Elemente de baza in Matlab

Elemente de baza in Matlab

In fereastra de comanda (Command Window) se pot introduce, pe prompterul Matlab (>>), variabile, expresii si se pot executa functii si fisiere. Drept urmare Matlab afiseaza tot in aceasta fereastra rezultatele. Rezultatele pot contine, pe langa valori numerice, mesaje de avertizare, de eroare sau explicative.

Tastand in fereastra de comanda o expresie si apasand tasta Enter, aceasta se executa imediat si se afiseaza rezultatul:

>> 70-5

ans =

65

Daca nu se specifica numele variabilei de iesire, Matlab utilizeaza variabila implicita ans (prescurtarea de la answer) pentru a memora rezultatul calculului.

Declararea unui vector linie cu 4 elemente este urmatoarea:

>> a=[1 2 3 4]

sau

>> a=[1,2,3,4]

Declararea unui vector coloana se face separand elementele prin “;” sau Enter.

>> b=[5;6;7;8]

sau

>> b=[5

Folosind “:” se pot obtine vectori ale caror elemente constituie o progresie. Astfel comanda a:b:c produce un vector ale caror elemente incep cu a, incrementeaza fiecare valoare cu b pana la valoarea c (fara a depasi aceasta valoare).

>> a=1

Plasarea la sfarsitul unei comenzi a simbolului are rolul de a opri afisarea valorii variabilei declarate. Un vector de tip linie poate fi convertit in vector de tip coloana (si invers) prin transpunere - operatie simbolizata prin apostrofuri. Produsul scalar a doi vectori (suma produselor elementelor de pe aceleasi pozitii) implica definirea unui vector de tip linie si a unui vector de tip coloana, altfel operatia nu se poate executa. Un alt mod de a inmulti doi vectori este produsul cu punct (dot product .*), acesta presupunand doi vectori de aceeasi lungime si de acelasi tip, iar rezultatul este tot un vector.

>>a.*b’

Din punct de vedere matematic, nu este definita operatia de impartire a doi vectori. In Matlab se poate efectua impartirea cu punct (dot division, ) care presupune impartirea element cu element.

>>a./b’

Printr-o operatie similara se pot ridica la putere vectori, aplicand operatorul de ridicare la putere fiecarui element.

>>a.

In Matlab sunt disponibile numeroase functii predefinite, grupate pe categorii. De exemplu exista functii trigonometrice – sin, cos, tan, etc. – cu argumente exprimate in radiani sau functii inverse – asin, acos, etc. – cu rezultate exprimate in radiani. De asemenea Matlab furnizeaza o serie de functii destinate crearii matricelor: ones (m,n) pentru a crea o matrice cu elemente unitare, zeros(m,n) pentru o matrice cu elemente 0 sau eye (n) pentru o matrice patratica cu elemente 1 pe diagonala principala.

Se pot construi matrice mai mari pe baza unora mai mici.

>>A=[zeros(3,5);1:5]

Dintr-o matrice se pot extrage elemente sau secvente:

>> A(3:4,:) %extrage liniile 3 si 4 a matricei A

Folosind functia plot se pot realiza grafice.

>> plot(a, A(4,:)), title('grafic') %linia 4 din matricea A functie de vect. a

1. Testati urmatoarele comenzi si sesizati efectele:

>> x=14

>> x=15;

>> x

>> a=[1 2 3 4]

>> a=[1,2,3,4]

>> x=1:4

>> x=1:2:10

>> a=[1:2:6,-2:-2:-9]

>> a(5)

>> r=a(5:7)

>> b=[5;6;7;8]

>> b=[5:8]

>> b=[5:8]'

>> c=[7

>> d=2*b+5*c

>> ch='test'

>> cos(1/2)

>> sqrt (4)

2. Creati doi vectori, x si y, unul linie, celalalt coloana. x va contine valori de la 5 la 15 cu pasul 3, iar y va contine valori de la 10 la 24 cu pasul 4. Realizati suma elementelor intr-un vector z si produsul scalar intr-un vector w.
3. Inmultiti elementele vectorilor x si y, definiti la punctul 2, intr-un vector t.
4. Ridicati elementele vectorului t la puterea a 2-a.
5. Creati o matrice B care sa contina pe prima si pe a doua linie elementele vectorilor x si y de la punctul 2 si o a treia linie cu elementele zero.
6. Extrageti coloanele 2, 3 si 4  ale matricei B.
7. Reprezentati grafic vectorul reprezentat de linia 2 din matricea B functie de sin de vectorul dat de linia 1 din matricea B. Numiti graficul Test.
8. Creati vectorul t de la 0 cu pas de 0.1 pana la 10. Realizati graficul functiei sin(t).
9. Declarati variabila ch ce contine sirul de caractere ‘Dana’
10. Aflati informatiile despre variabila ch folosind comanda whos urmata de numele variabilei.