Helmut Hempel - despre spatiul deschis in constructia de biserici - arhitectura

Profesor arh. Helmut Hempel, la Academia de Arte Plastice din Viena, la 14 martie 1995. Din pacate, revista Arhitext si redactorul de atunci Dan Adrian nu au publicat articolul, nu mi-au dat (nici pana astazi) vreo explicatie si nu au mai raspuns la scrisori Asta pentru ca stilul local (uneori atat de ne-european) sa nu se dezminta. Acel moment a insemnat, implicit, si intreruperea corespondentei mele jurnalistice cu Arhitext.

Helmut Hempel este nascut in 1949 la Viena si activeaza, alaturi de profesorat, in constructia de locuinte alternative si ecologice, impreuna cu arh. Franco Fonatti.

- Conduceti de un an catedra de 'arta sacra' la Academia de Arte Plastice din Viena. Care ar fi istoria rezumata a catedrei si a bibliotecii ei?
-Aceasta catedra a fost infiintata de fostul sef al clasei de arhitectura, Clemens Holzmeister. Holzmeister a fost un important constructor de biserici (a proiectat in Austria peste 50 de biserici). Din experienta lui de proiectare a ajuns la concluzia ca ar fi necesara infiintarea unei asemenea catedre aici la Academie, pentru a putea duce o discutie aprofundata despre constructia de biserici. El l-a cunoscut pe Herbert Muck in cursul diversor conferinte si, pe baza aportului pe care Herbert Muck l-a adus in discutii, i-a incredintat conducerea catedrei. Astfel exista aceasta catedra din anul 1960 aici la Academia de Arte Plastice.

- Deci ea ia nastere tocmai in acea perioada de schimbari in arhitectura bisericilor.
- Da, dupa intreruperea produsa de cel de-al doilea razboi mondial, aproximativ dupa anul 1955, constructia de biserici din Austria s-a dezvoltat pe baze noi, atat in privinta arhitecturii cat si a liturghiei. Exact in aceasta perioada are loc si infiintarea catedrei.

- Ar fi interesant de aflat cum functioneaza astazi constructia de biserici in Austria, vazuta din punct de vedere organizatoric. Exista din partea bisericii un organ specializat pentru comanda de proiecte de biserici sau pentru asistarea acelor localitati care doresc sa construiasca biserici? Care este relatia intre planificarea zonala a bisericilor si urbanism?
- Dezvoltarea constructiei de biserici a pornit in acest secol de la biserici mari, in ceea ce priveste Viena de la biserici urbane, catre micile biserici care sunt raportate la locuire. Inainte orasul si parti ale sale erau punctele de referinta, si aici as aminti de Wiener Gürtel (bulevardul de centura vienez) construit pe la 1900, unde s-a mers pe ideea de a stabili cu ajutorul bisericilor o legatura intre orasul vechi si suburbii. Acestea au fost conceptii premergatoare dezvoltarii actuale. Bisericile de pe Gürtel au fost proiectate foarte mari si au un numar enorm de locuri in picioare si pe banci. Proiectantii se indeparteaza astazi de aceasta idee si incearca sa se orienteze mai degraba catre locuire, sau plecand de la o viitoare zona de locuit restransa incearca sa creeze biserici mici, adecvate situatiei.
Aceasta gandire presupune si o foarte mare schimbare a imaginii exterioare a bisericii, a volumului ei construit. In timp ce inainte marile biserici urbane se ridicau semnificativ si dominant peste oras, astazi ne aflam intr-o situatie inversa. Astazi se construiesc mai degraba mari cartiere de locuinte. In mijlocul acestor deseori uriase constructii de locuinte stau bisericile, ca mici grupari de spatii. Deci se ajunge la o importanta reconsiderare a valorilor cat si a formei exterioare.
Cum se construiesc bisericile? Biserica din Austria este organizata in dieceze, a caror diviziune este independenta de cea a landurilor federale si a oraselor. Aceste dieceze au oficii de constructii proprii, care in mod evident influenteaza intr-o oarecare masura modul de constructie al bisericilor. Deci daca undeva trebuie sa se construiasca o biserica, initiativa poate veni din partea localitatii, a administratiei locale, daca aceasta anunta ca necesita o biserica. Sau dieceza stabileste ca intr-un anumit cartier in care se construieste un anumit numar de locuinte, rezulta un anumit necesar si de aceea trebuie construita o biserica. Finantarea este suportata de obicei in parti egale de catre administratia locala si de catre dieceza.

- Exista pentru arhitectura bisericilor care se proiecteaza astazi directive de vre-un fel, verifica oficiul de constructii al diecezei daca arhitectura viitoarei biserici concorda cu functiunile si cu simbolica specifice ritului catolic?
- Prin oficiile de constructie ale bisericii apare o anumita influenta asupra constructiei de biserici. Regulamentele bisericii sunt adesea compuse in termeni foarte generali, si de la ultimul conciliu incoace au fost modificate si divizate in multe scrieri lipsite de o editare completa si coerenta. Adesea exista o interpretare destul de diferita a acestora, in functie de regiune. Responsabilitatea apartine, in ultima instanta, episcopului local. Insa tocmai constructia de biserici catolica si cea protestanta se remarca printr-o relativ mare libertate a arhitecturii. Exact aceasta libertate a facut posibila constructia in acest secol a unor biserici care au devenit evenimente deosebite ale arhitecturii in general. Ma gandesc la Le Corbusier cu Notre-Dame du Haut, Ronchamp, o arhitectura total noua fata de Le Raincy a lui Auguste Perret sauFronleichnamskirche din Aachen de Rudolf Schwarz. Deci nu exista, in cadrul bisericii catolice sau celei protestante, un stil propriu-zis, un simbol sau o forma constructiva specifica, care sa fixeze exprimarea arhitectonica. Determinarea acesteia este lasata in seama comunitatii, a arhitectului si a participantilor la proiectare.
Pentru evolutia liturgica, care este determinanta pentru arhitectura, al doilea conciliu vaticanic a avut o mare influenta. Acesta s-a dedicat in 1964 si acestei teme si a formulat niste directive si instructiuni pentru constructia de biserici, care insa pastreaza un ton de generalitate si lasa multa libertate de interpretare. Bineinteles ca exista astazi in cadrul bisericii grupari care respecta aceste prevederi foarte prescurtat si static, restrictiv, sau chiar le refuza. Exista pe de alta parte si tendinte care doresc o prelucrare foarte deschisa, constructiva. In acest raport, putem compara arhitectura cu arta. Ce este arta bisericeasca, arta sacra? Este aceasta ceva prescris, comandat, fixat formal si obligatoriu sau este ea independenta, libera si se poate ea oare dezvolta in sensul artelor plastice?

- Ce ne-ar interesa in mod deosebit este procesul de proiectare a unei biserici, si in cadrul acestei teme as avea cateva intrebari.
In sensul unei recuperari a istoriei bisericilor crestine in secolul nostru (care la noi in tara, in cadrul invatamantului de arhitectura, a fost proscrisa), cum s-ar putea defini schimbarea esentiala care s-a produs in constructia de biserici a secolului, in occident?
- Un prim aspect ar fi cel urbanistic, pe care deja l-am dezvoltat. Un alt aspect l-as vedea in legatura cu spatialitatea. Deasemenea as enunta faptul ca se pot dezvolta solutii constructive noi, ca nu exista o prescriptie pentru sistemul constructiv al bisericilor; libertatea utilizarii materialelor in constructia de biserici. De la lemn la piatra, de la beton armat la otel, arhitectul are practic intreaga libertate de a alege.
Dar pentru mine simptomatica si determinanta pentru arhitectura bisericii din secolul nostru este evolutia spatiului. Trebuie sa mai spun ca religiile crestine sunt religii ale spatiului arhitectonic. Nu ca religiile precrestine, unde spatiul interior este rezervat imaginii zeitatii sau zeitatii insesi, unde numai preotii au acces si unde adunarea comunitatii credinciosilor ramane in exterior. In arhitectura bisericii crestine acest raport este invers. Comunitatea sta in spatiul bisericii, ea insasi este purtatoarea semnificatiei, ea insasi preia aceasta functie si reprezinta biserica prin adunarea ei. Adunarea este determinanta, ea are loc in spatiul interior. De aici, importanta arhitecturii bisericii este de gasit nu atat in forma exterioara cat tocmai in configuratia spatiului interior.
Deci daca ma raportez la adunare, atunci ma intreb cum arata adunarea crestina si ce necesitati spatiale are. Aici se pot deduce anumite caracteristici ale acestui secol. Intr-un caz o tendinta noua pe la 1930 cand, plecand de la expresionismul german, cu o arhitectura a caramizii aparente si a formelor gotizante, au fost formulate tipuri noi de spatii. Exemplar este Rudolf Schwarz, care creaza un spatiu interior alb, luminos, in forma unei prisme simple, asezata culcat. Deci nu mai este vorba de o arhitectura reglementata de nave laterale, abside, semicupole, anexe, etc., ci el a creat o prisma alba, luminoasa, dreptunghiulara, in interiorul careia se afla comunitatea. Nici spatiul altarului nu mai este separat ci adunarea insasi este asistenta. Comunitatea se muta astfel in presbiterium. Nu mai exista delimitarea intre spatiul comunitatii si spatiul rezervat preotilor, ci comunitatea in totalitatea ei, cu toate functiile ei, se afla in acest spatiu. Aceasta se observa evident si la Max Weber, un alt arhitect german care, tot pe la 1930, a construit consecutiv, in decursul a numai cativa ani, patru biserici la Frankfurt. La acestea se vede clar cum altarul, care se afla la inceput relativ departe de comunitate, intr-o absida, a fost succesiv mutat catre centru, in spatiul comunitatii, pana cand a fost inconjurat de asistenta pe trei sau chiar patru laturi.

- Cand un arhitect isi pune problema proiectarii unei biserici, el trebuie sa gaseasca o legatura intre forma si intelesul ei, sau, cum numai in germana se poate spune, de a obtine Gestalt (infatisare). Si ma refer la forma eliberata de problema stilistica (daca forma este clasica sau moderna, traditionala sau novatoare), la problema continutului formei. De aceea: ce determina calitatea sacra a unei constructii? Devine o biserica sfanta prin rolul ei in cadrul ritualului sacru al liturghiei sau prin calitatile arhitecturii ei?
- In aceasta privinta, punctul meu de vedere este foarte clar, si anume ca in traditia bisericii totul depinde de om si nu de amenajarea bisericii sau de diferitele obiecte de cult. Aici nu mai exista templul sfant sau ceva ce nu tine de sfera activitatii omului, ci totul se leaga de actiunile omului. Acestea reprezinta valoare si semnificatie. Caci liturghia inseamna si actiune a multimii in sens mai larg. In acest context trebuie pus tot ce tine de obiect si amenajare. Infatisare(Gestalt) cu siguranta ca fiinta bisericii nu poate fi explicata prin motive aplicate. Motivele tind, din contra, sa devina cu timpul golite de sens si neintelese. Exista enciclopedii intregi care se ocupa cu explicarea a astfel de motive. Dar asta nu ne aduce prea departe. Trebuie sa dezvoltam tot timpul continuturi noi despre comportamente si actiuni. Nu putem folosi, ca inlocuitori ai acestui proces esential, simboluri imprumutate din afara sferei noastre de actiune.

- Exista o multime de simboluri ce pot fi interpretate liber, care s-au desprins din sistemele lor initiale si care sunt adesea colate disparat in arhitectura
- Aceasta nu se petrece doar in arhitectura de biserici. A reiesit si din discutia despre arhitectura postmoderna ca utilizarea motivelor golite de sens nu este durabila si consistenta.

- Ce este o biserica? O constructie cu rol preponderent functional sau simbolic? Structura arhitecturii sale se dezvolta dinspre functiune catre simbolica, sau de la rolul de simbol catre o fuctionalizare a semnului construit?
- Ambele. Ele trebuie tot timpul privite impreuna. Functiuni (continuturi) pe de-o parte si forme pe de alta nu pot fi separate. Ele se afla in interactiune. In locul conceptului de 'forma' se foloseste azi cel de 'infatisare'(Gestalt ), care include si perceptia formei, nu doar producerea ei. Acest proces care duce la o evaluare, este de remarcat si de analizat.

- La ce va referiti, prin 'proces de evaluare'?
- Un proces de evaluare este foarte complex, el nu poate fi inteles doar ca implinire a cerintelor functionale sau ca o forma izolata, ci exista o multitudine de conditii care duc la formarea unei semnificatii. De aceea se vorbeste si de o semioza, de un proces care genereaza o valoare in cadrul unei situatii de comunicare; valoarea nu este data fara conditiile in care a fost produsa. Acest proces de comunicare este determinant pentru ca sa se formeze reprezentari valorice, sa se constituie imagini, prin perceptia noastra formele sa devina infatisari (Gestalten). Valoarea unei imagini exista numai prin intelegerea noastra. Aceasta nu se poate forma independent de noi, doar prin punere fata in fata.

- Suna aproape la fel cu teoria despre perceptia relativa in fizica particulelor elementare, dupa care un fenomen fizic observat este diferit de acelasi fenomen atunci cand nu-l observam (modificam un fenomen fizic doar observandu-l).
- Da - daca nu dorim sa ajungem la rezultate false atunci cand analizam procese fizice, izoland elemente ale intregului si scotandu-le din contextul lor complex. Sau modeland ceea ce observam conform cu reprezentarile si ideile proprii.

- Ce sunt valorile durabile?
- Valorile durabile trebuie cautate undeva in profunzime. Despre biserica, ca constructie, ne putem intreba deasemenea, care valori sunt durabile si care secundare? Exista aici o imagine durabila, aceea a casei. Casa, ca adapost al vietii si al mortii, este o metafora care se dovedeste a fi un arhetip care a actionat inca din preistorie, in intreaga arhitectura. Aceasta metafora este si azi la fel de actuala si valabila. Si tocmai prin aceasta conexiune, biserica - locuinta, apar posibilitati foarte interesante de prelucrare a acestei valori.

Aceasta 'casa' trebuie sa fie un element receptiv, capabil de a asimila modificari, modelari noi. Vreau sa spun ca intr-o comunitate vie nu se poate porni de la un principiu al totalitatii. Un principiu care este prestabilit si prescris prin arhitectura. Votez pentru o comunitate vie, activa, care dezvolta activitati variate. Ea nu are ca unic scop celebrarea liturghiei duminicale, ci dezvolta si alte activitati. Acestea trebuie si ele preluate in conceptul functional al constructiei, situate si adapostite in spatii adecvate. Pledez de aceea pentru o biserica formata din spatii variate, care nu mai este formata din - as zice - aproape totalitarul principiu al volumului unic, ci biserica in chip de complex de amenajari pentru diverse activitati in diverse spatii. 'Centrul comunitar' (Gemeindezentrum ) este astazi tema de proiectare a arhitectului de biserici.
Alaturi de orice concept de proiectare a unei biserici trebuie pus la punct si un program pastoral. In ce forma, cu ce persoane, cu ce posibilitati poate deveni o parohie activa. Cand au fost formulate aceste scopuri, rezulta si un program spatial adecvat. Ramane ca acesta sa fie apoi transpus in constructie.

- In concluzie doresc sa va intreb daca se mai poate vorbi astazi de un algoritm, de o reteta de proiectare a unei biserici?

- Nu as pleca niciodata de la o reteta de gata, nu as aplica asa ceva unei biserici. Din contra, trebuie sa invatam sa lucram intr-un camp deschis, cu principii de proiectare deschise si sa putem sa ne adaptam unei situatii concrete. Pentru a putea ajuta o comunitate in activitatea ei printr-o arhitectura adecvata. Prescrierea unei arhitecturi din afara anticipa, respectiv stigmatizeaza si ingradeste, astfel ca efectele activitatilor comunitatii pot fi foarte restranse, sau se pot dezvolta intr-o directie gresita.

- Va puteti imagina, in acest sens, o constructie de biserici participativa?

- Da, neaparat. Mai cu seama la o constructie culturala, care traieste prin comunicare, care este cea mai complexa constructie din cate exista - biserica. Toate valorile culturale, sociale, psihologice, religioase, trebuie in acest caz definite si prelucrate. Procesul de proiectare-constructie ofera el insusi ocazia de a face aceasta, acest proces ar trebui sa fie parte componenta a activitatii bisericii.

- Cum arata astazi relatia artelor plastice - pictura monumentala, sculptura, designul de obiect - cu biserica?
- Ceea ce e intr-adevar pacat este ca arta moderna este relativ exclusa din biserica. Pentru mine ar conta foarte mult daca s-ar putea gasi cai de a pune din nou in relatie arta ca creatie culturala cu biserica, cu activitatile comunitatii.

- In aceeasi directie ca si proiectarea participativa?
- Da, asa cum arhitectii ar trebui sa lucreze impreuna cu comunitatea intr-un mod deschis despre arhitectura bisericii, tot asa ar fi necesar ca si artistii sa puna arta in context cu biserica si comunitatea ei. Artistii ar trebui chiar sa aibe ocazia de a fi provocanti, sa poata aduce interogatii critice prin arta lor.

- Deci artistul, ca si arhitectul, trebuie sa nu aduca pur si simplu un exemplu al artei sale in biserica, ci aceasta sa fie un element care sa intrupeze sentimentul cultural existent in cadrul acelei comunitati.

- Da, el trebuie sa participe cu cunostintele sale, dar nu sub forma unui obiect de arta gata facut, pe care doar il descarca la biserica.Tocmai discutia, intalnirea, dezbaterea sunt necesare, de aceea vorbim despre 'spatiul deschis' care este receptiv - chiar si pentru arta moderna - de aceea vorbim si de o comunitate deschisa, care este capabila sa surmonteze cele mai diverse probleme, chiar si pe cele sociale.

- Cu aceasta am ajuns deja la problematica crestinismului occidental in secolul XX, la problema institutionalizarii si intepenirii structurilor, care uneori nu mai exista decat cu scopul de a oficia anumite slujbe, fara a reusi sa mai stimuleze o viata activa in adevaratul sens crestin
- Trebuie sa luptam impotriva acestor anchilozari prin arhitectura si arta, prin activitatea comunitatii.

- Se poate spune ca arhitectura pentru care pledati este o astfel de lupta impotriva motivelor anacronice care si-au pierdut intelesul?

- Arhitectura poate deveni lada de gunoi a motivelor si simbolurilor. Continuturile motivelor trebuiesc definite si din acestea rezulta anumite conformatii ale arhitecturii sau artei. Nu trebuie sa se lucreze invers, impunand de la inceput aceste forme. Pentru ca in asa un caz nu mai e posibila discutia despre continut, interogatia nu mai e posibila.

- In legatura cu problema formei si continutului, conceptiile bisericii noastre ortodoxe sunt cumva diferite. Deasemenea, laicatul care este documentat in privinta istoriei bizantine, a formelor, continutului si simbolisticii lor din acea epoca, pledeaza pentru principii opuse: anume pentru o continuitate in cadrul arhitecturii bisericesti, obtinuta prin forme traditionale, preluate exclusiv din trecutul (post-) bizantin (si, intr-un anumit sens, mitic). Exista o preluare uneori modernizata a formelor vechi, dar simbolistica lor este in general mai accesibila initiatilor (arhitecti, etc.). Principiul este acela al continuitatii formale, care ar implica si una de continut, si nu cel al continuitatii de continut, indiferent de forma. Care este parerea dumneavoastra?

- Pot cita ca comparatie dezbaterea despre cele doua concepte de 'sacru' si de 'profan': tot timpul s-a incercat o separare pentru definirea religiosului in raport cu profanul. Aceasta conceptie insa nu sta in picioare. Separari pentru delimitare exista astazi dupa principiul simbolului sacru temenos* si in foarte multe jocuri profane, cum ar fi 'insula salvatoare', 'el dorado' sau 'muzeul'. Deci nu biserica singura are suprematia peste simboluri, ci societatea in totalitatea ei. Si de aceea este important sa sondam mai intai valoarea in sine si nu sa ne grabim sa atarnam la intrare simbolul ca aparenta, ca surogat, inlocuind cu el o actiune.

- La noi cred ca totul este legat si de un anume romantism. Visul despre o lume cu forme din trecut care ar avea o valoare totdeauna mai mare decat cele ale prezentului. In lumea foarte miscatoare a levantului, vechile forme si simboluri sunt echivalate cu durabilitatea si continuitatea, apar aproape ca un colac de salvare.
- Acest simbolic despre care tu vorbesti nu exista numai ca imagine sau ca obiect, ci si in ritual si in comportament. Si aici trebuie sa ne intrebam: ce rol indeplineste un ritual? Pe de-o parte ritualul realizeaza o anumita descarcare a comunitatii intr-o situatie in care adesea ea nu are acces prin mijloace rationale. Totusi, trebuie sa ne intrebam daca prin repetarea ritualelor nu se pierde undeva raportarea propriu-zisa la cele spuse, la continut, daca intentia mai este sau nu realizata. De aceea este important sa regasim tot timpul aceasta raportare, sa problematizam activitatea insasi, sa ne intrebam ce valoare (sens) are fiecare imagine, fiecare opera de arta.

-Plecand de la ideea pe care ati afirmat-o la cursuri, anume ca orasul simboliza in evul mediu biserica, iar ca apoi acest simbol s-a rasturnat, biserica devenind semn al orasului si comunitatii (de ex. Stephansdom ca simbol pentru Viena), ce sanse are astazi o biserica noua sa mai reprezinte cartierul, orasul sau comunitatea? Ce rol poate avea biserica in urbanismul actual?
- Rolul ei e de a crea spatiu . A crea spatiu este cumva principiul suprem care poate fi aici numit. Si cand spun aceasta ma gandesc la anumite caracteristici esentiale, de exemplu a crea o acoperire , a inconjura un loc cu pereti, a crea o baza prin podea, a ilumina un spatiu, etc. Acestea sunt deja motive cu care se poate opera, ele sunt suficient de durabile. Ele nu sunt motive aplicate, ci componente esentiale ale spatiului si casei. A crea spatiu pentru activitatea comunitatii.

- Vorbiti despre arhetipuri legate de comportamentul uman, care, in alte forme, apar si la G.Feuerstein** si C.G.Jung.
- La Feuerstein sunt deja modele formale, pe cand Jung se refera la arhetipurile de profunzime, create prin reprezentare mentala, care nu exista prin formal, ci devin arhetipuri prin om si prin considerarea sa, intr-o anumita situatie de comunicare. Ele nu exista deci intr-o configuratie formala, superficiala, ci sunt intelese si privite ca atare abia prin om, prin actiunile sale.
Arhitectura poate crea premizele pentru aparitia a astfel de arhetipuri. Acest lucru este foarte important, caci arhitectura nu trebuie sa modeleze definitiv, nu trebuie sa anticipe totul, nu trebuie sa fixeze si sa intareasca totul ci - de aceea vorbesc de conceptul de spatiu deschis - trebuie sa fie receptiva si sa permita o continuare, o finalizare, o ducere la bun sfarsit prin comunitatea religioasa. Nu o arhitectura ca scop in sine, momofunctionala, in orice caz nu in cazul arhitecturii de biserici.

- Cred ca aceasta afirmatie despre spatiul deschis poate fi o buna incheiere a dialogului nostru.
- Da, si sper ca cele spuse sa-si gaseasca intelegerea potrivita in pofida diferitelor campuri culturale in care ne aflam.

- Va multumim pentru discutie.

Note:
*temenos - la origine component al templelor grecesti, de obicei un altar la est de templu, unde se aduceau sacrificii zeilor.
**G. Feuerstein, teoretician al arhitecturii contemporane austriece, profesor de teoria arhitecturii

Referat: Corpuri de iluminat pentru exterior de pus in beton sau pavej Eseu: Proiectarea fundatiei izolat rigide al stilpului - calculul terenului la starea limita de deformatie

n     creste de la 3-5% la prima fatare ajunge la 15% la a 4-5 a

fatare;

i)     gemelaritatea - 40-50% din cazuri ;

j)     sexul - mascul 56%

k)   fatarea prematura cu 3-5 zile;

l)     tulburari functionale cu localizare uterina

n     furajare dezechilibrata

n     hidropizia invelitorilor fetale

n     fat exces volum

n     faturi laborioase, distocice, torsiune uterina

m) dereglarea presei abdominale;

n     hidropizia invelitorilor fetale

n     peritonita

n     plagi abdominale

n     hernia uterului gestant

n     hipo-sau atonia uterina

n     epuizare fizica

n)   tulburari in eliberarea ocitocinei  sau lipsa de reactie a miometrului:

n     PGF2alfa - implicata in contractia uterina

n     estrogenii maresc sinteza PG

n     glucocorticoizii blocheaza fosfolipaza A₂, permitand eliberarea

acizilor grasi din lipazele de rezerva deci inhiba sinteza

prostaglandinelor

o)   dereglari hormonale

n     nivelul prolactinei si estromei

n     nivelul 17-alfa-estradiol la vacile cu retentie placentara este cu 1/3 mai ridicat fata de martori.

Factori specifici : neinflamatori

a)    Alimentatia dezechilibrata, slaba calitativ si cantitativ.

Principalii  nutrienti implicati in R.P. sunt:

n     factorul energetic ;

n     sarurile minerale : (Ca,P,Mg,Na,K,Se,Mn,Cu,Zn,I);

n     vitamina A, beta-caroten;

n     silozuri excesive suculente;

n     substante toxice si medicamentoase (metale grele,extractum filicis, hidrocarburile clorurate, azlotatii,azotitii).

n     un loc important il ocupa micotoxinele si micoestrogenii.

b) Lumina-Temperatura iarna si primavara creste incidenta R.P.

c)    Factorii de stress

n     transport obositor;

n     lipsa conditiilor de odihna din cauza paturilor incomode;

n     temperaturi prea scazute sau prea mari;

n     starile alergice determinate de o serie de factori alergogeni

(vaccinari repetate, administrarea repetata a aceluiasi antibiotic);

n     zgomot,etc.

Cauze specifice inflamatorii

n     tulburarile inflamatorii - constituie de cele mai multe ori cauza locala a fixarii vilozitatilor coreale la nivelul criptelor uterine;

n     procesul rezida in formarea edemului inflamator si proliferarea tesutului conjunctiv care realizeaza cimentarea vilozitatilor in cripte.

Neinfectioasa

Inflamatia poate fi:  

Infectioasa

Inflamatia neinfectioasa - poate fi cauzata fie de :

- factori traumatici: (lovituri,caderi,exploratii transrectale brutale)

care determina hemoragii + procese proliferative

- proces alergic - cauzat de vaccinari repetate, antibiotic.

Flora microbiana din uter - E.coli,diplostreptococi,

enterobacteriacee, Corynebacterium-pyogenes,

Streptoccocuspyogenes,etc.

nespecifica

Inflamatia infectioasa

specifica (determinata de brucela,

vibrio,leptospira,listeria)

Concluzii - in marea majoritate