Particularitatile comportamentului etic - factorii care determina comportamentul etic

Comportamentul etic al intreprinderii este influentat de un sir de factori, care sunt oglinditi in Figura 2.1.

Factorii care determina comportamentul etic

1. Reglementarile guvernamentale. Reglementarile guvernamentale interzic anumite procese de productie, fabricarea unor produse, producerea anumitor materiale sau efectuarea unor practici comerciale. Firmele trebuie sa cunoasca ce este interzis in afaceri si sa respecte anumite prevederi legale. Datorita caracterului lor imperativ, reglementarile guvernamentale fac ca afacerile unei firme sa fie legale sau ilegale. De exemplu, in cadrul luptei cu fumatul in Republica Moldova au fost drastic limitate posibilitatile producatorilor de tigari in reclamarea productiei sale. Este interzisa reclama tigarilor la televiziune, radio, pe panouri.

Daca reglementarile sunt insuficiente si permit desfasurarea de catre firma a unor activitati incorecte sau care ar leza interesele clientilor ori ale partenerilor, afacerile pot fi legale, dar neetice, incorecte. Aceasta situatie este frecvent intalnita in practicile intreprinderilor, datorita inexistentei unui sistem legislativ coerent care sa reglementeze activitatea economica. Astfel, s-a pus problema ca producatorul nu numai sa informeze consumatorul despre continutul produsului, dar ca toata informatia de pe eticheta sa fie clara (ca consumatorul sa inteleaga ce inseamna fiecare termen utilizat) si sa se indice cum va influenta asupra sanatatii. De exemplu, in SUA au fost revazute etichetele a catorva companii, ce contineau informatie incorecta. A fost interzisa vanzarea produselor firmei "Procter and Gamble" sub denumirea "Citrus Hill Fresh" deoarece, cuvantul "fresh" (proaspat) nu poate fi atribuit unui produs din concentrate. In Republica Moldova conform normelor in etichetarea produselor alimentare este interzisa utilizarea desenelor, ilustratiilor al fructelor si legumelor pe eticheta, daca acest produs este fabricat fara utilizarea componentelor naturale. Fiindca, deseori consumatorul se orienteaza la o portocala apetizanta sau la un ananas exotic desenat pe eticheta, fara a atrage atentie ca cumpara o bautura din apa, indulcitori, aromatizanti si nici un fel de portocale sau ananasi.

2. Codurile de etica. Intr-o economie concurentiala moderna corectitudinea in afaceri este unul din elementele definitorii pentru succes. Datorita acestui fapt, firmele incearca sa dezvolte la propriii salariati un comportament etic. Codurile de etica ale firmelor se adreseaza atat personalului propriu servind in procesul de incadrare pe functii, promovare si salarizare, cat si partenerilor de afaceri.

Firmele de renume din intreaga lume au elaborat astfel de coduri de etica, ele constituindu-se intr-o adevarata carte de vizita prin care se creeaza imaginea asupra modului in care acestea inteleg sa faca afaceri si sa-si trateze partenerii.

3. Caracteristicile individuale. Inca din copilarie, fiecare persoana isi dezvolta un set propriu de valori care este influentat de parinti, profesori, prieteni, societate. Fiecare persoana invata sa distinga intre "bine" si "rau", intre "corect" si "incorect", structura psihica si sistemul de educatie avand un puternic impact asupra gradului de stabilitate a acestor valori.

4. Regulamentele firmei. Membrii unei organizatii tind sa respecte conduita prescrisa de regulamentele de organizare si functionare, regulamentele de ordine interioara, diverse norme interne pentru unele activitati specifice sau fisele posturilor.

5. Presiunea sociala si gradul de profitabilitate a firmei. Sunt factori care au o influenta esentiala asupra eticii afacerilor si a responsabilitatii sociale. In situatii dificile sau de criza, firmele sunt tentate sa reduca responsabilitatile sociale si standardele etice.

Figura 2.2

Influenta profitabilitatii firmei asupra caracterului etic al afacerilor

		Profitabilitatea firmei
		Negativa	Scazuta	Medie	Ridicata
Comportamentul etic	Ridicate	Lucrare: Definitia clasica a probabilitatii. Camp de evenimente. Axiomele lui Kolmogorov Lucrare: Ce este matematica? - matematica vazuta ca suma a ramurilor sale, matematica- modalitate de a modela lumea, matematica privita ca limbaj
	Medii
	Scazute
	Absente

Sursa: Nica C. Panainte "Managementul firmei", "Condor", Chisinau,1994, p.98.

Manifestarile similare apar si atunci cand presiunea sociala este foarte puternica. In astfel de situatii, responsabilitatile sociale sunt primele care vor fi afectate.[1]

Cand presiunea sociala este forte puternica firmele vor fi impuse sa revada normele interne de comportament. Pentru intreprinderile din republica presiunea sociala, spre deosebire de alte tari, deseori nu reprezinta o dificultate, ceea ce poate fi explicat prin pasivitatea comunitatii si lipsa de informatii adecvate. Cu toate acestea, in ultimul timp, au aparut schimbari in acest sens. Tot mai multe persoane apeleaza la instantele judecatoresti, in baza "Legii cu privire la protectia consumatorului", in vederea recuperarii nu numai a daunei pricinuite de produsul, calitatea caruia nu corespundea, dar si a daunei morale. Consumatorul devine mai insistent si mai familiarizat cu drepturile sale.

In functie de modul in care managerii isi definesc pozitia lor fata de normele etice, legi, fata de comunitate, precum si in raport cu motivatia si strategia lor, pot fi identificate doua categorii de manageri:

Managerul imoral ("rechin") - este un tip vechi de comerciant si cel mai raspandit in sfera actuala a afacerilor; el actioneaza potrivit teoriei X a lui McGregor, considerand oamenii ca fiind, in general, rai, slabi, lenesi si intelegand doar limbajul fortei; rechinul porneste de la principiul "invingatorul ia totul" fiind constient ca daca nu-si elimina concurentii acestia il vor elimina pe el; scopul lui este acela de a obtine cat mai multi bani si putere indiferent de mijloace; nu ezita sa speculeze situatiile conjucturale in defavoarea partenerilor comerciali; managerul imoral considera ca legile sunt facute pentru a fi ocolite, mai ales atunci cand riscul este minim, iar morala, etica nu au nimic comun cu afacerile; lumea este considerata ca fiind dusmanoasa, periculoasa, iar natura - un depozit din care trebuie sa se ia cat mai mult inaintea altora. Managerul imoral considera ca nu are nici o obligatie fata de comunitate, doar castigurile imediate si evidente justifica eventualele cheltuieli pentru aceasta.

Managerul moral ("delfin") - apartine unei categorii relativ recent aparute, dar care se afirma tot mai mult in mediul afacerilor. In conceptia delfinilor, majoritatea oamenilor sunt demni de respect si incredere; managerul moral considera ca cea mai buna baza a colaborarii sunt sinceritatea si increderea in afaceri; profitul trebuie obtinut in conditiile respectarii legislatiei si moralitatii; lumea este minunata si ofera omului posibilitati pentru descoperirea propriilor aptitudini; delfinii considera ca datoreaza viata lor naturii, pe care trebuie s-o conserve si s-o faca mai frumoasa; managerul moral se considera responsabil fata de comunitate si se implica prin cheltuieli in beneficiul acesteia.[2]

Managerul unei intreprinderi poate fi, la randul sau, "delfin" dintr-un anumit punct de vedere (de ex.: al relatiilor cu oamenii) si "rechin" din alt punct de vedere (de ex.: in relatiile cu partenerii comerciali).

Profilul moral al managerilor isi pune amprenta puternic asupra culturii organizationale.

Dezvoltarea morala a unei firme este determinata de cultura sa organizationala, de valorile membrilor sai, in special a managerilor, precum si de succesul firmei in rezolvarea problemelor, de situatia profitabilitatii si realizarea obiectivelor.

In analiza stadiilor de dezvoltare morala a unei firme trebuie sa fie luate in consideratie urmatoarele ipoteze:

q        nu toate firmele trec prin toate treptele de dezvoltare morala;

q        firma isi poate incepe activitatea in orice stadiu;

q        dezvoltarea morala nu este un proces continuu;

q        nu este necesara o anumita perioada de timp pentru ca firma sa poata trece dintr-un stadiu de dezvoltare morala in altul.

Pe aceasta baza, pot fi analizate caracteristicile urmatoarelor categorii de firme: firme imorale; firme orientate spre respectarea prevederilor legii; firme responsabile; firme orientate spre respectarea principiilor eticii; firme etice.

Firme imorale. Sistemul de valori este orientat spre obtinerea castigului, practicile manageriale ale acestor firme sunt, de regula, in afara legii. In dorinta de a reusi cu orice pret nu manifesta nici un respect fata de principiile eticii. Valoarea dominanta este profitul, iar preocuparea pentru etica apare numai dupa ce firma a fost surprinsa ca face afaceri incorecte. Rationamentele unei astfel de firme sunt: "nu am stiut pana acum"; "toata lumea face asa"; "nu putem fi descoperiti"; "munciti din greu si cat mai repede". Nu au un cod al eticii.

Firme orientate spre respectarea prevederilor legii. Cultura manageriala se bazeaza pe respectarea legilor, rationamentele lor fiind: "tot ceea ce nu este interzis prin lege, este permis"; "daca este legal, este foarte bine". Aceste firme adera mai mult la legalitate decat la etica afacerilor. Principala preocupare este profitabilitatea, iar codul de etica a afacerilor, daca exista, are un caracter intern. Principalii actionari controleaza afacerile, ceilalti neavand nici un rol.

Firme responsabile. In firmele responsabile, cultura organizationala cuprinde si un alt sistem de valori decat profitul, productivitatea si legalitatea. Firma incepe sa accepte mai mult atitudinea "cetateanul responsabil", iar managerii sunt mai sensibili la cerintele sociale, recunoscand ca firma are si responsabilitati in acest domeniu. Are inca o mentalitate reactiva, fiind preocupata de problemele eticii in scopul schimbarii imaginii nefavorabile ca urmare a unor actiuni din trecut. Cresc preocuparile si pentru actionarii mai putin importanti, iar codurile de conduita in afaceri sunt mai mult orientate spre exterior si reflecta o preocupare pentru un public mai diferit. Trecerea in acest stadiu este adesea determinata de evenimente exterioare, care obliga firma sa actioneze cu metode opuse celor anterioare.

Firme orientate spre respectarea principiilor eticii. In astfel de firme are loc o schimbare esentiala in cultura organizationala, care este mai putin reactiva. Valorile eticii devin o parte a culturii manageriale, servind la orientarea managerilor si a salariatilor in diferite situatii. Se realizeaza, in acelasi timp, un mai mare echilibru intre profituri si etica. Efortul pentru crearea unui climat etic incepe sa devina mai evident iar, in solutionarea oricarei probleme, se tine seama atat de eficienta cat si de implicatiile etice. Managerii incearca sa adopte un comportament etic, dar le lipseste experienta. Codurile de etica devin documente active, reflectand esenta valorilor organizatiilor.

Firme etice. In firmele etice, prin cultura organizationala se promoveaza un echilibru intre etica si profit, iar valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al actiunilor individuale. Prin sistemul de sanctiuni se urmareste penalizarea si corectarea comportamentului acelora care iau decizii gresite.

Deciziile sunt juste, cinstite si profitabile, iar la fundamentarea lor se are in vedere un set de valori etice, care pot fi definite astfel: "trateaza pe ceilalti cu respect, preocupare si cinste, asa cum tu insusi ai dori sa fii tratat"; "fabrica si vinde produse, astfel incat sa fii satisfacut atunci cand tu si familia ta le-ati folosi"; "trateaza mediul inconjurator ca si cum ar fi proprietatea ta".[3]