Notiuni introductive in retele

Termenul de “retea de calculatoare” desemneaza o colectie interconectata de calculatoare autonome. Conectarea nu se face neaparat prin cablu; pot fi folosite in acest scop fibre optice sau sateliti de comunicatii.

Vom face distinctia intre o retea de calculatoare si un sistem distribuit.

Deosebirea esentiala este ca intr-un sistem distribuit existenta mai multor calculatoare autonome e transparenta pentru utilizator. Utilizatorul unui sistem distribuit nu este constient ca exista mai multe procesoare. Deci, un sistem distribuit este un sistem de programe construi peste o retea.

Intr-o retea utilizatorii trebuie sa se conecteze explicit la o anumita masina, sa transfere explicit fisierele, sa comande explicit executia procesoarelor la distanta, pe cand intr-un sistem distribuit totul este realizat automat de catre sistem.

Diferenta majora intre o retea si un sistem distribuit nu apare la nivel de echipamente, ci de programe (in special la nivelul sistemului de operare).

Retelele permit o serie de facilitati ca: transferul unui fisier de la un calculator la altul, accesul la distanta la bazele de date, transmiterea de mesaje, utilizarea resurselor hardware si software ale unui supercalculator.

Principalele obiective pentru care este conceputa o retea de calculatoare sunt:

asigurarea unei fiabilitati mari prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative;

economisirea banilor;

scalabilitatea, posibilitatea ca o data cu volumul de munca, sa creasca treptat si performanta sistemului prin adaugarea de noi procesoare;

poate furniza un mediu de comunicare puternic intre angajatii aflati la mare departare unii fata de altii.

O retea care interconecteaza diferite sisteme de calcul poate functiona numai daca exista un protocol (conventie) in legatura cu modul in care se transmite si se interpreteaza informatia.

Retelele va ajuta sa partajati trei lucruri: fisiere, resurse, si programe.

Calculatorul din retea care contine unitatile de disc, imprimanta sau alte resurse partajabile cu celelalte calculatoare din retea se numeste server. Orice alt calculator care nu este server se numeste statie de lucru.

Una din diferentele majore dintre utilizarea unui calculator in regim independent si retea, consta in distinctia dintre resursele locale si resursele de retea.

Resursele locale sunt resursele conectate direct la calculatorul dvs., cum ar fi unitatile de disc si imprimantele.

Resursele de retea pot fi utilizate numai daca sunteti conectat la retea, iar acestea ar fi: unitatile de disc, modemurile, imprimantele si altele.

Orice persoana care utilizeaza reteaua trebuie sa aiba un cod de identificare, iar calculatorul are un nume de calculator. Daca calculatorul este instalat astfel incat sa deschida automat sesiunea de lucru, atunci nu mai este nevoie sa introduceti codul de identificare si parola.

Orice retea are un cod de identificare pentru supervizorul de retea.

Exista doua tipuri de tehnologii de transmitere:

retele cu difuzare ;

retele punct-la-punct.

Retelele cu difuzare au un singur canal de comunicatii care este partajat de toate masinile din retea. Orice masina poate trimite masaje scurte, numite in unele situatii pachete, care sunt primite de toate celelalte masini. Un camp adresa din pachet specifica masina careia ii este adresat pachetul. La receptionarea unui pachet, o masina controleaza campul de adresa. Daca pachetul ii este adresat, masina il va prelucra; altfel, pachetul este ignorat.

Retelele punct-la-punct dispun de numeroase conexiuni intre perechi de masini individuale. Pentru a ajunge un pachet de la sursa la destinatie, acesta ar trebui sa treaca prin mai multe masini intermediare.

Retelele mai mici utilizeaza difuzarea, pe cand cele mai mari sunt de obicei punct-la-punct.

Tehnici de acces la o retea

Intr-o retea este necesar ca fiecarui sistem sa-i revina o parte din capacitatea de transmisiune, sa aiba acces la suportul de transmisiune intr-un timp rezonabil, iar pierderile din capacitatea de transmisiune datorita acestui mecanism sa fie minime.

Accesul poate fi controlat sau aleatoriu.

In tehnicile cu acces aleatoriu, fiecare sistem poate sa ocupe suportul de transmisiune, numai dupa ce a constatat ca acesta este liber.

Accesul controlat poate fi cu alocare statica sau dinamica.