducatori de apa (superplastifianti) la o tasare de 6-10 cm, cu mentinerea dozajelor de ciment si cresterea rezistentelor initiale si finale ale betonului, prin reducerea cantitatii de apa de preparare in raport cu betonul martor;

b) utilizarea unor aditivi acceleratori de priza si intarire fara cloruri;

c) tratarea termo-umeda a betonului prin aburire (cu abur viu) la presiune normala si temperaturi sub 60⁰C;

d) tratarea termica prin incalzire de contact in tipare incalzitoare;

e) tratarea termica prin incalzire electrica;

f) tratarea termica cu radiatii infrarosii sau electromagnetice;

g) tratarea termica cu apa calda, ulei sau alte lichide incalzite cu sau fara presiune etc.;

h) alte procedee omologate;

Unele procedee mixte precum:

i) prepararea betonului cu raport A/C redus (pct.14.1.2a) sau cu acceleratori de priza si intarire (pct.14.1.2b) si folosirea tiparelor termoizolante, pentru un tratament termic redus la 2-3 ore necesar ridicarii temperaturii initiale a betonului la 35.45⁰C si continuarea intaririi betonului prin conservarea caldurii de hidratare a cimentului;

j) prepararea betonului ca la pct.14.1.2a si tratarea termica prin unul din procedeele pct.14.1.2c-g la temperaturi de 40-50⁰C etc.

14.1.3. In unitatile de prefabricate, accelerarea intaririi betonului cu tratament termic se realizeaza prin:

- tratarea termica in tipare incalzitoare cu aburi de joasa presiune sau apa calda (uneori cu ulei cald) la temperaturi de maxim 60⁰C;

- tratarea termica in tunele (camere de tratament termic) cuve de tratament;

- unele procedee locale etc.

14.1.4. Tiparele incalzitoare reprezinta cofraje cu pereti dubli, in interiorul carora se poate asigura cresterea temperaturii la nivelul prestabilit, prin dispunerea in interiorul acestora a unor serpentine prin care circula abur sub presiune sau apa calda. Executia tiparelor in incalzitoare trebuie sa asigure urmatoarele:

- o incalzire uniforma pe intreaga suprafata ce vine in contact cu betonul;

- sa aiba un strat termoizolant pe suprafetele libere care sa limiteze pierderile de energie la maxim 80 Kcal/m².h;

- sa aiba rigiditatea necesara evitarii procedurii de deformatii permanente, la manipulare, decofrare, cofrare etc.;

- sa asigure o uniformitate a temperaturilor pe suprafata incalzitoare incat diferenta maxima a temperaturii in diferite puncte sa nu depaseasca 8⁰C.

14.1.5. Elementele prefabricate cu o grosime de maxim 14 cm (plansee, placi, elemente pereti etc.) pot fi incalzite la tratarea termica pe o singura fata. In acest caz, cealalta fata va fi acoperita cu folii impermeabile peste care se aseaza saltele termoizolante, daca fata neincalzita este cofrata, cofrajul respectiv trebuie sa fie termoizolant.

La tratamentul in stive de tipare incalzitoare, tiparul superior reprezinta capacul incalzitor pentru suprafata superioara a betonului din tiparul inferior, iar peste ultimul tipar se aseaza fie un capac termoizolant, fie folie impermeabila si saltea termoizolanta.

In jurul stivelor de tipare incalzitoare se creeaza incinte etanse cu prelate, folii de material plastic, panouri usoare etc. pentru a se reduce pierderile de energie datorita curentilor de aer si pentru mentinerea incalzirii uniforme a tiparelor pe toate suprafetele.

14.1.6. Tunele (camere, cuve, bazine, incinte etc.) de tratament termic, reprezinta spatii subterane sau supraterane inchise izolate termic, care asigura inchiderea fata de exterior si conditiile de temperatura si umiditate necesare accelerarii intaririi betonului. Pentru incalzirea acestor spatii se folosesc serpentine cu abur, apa calda sau ulei care sunt astfel dispuse incat sa asigure o incalzire uniforma a spatiului de tratament termic, iar pentru asigurarea umiditatii necesare sunt prevazute pulverizatoare, vase cu apa, introducerea de abur etc.

Tunelele, camerele de tratament termic etc. trebuie sa fie izolate termic si inchise etans, astfel incat pierderile de energie sa fie de maxim 80 Kcal/m²/h.

14.2. Tratarea termica si cicluri de tratare termica a betonului

14.2.1. Pentru betoanele produse cu cimenturi ce au un continut in C₃A>8%, un continut in SO₃>3,5% si un continut total in alcalii ce depasesc 3,5 kg/m³ beton, temperatura maxima admisa in tipare incalzitoare, tunele, camere de tratament termic etc. este de 60⁰C.

Temperatura maxima de 60⁰C este admisa si in diversele puncte de masura dupa elementele prefabricate cu satisfacerea urmatoarelor cerinte suplimentare:

- in intervalul cat dureaza ciclul de tratament termic sa nu se produca fisuri pe suprafata elementelor prefabricate;

- laboratorul unitatii de prefabricate trebuie sa demonteze prin incercari periodice (inregistrate si efectuate cel putin odata pe semestru), pe o serie de cuburi din beton de clasa C30/37 . sau C40/50 ca (14.1):

R_cub28TT ≥ 0,90R_cub28IN(14.1)

in care:

R_cubTT = rezistenta medie a seriei de cuburi tratate termic in conditii piesa;

R_cubIN = rezistenta medie a seriei de cuburi, martor, confectionate din acelasi amestec de beton intarite in conditii de productie fara tratament termic.

14.2.2. Temperatura de tratament termic in tipare, tunele, puncte de masura pe elemente etc. poate sa fie maximum 75⁰C in urmatoarele conditii:

- continutul de C₃A in cimentul folosit ≤ 8%, de S0₃ ≤ 3,5% iar continutul total de alcali din beton ≤ 3,5kg/m³ beton;

- in intervalul cat dureaza ciclul de tratare termica sa nu se produca fisuri pe suprafata elementelor prefabricate;

- laboratorul unitatii de prefabricate trebuie sa demonstreze prin incercari periodice (inregistrate si efectuate cel putin odata pe semestru) pe o serie de epruvete cubice de clasa C30/37 . sau C40/50, ca (14.2):

R_cub28TT si R_cub90TT =R_cub28IN si R_cub90IN(14.2)

in care notatiile au aceleasi semnificatii ca in relatia (14.1), termenele de incercare fiind cu durate de 28 si 90 zile.

14.2.3. Ciclul de tratare termica al betonului cuprinde urmatoarele faze:

a) perioada de asteptare (sau preintarire T_p) de la terminarea executiei elementelor pana la inceperea tratamentului, care variaza intre 3-6 ore in functie de temperatura mediului de lucru si a betonului. Se recomanda ca perioada de asteptare sa fie de minim 4 ore;

b) perioada de ridicare a temperaturii (T_R) de la inceperea incalzirii tiparelor, tunelului, camerei etc. pana la atingerea temperaturii de tratare la izoterma. Se recomanda ca viteza de ridicare a temperaturii sa fie de 10-15⁰C/h. In cazul elementelor prefabricate de beton armat de clasa maxima C35/45 realizate din beton cu cimenturi II/A-S (care au viteza mai redusa de intarire), viteza de ridicare a temperaturii sa fie de maxim 20⁰C/h (recomandat 12-18⁰C/h in functie de masivitatea elementelor);

c) perioada de tratare la izoterma (T_i') care depinde de compozitia betonului, in principal, tipul si dozajul de ciment utilizat , raportul A/C, tipul si dozajul aditivului si adaosurilor, temperatura maxima de tratament, masivitatea elementelor, capacitatea de izolare termica a tiparelor, camerelor de tratament etc. si care se stabileste prin incercari preliminare in conditiile fiecarei unitati de prefabricate;

d) perioada de coborare a temperaturii (de racire a elementelor - T_r), cuprinsa in intervalul de la intreruperea tratamentului termic pana la decofrarea elementelor si care trebuie sa asigure viteza de coborare a temperaturii de maxim 15⁰C/h.

14.2.4. In functie de temperatura maxima de tratare la izoterma in tabelul 14.1 sunt date orientativ duratele diferitelor perioade ale ciclului de tratare termica a betonului.

Tabelul 14.1.

Cicluri orientative de tratare termica a betonului

14.2.5. Perioada de tratare la izoterma (Ti) depinde de parametrii compozitiei betonului (granulozitate cu densitate maxima, tipul si dozajul de ciment utilizat, tipul si dozajul de aditiv compatibil cu cimentul utilizat, tipul si dozajul de adaosuri la preparare, raportul A/C), gradul de izolare a tiparelor, tunelelor, camerelor de tratament, temperatura maxima de tratare, masivitatea elementelor si prelungirea perioadei de racire a elementelor in anumite limite.

Timpul minim pentru atingerea rezistentei la decofrare transfer si livrare se obtine prin:

- folosirea de amestecuri de agregate de buna calitate si corect proportionate;

- cimenturi cu intarire rapida I42R; I152R in dozaj corespunzator;

- aditivi performanti (superreducatori de apa) compatibili cu cimentul, utilizati pentru reducerea la maximum a raportului A/C, in conditii tehnologice concrete (izolarea termica eficienta a tiparelor, camerelor de tratare etc.);

- prelungirea perioadei de racire a elementelor.

14.2.6. Stabilirea ciclului de tratare termica se face pe baza de incercari preliminare astfel:

- la tratarea primelor elemente de un anumit tip, se confectioneaza si 8 serii epruvete cubice, pentru incercari care se supun aceluiasi tratament termic cu elementele;

- la aceste elemente se adopta durata de tratament la izoterma prevazuta in tabelul 14.1 procedandu-se astfel:

doua serii de cuburi vor fi scoase, racite si incercate dupa durata minima de tratare, tabelul 14.1; apoi cate doua serii de epruvete se vor extrage la intervale de:

- 2 ore daca Ti=55± 5⁰C si 45± 5⁰C;

- 3 ore daca Ti=35± 5⁰C.

din cele 2 serii de epruvete scoase dupa acelasi interval de tratare termica, una se incearca dupa durata minima de racire, iar cea de-a doua dupa durata termica, maxima de racire. Pana la efectuarea incercarilor epruvetelor vor fi protejate corespunzator astfel ca racirea acestora sa se produca lent. Rezultatele incercarilor se inregistreaza si analizeaza in vederea stabilirii ciclului optim de tratament care asigura:

- realizarea rezistentei la decofrare, transfer;

- inscrierea in ciclul tehnologic de productie;

- consumul minim de energie.

Durata perioadelor ciclului de tratament astfel stabilita, va fi verificata pe 10-12 loturi produse si inscrisa in procedurile tehnice de fabricare a elementelor prefabricate.

14.2.7. Temperatura maxima de tratament termic va fi adoptata tinand cont de posibilitatile de care se dispune si de cerintele realizarii anumitor cicluri de productie. De la caz la caz, se pot adopta alte intervale de temperatura, respectandu-se intervalele admise de ± 5⁰C.

Astfel, pe timp de vara, in cazul folosirii de cimenturi I42R si I52R, a unor aditivi performanti, a unor rapoarte A/C reduse si a celorlalte masuri indicate la pct. precedent, este posibil sa se obtina rezistentele la decofrare, transfer pentru anumite elemente la temperaturi de 25± 5⁰C (temperatura mediului ambiant) fara tratament termic cu toate avantajele ce decurg din aceasta.

14.3. Controlul tratamentului termic

14.3.1. Pentru fiecare lor si tip de elemente se va consemna in registrul de laborator:

- temperatura mediului de lucru si temperatura betonului proaspat;

- ora terminarii executiei elementelor;

- ora inceperii tratamentului termic;

- ora atingerii temperaturii maxime prevazute in cel putin trei puncte;

- ora intreruperii tratamentului termic;

- ora admiterii decofrarii elementelor si temperatura la decofrare.

14.3.2. In situatii in care temperatura de tratare termica nu corespunde procedurilor tehnice, sau daca intre doua masuratori pe acelasi element se constata o diferenta mai mare de 8⁰C se va intrerupe tratarea termica si se va proceda la verificarea instalatiilor si remedierea defectiunilor.

15. Exigente privind decofrarea elementelor prefabricate si pentru transferul fortelor de precomprimare la realizarea elementelor din beton precomprimat, transportul in depozitul de produse finite

15.1. Decofrarea elementelor prefabricate din beton si beton armat

15.1.1. Decofrarea elementelor prefabricate se face la termenele stabilite prin procedurile sau specificatiile tehnice si numai dupa atingerea rezistentelor de decofrare, pe epruvete de control din beton, confectionate si tratare in aceleasi conditii cu lotul de elemente la executia caruia au fost prelevate epruvetele conform proiectului sau tabelul 7.1 din prezentul cod.

15.1.2. Decofrarea elementelor prefabricate din beton simplu si beton armat se va face cu multa atentie, folosind dispozitive si utilaje adecvate, pentru a nu se produce rupturi ale muchiilor, fisurari sau deteriorari ale elementelor realizate.

Dispozitivele de ridicare a elementelor vor fi astfel concepute incat solicitarile ce se produc in diferite sectiuni sa fie minime.

15.1.3. Dupa decofrare se va controla operativ aspectul si calitatea fiecarui element si se va face marcarea vizibila a fiecarui element cu seria, numar de ordine, codul de fabricatie etc., din registrul de evidenta, pentru verificarea calitatii elementelor prefabricate, unitatea producatoare, etc. si se executa unele operatii ca de exemplu tratamente specifice de suprafata, tratamentul capetelor armaturii preantinse impotriva coroziunii etc.

Elementele prefabricate din beton simplu de mare serie (blocuri de zidarie, pavele, borduri, tuburi de canalizare etc.) vor fi marcate conform standardelor sau specificatiilor tehnice de produs, in numar suficient pentru identificarea fiecarui lot de fabricatie si pachetizate sau paletizate.

15.1.4. Transportul elementelor prefabricate in depozitul de produse finite se face cu folosirea de utilaje si dispozitive specifice, cu atentie, pentru a nu se produce rupturi sau deteriorari ale elementelor. Asezarea elementelor prefabricate in depozitul de produse finite se face conform prevederilor din proiectele de elemente, avand in vedere urmatoarele:

- intr-o stiva sau zona a depozitului se vor depozita numai elemente de acelasi tip;

- marcajul elementelor sa fie vizibil;

- piesele de ridicare sa fie usor accesibile.

15.2. Exigente privind transferul fortei de precomprimare in elementele prefabricate din beton precomprimat

15.2.1. Programul de pretensionare, inclus in fisa tehnologica, trebuie sa cuprinda date privind rezistenta de control dinaintea transferului.

15.2.2. Operatia de transfer se va face numai dupa ce s-a verificat, prin incercarea epruvetelor de control, pastrare in aceleasi conditii cu elementele, conform STAS 1275-88 ca rezistenta betonului corespunde prevederilor proiectului sau tabelului 7.1, din prezentul cod.

15.2.3. Se recomanda ca operatia de transfer sa se efectueze lent.

In cazul in care transferul nu se poate efectua lent, ci se face prin taierea armaturilor (cu discuri cu carborundum, cu foarfece speciale sau cu ajutorul unui aparat de sudura), ordinea de taiere a armaturilor trebuie sa corespunda prevederilor proiectantului, operatia facandu-se alternativ de la ambele capete ale tiparului sau stendului.

15.2.4. In cazul armaturilor postintinse, daca, la transfer, alunecarea sarmelor din ancorajele cu conuri sau pene depaseste valoarea limita precizata in proiect sau in indicatiile de utilizare a ancorajului, cu mai mult de 50%, lucrarile de pretensionare se vor opri si se va trece la verificarea din nou a ancorajelor.

15.2.5. In cazul pretensionarii armaturilor si transferului fortei de precomprimare, se vor lua masurile necesare pentru a se impiedica circulatia si stationarea personalului muncitor in spatele preselor sau in lungul liniilor tehnologice si se vor prevedea panouri de avertizare.

15.2.6. La elementele prefabricate, inlaturarea partilor mobile ale tiparului (cofrajului) dupa efectuarea operatiilor de transfer, se face cu atentie pentru a nu produce deteriorari elementelor.

15.2.7. Dupa inlaturarea partilor mobile ale tiparului se executa marcajul elementelor conform prevederilor proiectului sau procedurilor tehnice de fabricatie si control.

15.2.8. Ridicarea, transportul si depozitarea elementelor prefabricate din beton precomprimat se face cu dispozitivele si utilajele prevazute in proiect sau procedurile tehnice.

16. Protectia prefabricatelor in intervalul decofrare - livrare

16.1. Dupa decofrare si depozitare, elementele prefabricate din beton simplu, beton armat si beton precomprimat vor fi mentinute umede conform cap. 13 sau timp de minim 7 zile de la fabricare (sau pana la livrare in situatiile in care livrarea se face pana la varsta de 7 zile) pe timp de vara (aprilie - octombrie), prin stropirea periodica cu apa potabila sau apa din alte surse care indeplineste conditiile STAS 790-84.

17. Exigente privind controlul calitatii in unitatile de prefabricate si la receptia pe santier

Acest capitol cuprinde verificarile minime obligatorii necesare controlului calitatii in fabricile de prefabricate, pe faze si la receptia elementelor prefabricate pe santier. Controlul de calitate se face in fiecare unitate in parte si de catre investitor, conform prevederilor prezentului cod, a STAS 6657/1-3 si a altor reglementari legale in vigoare.

17.1. Verificarea elementelor prefabricate si a componentelor acestora se face prin:

- verificari de lot;

- verificari periodice.

17.2. Verificarile de lot se efectueaza pe fiecare lor de produse in parte (loturi formate din acelasi fel de prefabricate, avand aceleasi dimensiuni, forma, armare si clasa de beton) si constau din:

- verificarea materialelor;

- verificarea aspectului dupa turnare;

- verificarea caracteristicilor geometrice (precizia de executie si incadrarea in tolerante) a elementelor prefabricate;

- verificarea modului de executie a elementelor prefabricate privind pozitia armaturii si a pieselor inglobate inainte de turnare, verificarea grosimii stratului de acoperire cu beton;

- verificarile de lot se fa pentru betoane, materiale componente ale acestora si otel beton, conform anexelor 71. - 7.3 iar pentru celelalte materiale conform standardelor si Agrementelor tehnice ale produselor;

- pentru elementele structurale si nestructurale, bucata cu bucata pentru conditiile de aspect, pozitionarea armaturii si a pieselor inglobate, regimul de sudare si grosimea stratului de acoperire cu beton statistic se verifica caracteristicile geometrice, grosimea stratului de acoperire cu beton si a clasei betonului;

- controlul dimensiunilor geometrice se executa pentru fiecare element.

Obs.: Verificarea statistica a clasei betonului se face conform Anexelor 7.1 . 7.3.

17.2.1. Controlul materialelor componente

La achizitionarea materialelor ce urmeaza a se utiliza la fabricarea prefabricatelor din beton, beton armat si beton precomprimat se verifica in principal daca producatorul acestora:

a) garanteaza caracteristicile stabilite in standardele de produs, inclusiv prin supravegherea calitatii in procesul de fabricatie;

b) are certificarea de conformitate a calitatii pentru produsul respectiv;

c) are si efectueaza un program de urmarire a principalelor caracteristici prin incercari, stabilite in standardele de produs si/sau specificatiile tehnice privind cerinte si criterii de performanta.

Obligatia executantului de prefabricate consta in efectuarea, pentru fiecare lot, cel putin a incercarilor/determinarilor care ii revin conform Anexei 7.1.

Controlul calitatii cimentului, agregatelor, aditivilor, adaosurilor se efectueaza (la aprovizionare si inainte de utilizare) in fabricile de prefabricate daca acestea dispun de statie proprie de preparare a betoanelor, in conformitate cu prevederile din Anexa 7.1.

Controlul calitatii betonului proaspat si intarit se face obligatoriu in conformitate cu prevederile Anexei 7.1.

Controlul armaturilor utilizate se va face obligatoriu, in conformitate cu prevederile Anexei 7.1.

Elementele metalice inglobate, materialele folosite ca unguenti, piesele de pozitionare din masa plastica, piesele de pozitionare si dispozitivele de deflectare a armaturilor preintinse, piesele inglobate in zonele de capat (placi de repartitie, trompete de racordare, teci) si piesele de asamblare temporara, ancorajele, tecile si orice alt materiale sau produs care face parte din elementul prefabricat sau este utilizat la fabricarea acestora vor fi verificate conform cerintelor din proiect si din documentele sistemului de calitate ale fabricantului.

17.2.2. Controlul tiparelor (cofrajelor)

Inaintea inceperii betonarii, controlul trebuie realizat cel putin asupra:

- geometriei si stabilitatii cofrajului;

- etanseitatii cofrajului si partilor sale;

- starii de curatenie a cofrajelor;

- modului de pregatire a suprafetei cofrajului (ungere etc.);

- stari orificiilor, niselor etc.

17.2.3. Controlul realizarii elementelor prefabricate

17.2.3.1. Documentele care trebuie sa stea la baza efectuarii controlului pe fazele de productie sunt:

- proiectul de executie al elementului prefabricat;

- specificatia tehnica sau instructiunile tehnice interne de fabricatie;

- reglementarile specifice (standarde, normative);

- instructiunile tehnologice ale liniei de fabricatie;

- instructiunile de functionare ale utilajelor de pe linia tehnologica.

17.2.3.2. Controlul armarii trebuie realizat astfel incat sa se asigure armarea conform proiectului, inaintea inceperii turnarii, se vor inspecta urmatoarele:

- daca armatura prevazuta in desene exista si este montata la distantele specificate;

- daca se asigura acoperirea cu beton prin pozitionarea distantierilor, in conformitate cu prevederile proiectului;

- daca armatura nu este acoperita cu ulei, grasime, vopsea sau alte substante daunatoare;

- daca armatura este corect montata si asigurata impotriva deplasarii in timpul betonarii;

- daca spatiul dintre bare este suficient pentru betonare si utilizarea uneltelor de compactare.

17.2.3.3. In plus, in cazul realizarii elementelor din beton precomprimat trebuie inspectate cel putin urmatoarele:

- pozitia cablurilor, a tuburilor de aerisire, a canalelor, ancorajelor si dispozitivelor de cuplare care trebuie sa fie in concordanta cu desenele de executie, incluzand acoperirea cu beton si distanta dintre cabluri;

- lungimea toroanelor (cablurilor), astfel incat sa se asigure prinderea in presa de pretensionare;

- fixarea cablurilor si stabilitatea suporturilor lor; in cazul in care este necesara o prima etapa de tensionare a armaturii pretensionate pentru montarea corecta a celorlalte armaturi, se va verifica starea ancorajelor (pozitia penelor). Totodata trebuie verificat daca nu s-au legat la montaj carcasele de armatura pretensionata si daca nu se incruciseaza traseele acestora;

- conditiile de protejare a tecilor, tuburilor de aerisire, ancorajelor, pieselor de cuplare si impermeabilizarea lor;

- starea suprafetei ancorajelor si/sau pieselor de cuplare;

- starea de curatenie a tecilor, ancorajelor si pieselor de cuplare.

Inaintea inceperii tensionarii trebuie asigurate echipamentele necesare si programul de tensionare si se verifica calibrarea preselor (cricurilor, vinclurilor).

17.2.3.4. Inainte de punerea in opera a betonului, inspectiile trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte esentiale:

- conditiile necesare unui transport eficient al betonului, masurile de compactare si tratare functie de consistenta specificata a betonului;

- receptionarea calitativa a betonului;

- rezultatele si concluziile verificarilor efectuate pana la aceasta faza;

- asigurarea unui personal instruit;

- asigurarea unor masuri pentru situatii accidentale.

17.2.3.5. In timpul betonarii controlul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte esentiale:

- distributia uniforma a betonului in tipar (cofraj);

- compactarea uniforma si evitarea segregarii in timpul compactarii;

- viteza de turnare, tinand seama de actiunea betonului asupra cofrajelor;

- masuri speciale in cazul turnarii in conditii de vreme rece sau calduroasa;

- metode de tratare si durata tratarii betonului functie de conditiile atmosferice si evolutia rezistentei;

- evitarea unor eventuale deteriorari ce pot apare ca urmare a unor socuri sau vibratii asupra betonului proaspat.

17.2.3.6. Controlul calitatii operatiilor de pretensionare se executa conform prevederilor din capitolul 11 si cuprinde verificarea modului in care se efectueaza tensionarea fiecarei armaturi (respectarea efortului de tensionare si a ordinii de tensionare stabilite prin proiect) si siguranta blocarii.

17.2.3.7. In cazul elementelor din beton precomprimat, operatia de transfer se executa numai dupa verificarea rezistentei betonului. Operatia de transfer se face numai in prezenta personalului autorizat. Verificarile care se efectueaza in aceasta etapa sunt incluse in capitolul 15.

17.2.3.8. Inainte de decofrare se verifica rezistenta betonului, pozitia pieselor de ridicare si starea suprafetei betonului in vecinatatea acestora.

17.2.4. Controlul elementelor prefabricate finite

Dupa decofrare fiecare element prefabricat este supus controlului de calitate din punct de vedere al aspectului, dimensiunilor geometrice, pozitiei armaturilor (prin masurare directa, cazul armaturilor pretensionate i sectiunile de capat sau prin metode nedistructive).

17.2.4.1. Controlul aspectului se refera in principal la verificarea existentei urmatoarelor defecte: armatura aparenta, stirbituri ale muchiilor, fisuri, segregari locale, lipsuri de turnare, denivelari locale, desprinderi de beton. Criteriile de acceptare pentru defectele constatate sunt stabilite in standardele de produs, specificatiile tehnice si/sau proiectele de executie ale fiecarui element.

17.2.4.2. Controlul dimensiunilor geometrice se face in mod obligatoriu la fiecare element in parte. Tolerantele si abaterile limita admise sunt cele precizate in standardele de produs, specificatiile tehnice si/sau proiectele de executie ale fiecarui element.

17.2.4.3. Dupa efectuarea controalelor enumerate anterior (pct. 17.2.4.1. . 17.2.4.2) elementele prefabricate se marcheaza in conformitate cu prevederile din standardele de produs, specificatiile tehnice si/sau proiectele de executie ale fiecarui element.

17.2.4.4. Inainte de depozitare se verifica marcajul elementului care trebuie sa contina cel putin:

- denumirea unitatii producatoare;

- tipul prefabricatului;

- numarul proiectului / standardului;

- data fabricarii;

- seria elementului.

17.2.5. Controlul elementelor prefabricate inainte de livrare

Inaintea livrarii se verifica corespondenta intre produsele ce urmeaza a fi livrate si documentele de livrare. La livrarea elementelor prefabricate se va asigura respectarea regulilor de manipulare si depozitare.

Nu se avizeaza expeditia : pentru produse care nu sunt insotite de certificate de calitate, sau sunt de alt tip decat cele specificate pe comanda sau carora nu li se asigura o asezare si ancorare corespunzatoare in mijlocul de transport.

Produsele pot fi livrate si insotite de declaratia de conformitate (SR EN 45014), in situatia in care producatorul de prefabricate are certificare pentru sistemul calitatii.

Este obligatorie participarea producatorului la manipularea elementelor pentru asezarea in mijloacele de transport.

17.3. Verificarile periodice se efectueaza pe unul din loturile supuse verificarilor de lor in perioada respectiva, cu frecventa specificata in continuare (daca nu se prevede astfel in documentatia tehnica) si constau in:

- verificarea modului de executie a elementelor prefabricate (inclusiv lucrarile de injectare), realizarea efortului de precomprimare, contrasageata sub actiunea precomprimarii, precizia alcatuirii elementelor compuse si alte verificari stabilite prin documentatia tehnica , lunar;

- verificarea conditiilor privind comportarea la starea limita de exploatare si la rupere, anual.

17.3.1. Controlul realizarii si mentinerii efortului din armatura pretensionata in limitele impuse se face de catre personal calificat si autorizat. Masurarea alunecarii armaturii pentru fiecare blocaj, trebuie facuta cel putin o data la doua saptamani.

Verificarea efortului in armatura pretensionata se efectueaza periodic, prin sondaj, la minimum 10% din numarul armaturilor pretensionate. Se recomanda ca masuratorile sa se faca la acelasi interval de timp de la pretensionare, pentru toate armaturile.

Toate celelalte verificari periodice necesare la operatia de tensionare sunt prevazute in cap. 11.

17.3.2. Inaintea inceperii operatiile de injectare, sunt necesare, cel putin, urmatoarele:

- teste asupra mortarului de injectare;

- verificarea canalelor pe intreaga lor lungime pentru depistarea eventualelor obturatii (de exemplu cu gheata);

- pregatirea tuburilor de aerisire si identificarea lor;

- pregatirea echipamentului operational;

- cantarirea materialelor pentru completare in cazul scurgerilor;

- in caz de dubiu, incercarea de injectare pe canele reprezentative.

Programul de injectare trebuie sa specifice, cel putin, urmatoarele:

- teste pe mortarul proaspat (fluiditatea, segregarea);

- caracteristicile echipamentului si ale mortarului de injectare;

- presiunea pentru injectare;

- modalitatea de suflare cu aer si spalarea;

- masuri pentru mentinerea canalelor curate;

- succesiunea operatiilor de injectare;

- instructiuni de urmat in eventualitatea producerii de accidente (incidente) si a unor conditii climatice nefavorabile;

- situatiile in care se impune reinjectarea.

17.3.3. Controlul capacitatii portante a elementelor prefabricate, prin incercari la starea limita de exploatare si al rupere, se face daca acest lucru este prevazut in standardele de produs, specificatiile tehnice si/sau proiectele de executie ale fiecarui element. Frecventa acestor incercari este stabilita in reglementarile mentionate.

17.4. Verificari la receptia elementelor prefabricate pe santier

Inaintea descarcarii este necesar un control vizual.

Pentru acceptarea elementelor se va face o verificare de receptie a elementelor prefabricate imediat dupa transport, controlul realizandu-se in concordanta cu anexa 17.1.

In cazul unei neconformitati, trebuie verificate urmatoarele aspecte, in ordinea de mai jos:

- implicatiile defectului asupra montarii si comportarii ulterioare a elementului in cadrul structurii;

- masurile necesare pentru acceptarea elementului;

- necesitatea respingerii si inlocuiri elementelor nereparabile.

Daca implicatiile defectului asupra executiei structurii si utilizarii ei sunt neglijabile, elementul poate fi acceptat pentru montare.

Daca implicatiile importante pot fi eliminate prin repararea elementului, elementul va fi acceptat pentru montaj numai cu acordul proiectantului si dupa efectuarea reparatiilor necesare.

Se va intocmi un program corect de montare a elementelor prefabricate cu faze de executie.

Inaintea montajului, vor fi verificate conditiile de santier printr-o inspectie initiala a principalelor prevederi recomandate, inclusiv cele listate in anexa 17.1.

Nu se incepe montajul pana ce prevederile mentionate anterioare nu vor fi gasite ca satisfacatoare.

Daca lucrarile nu corespund cerintelor, actiunile corective trebuie facute in concordanta cu procedura acceptata pentru neconformitati si statuata in specificatia de proiect.

Documentatia procedurii si materialele utilizate trebuie aprobate inainte de efectuarea corecturilor.

Anexa 4.1.

Tipul si compozitia cimenturilor in procente de masa

^x) proportia de filer se limiteaza la 5%;

^y) proportia de SUF se limiteaza la 10%;

^z) proportia de zgura neferica se limiteaza la 15%.

Anexa 5.1.

Extrase din specificatia tehnica ST 009/96 cerinte si criterii de performanta pentru produse din otel utilizate ca armaturi in structuri din beton*

NOTATII:

DEFINITII:

1) produs amprentat : produs (sarma, bara) trefilat (tras la rece) avand amprente de forma si dimensiuni stabilite pentru imbunatatirea aderentei cu betonul.

2) produs profilat : produs avand profile in relief pentru imbunatatirea aderentei cu betonul.

3) sarma : produs din otel cu sectiune circulara sau ovala, de obicei trefilat (tras la rece), livrat in colaci.

4) tipul produsului : categorie a armaturii caracterizata prin limita de curgere si alungirea la rupere, garantate, precum si prin forma suprafetei (existenta, sau nu a profilelor).

5) valoare caracteristica: valoare avand o probabilitate prescrisa de a se incadra intr-un domeniu stabilit al rezultatelor unui numar ipotetic nelimitat de incercari.

Observatie:

a) in contextul acestei reglementari valoarea caracteristica este limita inferioara a intervalului statistic de dispersie, pentru care exista o probabilitate de 90% (1- =90) ca 95% (p=0.95) din valori sa fie superioare sau egale cu aceasta valoare;

b) valorile caracteristice se vor nota cu indicele inferior k la simbolul marimii respective;

6) valoare efectiva: valoare rezultata in urma unei masurari sau determinari.

Observatie:

Valorile caracteristice se vor nota cu indicele inferior ef la simbolul marimii respective.

7) valoare nominala: valoare conventionala stabilita ca o caracteristica a produsului.

Observatie:

Valorile nominale se vor nota cu indicele inferior nom la simbolul marimii respective.

CERINTE:

1.4.2.Pentru armaturi se stabilesc patru clase de rezistenta, in functie de limita de curgere:

Clasa I rezistenta scazuta 200N/mm²<f_m≤ 300N/mm²

Clasa II rezistenta medie 300N/mm²< f_m≤ 600N/mm²

Clasa III rezistenta ridicata 600N/mm²< f_m<1400N/mm²

Clasa IV rezistenta foarte ridicata f_m≥1400N/mm².

1.4.3. Se stabilesc trei clase de ductibilitate in functie de alungirea la rupere A_r si de rezistenta, conform tabelul 1.

Tabelul 1

masurata pe o distanta de 5d (incluzand si zona strictionata) in cazul barelor laminate la cald, 10d pentru sarmele trefilate pentru beton armat, 100mm pentru sarmele de inalta rezistenta.

Valorile aratate reprezinta limite cu abatere zero in afara domeniului.

1.4.4. Se stabilesc doua clase de aderenta in functie de forma suprafetei, astfel:

- netede: fara profilatii, precum si cele amprentate sau profilate avand f_R mai mic decat valorile din tabelul 2;

- de inalta aderenta, cele profilate, avand f_R cel putin egal cu valorile din tabelul 2.

Tabelul 2

1.5. Domenii de utilizare

1.5.1. Produsele avand clasa de rezistenta II si clasa de ductibilitate mare se utilizeaza ca armaturi de rezistenta in elementele din beton armat si ca armaturi nepretensionate in elementele din beton precomprimat.

1.5.2. Produsele avand clasa de rezistenta IV si clasa de ductibilitate redusa se utilizeaza ca armaturi pretensionate in beton precomprimat sau alte lucrari de precomprimare.

De asemenea pot fi utilizate ca armaturi pretensionate produsele avand clasa de rezistenta III, cu luarea in considerare a domeniului de variatie a eforturilor in starile limita de exploatare si ultima.

1.5.3. Produsele din clasa a II-a de rezistenta si clasa de ductibilitate medie pot fi utilizate ca armatura de rezistenta, in elemente de suprafata, numai sub forma de plasa sudata.

1.5.4. Produsele din clasa I de rezistenta se utilizeaza de regula ca etrieri, frete si armaturi constructive indiferent de clasa de ductibilitate in care se incadreaza.

II.3. Criterii de performanta

II.3.1. Caracteristici mecanice

II.3.1.1. Criteriile de performanta privind rezistenta, ductibilitatea si aderenta sunt aratate in tabelul 4.

Tabelul 4

II.3.1.2. Comportarea la indoire se exprima prin numarul de indoiri la anumite unghiuri, suportate fara fisuri sau crapaturi vizibile cu ochiul liber.

Criteriile de performanta sunt date in tabelul 5.

Tabelul 5

II.3.1.5. Criteriile de performanta privind aderenta sunt cuprinse implicit in cele privind caracteristicile geometrice ale produselor.

Anexa 7.1.

Programul de control in unitatile de prefabricate

7.1. Realizarea de elemente prefabricate de buna calitate se asigura prin utilizarea de materiale de calitate in compozitia betonului si prin executia corecta a fiecarei faze din procesul de productie a elementelor, inclusiv prin controlul exigent al acestora.

7.2. Frecventa si masurile ce se adopta pentru controlul materiilor prime si betoanelor sunt redate in tabelul urmator:

OBS.: Gradul de impermeabilitate si gelivitate se considera realizate astfel:

- max. 5% din numarul de incercari prevazute, realizeaza cel putin gradul de impermeabilitate inferior pentru betoanele de clasele C16/20 . C45/55 (ex. in loc de P₈¹⁰ se realizeaza P₄¹⁰);

- max. 95% din incercari indeplinesc cerintele pentru gradul de gelivitate in cazul betoanelor de clasele C16/20 . C45/55;

pentru betoanele de clasele C50/60 . C100/115 cerintele privind gradul de impermeabilitate si gelivitate trebuie realizate conform proiectelor.

Anexa 7.2.

Consistenta betonului la realizarea unor tipuri de elemente prefabricate

Anexa 7.3.

Criterii de conformitate pentru rezistenta la compresiune

7.3.1. CRITERIUL 1

Acest criteriu se aplica in cazul in care conformitate este verificata considerand rezultatele a 6 sau mai multe probe notate X₁, X₂ ,.., X_n.

Rezistenta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

unde:

- valoarea medie a rezistentelor obtinute

- valoarea minima a rezistentelor obtinute

S_n - abaterea standard

f_ck - rezistenta caracteristica la compresiune a betonului la 28 zile (clasa betonului), determinata pe cilindrii sau cuburi;

 si K - constante ce depinde de numarul de probe si gradul de asigurare cerut (tabelul 7.3.1)

n - numarul de probe de control

Tabelul 7.3.1.

7.3.2. CRITERIUL 2

Acest criteriu se aplica in cazul in care conformitatea este apreciata considerand rezultatele a 3 probe: X₁, X₂, X₃.

Rezistenta la compresiune in acest caz trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

unde : este considerata valoarea medie a rezultatelor obtinute.

NOTA : In cazurile in care se dispune de mai putin de 3 rezultate se considera realizata clasa betonului, daca rezistenta medie obtinuta pe oricare serie de probe indeplineste relatia:

pentru clasele de beton C>C16/20

unde: - rezistenta medie obtinuta pe oricare serie de probe.

Prelevarea a mai putin de 3 probe se face numai in cazuri bine justificate pentru volume mai mici de 20 m³ de beton preparat si pus in opera si numai cu acordul scris al investitorului.

Anexa 7.4.

Zone de granulozitate

Anexa 7.5.

Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-7 (8) mm

Anexa 7.6.

Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-16 mm

Anexa 7.7.

Limitele de granulozitate pentru agregatele 0-20 mm

Anexa 9.1.

Sarcinile si calificarea personalului ce deserveste centrala (statia) de betoane

1. Seful - conducatorul centralei (statiei)

1.1. Centrala (statia) de betoane este condusa de un inginer sau subinginer in cazul in care volumul productiei nominale este mai mare de 35 m³/ora sau de un maistru (tehnician) constructor cu experienta daca volumul productiei este mai mic sau egal cu 35 m³/ora. Seful statiei este numit prin ordin de conducerea unitatii de care apartine.

Alte niveluri de pregatire pentru conducatorul centralei (statiei) de betoane se admit numai cu acordul prealabil al ISCLPUAT.

1.2. Conducatorul centralei (statiei) de betoane raspunde de:

- receptionarea, depozitarea si gospodariei materialelor componente agregate, ciment, aditivi, adaosuri, apa (cand nu se utilizeaza o sursa de apa potabila), in vederea asigurarii caracteristicilor impuse betoanelor ce se prepara. Receptia calitativa a materialelor componente se efectueaza impreuna cu laboratorul unitatii de prefabricate, pe baza planurilor de munca aprobate de conducerea unitatii;

- aplicarea dupa caz a masurilor ce se impun, pentru pregatirea agregatelor: sortare, spalare, incalzirea pe timp friguros sau racirea pe timp calduros a unora din componentele betonului;

- asigurarea intretinerii instalatiilor de transport si depozitarea in bune conditii a materialelor componente;

- asigurarea intretinerii instalatiilor de preparare a betonului;

- asigurarea intretinerii si verificarea metrologica periodica a instalatiilor de dozare a componentelor betonului;

- verificarea operativa, cel putin o data pe saptamana a instalatiilor de dozare, prin procedee corespunzatoare (greutati etalonate etc.);

- respectarea caracteristicilor cerute pentru fiecare clasa de beton comandat, in ce priveste tipul si granulozitatea agregatelor, tipul si dozajul de ciment, lucrabilitatea, temperatura etc.;

- efectuarea transporturilor de beton in conditii corespunzatoare de la centrala (statie) pe liniile tehnologice;

- controleaza si impune adoptarea de catre laboratorul unitatii de prefabricate, a retelelor de preparare a betonului in functie de modificarea umiditatii si granulozitatii sorturilor de agregate;

- asigura respectarea ritmului si ordinea livrarilor de beton proaspat;

- controleaza efectuarea de catre laboratorul de serviciu a incercarilor asupra betonului proaspat, in unitate;

- adopta imediat masurile ce se impun, la sesizarea laboratorului unitatii, privind aparitia de rezultate necorespunzatoare la incercarile efectuate pe componentele betonului sau pe betonul proaspat;

- identifica liniile tehnologice la care s-au livrat betoane ai caror parametri au rezultat necorespunzator (pe betonul intarit) si comunica datele sefilor de sectii (ateliere) etc.

1.3. Pentru lucrul in schimburile 2 si 3 conducatorul centralei (statiei) va fi suplinit de un loctiitor (adjunct) caruia ii revin sarcinile indicate la pct.1.2 din prezenta anexa, insa numai pentru schimbul in care este programat.

2. Operatorii (operatorul) centralei de beton sunt in subordinea directa a conducatorului centralei sau loctiitorului acestuia si raspund de:

- dozarea componentelor betonului in conformitate cu retelele stabilite de laboratorul unitatii;

- malaxarea corespunzatoare a betonului;

- sesizarea imediata a conducatorului statiei pentru luarea masurilor ce se impun, in cazul constatarii neadaptarii de catre laboratorul unitatii a retelelor de beton in functie de schimbarea umiditatii si granulozitatii agregatelor, constatarea unor defectiuni la instalatiile de alimentare cu materii prime, dozare, preparare a betonului etc.;

- ingrijirea utilajelor pe care le au in primire, manipularea corecta, spalarea utilajelor de preparare a betonului la terminarea schimbului sau in cazul unor intreruperi de functionare mai mari de 1 ora la temperaturi ale mediului ambiant sub 25⁰C si de 1/2 ora la temperaturi peste 25,5⁰C, golirea completa si spalarea buncarelor de beton ale centralei (statiei) la terminarea schimbului sau dupa intreruperi de alimentare mai mari de 1 (1/2) ora, sau la modificarea clasei betonului.

Functia de operatori se incredinteaza unor muncitori calificati sau tehnicieni atestati, de organele care au atestat centrala (statia) de betoane.

3. In functie de volumul productiei si specificul unitatii de prefabricate, personalul centralei se completeaza dupa caz, cu:

- responsabil (gestionar) pentru materiale componente (agregate, ciment, aditivi, adaosuri);

- mecanici si electricieni intretinere si exploatare, muncitori depozite etc.

Numarul, atributiile si obligatiile ce revin personalului de la pct.3 din prezenta anexa, se vor preciza prin regulamentul de organizare si functionare al unitatii.

4. Laboratorul unitatii de prefabricate autorizat, este condus de un inginer sau subinginer si exercita si atributiile de laborator al centralei (statiei) de beton, precum:

- intocmirea si afisarea programului pe schimburi pentru laboratorul ce deserveste centrala de beton;

- efectuarea corecta si cu frecventa impusa a incercarilor, pentru verificarea calitatii materialelor componente si a betonului proaspat si intarit si informarea operativa a conducerii unitatii conducatorului centralei de betoane si propunerea masurilor ce trebuie adoptate in functie de situatia concreta;

- adaptarea operativa a compozitiei betoanelor preparate in functie de caracteristicile reale ale materialelor aprovizionate, umiditatea agregatelor etc.;

- analiza si prelucrarea rezultatelor incercarilor efectuate si informare operativa a conducerii unitatii, conducatorului centralei (statiei) de betoane si a compartimentului AQ asupra calitatii betoanelor preparate si a masurilor de mentinerea sau modificare a compozitiilor betoanelor preparate etc.

5. Auditul intern, referitor la mentinerea conditiilor de atestare si implementare a sistemului de asigurare a calitatii la centrala de beton se va efectua de personal independent fata de activitatea statiei in conformitate cu prevederile sistemului de asigurare a calitatii adoptat. Auditul intern se efectueaza trimestrial si ori de cate ori este cazul (rebuturi, modificari in sistemul calitatii si personalului cu impact asupra calitatii betonului proaspat).

6. Atestarea sefului centralei si a personalului va fi facuta intern, in prezenta reprezentantului organismului de control, pe teritoriul caruia functioneaza unitatea de prefabricate. Atestarea odata efectuata, este valabila 2 ani.

Anexa 9.2.

 Gradul de omogenitate al betonului

9.2.1. Gradul de omogenitate al betonului se determina in functie de valorile exprimate in N/mm² ale abaterii S si a rezistentei medii X_n conform prevederilor din tabelul 9.2.1.

Tabelul 9.2.1.

9.2.2. Abaterea standard S_n se determina pentru un numar de minimum 16 rezultate inregistrate intr-o perioada de maximum 3 luni.

in care:  depinde de numarul rezultatelor analizate si de valorile din tabelul 9.2.2.

Tabelul 9.2.2.

X_I un rezultat oarecare din grupul analizat

- valoarea medie a rezultatelor obtinute

n - numarul total de rezultate.

9.2.3. Pentru evaluarea gradului de omogenitate se admite eliminarea a cel mult 10% din numarul total de rezultate analizate in situatia in care acestea se situeaza in afara intervalului:

valori in N/mm²

NOTA: Coeficientii  prevazuti in tabelul 9.2.2. se aplica numai la stabilirea gradului de omogenitate al betonului; pentru stabilirea clasei betonului se aplica coeficientii  prezentati in tabelul 7.3.1.

Anexa 17.1.

 Controlul elementelor prefabricate
Controlul initial

Principalele aspecte care trebuie verificate in cadrul unei inspectii initiale pe santier, inaintea instalarii elementelor prefabricate, sunt:

a) cai de acces pentru elemente si echipamente;

b) existenta organizarii generale de santier;

c) existenta unui echipament adecvat pentru ridicare;

d) existenta unui echipament adecvat pentru lucrul de siguranta;

e) posibile lucrari provizorii, precum sprijiniri, schele, suporturi temporare;

f) documentatie privind abateri admise pe santier la operatiile de asamblare.

Verificari la receptie

Controlul pentru acceptarea elementelor prefabricate pe santier, se face pe baza urmatoarei liste de verificari:

Verificari suplimentare

Se pot prevedea verificari suplimentare, cum ar fi: