Niveluri de protectie intr-o retea

Niveluri de protectie intr-o retea

Primul nivel de protectie in retea este utilizarea conturilor utilizator.

Unul din aspectele cele mai importante ale protectiei in retea este folosirea parolei. Codurile de identificare nu sunt de obicei secrete, si este bine de cunoscut codul de identificare al colegului caruia vreti sa-i trimiteti un mesaj folosind posta electronica.

Dupa ce utilizatorul capata acces la retea prin introducerea codurilor de identificare si a parolelor valide, urmeaza alta masura de protectie: privilegiile.

Privilegiile controleaza activitatea utilizatorilor din retea.

Drepturile de acces reprezinta acordul final in sistemul de protectie al retelei, prin controlul operatiilor specifice cu fisiere pentru anumiti utilizatori.

Fiecare sistem de operare de retea isi administreaza drepturile de acces intr-un mod personal. Indiferent de mijloace, rezultatul este ca fiecarui utilizator i se garanteaza anumite drepturi la anumite fisiere, cataloage sau unitati de retea.

Drepturile specifice ce pot fi garantate variaza de la retea la retea, dar lista urmatoarelor optiuni este generala:

Reteaua Ethernet

Ethernet este un mod standard de conectare a calculatoarelor pentru crearea unei retele.

Ethernet poate fi considerat un cod pentru retele: acesta specifica tipul cablurilor pe care trebuie sa le utilizati, cum sa le conectati, care trebuie sa fie lungimea cablurilor, cum isi transmit calculatoarele datele intre ele s.a.m.d.

Mai exista si alte coduri cunoscute de construire a unei retele: Token Ring, Token Bus, ARCnet, retele cu jeton FDDI.

Ethernet este preferat tipului Token Ring pentru ca este mai ieftin, si este mai utilizat decat ARCnet pentru ca acesta din urma este mai lent.

Ethernet este un set de standarde pentru infrastructura pe care se construieste o retea.

Toate sistemele de operare pentru retea – NetWare, NetWare Lite LANtastic si Windows for Workgroups pot opera intr-o retea Ethernet. Deseori se face referire le Ethernet ca la 802.3, intrucat aceasta este denumirea oficiala stabilita de IEEE.

Rata transmiterii datelor in sistemul Ethernet este de 10 Mbps. Datele trebuie transmise in grupe de maximum 1.500 de octeti , numite pachete. Un fisier de 150 K va fi impartit in 100 de pachete. Pe langa specificarea caracteristicilor mecanice si electrice ale cablurilor de retea, Ethernet prezinta si tehnicile utilizate pentru controlul fluxului de informatii care traverseaza cablurile de retea.

Tehnica de cablaj folosita de Ethernet se numeste CSMA/CD “Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection” (Acces multiplu de transport cu detectare de intreruperi).

Reteaua Ethernet poate fi construita prin intermediul urmatoarelor tipuri de cablu: coaxial gros, coaxial subtire si cablu rasucit (UTP).

Pentru a mari dimensiunea retelei si pentru a-i extinde topologia se folosesc repetoare.

Intre doua sisteme de retea trebuie sa existe o singura cale fizica de transmisiune si aceasta nu trebuie sa aiba mai mult de patru repetoare si cinci segmente de cablu. Dintre acestea numai trei pot fi cu sisteme conectate la ele, celelalte doua trebuie sa fie pentru legaturi punct-la-punct.

Conectarea unei retele Ethernet prin intermediul cablului UTP impune topologia sub forma de stea. In centrul stelei este instalat un dispozitiv numit celula centrala (hub).

Celula centrala Ethernet permite legarea a patru pana la 24 de calculatoare, prin intermediul cablului UTP.

Majoritatea celulelor centrale au conectori pentru 8 sau 24 de cabluri. Majoritatea celulelor au un conector BNC in spate, asa ca le puteti conecta impreuna prin intermediul cablului subtire. Pentru a conecta reteaua cu cablu subtire, placile de retea trebuie sa fie prevazute cu conectori BNC.

Pentru cablul UTP, placa trebuie sa aiba un conector RJ-45.

Majoritatea placilor de retea au doi parametri de configurare: IRQ (Numarul cererilor de intreruperi – Interrupt ReQuest number) si adresa portului de I/O (I/O port address).

Alte placi de retea permit configurarea unui canal DMA – Direct Memory Access (acces direct la memorie).

Fiecare calculator are 16 numere (adrese) asignate pentru cereri de intrerupere diferite de intrare/iesire – cum ar fi portul imprimantei, modemul, mouse–ul.

Pentru configurarea adresei portului de I/O trebuie de avut in vedere ca acest port sa nu intre in conflict cu alta adresa de port periferic. Adresele porturilor de I/O sunt reprezentate in sistem hexazecimal.

Retele Token Bus (cu jeton)

Aceste retele se bazeaza pe o topologie liniara.

Jetonul da dreptul sistemului care-l poseda sa transmita.

Fiecare sistem este identificat printr-un numar care determina pozitia sa in acest inel virtual. Acest tip de retea este putin raspandit.

Serviciile furnizate de subnivelul MAC catre subnivelul LLC sunt servicii de transfer de date fara conexiune. Transferurile de date se fac punct-la-punct sau multipunct, fara confirmare. Exista si posibilitatea suplimentara de a obtine un raspuns imediat prin cedarea temporara a jetonului.

Cateva din sarcinile pe care le executa subnivelul MAC ar fi:

trece jetonul de la un sistem la altul si suplimentar asigura mecanismul de prioritati;

detecteaza si solutioneaza cand este posibil situatiile de functionare anormala: jetoane multiple, jeton pierdut, jeton blocat intr-un sistem.

Pentru intretinerea functionarii inelului fiecare sistem trebuie sa cunoasca adresele vecinilor logici, sistemul de la care primeste jetonul si sistemul caruia ii va pasa jetonul.

Standardul nu prevede confirmarea mesajelor receptionate, insa prevede modalitati de reluare in cazul unor erori de functionare de tipul urmator: caderea unui sistem inclus in inel, jetoane multiple in retea, pierderea jetonului.

Un astfel de tip de retea dispune de o mare flexibilitate de operare, deoarece ordinea de transfer a jetonului este stabilita prin tabele la fiecare statie de lucru. Daca o statie nu initiaza niciodata o transmisie de date, aceasta va fi considerata statie terminala si nu va fi inclusa in secventa de interogare. Daca o statie are nevoie de o prioritate mai mare, ea poate sa apara de mai multe ori in secventa de interogare.

Retele Token Ring (inel cu jeton)

Intr-o retea Token Ring, sistemele sunt conectate in serie prin intermediul suporturilor de transmisiune.

Un sistem detine dreptul de a transmite informatia sa atunci cand detecteaza trecerea jetonului, o anumita secventa reprezentand semnalul de control.

In cazul in care in retea se introduce sau se scoate un sistem, pentru asigurarea functionarii normale a metodei de acces se va introduce o functie de monitorizare a retelei. Daca un sistem se defecteaza, inelul se intrerupe.

Aceasta metoda de acces cu jeton in inel este folosita in special in retelele IBM.

Aceasta retea se bazeaza pe o topologie inel.

Acest lucru asigura un control simplu al calitatii semnalului, in comparatie cu reteaua Token Bus in care conexiunile multiple caracteristice unui astfel tip de retea contribuie la distorsionarea semnalului.

Un sistem de tip inel nu impune in mod inevitabil o limitare a distantei (cum este in cazul unei retele de tip Token Bus).

Observatie: Retelele cu transfer de jeton asigura dreptul de acces la retea numai unei singure statii la un moment dat, si anume celei care se afla in posesia jetonului si are de transmis un mesaj.

Topologia in inel este ideala pentru transmisia prin fibre optice, deoarece aceasta transmisie asigura largimi foarte mari de banda.

Retelele cu transfer de jeton sunt retele distribuite cu interogare.

Retelele inel cu jeton FDDI (Fiber Distributed Data Interface)

O astfel de retea este asemanatoarei tipului Token Ring dar aici este folosita fibra optica, asigurandu-se un debit de 100 Mbps.

Reteaua FDDI a fost conceputa pentru o lungime maxima a cablului optic de 200 km cu pana la 1000 conexiuni fizice.

Un sistem obtine dreptul de a transmite informatia pe mediul de transmisiune cand detecteaza un jeton circuland pe acest mediu.

Jetonul reprezinta o secventa anumita de simboluri, care circula pe mediul de transmisiune dupa informatia transmisa de catre sistem. Cand un sistem detecteaza un jeton il poate retine, transmitand apoi mai multe pachete de informatie, dupa care genereaza un nou jeton care va permite altor sisteme sa obtina accesul la inel.

Exista un contor al timpului de detine al jetonului ce limiteaza intervalul de timp in care un sistem poate retine jetonul.

Nivelurile de prioritate depind de clasa serviciului cerut: serviciu sincron (de exemplu, transmiterea vocii), serviciu asincron (pentru aplicatiile interactive) si serviciu imediat (de exemplu, pentru restabilirea inelului).

Standardul prevede mecanisme de detectie a erorilor, de restabilire a inelului in cazul in care functionarea normala a fost oprita.

Toate sistemele din inel participa la gestionarea functionarii inelului.

Retelele FDDI se utilizeaza in mod obisnuit ca schelet principal in conectarea retelelor LAN de viteza redusa, prin rutere sau punti.