Publicitatea exterioara - publicitatea directa - internetul

Publicitatea exterioara - Publicitatea directa - Internetul

Principalele mijloace publicitare care fac parte din aceasta categorie sunt afisele si materialele tiparite (mai putin presa scrisa).

v    Panourile publicitare se prezinta sub forma unor desene de dimensiuni mari sau foarte mari (3 x 4, 3 x 8, 4 x 6 , 4 x 8), care se amplaseaza pe cai rutiere foarte circulate (la intrarea sau la iesirea in localitatile mari - sau intre ele), in zonele aglomerate din interiorul localitatilor (stadioane, statii de metrou , aeroporturi, piete, intersectii), adica in asa fel incat sa fie vazute de cat mai multe persoane aflate in miscare sau care asteapta mijloace de transport in comun. Ele se adreseaza atat populatiei locale cat si celor aflate in tranzit. Publicitatea de acest tip este una dintre formele cele mai cunoscute de public deoarece are cea mai mare raspandire, ea presupunand inchiderea spatiilor deja construite: pe strada, pe ziduri, pe drumurile publice, pe acoperisurile cladirilor.

Panourile publicitare sunt concepute astfel incat sa poata fi reinnoite rapid dar si sa aiba o mare putere de atractie. Eficienta este cu atat mai inalta cu cat panourile sunt realizate in culori cat mai atragatoare si mai placute, cu imagini cat mai incitante, cu informatii scurte si utile si amplasate cat mai judicios.

Timpul de expunere este mai mare sau mai mic in functie de tarifele percepute de cei care acorda aceste drepturi.

Alaturi de panourile publicitare intalnim si forme derivate ale publicitattii exterioare care se creeaza de obicei in locuri cu aglomeratii temporale. Aceste forme sunt:

a. Afisul urban. Este practicat in cele mai dese cazuri avand ca suport panouri speciale, iar eficienta lui depinde de densitatea de afisuri expuse si de numarul de trecatori care pot vedea.

b. Afisul in mijloacele de transport in comun. Transportul in comun (metrou, autobuz, tramvai, tren) se preteaza foarte bine publicitatii prin afis pentru ca el realizeaza permanent o concentare a populatiei.

c. Afisul rutier. Se bazeaza pe cresterea numarului de autoturisme care impune o intensificare a circulatiei rutiere si pe restrictionarea circulatiei cu viteze reduse in apropierea localitatilor.

v      Reclame luminoase. Aceasta metoda de publicitate se practica in marile capitale si marile orase pentru ca ele presupun existenta unei vieti nocturne, dinamice care antreneaza un numeros public caruia i se adreseaza reclama.

v      Reclama pe vehicule.

Folosirea mijloacelor de transport public pentru reclama produselor si serviciilor este o metoda de mult consacrata. Bazandu-se deseori pe vehicule aflate in miscare, ea prezinta avantajul ca permite raspandirea mai rapida in spatiu a mesajului firmei de turism, adresandu-se unor categorii diferite de clienti potentiali. Pe de alta parte insa, timpul in care mesajul poate fi receptionat este foarte mic, ceea ce afecteaza eficienta acesteia.

*Alte mijloace publicitare

In afara mijloacelor consacrate de efectuare a reclamei si publicitatii exista si alte modalitati de a transpune in concret o strategie promotionala folosind si asa - numitele specialitati de reclama. 

Specialitatile de reclama sunt, acele obiecte pe care se poate imprima numele celui care-si face reclama, la fel ca si cateodata, adresa, numarul de telefon, obiectul de activitate.

Exemplele clasice sunt: pixuri, cutii de chibrituri, calendare, clame de prins hartia, lanturi de chei, sepci, tricouri, pungi de plastic, brichete, diferite invelitori, agende etc.

Internetul

Internetul este un mijloc eficient pentru reclama, dat fiind posibilitatea acestuia de a ajunge direct la domiciliul consumatorului de turism. Amploarea pe care a cunoscut-o in ultimul deceniu a facut ca Internetul sa ocupe un loc de frunte in randul mediilor de publicitate.

Grafica, scanarea fotografiilor, sunetul, imaginea, efectele sonore, atractivitatea si libertatea deplina sunt elementele care definesc Internetul. Existenta unor motoare de cautare ofera firmelor de turism posibilitatea de a-si prezenta produsele in cadrul unor domenii distinct specializate.

Publicitatea directa

Majoritatea firmelor de turism care vand produse depind, in mare masura de eficacitatea publicitatii directe. Ea presupune construirea si exploatarea unor linii directe de legatura intre firmele de turism si clientela, prin contacte nemijlocite cu aceasta, fie pe legaturi stabilite prin posta, telefon, fax , etc.

Specificul acestui gen de publicitate consta in aceea ca mesajul este particularizat pentru fiecare client in parte.

Ca regula generala publicitatea directa este recomandata in relatiile cu intermediarii si cu clientela, singura, de regula fiind mult mai costisitoare decat celelalte.

Ea prezinta avantajul ca permite comunicarea in dublu sens (ceea ce este foarte important pentru specialistul in marketing). De asemenea de cele mai multe ori ea este insotita de vanzarea propriu-zisa a produsului turistic.

q     TELEFONUL

LUCRARE: Obiectul teoriei si metodicii handbalului LUCRARE: Formarea deprinderii de inot (initire-perfectionare pana la maiestrie)

Ori de cate ori astfel de contacte nemijlocite nu sunt posibile (nerecomandate), firmele de turism pot folosi telefonul, acesta fiind atat mijloc de transmitere, si mijloc de receptionare a mesajelor. Ca mijloc de receptie, telefonul presupune folosirea si altor medii publicitare, complementare.

Marile companii de turism permit utilizarea telefonului pentru receptionarea comenzilor de rezervare sau pentru realizarea informarii suplimentare fara a pretinde plata convorbirilor, punand la dispozitie clientelei asa numitele “linii verzi”.

Ca mijloc de publicitate, acesta permite:

asigurarea confidentialitatii comunicatiilor;

identificarea relatiilor imediate ale interlocutorilor la mesajele transmise si aprecierea calitatii perceptiei;

adaptarea mesajului la client;

intelegerea corecta a acestuia, oferindu-i-se operativ lamuririle suplimentare necesare.

Cei care realizeaza convorbirile telefonice cu clientii in scopuri promotionale trebuie sa fie buni cunoscatori ai produselor sau serviciilor turistice pe care le ofera de vanzare, ai clientelei tinta, ai concurentei si a regulilor si tehnicilor de comunicare.

Principalele dezavantaje sunt costul ridicat si restrictionarea in comunicare.

q     POSTA

Este mijlocul de publicitate care se bazeaza  si pe tiparituri, precum si pe liste de adrese, permitand o inalta selectivitate. Pentru a reduce cheltuielile pe care le presupune, greutatea scrisorilor, brosurilor si plicurilor trebuie adaptata la cele mai joase tarife posibile.

Pe de alta parte, expeditiilor postale trebuie sa li se asigure un aspect cat mai atragator si cat mai personalizat, semnaturile pe care scrisorile le poarta trebuie sa fie originale, iar timbrele cat mai sugestive (incitand la turism).

Pentru a demara o campanie publicitara prin posta este necesar sa se realizeze mai intai o cercetare care sa-si propuna:

analiza produsului sau serviciului turistic, sub aspectul avantajelor si incovenientelor, pentru a sti care ii sunt punctele tari si cele slabe in raport cu ceea ce ofera  concurenta;

definirea obiectivelor publicitare prin posta, identificarea obiectivelor impunand conceperea unor mesaje specifice;

studiul pietei proprii, pentru a identifica destinatarii mesajelor publicitare postale;

observarea a tot ceea ce deja a fost facut, pentru a se evita repetarea esecurilor si revalorificarea a ceea ce a dat rezultate bune.

Specialistul in marketing isi va putea face o idee folosindu-se de aceasta cercetare. Ideea obtinuta se concretizeaza intru-un plic sau colet postal, avand un demers publicitar.

Distributia directa a pliantelor, brosurilor, sau a altor tiparituri promotionale ale firmelor si organizatiilor de turism se realizeaza, de regula, prin intermediul cutiilor postale ale clientilor potentiali, practicandu-se in cazurile in care densitatea populatiei unor localitati este mare si foarte mare, substituind posta.

In functie de rolul pe care-l au in procesul de promovare turistica, documentele pot fi: de apel (urmaresc sa starneasca interesul turistilor), de informare (ofera toate genurile de sfaturi, informatii si indemnuri de care are nevoie turistul ).

Presupunand cheltuieli de redactare, de tiparire si de distributie mult mai mari decat publicitatea prin presa scrisa, publicitatea prin genurile de tiparituri enumerate nu este una de masa, ci una selectiva, vizand in primul rand grupurile de clienti potentiali mai insemnati.

Publicitatea gratuita

Potrivit denumirii pe care o poarta, acest gen de publicitate nu presupune efectuarea unor cheltuieli speciale de catre firma turistica, ea realizandu-se prin diverse ocazii:

o data cu acordarea  de interviuri de catre personalul firmei de turism, cand clientelei i se furnizeaza, subtil, toate informatiile care astfel ar trebui sa faca obiectul mesajelor publicitare propiu-zise;

prin scrierea si publicarea unor articole sau reportaje de catre reporterii din   mass-media;

cu prilejul unor talk-show-uri realizate de catre posturile de radio sau de televiziune pe teme turistice;

cu ocazia decernarii unor premii sau distinctii firmelor de turism pentru calitatea serviciilor pe care le ofera.

relaTiile publice

Relatiile publice constau in contactul permanent, sistematic al firmei de turism cu clientela, mass-media, alte firme, liderii de opinie, reprezentantii asociatiilor civile etc., prin care se creeaza o incredere in firma si o atitudine favorabila fata de produsele sale.

Exista doua categorii de public pentru o firma:

publicul intern (propriul personal);

publicul extern (provenind din mediul acesteia).

Mijloacele de informare utilizate in relatiile publice sunt foarte diverse, fiind uneori diferite in functie de categoria de public vizata. Astfel, relatiile cu publicul intern se realizeaza prin: scrisori de informare; adrese si note interne; jurnale interne; seminarii, reuniuni, conferinte; sarbatori ale firmei; manifestari cultural-sportive.

Relatiile cu publicul extern se pot baza pe: vizite ale ziaristilor; comunicate de presa; jurnale, reviste, buletine de informare; zile ale portilor deschise; crearea de evenimente; reuniuni, conferinte, receptii; sponsorizari etc.

promovarea vanzarilor

Spre deosebire de publicitate, care urmareste furnizarea informatiilor cu privire la firma turistica si la oferta sa, promovarea vanzarilor are drept obiectiv stimularea cererii (cresterea sa cantitativa) pe termen scurt.

Dintre mijloacele de promovare a vanzarilor, cele mai utilizate de firmele de turism sunt:

F   Reducerile de tarife. Atunci cand apeleaza la asemenea reduceri firmele de turism mizeaza pe:

atragerea de noi clienti (cei care nu-si puteau permite pana acum serviciile);

cresterea frecventei cumpararilor;

cresterea cumpararii specifice (a numarului de zile afectate unui sejur, a numarului de nopti la un hotel);

uniformizarea cererii (aducerea cererii din extrasezon la niveluri apropiate celei sezoniere.

Reducerile de tarife in turism se prezinta in trei forme:

oferte speciale, insemnand reduceri de tarif propuse numai intr-o anumita perioada;

vanzarile grupate, care se impart la randul lor in doua categorii: 1) vanzari asortate (pachet de servicii vandute in regim forfetar si 2) vanzari “multipack” (oferta se prezinta sub forma unui pachet de prestatii de acelasi fel, tariful global fiind degresiv in raport cu volumul prestatiilor;

reduceri definitive, care nu sunt urmate de revenirea tarifelor la nivelurile initiale. Aceste reduceri au la baza reducerile de costuri importante.

F   Jocurile si concursurile organizate pe teme turistice (ai caror castigatori sunt premiati din fonduri speciale) antreneaza reprezentanti ai clientelei potentiale, specialisti in turism etc.

F   Loteriile si tombolele pot fi asimilate jocurilor, ele constand in acordarea unor premii prin tragere la sorti.

F   Seminariile, conferintele, workshop-urile.

Pentru o buna cunoastere a destinatiilor, produselor si serviciilor turistice, vizitarea fiecarei statiuni sau punct de prestare a serviciilor in parte se poate dovedi o operatiune atat de costisitoare, cat si ineficienta sub aspectul cunoasterii. De aceea, oficiile de turism si firmele individuale pot organiza seminarii (de 24-48 de ore), la care sunt invitati sa participe vanzatorii, ocazii cu care acestora le sunt prezentate toate informatiile utile cu privire la destinatiile turistice vizate.

Conferintele sunt reuniuni care se adreseaza marelui public, bazandu-se pe prezentari audiovizuale (in special pe filme video) si organizandu-se in localitatile care asigura cea mai mare parte a clientelei turistice.

Workshop-urile, spre deosebire de seminarii si conferinte, permit o prezentare mult mai precisa si mai amanuntita a produselor turistice, clientela potentiala avand posibilitatea sa se gaseasca in contact nemijlocit cu organizatorii de voiaje, cu reprezentantii companiilor aeriene, maritime sau feroviare, cu proprietarii de hoteluri etc.

F   Voiajele de stimulare sau promotionale sunt destinate testarii produselor turistice oferite spre vanzare. Uneori ele sunt finantate de mai multi parteneri, ridicand probleme de organizare mai deosebite.

F   Publicitatea la locul vanzarii (PLV) se realizeaza in incinta operatorilor turistici si a agentiilor de turism. Avantajul ei este acela ca poate provoca cumpararea pe loc, inlaturand pericolul uitarii mesajului de catre client.

F   Cadourile sunt mijloace promotionale costisitoare, dar eficiente. Ele au efecte pozitive mai cu seama in randul clientilor cu venituri mai modeste.

Sponsorizarea

Desi dateaza de foarte multa vreme, sponsorizarea este considerata totusi o forma moderna de promovare a vanzarilor, avand cea mai mare extindere in Europa Occidentala. Luandu-se in considerare motivatiile care stau la baza sa, s-au evidentiat doua forme de sponsorizare:

1. de impulsionare, care urmareste cresterea impactului comercial firmei de turism asupra competivitatii sale pe termen scurt, respectiv intarirea fidelitatii clientilor;

2. de implicare, care isi propune atragerea de partea firmei a organismelor si a clientelei interesate in promovarea anumitor valori, impulsionand astfel un stil de viata favorabil turismului.

Indiferent de forma pe care o imbraca, sponsorizarea presupune un sistem de sustinere financiara a unor actiuni de catre firme turistice, in scopul castigarii unei notorietati si a unei imagini cat mai favorabile in ochii publicului.        

Fortele de vanzare

Intreprinderile moderne, actionand in economiile de piata, includ in sistemul lor de comunicatie si asa-numitele forte de vanzare, considerate atat ca unul din canalele cele mai performante in desfasurarea pietei cat si ca un important criteriu de estimare a competitivitatii. Fortele de vanzare cuprind un grup de reprezentanti ai intreprinderii (angajati as delegati de catre aceasta), investiti cu multiple competente.

Pentru multe firme din turism diferenta intre succes si esec este data de eficacitatea eforturilor de vanzare personale. Principalele sarcini ale fortei de vanzare sunt:

identificarea si analiza pietelor turistice potentiale;

participarea la saloane si targuri de turism;

stabilirea de contacte cu clientii;

negociera si vanzarea contractelor cu organismele furnizoare de clientela turistica;

vanzarea propriu-zisa a serviciilor turistice;

asigurarea de asistenta de specialitate pe timpul consumarii acestora;

rezolvarea litigiilor cu clientela;

supravegherea clientelei.