Comenzi si concepte MS-DOS - Ghid

Detalii despre autor

ANSI.SYS

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) asigura emularea de terminal ANSI, defineste functii care modifica modul de afisare grafica, controleaza miscarea cursorului si redefineste taste (sau combinatii de taste). Emularea de terminal ANSI se face prin secvente de escape ANSI, care sunt siruri de caractere ASCII dintre care primele doua sunt caracterele ESC si '['.

Sintaxa comenzii de incarcare:

DEVICE=[drive:][cale]ANSI.SYS [/X] [/K] [/R]

Parametru:

[drive:][cale]

specifica locatia fisierului ANSI.SYS pe disc.

Switch-uri:

/X

Remapeaza independent tastele extinse pe tastaturi cu 101 taste.

/K

Trateaza o tastatura cu 101 taste ca pe una cu 84 de taste. Similar cu SWITCHES=/K

/R

Ajusteaza modul de defilare a randurilor pe ecran, pentru a le face mai lizibile.

APPEND

Comanda care permite programelor sa deschida fisiere din anumite directoare, ca si cum s-ar afla in directorul curent. Acest lucru se face prin atasarea la calea curenta a directoarelor respective, intr-o lista de directoare atasate.

Sintaxa:

APPEND

Afiseaza lista de directoare atasate la calea curenta.

APPEND ;

Sterge lista de directoare atasate la cale.

APPEND [[drive:]cale[;]] [/X[:ON|:OFF]] [/PATH:ON| /PATH:OFF] [/E]

Adauga unul sau mai multe directoare in lista de directoare atasate la calea curenta.

Parametru:

[drive:]cale

Specifica un disc si un director care se ataseaza.

Switch-uri:

/X:ON

Directoarele atasate vor fi luate in consideratie si la comenzi de cautare in fisiere sau la executia de aplicatii.

/X:OFF

Directoarele atasate vor fi luate in consideratie numai la cererile de deschidere de fisiere.
/X:OFF este valoarea implicita.

/PATH:ON

Directoarele atasate sunt luate in considerare in cazul cererilor de acces la fisiere care specifica deja o cale. /PATH:ON este valoarea implicita.

/PATH:OFF

Anuleaza efectul lui /PATH:ON.

/E

Memoreaza o copie a listei de directoare atasate in variabila de mediu numita APPEND. Switch-ul /E poate fi folosit numai la prima utilizare a comenzii APPEND de dupa pornirea sistemului.

ATTRIB

Comanda care afiseaza sau modifica atributele fisierelor sau ale directoarelor.

Sintaxa:

ATTRIB

Afiseaza atributele tuturor fisierelor si directoarelor din directorul curent.

ATTRIB [+R|-R] [+A|-A] [+S|-S] [+H|-H][[drive:][cale]fisier] [/S]

Afiseaza (sau modifica, daca sunt prezente switch-uri) atributele pentru fisierul/directorul specificat.

Parametru:

[cale]fisier

Specifica locatia fisierului/directorului vizat.

Switch-uri:

+R

Seteaza atributul ReadOnly (fisier ce poate fi doar citit).

-R

Sterge atributul ReadOnly.

+A

Seteaza atributul Archive (fisier nemodificat dupa backup).

-A

Sterge atributul Archive.

+S

Seteaza atributul System (fisier de sistem).

-S

Sterge atributul System.

+H

Seteaza atributul Hidden (fisier ascuns).

-H

Sterge atributul Hidden.

/S

Proceseaza toate subdirectoarele din directorul curent.

BATCH - Fisier (sau program) de tip batch

Fisier de tip text care contine comenzi MS-DOS si are extensia BAT. Seria de comenzi din fisierul batch poate fi executata prin scrierea numelui sau la prompt, ca pentru un program. Intr-un fisier batch poate fi folosita orice comanda MS-DOS care poate fi lansata de la prompt. Exista si o serie de comenzi care pot fi folosite numai in fisiere batch, si anume:

Comanda COMMAND /Y poate fi folosita pentru a executa un fisier batch linie cu linie, eventual sarind peste anumite linii..

BREAK

Comanda care stabileste daca se extinde verificarea apasarii combinatiei de taste Ctrl-C, care permite intreruperea executiei unui program, a unei comenzi de durata sau a unui fisier batch.

Sintaxa:

BREAK

Afiseaza setarea curenta pentru BREAK.

BREAK [ON | OFF]

Cand BREAK este OFF, MS-DOS verifica apasarea lui Ctrl-C numai atunci cand citeste tastatura sau cand scrie pe ecran sau la imprimanta. Cand BREAK este ON, verificarea se extinde si pe timpul executiei altor functii, ca operatiile de citire/scriere pe disc.

BUFFERS

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) pentru specificarea numarului de buffere pe disc pentru care se aloca memorie la pornirea sistemului.

Sintaxa:

BUFFERS=n[,m]

Parametri:

n

Specifica numarul de buffere pe disc (intre 1 si 99).

m

Specifica numarul de buffere dintr-un cache secundar pentru buffere (intre 0 si 8).

CALL

Comanda care apeleaza un fisier batch dintr-un alt fisier batch fara a determina incheierea primului fisier batch. Dupa incheierea executiei fisierului batch apelat, se continua executia primului.

Sintaxa:

CALL [drive:][cale]fisier [parametri-batch]

Parametri:

[drive:][cale]fisier

specifica locatia fisierului batch apelat. Fisierul trebuie sa aiba extensia BAT.

parametri-batch

specifica orice informatii cerute de batch din linia de comanda.

CD

Prescurtare de la CHDIR. Comanda care afiseaza numele directorului curent sau schimba directorul curent. Pentru a schimba drive-ul curent, se scrie la prompt litera noului drive (urmata de ':') si se apasa tasta Enter.

Sintaxa:

CD

Afiseaza directorul curent de lucru.

CD cale

Face ca directorul specificat sa devina director curent, pentru drive-ul curent.

CD drive:cale

Schimba directorul curent de lucru pentru drive: cu cel specificat de cale.

CD..

Face ca director curent de lucru sa fie directorul-parinte al celui curent.

CHCP

Comanda care afiseaza sau stabileste codul de pagina (setul de caractere) activ pentru componentele care accepta schimbarea codului de pagina. Inainte de a folosi comanda CHCP, trebuie sa fi fost data comanda NLSFUNC. Pentru informatii despre codurile de pagina incluse in MS-DOS 6.22, se va citi fisierul COUNTRY.TXT.

Sintaxa:

CHCP

Afiseaza numarul codului de pagina curent.

CHCP nnn

Stabileste un nou cod de pagina.

Parametru:

nnn

Specifica setul de caractere definit in prealabil de comanda COUNTRY in fisierul CONFIG.SYS.

CHDIR

Comanda care afiseaza numele directorului curent sau schimba directorul curent.
Pentru detalii, vezi CD (forma prescurtata si mai frecvent folosita a comenzii CHDIR).

CHKDSK

Comanda care verifica un disc si afiseaza un raport despre starea acestuia. Verificarea se face asupra sistemului de fisiere MS-DOS (in tabela de alocare a fisierelor si in directoare). Raportul contine si informatii despre spatiul ocupat pe disc. CHKDSK poate sa repare si unele erori ale discului, dar este recomandata folosirea comenzii SCANDISK pentru aceasta.

Sintaxa:

CHKDSK

Afiseaza starea discului din drive-ul curent.

CHKDSK [drive:][[cale]fisier] [/F] [/V]

Verifica/repara un drive, un director sau un fisier dat.

Parametru:

[drive:][[cale]fisier]

Specifica locatia procesata de CHKDSK.

Switch-uri:

/F

Repara erori ale discului. A nu se folosi cand exista si alte programe in executie.

/V

Afiseaza numele fiecarui fisier din fiecare director, pe masura ce se face verificarea discului.

CHKSTATE.SYS

Driver folosit de programul Memmaker pentru derularea procesului de optimizare a memoriei. Cand optimizarea memoriei este incheiata, Memmaker descarca acest driver din memorie.

CHOICE

Comanda de fisier batch, care ii cere utilizatorului sa faca o alegere intre mai multe optiuni. Poate afisa un prompt si poate astepta un timp definit pentru optiunea utilizatorului. Optiunea aleasa va afecta parametrul ERRORLEVEL, care apoi poate fi testat cu o comanda IF.

Sintaxa:

CHOICE [/C[:]taste] [/N] [/S] [/T[:]c,nn] [text]

Parametru:

text

Specifica textul care va fi afisat inaintea promptului. Textul trebuie inclus intre ghilimele numai daca vrei sa incluzi si caracterul '/' in textul afisat.

Switch-uri:

/C[:]taste

Specifica tastele acceptate de prompt. Daca nu se specifica taste, implicit se considera tastele YN.

/N

Determina neafisarea promptului.

/S

Determina diferentierea literelor mari de cele mici pentru tastele apasate. Daca lipseste, se va considera ca ele sunt identice ('A'='a', de pilda).

/T[:]c,nn

Introduce un timp de asteptare (de nn secunde, intre 0 si 99) in care utilizatorul poate sa apese o tasta. Daca timpul e depasit, se va considera ca s-a tastat caracterul c (care trebuie sa fie din setul specificat in switch-ul /C). Daca nn este 0 (zero), nu se mai asteapta apasarea vreunei taste si se considera ca s-a apasat caracterul c.

CLS

Comanda care sterge ecranul. Pe ecranul gol se afiseaza apoi promptul de comanda MS-DOS.

Sintaxa:

CLS

COMMAND

Comanda care lanseaza o noua instanta a interpretorului de comenzi MS-DOS, COMMAND.COM. Comanda EXIT determina incheierea acestei instante si revenirea la cea precedenta.

Sintaxa:

- de la linia de comanda MS-DOS sau din fisier batch:

COMMAND [[drive:]cale] [dev] [/E:nnnnn] [/Y [/C cmd|/K cmd]]

- din fisierul CONFIG.SYS:

SHELL=[[drive-dos:]cale-dos]COMMAND.COM [[drive:]cale][dev] [/E:nnnn] [/P [/MSG]]

Parametri:

[drive:]cale

Specifica directorul in care se afla fisierul COMMAND.COM, si este necesar la prima lansare a lui COMMAND.COM daca acesta nu se gaseste in directorul-radacina.

[dev]

Specifica un device diferit pentru intrarea si iesirea comenzilor. Vezi si comanda CTTY.

[drive-dos:]cale-dos

Specifica locatia lui COMMAND.COM

Switch-uri:

/C cmd

Specifica faptul ca interpretorul de comenzi trebuie sa execute comanda specificata de cmd si apoi sa iasa din executie. Acest switch trebuie sa fie ultimul switch din linia de comanda.

/E:nnnnn

Specifica dimensiunea mediului, de nnnnn octeti. Valoarea lui nnnnn trebuie sa fie intre 160 si 32768.

/K cmd

Specifica faptul ca interpretorul de comenzi trebuie sa execute comanda specificata de cmd si apoi sa afiseze promptul MS-DOS. Folosirea lui in comanda SHELL din CONFIG.SYS poate crea probleme.

/P

Face ca noua instanta a interpretorului sa devina permanenta, deci comanda EXIT nu mai are efect. Inainte de afisarea promptului se va executa AUTOEXEC.BAT. Daca acest fisier nu exista, se executa comenzile DATE si TIME. Acest switch ar trebui folosit numai intr-o comanda SHELL din CONFIG.SYS.

/MSG

Determina stocarea in memorie a tuturor mesajelor de eroare. Este util doar cand se lanseaza MS-DOS de pe discheta. Se foloseste impreuna cu /P.

/Y

Determina COMMAND.COM sa parcurga, pas cu pas, fisierul batch specificat de /C sau /K, deci este obligatoriu ca linia in care apare /Y sa se incheie cu un switch /C sau /K.

CONFIG.SYS

Fisier de configurare, care contine comenzi speciale, executate la pornirea calculatorului pentru a configura componentele hardware dupa cerintele utilizatorului si ale aplicatiilor instalate. De regula, fisierul e plasat in radacina hard-disk-ului de boot. La pornire, comenzile din CONFIG.SYS sunt executate in ordine.

Urmatoarele comenzi pot fi folosite numai in CONFIG.SYS:

Urmatoarele comenzi sunt folosite frecvent in fisierul CONFIG.SYS si pot fi folosite si de la promptul de comanda:

Break
Rem
Set

Urmatoarele comenzi speciale sunt folosite numai in CONFIG.SYS pentru a se defini configuratii multiple:

Include
Menucolor
Menudefault
Menuitem
Submenu

Pentru detalii despre configuratii multiple (in care se folosesc cele 5 comenzi speciale de mai sus), vezi Multi-config.

Caractere speciale in CONFIG.SYS
Caracterul ';' (punct-si-virgula) arata ca tot ce urmeaza dupa el, pana la sfarsit de rand, trebuie tratat drept comentariu.
Caracterul '?' (semnul intrebarii) plasat imediat dupa un nume de comanda face ca MS-DOS sa ceara o confirmare inainte de executia comenzii.

Taste care dezactiveaza executia lui CONFIG.SYS la pornirea sistemului MS-DOS
(aceste functii pot fi dezactivate cu comanda SWITCHES)

F5

face ca fisierele CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT sa nu mai fie executate la pornire.

F8

face ca fisierele CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT sa fie executate rand cu rand, pentru fiecare rand cerandu-se confirmarea executiei.

COPY

Comanda care copiaza unul sau mai multe fisiere in alta locatie (pentru copierea directoarelor, vezi comanda XCOPY).

Sintaxa:

COPY [/Y|/-Y] [/A|/B] sursa [/A|/B] [+ sursa [/A|/B] [+]] [destinatie [/A|/B]] [/V]

Parametri:

sursa

Specifica locatia si numele unui fisier sau set de fisiere care se copiaza.

destinatie

Specifica locatia si numele unui fisier sau set de fisiere in care se face copierea.

Sursa si destinatia pot fi: o litera de drive urmata de ':', un nume de director, un nume de fisier sau o combinatie a acestora (o cale completa).

Switch-uri:

/Y

Indica faptul ca se doreste copierea fara a se mai cere o confirmare in cazul in care la destinatie exista deja fisierul specificat.

/A

Indica un fisier de text ASCII.

/B

Indica un fisier binar.

/V

Verifica daca fisierele copiate sunt scrise corect la destinatie.

COUNTRY

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) ce permite folosirea unor conventii specifice anumitor tari, pentru afisarea datei, orei, monezii, ca si pentru determinarea ordinii de sortare a caracterelor si a setului de caractere care pot fi folosite in numele de fisiere. Configureaza MS-DOS pentru a folosi un set de caractere si o conventie de punctuatie specifice unei anumite limbi. Detalii tehnice se gasesc in fisierul COUNTRY.TXT din MS-DOS 6.22.

Sintaxa:

COUNTRY=xxx[,[yyy][,[drive:][cale]fisier]]

Parametri:

xxx

Defineste codul tarii.

yyy

Specifica setul de caractere pentru tara respectiva.

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia unde se gaseste fisierul ce contine informatii pentru tara respectiva (COUNTRY.SYS, de obicei).

CTTY

Comanda care schimba dispozitivul folosit ca terminal pentru controlul sistemului.

Sintaxa:

CTTY device

Parametru:

device

Specifica device-ul (dispozitivul) de la care se introduc comenzile MS-DOS. Valori valabile pentru acest parametru:
PRN, LPT1, LPT2, LPT3, CON, AUX, COM1, COM2, COM3, COM4.

DATE

Comanda care afiseaza sau modifica data curenta a sistemului. Pentru fiecare fisier nou creat sau modificat se inregistreaza data operatiei respective, si ea poate fi vazuta cu comanda DIR.

Sintaxa:

DATE

Afiseaza data curenta si asteapta modificarea ei. Apasarea tastei Enter pastreaza data afisata.

DATE mm-dd-yy

Modifica data curenta, inlocuind-o cu valoarea mm-dd-yy

Parametru:

mm-dd-yy

Specifica data, in formatul numeric dat (luna-zi-an). Separatorul poate fi cratima ('-'), virgula (',') sau slash ('/').

DBLSPACE

Comanda care creeaza si administreaza discuri comprimate cu DoubleSpace, program integrat in MS-DOS 6 si 6.2, dar nu si in MS-DOS 6.22 (care include comprimarea cu DRVSPACE). Totusi, comprimarea cu DBLSPACE se poate pastra sub MS-DOS 6.22.

DEBUG

Comanda care lanseaza Debug, program de testare si depanare a fisierelor executabile. Informatii despre comenzile din DEBUG se pot obtine dupa lansarea programului, apasand tasta ? (semnul intrebarii).

Sintaxa:

DEBUG

Lanseaza programul fara un fisier anume.

DEBUG [drive:][cale]fisier [parametri-de-test]

Testeaza fisierul specificat.

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica fisierul care se testeaza.

[parametri-de-test]

Parametri din linia de comanda, ceruti de fisierul testat.

DEFRAG

Comanda care lanseaza programul de defragmentare (reorganizare a plasarii fisierelor pe disc pentru a optimiza discul). Comanda NU TREBUIE folosita in timp ce ruleaza Windows.

Sintaxa:

DEFRAG [drv:] [/F] [/S[:]ord] [/B] [/SKIPHIGH] [/LCD|/BW|/G0] [/H]

Defragmenteaza cu eliminarea spatiilor libere dintre fisiere si cu sortarea fisierelor in directoare intr-o ordine data.

DEFRAG [drv:] [/U] [/B] [/SKIPHIGH] [/LCD | /BW | /G0] [/H]

Defragmenteaza fara eliminarea spatiilor libere dintre fisiere si fara a modifica ordinea de sortare a lor in directoare.

Parametru:

drv:

Specifica drive-ul ce contine discul care trebuie optimizat.

Switch-uri:

/F

Defragmenteaza fisierele fara sa lase spatii libere intre fisiere, pe disc.

/U

Defragmenteaza fisierele, lasand spatii libere pe disc intre ele, daca exista.

/S[:]ord

Defineste modul de sortare a fisierelor in directoare. Daca lipseste, se va folosi ordinea curenta de pe disc.
Parametrul ord determina modul de sortare, astfel:

N Dupa nume, in ordine alfabetica.
N- Dupa nume, in ordine alfabetica inversa.
E Dupa extensie, in ordine alfabetica.
E- Dupa extensie, in ordine alfabetica inversa.
D Dupa data, incepand cu cele mai vechi.
D- Dupa data, incepand cu cele mai recente.
S Dupa marime, incepand cu cele mai mici.
S- Dupa marime, incepand cu cele mai mari.

/B

Reporneste computerul dupa incheierea optimizarii.

/SKIPHIGH

Incarca DEFRAG in memoria conventionala (in mod implicit, DEFRAG e incarcat in memoria superioara, daca este disponibila).

/LCD

Porneste DEFRAG cu o schema de culori monocroma LCD.

/BW

Porneste DEFRAG cu schema de culori alb-negru.

/G0

Dezactiveaza mouse-ul grafic si setul de caractere grafice.

/H

Muta fisierele ascunse.

DEL

Comanda care sterge unul sau mai multe fisiere specificate. DEL este sinonim cu ERASE.

Sintaxa:

DEL [drive:][cale]fisier [/P]

Parametru:

[drive:][cale]fisier

Specifica fisierul care va fi sters. Daca se doreste stergerea unui grup de fisiere, ele trebuie specificate cu jokeri.

Switch:

/P

Cere o confirmare inainte de stergerea fiecarui fisier.

Pentru stergerea de directoare goale, se foloseste RMDIR (RD). Pentru a sterge directoare cu fisiere in ele, vezi DELTREE. Pentru recuperarea unor fisiere sterse, se foloseste UNDELETE.

DELTREE

Comanda care sterge un director sau mai multe, si tot ce contin ele (subdirectoare si fisiere).

Sintaxa:

DELTREE [/Y] [drive:]cale [[drive:]cale[]]

Parametru:

[drive:]cale

Specifica un director care va fi sters.

Switch:

/Y

Executa stergerea fara a mai cere vreo confirmare.

Pentru a sterge un director gol, se foloseste RMDIR (RD). Pentru a sterge fisiere, se foloseste DEL (ERASE). Pentru a recupera directoare sterse, vezi UNDELETE.

DEVICE

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care incarca in memoria conventionala un driver de dispozitiv specificat.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]fisier [parametri-dd]

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia driverului care trebuie incarcat.

[parametri-dd]

Specifica parametrii ceruti de driver in linia de comanda.

Pentru a incarca un driver in memoria superioara, se foloseste comanda DEVICEHIGH.

Driverele standard care pot fi instalate sub MS-DOS cu comanda DEVICE sunt:

DEVICEHIGH

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care incarca in memoria superioara (HMA) un driver de dispozitiv specificat, spre a lasa libera mai multa memorie conventionala. Daca nu este disponibila suficienta memorie superioara, comanda se va comporta ca si comanda DEVICE.

Sintaxa:

DEVICEHIGH [drive:][cale]fisier [parametri-dd]

Incarca in HMA driverul specificat.

DEVICEHIGH [[/L:reg1[,min1][;reg2[,min2] [/S]]=[drive:][cale]fisier [parametri-dd]

Incarca in HMA driverul specificat, cu precizarea regiunii de memorie in care acesta va fi incarcat.

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia driverului de incarcat.

[parametri-dd]

Specifica parametrii ceruti de driver in linia de comanda.

Switch-uri:

/L:reg1[,min1][;reg2[,min2]

Specifica una sau mai multe regiuni de memorie in care se va incarca driverul. In mod implicit, MS-DOS incarca driverul in cel mai mare bloc de memorie superioara (UMB) liber, celelalte UMB fiind puse la dispozitia driverului. Se poate folosi comanda MEM /M pentru a determina cata memorie ocupa un driver incarcat.

/S

Utilizeaza mai eficient memoria, reducand UMB la valoarea minima in momentul cand se incarca programul. Switch-ul se foloseste numai impreuna cu /L. De regula este folosit doar de catre programul MEMMAKER.

Pentru a incarca un driver in memoria conventionala, vezi DEVICE. Pentru detalii despre incarcarea unui program in HMA, vezi LH.

Driverele standard care pot fi incarcate in HMA cu DEVICEHIGH:

DIR

Comanda care afiseaza o lista cu fisierele si subdirectoarele dintr-un director.

Sintaxa:

DIR

Afiseaza lista directoarelor si fisierelor din directorul curent de lucru, in formatul lung.

DIR [drive:][cale][fisier] [/P] [/W] [/A[[:]atr]] [/O[[:]sort]] [/S] [/B] [/L] [/C]

Afiseaza informatii specifice despre directoare si fisiere, in functie de combinatiile de switch-uri utilizate.

Parametru:

[drive:][cale][fisier]

Specifica directorul si/sau fisierul (fisierele) despre care se afiseaza informatii. Daca este omis, se afiseaza lista cu fisierele si directoarele din directorul curent de lucru.

Switch-uri:

/P

Determina afisarea informatiilor ecran cu ecran.

/W

Afiseaza o lista numai cu numele de fisiere sau directoare, ultimele intre '[' si ']'.

/A[:]atr

Afiseaza in lista numai fisiere/directoare care au atributele specificate de atr. Daca acest switch lipseste, in lista nu apar cele care au atributele H (ascuns) si S (sistem). Parametrul atr poate fi orice combinatie (insiruire) a urmatoarelor valori:

H Fisiere/directoare ascunse
-H Fisiere/directoare care nu sunt ascunse.
S Fisiere/directoare sistem.
-S Fisiere/directoare care nu sunt sistem.
D Numai directoare.
-D Numai fisiere.
A Fisiere/directoare gata pentru backup.
-A Fisiere/directoare care au suportat deja backup.
R Fisiere/directoare ce pot fi doar citite.
-R Fisiere/directoare ce pot fi modificate.

/O[:]sort

Controleaza ordinea de sortare a listei de fisiere si directoare afisate. Daca /O este omis, ele sunt afisate in ordinea in care sunt gasite in director. Daca este omis parametrul sort, directoarele sunt afisate mai intai, alfabetic, apoi fisierele, tot alfabetic. Parametrul sort este orice combinatie (insiruire) a urmatoarelor valori:

N Dupa nume, in ordine alfabetica
-N Dupa nume, in ordine alfabetica inversa.
E Dupa extensie, in ordine alfabetica.
-E Dupa extensie, in ordine alfabetica inversa.
D Dupa data si ora, incepand cu cel mai vechi.
-D Dupa data si ora, incepand cu cel mai recent.
S Dupa marime, incepand cu cel mai mic.
-S Dupa marime, incepand cu cel mai mare.
G Cu directoarele grupate inaintea fisierelor.
-G Cu fisierele grupate inaintea directoarelor.
C Dupa rata de comprimare, de la cea mai mica.
-C Dupa rata de comprimare, de la cea mai mare.

/S

Listeaza si ceea ce se gaseste in subdirectoarele directorului curent.

/B

Lista este in format scurt (se afiseaza numai numele si extensia, cate un nume pe linie, chiar daca apare si /W).

/L

Lista este afisata fara a fi sortata.

/C[H]

Se afiseaza si rata de compresie pentru fisierele comprimate cu DBLSPACE sau DRVSPACE, bazata pe o marime a cluster-ului de 8K. Switch-ul H face acelasi lucru, dar bazat pe marimea de cluster a discului host.

Pentru informatii despre arborele de directoare, vezi TREE.

DISKCOMP

Comanda care compara continutul a doua dischete. Comparatia se face pista cu pista, luand ca referinta prima discheta.

Sintaxa:

DISKCOMP [drive1: [drive2:]] [/1] [/8]

Parametri:

drive1:

Specifica drive-ul care contine prima discheta.

drive2:

Specifica drive-ul care contine a doua discheta.

Switch-uri:

/1

Compara numai prima fata a fiecarei dischete, chiar daca dischetele au doua fete.

/8

Compara numai primele 8 sectoare de pe fiecare pista, chiar daca sunt 9 sau 15 sectoare pe o pista.

Pentru compararea a doua fisiere, vezi comanda FC.

DISKCOPY

Comanda care copiaza continutul unei dischete pe o alta discheta. Ceea ce se copiaza este scris peste continutul dischetei a doua.

Sintaxa:

DISKCOPY [drive1: [drive2:]] [/1] [/V] [/M]

Parametri:

drive1:

Specifica discheta sursa (de pe care se citeste).

drive2:

Specifica discheta destinatie (pe care se scrie).

Switch-uri:

/1

Copiaza numai prima fata a dischetei sursa.

/V

Verifica daca datele sunt scrise corect (metoda mai lenta).

/M

Forteaza folosirea memoriei conventionale pentru pastrarea temporara a datelor copiate. In mod implicit, DISKCOPY foloseste hard-disk-ul pentru asta, ca sa nu trebuiasca sa schimbi dischetele in unitate.

Pentru a copia fisiere specificate, se foloseste comanda COPY. Pentru copierea unui director cu tot ce contine, vezi XCOPY. Pentru a compara doua dischete, se foloseste comanda DISKCOMP.

DISPLAY.SYS

Driver care (lansat cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH din CONFIG.SYS) permite afisarea seturilor internationale de caractere pe monitoare EGA, VGA si LCD.

Sintaxa:

Pentru a specifica adaptorul si seturi de caractere secundare:

DEVICE=[drive:][cale]DISPLAY.SYS CON[:]=(tip[,[hwcp][,n]])

Pentru a specifica si subfonturi pentru fiecare pagina de cod:

DEVICE=[drive:][cale]DISPLAY.SYS CON[:]=(tip[,[hwcp][,(n,m)]])

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului DISPLAY.SYS.

tip

Specifica adaptorul video utilizat. Valori posibile sunt EGA (pentru monitoare EGA si VGA) si LCD. Se pot da si valorile CGA sau MONO, dar ele nu au efect deoarece in cazul lor nu este permisa schimbarea setului de caractere. Daca tipul lipseste, DISPLAY.SYS va detecta singur tipul de adaptor aflat in uz.

hwcp

Specifica numarul setului de caractere pe care il suporta hardware-ul. Seturi de caractere suportate de MS-DOS:

437 United States
850 Multilingual (Latin I)
852 Slavic (Latin II)
860 Portuguese
863 Canadian-French
865 Nordic

Alte seturi de caractere sunt suportate de fisierele EGA2.CPI si EGA3.CPI (vezi fisierul COUNTRY.TXT).

n

Specifica numarul seturilor de caractere suportate in plus fata de setul principal. Este cuprins intre 0 si 6 pentru EGA, si intre 0 si 1 pentru LCD.

m

Specifica numarul de subfonturi suportate de hardware pentru fiecare pagina de cod. Valori implicite sunt: 2 pentru EGA, 1 pentru LCD.

DOS

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care face ca MS-DOS sa se incarce in memoria superioara sau/si sa o administreze.

Sintaxa:

DOS=HIGH|LOW[,UMB|,NOUMB]
DOS=[HIGH,|LOW,]UMB|NOUMB

Parametri:

HIGH|LOW

Specifica daca MS-DOS va incarca o parte din sine in memoria superioara (pentru HIGH) sau va ramane in memoria conventionala (pentru LOW). Implicit este LOW.

UMB|NOUMB

Specifica daca MS-DOS va administra (pentru UMB) blocurile de memorie superioara (UMB-uri) create de programe ca EMM386.EXE. Implicit este NOUMB.

DOSKEY

Comanda care instaleaza in memorie programul DOSKEY (acesta ocupa circa 3 KB). DOSKEY permite editarea liniilor de comanda, memorarea si reapelarea comenzilor MS-DOS, ca si crearea de macrocomenzi.

Sintaxa:

DOSKEY

Instaleaza DOSKEY cu parametrii impliciti.

DOSKEY [/REINSTALL] [/BUFSIZE=dim] [/MACROS] [/HISTORY][/INSERT|/OVERSTRIKE] [macronume=[text]]

Instaleaza DOSKEY cu parametrii specificati.

Parametru:

macronume=[text]

Creeaza un macro (o macrocomanda) care va executa una sau mai multe comenzi MS-DOS.
macronume specifica numele care este dat macrocomenzii.
text specifica comenzile MS-DOS care se vor executa.

Switch-uri:

/REINSTALL

Instaleaza o noua copie a programului DOSKEY, daca deja e instalata una (caz in care sterge bufferul).

/BUFSIZE=dim

Specifica dimensiunea bufferului in care DOSKEY va memora comenzi si macrocomenzi. Valoarea implicita pentru dim este de 512 octeti. Valoarea minima este de 256 de octeti.

/MACROS

(sau /M) Afiseaza o lista cu toate macrocomenzile DOSKEY. Se poate redirectiona iesirea intr-un fisier.

/HISTORY

(sau /H) Afiseaza o lista a tuturor comenzilor din memorie. Se poate trimite iesirea intr-un fisier.

/INSERT|/OVERSTRIKE

Stabileste modul de inserare/suprascriere pentru textul care se introduce, astfel:
/INSERT determina inserarea textului nou in cel vechi.
/OVERSTRIKE determina scrierea textului nou peste cel vechi.

DOSSHELL

Comanda care lanseaza MS-DOS Shell, o interfata grafica pentru MS-DOS. DOS Shell a fost inclus in MS-DOS pana la versiunea 6.0 inclusiv. El nu mai este inclus in versiunea 6.22, dar poate fi procurat odata cu MS-DOS Resource Kit, din care face parte.

Sintaxa:

Pentru a lansa DOS Shell in modul text:

DOSSHELL [/T[:rez[n]]] [/B]

Pentru a lansa DOS Shell in modul grafic:

DOSSHELL [/G[:rez[n]]] [/B]

Parametri:

rez

O litera care declara o categorie de rezolutie, astfel:
L = low (rezolutie scazuta)
M = medium (rezolutie medie)
H = high (rezolutie mare)

n

O valoare care specifica rezolutia ecranului atunci cand sunt mai multe valori posibile in cadrul unei categorii.

(Valorile implicite pentru rez si n depind de hardware).

Switch-uri:

/T

Lanseaza DOS Shell in mod text

/G

Lanseaza DOS Shell in mod grafic

/B

Indica folosirea unui monitor alb-negru

DRIVER.SYS

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) creeaza un disc logic ce poate fi folosit pentru a referi o discheta fizica. Un disc logic este o referinta la un disc fizic din sistem. Discului logic i se asociaza o litera de drive (de pilda, A sau B). Pot fi specificati parametri pentru a descrie discul pentru sistemul de operare MS-DOS.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]DRIVER.SYS /D:numar [/C] [/F:factor] [/H:capete] [/S:sectoare] [/T:piste]

Parametru:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului DRIVER.SYS.

Switch-uri:

/D:numar

Specifica numarul discului fizic. Valorile valabile sunt numere intre 0 si 127. Primul disc fizic (discul A) este discul 0; urmatorul disc fizic este discul 1 etc. Pentru un computer cu o singura unitate de discheta, discurile A si B sunt numerotate amandoua cu 0; pentru un computer cu mai multe unitati de discheta, drive-ul B este numerotat cu 1.

/C

Specifica faptul ca discul fizic poate detecta daca usa unitatii este inchisa (suport change-line).

/F:factor

Specifica tipul drive-ului. Valori valabile:

0 160K/180K sau 320K/360K
1 1.2 megaocteti (MB)
2 720K (discheta de 3.5') sau altfel
7 1.44 MB (discheta de 3.5')
9 2.88 MB (discheta de 3.5')

Valoarea implicita pentru factor este 2. In general, daca se foloseste /F, se pot omite switch-urile /H, /S si /T. Verifica valorile implicite pentru acestea, spre a te asigura ca ele sunt corecte pentru tipul de drive pe care il folosesti. Pentru a determina valorile corecte, se vor consulta si documentatiile producatorilor. Daca se specifica un switch /H, /S sau /T, se poate omite /F.

/H:capete

Specifica numarul de capete al discului. Valori valabile sunt intre 1 si 99. Valoarea implicita este 2. A se vedea documentatia producatorului pentru valoarea corecta.

/S:sectoare

Specifica numarul de sectoare de pe o pista. Valori valabile sunt de la 1 la 99. Valoarea implicita depinde de /F, astfel:

/F:0 /S:9
/F:1 /S:15
/F:2 /S:9
/F:7 /S:18

Spre a determina valoarea corecta pentru un hard-disk, se va consulta documentatia producatorului.

/T:piste

Specifica numarul de piste de pe o fata a discului. Valori valabile sunt intre 1 si 999. Valoarea implicita este 80, cu exceptia cazului in care factorul /F este 0, cand valoarea implicita este 40. Spre a afla valoarea corecta pentru un hard-disk, se va consulta documentatia producatorului.

DRIVPARM

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care defineste la pornirea computerului parametri pentru dispozitive ca discurile si unitatile de banda magnetica. Ea modifica setarile pentru un disc fizic existent, fara sa creeze un nou disc logic.

Sintaxa:

DRIVPARM=/D:numar [/C] [/F:factor] [/H:capete] [/I] [/N] [/S:sectoare] [/T:piste]

Switch-uri:

/D:numar

Specifica numarul discului fizic. Numarul trebuie sa fie intre 0 si 255 (de pilda, 0 = discul A, 1 = discul B, 2 = discul C, etc.)

/C

Specifica faptul ca drive-ul poate detecta daca are usa inchisa.

/F:factor

Specifica tipul de drive. Valoarea implicita este 2. Urmatoarea lista prezinta valorile valabile pentru factor si scurte descrieri.

0 160K/180K sau 320K/360K
1 1.2 megaocteti (MB)
2 720K (discheta de 3.5 inch)
5 Hard disk
6 Unitate de banda magnetica
7 1.44 MB (discheta de 3.5 inch)
8 Disc optic read/write
9 2.88 MB (discheta de 3.5 inch)

/H:capete

Specifica numarul maxim de capete. Valorile trebuie sa fie intre 1 si 99. Valoarea implicita depinde de parametrul factor specificat cu /F.

/I

Specifica o unitate de discheta de 3.5 inch, electronic compatibila. (Asemenea unitati sunt instalate pe computer si folosesc controlerul de floppy-disk existent). Acest switch se foloseste numai cand computerul nu suporta unitati de discheta de 3.5 inch.

/N

Specifica un dispozitiv care nu poate fi demontat din PC.

/S:sectoare

Specifica numarul de sectoare pe pista, suportat de dispozitiv. Valori valabile sunt intre 1 si 99. Valoarea implicita depinde de parametrul factor specificat cu /F.

/T:piste

Specifica numarul de piste pe o fata, suportat de dispozitiv. Valoarea implicita depinde de parametrul factor specificat cu /F.

DRVSPACE

(vezi si DRVSPACE.SYS)

Comanda care creeaza si administreaza discuri comprimate cu programul DriveSpace, sub MS-DOS 6.22. Aceasta metoda de sporire a spatiului pe disc este folosita pentru discuri mici, dar in ultimul timp, datorita cresterii capacitatii discurilor, metoda este tot mai putin utilizata. In MS-DOS 6.0 si 6.2 se foloseste DBLSPACE.

Utilizare Pentru lansarea programului interactiv DriveSpace:

DRVSPACE

Pentru comprimarea unui disc dur sau flexibil:

DRVSPACE /COMPRESS

Pentru crearea unui disc comprimat in spatiul liber de pe un disc existent:

DRVSPACE /CREATE

Pentru defragmentarea unui disc comprimat:

DRVSPACE /DEFRAGMENT

Pentru stergerea unui disc comprimat:

DRVSPACE /DELETE

Pentru formatarea unui disc comprimat:

DRVSPACE /FORMAT

Pentru afisarea de informatii despre un disc comprimat:

DRVSPACE /INFO

Pentru afisarea unei liste cu toate discurile comprimate si necomprimate de pe computer:

DRVSPACE /LIST

Pentru montarea unui fisier de volum comprimat (CVF):

DRVSPACE /MOUNT

Pentru schimbarea ratei de compresie a unui disc comprimat:

DRVSPACE /RATIO

Pentru modificarea marimii unui disc comprimat:

DRVSPACE /SIZE

Pentru decomprimarea unui disc comprimat:

DRVSPACE /UNCOMPRESS

Pentru demontarea unui disc comprimat:

DRVSPACE /UNMOUNT

Alte comenzi, pentru modificarea setarilor din fisierul de initializare DRVSPACE.INI:
Activare/dezactivare a montarii automate a discurilor:

DRVSPACE /AUTOMOUNT

Activare/dezactivare a securitatii fata de alterarea memoriei DriveSpace de catre alte programe:

DRVSPACE /DOUBLEGUARD

Ultima litera de disc disponibila pentru DriveSpace:

DRVSPACE /LASTDRIVE

Limita de fragmentare admisa pentru discurile montate:

DRVSPACE /MAXFILEFRAGMENTS

Numar de discuri aditionale pentru care se va aloca memorie la pornirea computerului:

DRVSPACE /MAXREMOVABLEDRIVES

Activare/dezactivare a cautarii unui server MRCI:

DRVSPACE /ROMSERVER

Control asupra combinatiilor Ctrl+F5 si Ctrl+F8:

DRVSPACE /SWITCHES

Litera discului gazda (hostdrive):

DRVSPACE /HOST

DRVSPACE.SYS

Driver care determina locatia finala de memorie a fisierului DRVSPACE.BIN, acea parte din MS-DOS care asigura accesul la discurile din sistem comprimate cu DriveSpace. Cand pornesti computerul, MS-DOS incarca DRVSPACE.BIN odata cu celelalte functii de sistem, inainte de a executa comenzile din fisierele CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT. Initial, DRVSPACE.BIN se incarca in memoria conventionala deoarece este incarcat inaintea altor drivere care asigura accesul la memoria superioara. Cand lansezi DriveSpace Setup, el adauga o comanda pentru DRVSPACE.SYS im fisierul CONFIG.SYS.

Sintaxa:

DEVICE = [drive:][cale]DRVSPACE.SYS /MOVE [/NOHMA]
DEVICEHIGH = [drive:][cale]DRVSPACE.SYS /MOVE [/NOHMA]

Switch-uri

/MOVE

Muta DRVSPACE.BIN in locatia sa finala de memorie. Initial, DRVSPACE.BIN se incarca la capatul superior al memoriei conventionale. Dupa ce MS-DOS incheie executia comenzilor din fisierul CONFIG.SYS, el muta DRVSPACE.BIN la baza memoriei conventionale.
Cand DRVSPACE.SYS este incarcat prin folosirea comenzii DEVICE, el muta DRVSPACE.BIN de la capatul superior al memoriei conventionale, la capatul inferior. Acest lucru poate fi util pentru evitarea conflictelor cu programele incarcate din CONFIG.SYS si care au nevoie de acces la capatul superior al memoriei conventionale.
Cand DRVSPACE.SYS este incarcat folosindu-se comanda DEVICEHIGH, DRVSPACE.BIN se muta in memoria superioara, daca este disponibila. Mutarea lui DRVSPACE.BIN in memoria superioara elibereaza mai multa memorie conventionala.

/NOHMA

Impiedica DRVSPACE.SYS sa mute o parte din DRVSPACE.BIN in zona de memorie inalta (HMA).
Daca MS-DOS este incarcat in HMA, DRVSPACE.SYS muta o parte din DRVSPACE.BIN in HMA (daca in HMA este loc suficient). Foloseste acest switch daca nu doresti ca DRVSPACE.BIN sa foloseasca HMA. (Folosirea acestui switch nu este necesara daca ai trecut la MS-DOS 6.22 de la MS-DOS 6.0).

Parametru:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului DRVSPACE.SYS.

ECHO

Comanda (utilizabila numai in fisiere batch) care afiseaza mesaje sau activeaza/dezactiveaza afisarea in ecou a comenzilor. Cand executi un program de tip batch, de regula MS-DOS afiseaza (in ecou) pe ecran comenzile din fisierul batch. Poti dezactiva sau activa acest comportament prin folosirea comenzii ECHO.

Sintaxa:

ECHO [ON|OFF]

Ca sa folosesti comanda ECHO pentru afisarea unui mesaj, utilizeaza sintaxa:

ECHO [mesaj]

Ca sa afisezi cu comanda ECHO un rand gol, foloseste:

ECHO.

Parametri:

ON|OFF

Specifica daca se activeaza (ON) sau se dezactiveaza (OFF) afisarea in ecou a comenzilor. Pentru afisarea configurarii curente, se poate folosi comanda ECHO fara nici un parametru.

mesaj

Specifica textul pe care doresti sa-l afiseze MS-DOS pe ecran.

O forma particulara de dezactivare a afisarii in ecou pentru o singura comanda din fisierul batch este prin scrierea comenzii precedata de caracterul @, de pilda:

@ECHO OFF

Pentru informatii despre suspendarea executiei unui program-batch, vezi comanda PAUSE.

EDIT

Comanda care lanseaza editorul sistemului MS-DOS, un editor de text care ocupa tot ecranul si iti permite sa creezi, sa editezi, sa salvezi si sa tiparesti fisiere de text ASCII. Folosind editorul MS-DOS, poti alege comenzi din meniuri si poti specifica informatii de lucru si preferinte in casete de dialog. Editorul include un sistem de Help (instructiuni de lucru) despre procedeele si comenzile editorului.

Sintaxa:

EDIT [[drive:][cale]fisier] [/B] [/G] [/H] [/NOHI]

Parametru:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele unui fisier de text ASCII. Daca fisierul nu exista, editorul il creeaza. Daca fisierul exista, editorul il deschide si afiseaza continutul lui pe ecran, permitand modificarea lui.

Switch-uri:

/B

Afiseaza editorul in alb-negru. Foloseste aceasta optiune daca editorul nu este afisat corect pe un monitor monocrom.

/G

Foloseste cea mai rapida actualizare a ecranului pentru un monitor CGA.

/H

Afiseaza numarul maxim de linii posibile pentru monitorul folosit.

/NOHI

Iti permite sa folosesti monitoare cu 8 culori in editor. In mod normal, editorul MS-DOS foloseste 16 culori.

ATENTIE: Editorul MS-DOS nu functioneaza daca fisierul QBASIC.EXE nu se afla in directorul curent sau in calea de cautare, sau in acelasi director cu fisierul EDIT.COM. Daca stergi fisierul QBASIC.EXE ca sa economisesti spatiu pe hard-disk, nu vei mai putea folosi editorul MS-DOS.

EGA.SYS

Driver care (instalat din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) permite salvarea/restaurarea continutului ecranului atunci cand se foloseste MS-DOS Shell Task Swapper cu un monitor de tip EGA. Daca ai un monitor EGA, atunci trebuie sa instalezi EGA.SYS inainte de a folosi Task Swapper-ul.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]EGA.SYS

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului EGA.SYS

EMM386

Comanda care activeaza/dezactiveaza suportul EMM386 pentru memoria expandata (EMS) pe un computer cu procesor 80386 sau mai puternic. Aceeasi comanda activeaza si dezactiveaza suportul pentru coprocesor Weitek. Nu folosi aceasta comanda in timp ce ruleaza Windows.

Driverul de device EMM386.EXE asigura suportul pentru memorie expandata si permite accesul la zona de memorie superioara.

Sintaxa:

EMM386 [ON|OFF|AUTO] [W=ON|W=OFF]

Ca sa afisezi starea curenta a suportului EMM386 pentru memorie expandata, foloseste sintaxa:

EMM386

Parametri:

ON|OFF|AUTO

Activeaza driverul EMM386 (pentru valoarea ON), sau suspenda driverul EMM386 (daca este OFF), sau plaseaza driverul EMM386 in modul auto (pentru valoarea AUTO). Modul auto activeaza suportul de memorie expandata numai atunci cand un program il solicita. Valoarea implicita este ON.

W=ON|W=OFF

Activeaza (cu W=ON) sau dezactiveaza (pentru W=OFF) suportul pentru coprocesor Weitek. Valoarea implicita este W=OFF.

EMM386.EXE

Program (driver) care asigura accesul la memoria superioara si foloseste memoria extinsa pentru a simula memorie expandata. Trebuie incarcat cu o comanda DEVICE din CONFIG.SYS si poate fi folosit numai pe computere cu procesor 386 sau mai puternic.
EMM386 foloseste memoria extinsa pentru a simula memorie expandata pentru programele care pot folosi memorie expandata. EMM386 permite si incarcarea de programe si drivere in blocurile de memorie UMB.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]EMM386.EXE [ON|OFF|AUTO] [memorie] [MIN=marime]
[W=ON|W=OFF] [Mx|FRAME=adresa|/Pmmmm] [Pn=adresa] [X=mmmm-nnnn]
[I=mmmm-nnnn] [B=adresa] [L=minXMS] [A=altregs] [H=handles] [D=nnn]
[RAM=mmmm-nnnn] [NOEMS] [NOVCPI] [HIGHSCAN] [VERBOSE] [WIN=mmmm-nnnn]
[NOHI] [ROM=mmmm-nnnn] [NOMOVEXBDA] [ALTBOOT]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului EMM386.EXE

[ON|OFF|AUTO]

Activeaza driverul EMM386 (pentru valoarea ON), sau il suspenda (pentru valoarea OFF), ori plaseaza driverul EMM386 in modul auto (pentru valoarea AUTO). Modul auto activeaza suportul pentru memorie expandata si suportul pentru UMB numai atunci cand un program il solicita. Valoarea implicita este ON. Pentru a schimba aceasta valoare dupa lansarea lui EMM386.EXE, se foloseste comanda EMM386.

memorie

Specifica volumul maxim de memorie extinsa (in KiloBytes) pe care vrei sa-l asigure EMM386 ca memorie EMS/VCPI (expandata/Virtual Control Program Interface). Acest volum de memorie este suplimentar fata de memoria folosita pentru UMB si pentru EMM386 insusi. Valorile pentru memorie sunt intre 64 si cel mai mic dintre 32768 si volumul de memorie extinsa disponibila la incarcarea lui EMM386. Valoarea implicita este volumul de memorie extinsa libera. Daca se specifica switch-ul NOEMS, atunci valoarea implicita este 0 (zero). EMM386 rotunjeste valoarea prin scadere pana la cel mai apropiat multiplu de 16.

Switch-uri:

MIN=marime

Specifica volumul minim de memorie EMS/VCPI (in KiloBytes) pe care il va asigura EMM386 daca acel volum de memorie este disponibil. EMM386 rezerva acest volum de memorie extinsa pentru a fi folosit ca memorie EMS/VCPI atunci cand este incarcat de comanda DEVICE din fisierul CONFIG.SYS. EMM386 ar putea sa asigure memorie EMS/VCPI suplimentara (pana la volumul specificat de parametrul memorie) daca este disponibila suficienta memorie XMS atunci cand un program solicita memorie EMS/VCPI. Valoarea implicita este 256. Daca specifici switch-ul NOEMS, atunci valoarea implicita este 0. Daca valoarea lui MIN este mai mare decat valoarea lui memorie, atunci EMM386 foloseste valoarea specificata de MIN.

W=ON|W=OFF

Activeaza (ON) sau dezactiveaza (OFF) suportul pentru coprocesor Weitek. Valoarea implicita este W=OFF.

Mx

Specifica adresa pentru page frame. Valori valabile pentru x sunt intre 1 si 14. Urmatoarea lista arata fiecare valoare cu adresa de baza asociata ei in format hexazecimal:

1 => C000h 8 => DC00h
2 => C400h 9 => E000h
3 => C800h 10 => 8000h
4 => CC00h 11 => 8400h
5 => D000h 12 => 8800h
6 => D400h 13 => 8C00h
7 => D800h 14 => 9000h

Valorile de la 10 la 14 trebuie folosite numai pe computere care au 512K de memorie.

FRAME=adresa

Specifica direct baza segmentului de adrese pentru page frame. Ca sa specifici o anumita adresa pentru baza segmentului de page frame, foloseste switch-ul FRAME si specifica adresa dorita. Valori valide pentru adresa sunt in domeniile 8000h - 9000h si C000h - E000h, in trepte de cate 400h. Ca sa asiguri memorie expandata si sa dezactivezi page frame-ul, poti specifica FRAME=NONE dar aceasta poate face sa functioneze incorect anumite programe care necesita memorie expandata.

/Pmmmm

Specifica adresa pentru page-frame. Valori valide pentru mmmm sunt in domeniile 8000h - 9000h si C000h - E000h, in trepte de cate 400h.

Pn=adresa

Specifica adresa de segment a unei anumite pagini, iar n este numarul paginii pentru care specifici adresa, iar adresa este adresa de segment dorita. Valori valabile pentr n sunt intre 0 si 255. Valori valide pentru adresa sunt in domeniile 8000h - 9C00h si C000h - EC00h, in trepte de 400h. Adresele pentru paginile 0-3 trebuie sa fie contigue pentru a pastra compatibilitatea cu versiunea 3.2 din Lotus/Intel/Microsoft Expanded Memory Specification (LIM EMS). Daca folosesti switch-ul Mx, switch-ul FRAME sau switch-ul /Pmmmm, atunci nu poti specifica adrese pentru paginile 0-3 pentru switch-ul /Pmmmm.

X=mmmm-nnnn

Impiedica EMM386 sa foloseasca un anumit domeniu de adrese de segment pentru pagina EMS sau pentru UMB. Valori valabile pentru mmmm si nnnn sunt intre A000h si FFFFh si sunt rotunjite prin scadere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate fata de switch-ul I daca doua domenii se suprapun.

I=mmmm-nnnn

Specifica un anumit domeniu de adrese de segment care va fi folosit (inclus) pentru pagina EMS sau pentru UMB. Valori valabile pentru mmmm si nnnn sunt intre A000h si FFFFh si sunt rotunjite prin scadere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate fata de switch-ul I daca doua domenii se suprapun.

B=adresa

Specifica cea mai joasa adresa de segment disponibila pentru EMS 'banking' (comutarea paginilor de 16 KB). Valori valabile sunt intre 1000h - 4000h. Valoarea implicita este 4000h.

l=minXMS

Volumul specificat (in KB) de memorie extinsa va ramane disponibil dupa incarcarea lui EMM386. Valoarea implicita este 0.

A=altregs

Stabileste cate seturi de registri alternativi rapizi (folosite pentru multitasking) doresti sa aloci pentru EMM386. Fiecare set de registri alternativi adauga circa 200 Bytes la dimensiunea memoriei alocate lui EMM386.

H=handles

Stabileste cate handles poate folosi EMM386. Valori valabile sunt intre 2 si 255. Valoarea implicita este 64.

D=nnn

Stabileste cati KB de memorie trebuie rezervati pentru acces direct la memorie (DMA). Neluand in considerare DMA pentru floppy-disk, aceasta valoare ar trebui sa reflecte cel mai mare transfer DMA care va surveni cat timp este activ EMM386. Valori valide pentru nnn sunt intre 16 si 256. Valoarea implicita este 32.

RAM=mmmm-nnnn

Specifica un domeniu de adrese de segment care va fi folosit pentru UMB, si totodata activeaza si suportul EMS. Daca nu specifici nici un domeniu, EMM386 foloseste tot spatiul disponibil ca sa creeze UMB si o page-frame pentru EMS.

LUCRARE: Structura unui sistem de calcul LUCRARE: Rolul si functiile unui sistem de calcul - partea software si hardware

NOEMS

Asigura acces la memoria superioara dar interzice accesul la memoria expandata.

NOVCPI

Dezactiveaza suportul pentru aplicatii VCPI. Acest switch trebuie folosit impreuna cu switch-ul NOEMS. Daca specifici NOVCPI fara NOEMS, EMM386 nu dezactiveaza suportul VCPI. Daca specifici ambele switch-uri, EMM386 ignora parametrul memorie si switch-ul MIN. Dezativarea suportului pentru aplicatii VCPI reduce volumul de memorie extinsa alocata.

HIGHSCAN

Specifica folosirea, de catre EMM386, a unei verificari suplimentare ca sa determine disponibilul de memorie superioara pentru uz ca UMB sau EMS. Pe unele computere, specificarea acestui switch poate sa nu aiba efect sau poate face EMM386 sa identifice zonele de memorie superioara ca disponibile chiar daca nu sunt disponibile. In consecinta, computerul poate sa nu mai raspunda la comenzi.

VERBOSE

Determina EMM386 sa afiseze mesaje de stare si de eroare in timpul incarcarii sale. In mod implicit, EMM386 afiseaza mesaje numai daca intalneste o conditie de eroare. Poti abrevia VERBOSE ca V. (Ca sa se afiseze mesaje de stare fara adaugarea switch-ului VERBOSE, tine apasata tasta ALT in timp ce porneste si se incarca EMM386).

WIN=mmmm-nnnn

Rezerva un anumit domeniu de adrese de segment pentru Windows in loc sa le rezerve pentru EMM386. Valori valide pentru mmmm si nnnn sunt intre A000h - FFFFh si sunt rotunjite in jos pana la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate fata de switch-ul WIN daca doua domenii de adrese se suprapun. Switch-ul WIN are prioritate fata de switch-urile RAM, ROM si I daca domeniile lor se suprapun.

[NOHI]

Impiedica EMM386 sa se incarce in memoria superioara. In mod normal, o portiune din EMM386 se incarca in memoria superioara. Acest switch reduce memoria conventionala disponibila si mareste zona de memorie superioara disponibila pentru UMB.

[ROM=mmmm-nnnn]

Specifica un domeniu de adrese de segment pe care EMM386 le foloseste pentru shadow RAM - memoria RAM folosita pentru continutul memoriei ROM. Vlaori valide pentru mmmm si nnnn sunt in domeniul A000h - FFFFh li sunt rotunjite prin scadere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Specificarea acestui switch poate mari viteza sistemului daca acesta nu are shadow RAM.

[NOMOVEXBDA]

Impiedica EMM386 sa mute datele BIOS-ului extins din memoria conventionala in memoria superioara.

[ALTBOOT]

Stabileste ca EMM386 sa utilizeze un handle alternativ pentru a reporni computerul cand apesi CTRL+ALT+DEL. Foloseste acest switch numai daca computerul tau nu mai raspunde sau are un comportament neobisnuit cand este incarcat EMM386 si apesi CTRL+ALT+DEL.

ERASE

Comanda care sterge unul sau mai multe fisiere specificate.

Sintaxa:

DEL [drive:][cale]fisier [/P]
ERASE [drive:][cale]fisier [/P]

Parametru:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului sau grupului de fisiere pe care vrei sa le stergi.

Switch:

/P

Iti cere confirmarea inainte de stergerea fisierului specificat.

Pentru informatii despre recuperarea unui fisier sters, vezi comanda UNDELETE
Pentru informatii despre stergerea unui director, vezi comanda RMDIR
Pentru informatii despre stergerea unui director, a fisierelor sale si a tuturor subdirectoarelor si fisierelor sale, vezi comanda DELTREE

EXIT

Comanda care determina iesirea din programul COMMAND.COM (interpretorul de comenzi MS-DOS) si revenirea in programul care a determinat pornirea interpretorului (daca exista unul).

Sintaxa:

EXIT

EXPAND

Comanda care decomprima (expandeaza) unul sau mai multe fisiere comprimate. Poti folosi aceasta comanda ca sa expandezi unul sau mai multe fisiere de pe dischetele de instalare ale sistemului MS-DOS 6.22. Aceste fisiere nu sunt utilizabile pana cand nu le expandezi.

Sintaxa:

EXPAND [drive:][cale]fisier [[drive:][cale]fisier[ ]] destinatie

Daca scrii ca mai jos, EXPAND iti va cere locatia si/sau numele pe care vrei sa le dai fisierului expandat:

EXPAND [drive:][cale]fisier

Daca scrii ca mai jos, EXPAND iti va cere locatia si numele fisierului pe care vrei sa-l expandezi, si apoi iti va cere locatia si/sau numele pe care vrei sa le dai fisierului expandat:

EXPAND

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele unui fisier comprimat sau a fisierelor care trebuie expandate. Poti folosi jokeri (* si ?)

destinatie

Specifica locatia si/sau numele fisierului sau fisierelor expandate. Destinatia poate fi o litera de drive urmata de ':', un nume de director, un fisier sau o combinatie a acestora. Oricum, nu poti specifica un nume de fisier ca destinatie decat daca specifici un singur fisier comprimat ca sursa.

FASTHELP

Comanda care afiseaza informatii sumare despre comenzile MS-DOS.

Sintaxa:

FASTHELP [comanda]
[comanda] /?

Parametru:

comanda

Specifica numele unei comenzi despre care doresti informatii. Daca nu specifici un nume de comanda, se afiseaza o lista a comenzilor MS-DOS cu descrieri sumare, de cate un singur rand.

Pentru informatii despre MS-DOS Help, vezi comanda HELP.

FASTOPEN

Comanda care reduce timpul necesar pentru deschiderea fisierelor si directoarelor frecvent folosite. Nu este indicata folosirea acestei comenzi in timp ce ruleaza Windows. Fastopen urmareste locatiile fisierelor frecvent folosite pe disc si le pastreaza in memorie pentru acces rapid.

Sintaxa:

FASTOPEN drive:[[=]n] [drive:[[n][]] [/X]

In fisierul CONFIG.SYS se va folosi urmatoarea sintaxa:

INSTALL=[[dos-drive:]dos-path]FASTOPEN.EXE drive:[[=]n] [drive:[[=]n][]] [/X]

Avertisment: Pentru a se evita pierderea de date, nu se va rula un program de defragmentare ca DEFRAG atata vreme cat FASTOPEN.EXE este incarcat.

Parametri:

[dos-drive:]cale-dos

Specifica locatia lui FASTOPEN.EXE.

drive:

Specifica un disc pe hard-disk pe care Fastopen sa urmareasca deschiderea fisierelor.

n

Specifica numarul de fisiere cu care Fastopen poate lucra simultan. Valori valabile pentru n sunt intre 10 si 999. Valoarea implicita este 48.

Switch:

/X

Pastreaza numele de fisiere deschise in memoria expandata, in loc de memoria conventionala. Numele de fisiere se pastreaza intr-o zona numita 'name cache' care este conforma cu versiunea 4.0 din Lotus/Intel/Microsoft Expanded Memory Specification (LIM EMS).

FC

Comanda care compara doua fisiere sau seturi de fisiere, si afiseaza diferentele dintre ele.

Sintaxa:
Ca sa faci o comparatie ASCII, foloseste urmatoarea sintaxa:

FC [/A] [/C] [/L] [/LBn] [/N] [/T] [/W] [/nnnn][drive1:][cale1]fisier1 [drive2:][cale2]fisier2

Ca sa faci o comparatie binara, foloseste urmatoarea sintaxa:

FC /B [drive1:][cale1]fisier1 [drive2:][cale2]fisier2

Parametri:

[drive1:][cale1]fisier1

Specifica locatia si numele primului fisier implicat in comparatie.

[drive2:][cale2]fisier2

Specifica locatia si numele celui de-al doilea fisier implicat in comparatie.

Switch-uri:

/A

Abreviaza iesirea unei comparari ASCII. In loc de a afisa toate liniile diferite, FC afiseaza numai prima si ultima linie din fiecare set de linii diferite.

/C

Ignora cazul literelor (nu se face diferenta intre litere mari si mici).

/L

Compara fisierele in mod ASCII. FC compara cele doua fisiere linie cu linie, si cauta sa resincronizeze fisierele dupa ce gaseste o diferenta. Acesta este modul implicit pentru a compara fisiere care nu au extensiile .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB ori .BIN.

/LBn

Stabileste numarul de linii ale bufferului intern. Lungimea implicita a bufferului de linii este de 100 de linii. Daca fisierele comparate au mai mult de n linii diferite, FC abandoneaza compararea.

/N

Afiseaza numarul fiecarei linii in fisier in timpul unei comparari ASCII.

/T

Nu expandeaza caracterele 'tab' in caractere 'spatiu'. Comportamentul implicit este de a trata caracterele 'tab' ca siruri de 'spatii', cu opriri la fiecare 8 caractere.

/W

Comprima caracterele 'tab' si 'spatiu' (asa-numitul 'white space' - 'spatiu alb') in timpul compararii. Daca o linie contine mai multe spatii sau tab-uri consecutive, switch-ul /W trateaza aceste caractere ca pe un singur caracter spatiu. Cand se foloseste cu switch-ul /W, FC ignora (si nu compara) 'spatiul alb' de la inceputul si sfarsitul unei linii.

/nnnn

Specifica numarul de linii consecutive care trebuie sa fie identice pentru ca FC sa considere ca fisierele sunt resincronizate. Daca numarul de linii identice din fisiere este mai mic decat acest numar, FC afiseaza liniile identice respective tot ca linii diferite. Valoarea implicita este 2.

/B

Compara fisierele in mod binar. FC compara cele doua fisiere octet cu octet si nu incearca sa resincronizeze fisierele dupa ce gaseste o diferenta. Acesta este modul implicit pentru compararea fisierelor cu extensia .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB sau .BIN.

FCBS

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care specifica numarul de blocuri de control pentru fisiere (File Control Blocks - FCB) pe care MS-DOS le poate avea deschise la un moment dat. Un FCB este o structura de date care pastreaza informatii despre un fisier.

Sintaxa:

FCBS=x

Parametru:

x

Specifica numarul de FCB-uri pe care MS-DOS le poate avea deschise la un moment dat. Valori valide pentru x sunt intre 1 si 255. Valoarea implicita este 4.

FDISK

Comanda care lanseaza programul Fdisk, care configureaza un hard-disk pentru a fi folosit sub MS-DOS. Fdisk afiseaza o serie de meniuri care te ajuta sa-ti partitionezi hard-disk-urile pentru MS-DOS.

Sintaxa:
Ca sa lansezi programul Fdisk, foloseste sintaxa:

FDISK

Ca sa se afiseze informatii despre partitii fara lansarea programului Fdisk, foloseste urmatoarea sintaxa:

FDISK /STATUS

Switch:

/STATUS

Afiseaza informatii despre partitiile de pe computerul tau fara lansarea programului Fdisk.

FILES

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care specifica numarul de fisiere pe care MS-DOS le poate accesa la un moment dat.

Sintaxa:

FILES=x

Parametru:

x

Specifica numarul de fisiere pe care MS-DOS le poate accesa la un moment dat. Valori valabile pentru x sunt intre 8 si 255. Valoarea implicita este 8.

FIND

Comanda care cauta un fragment de text intr-un fisier sau in mai multe fisiere. Dupa ce cauta prin fisierele specificate, FIND afiseaza liniile de text care contin sirul specificat.

Sintaxa:

FIND [/V] [/C] [/N] [/I] 'sir' [[drive:][cale]fisier[]]

Parametri:

'sir'

Specifica sirul de caractere pe care vrei sa-l cauti. Trebuie sa incluzi sirul de caractere intre ghilimele.

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului in care trebuie cautat sirul specificat.

Switch-uri:

/V

Afiseaza toate liniile care nu contin sirul specificat.

/C

Afiseaza numai un numpr care arata cate linii contin sirul specificat.

/N

Preceda fiecare linie cu numarul ei in fisier.

/I

Specifica faptul ca, in cautare, nu se va face deosebirea intre litere mari si mici.

FOR

Comanda care executa o anumita comanda pentru fiecare fisier dintr-un set de fisiere. Poti folosi aceasta comanda atat din programe batch, cat si de la promptul de comanda.

Sintaxa: Ca sa folosesti comanda FOR dintr-un program batch, foloseste sintaxa:

FOR %%variabila IN (set) DO comanda [parametri-ai-comenzii]

Ca sa folosesti comanda FOR de la promptul de comanda, foloseste sintaxa:

FOR %variabila IN (set) DO comanda [parametri-ai-comenzii]

Parametri:

%%variabila sau %variabila

Reprezinta o variabila care poate fi inlocuita. Comanda FOR inlocuieste %%variabila (sau %variabila) cu fiecare sir de text din acel set specificat pana cand comanda (specificata in parametrul comanda) proceseaza toate fisierele. Foloseste %%variabila pentru comanda FOR intr-un program batch. Foloseste %variabila pentru a executa comanda FOR de la promptul de comanda.

(set)

Specifica unul sau mai multe fisiere sau siruri de text pe care vrei sa le procesezi cu comanda specificata. Parantezele sunt obligatorii.

comanda

Desemneaza comanda pe care vrei sa o executi pentru fiecare fisier inclus in acel set specificat.

parametri-ai-comenzii

Specifica orice parametri sau switch-uri pe care vrei sa le folosesti cu comanda specificata (daca in acea comanda specificata se folosesc parametri sau switch-uri).

FORMAT

Comanda care formateaza un disc pentru a fi folosit sub MS-DOS. Comanda FORMAT creeaza un nou director-radacina si o tabela de alocare a fisierelor (FAT) pentru disc. Ea poate si sa identifice zonele defecte de pe disc, si ea poate sa stearga toate datele de pe disc. Pentru ca MS-DOS sa poata folosi un disc nou, trebuie ca mai intai sa folosesti aceasta comanda pentru a formata discul.

Sintaxa:

FORMAT drive: [/V[:eticheta]] [/Q] [/U] [/F:marime][/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/V[:eticheta]] [/Q] [/U] [/T:piste /N:sectoare] [/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/V[:eticheta]] [/Q] [/U] [/1] [/4] [/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/Q] [/U] [/1] [/4] [/8] [/B|/S] [/C]

Avertisment: Nu formata o discheta la o marime mai mare decat cea pentru care a fost proiectata.

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul care contine discul pe care vrei sa-l formatezi. Este obligatoriu sa specifici un parametru drive. Daca nu specifici nici unul dintre switch-urile de mai jos, FORMAT va folosi tipul drive-ului ca sa determine formatul implicit al discului.
Daca discul a fost formatat anterior si nu folosesti switch-ul /U, vechea tabela de alocare a fisierelor si vechiul director-radacina sunt salvate pentru a se permite recuperarea lor, daca este necesar. Daca iti dai seama ca ai formatat din greseala un disc, foloseste cat mai curand comanda UNFORMAT.

Switch-uri:

/V:eticheta

Specifica eticheta volumului. O eticheta de volum identifica discul si poate fi lunga de maximum 11 caractere. Daca omiti switch-ul /V sau daca il folosesti fara a specifica o eticheta de volum, MS-DOS iti cere eticheta dupa ce se incheie formatarea. Daca formatezi mai mult de un singur disc cu comanda FORMAT, toate discurile vor primi aceeasi eticheta de volum. Switch-ul /V nu este compatibil cu switch-ul /8. Pentru mai multe informatii despre etichetele de volum pentru discuri, vezi comenzile DIR, LABEL si VOL.

/Q

Specifica o formatare rapida a unui disc. Cu acest switch, comanda FORMAT sterge tabela de alocare a fisierelor (FAT) si directorul-radacina ale unui disc formatat anterior, dar nu cauta zonele defecte de pe disc. Foloseste switch-ul /Q numai pentru a formata un disc formatat anterior, care stii ca este in conditie buna.

/U

Specifica o formatare neconditionata a discului. Formatarea neconditionata distruge toate datele existente pe disc si face imposibila recuperarea lor ulterioara cu comanda UNFORMAT. Ar trebui sa folosesti switch-ul /U daca ai primit erori de citire si scriere in timpul folosirii unui disc. Pentru informatii despre recuperarea datelor dupa o formatare, vezi comanda UNFORMAT.

/F:marime

Specifica marimea dischetei care trebuie formatata. Cand este posibil, foloseste acest switch in locul switch-urilor /T sau /N. Pentru marime se va folosi una din urmatoarele valori:

/B

Rezerva spatiu pentru fisierele de sistem IO.SYS si MSDOS.SYS (ca fisiere ascunse) pe un disc nou-formatat. In versiunile anterioare de MS-DOS, era necesara rezervarea acestui spatiu inainte de a se folosi comanda SYS pentru a se copia fisierele de sistem pe disc. Acest switch este mentinut in MS-DOS 6.0 numai din motive de compatibilitate.

/S

Copiaza fisierele de sistem IO.SYS, MSDOS.SYS si COMMAND.COM de pe drive-ul de pe care a pornit sistemul pe un disc nou-formatat pe care il vei putea folosi ca disc-sistem. Daca FORMAT nu poate gasi fisierele sistemului de operare, atunci iti cere sa introduci un disc-sistem in unitatea de disc.

/T:piste

Specifica numarul de piste pe disc. Cand este posibil, foloseste switch-ul /F in locul acestui switch. Daca folosesti switch-ul /T, atunci trebuie sa folosesti si switch-ul /N. Aceste doua switch-uri ofera o metoda alternativa de a specifica marimea unui disc care se formateaza. Nu poti folosi switch-ul /F impreuna cu switch-ul /T.

/N:sectoare

Specifica numarul de sectoare pe pista. Cand este posibil, foloseste switch-ul /F in locul acestui switch. Daca folosesti switch-ul /N, atunci trebuie sa folosesti si switch-ul /T. Aceste doua switch-uri ofera o metoda alternativa de a specifica marimea unui disc care se formateaza. Nu poti folosi switch-ul /F impreuna cu switch-ul /N.

/1

Formateaza o singura fata a unei dischete.

/4

Formateaza o discheta de 5.25 inch, de 360K, cu doua fete si cu dubla densitate pe o unitate de 1.2 MB. Unele unitati de 360K nu pot citi corect discuri formatate cu acest switch. Cand este folosit impreuna cu switch-ul /1, acest switch formateaza o discheta de 5.25 inch, de 180K, cu o singura fata.

/8

Formateaza o discheta de 5.25 inch cu 8 sectoare pe pista. Acest switch formateaza o discheta pentru a fi compatibila cu versiuni de MS-DOS anterioare versiunii 2.0.

/C

Testeaza din nou clusterele defecte. In mod obisnuit, daca un disc contine clustere marcate ca defecte, FORMAT nu le testeaza din nou, ci pur si simplu le lasa marcate ca defecte. Foloseste switch-ul /C ca sa testezi din nou toate clusterele defecte de pe un disc. (In versiunile precedente de MS-DOS, FORMAT intotdeauna testeaza din nou clusterele defecte).

Pentru informatii despre restaurarea discurilor dupa folosirea comenzii FORMAT, vezi comanda UNFORMAT.

GOTO

Comanda (folosita numai in fisiere batch) care directioneaza MS-DOS sa continue executia comenzilor de la o linie din acel fisier-batch cu o eticheta specificata. Cand MS-DOS gaseste eticheta, el continua procesarea comenzilor incepand cu linia urmatoare celei cu eticheta.

Sintaxa:

GOTO eticheta

Parametri:

eticheta

Specifica linia dintr-un program-batch de unde MS-DOS trebuie sa continue procesarea comenzilor.

GRAPHICS

Comanda care incarca un program care poate tipari la imprimanta informatia afisata pe ecran. Foloseste comanda GRAPHICS numai daca folosesti un adaptor color sau pentru grafica. Comanda GRAPHICS suporta modurile de afisaj CGA, EGA si VGA.

Sintaxa:

GRAPHICS [tip] [[drive:][cale]fisier] [/R] [/B] [/LCD] [/PRINTBOX:STD|/PRINTBOX:LCD]

Parametri:

tip

Specifica tipul imprimantei. Lista urmatoare arata valorile valabile pentru acest parametru si da o scurta descriere a fiecarei valori:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele profilului de printer care contine informatiile despre toate imprimantele suportate. Daca acest parametru este omis, MS-DOS cauta un fisier numit GRAPHICS.PRO in directorul curent si in directorul care contine fisierul GRAPHICS.COM.

Switch-uri:

/R

Tipareste imaginea care apare pe ecran (cu caractere albe pe fond negru), in loc sa o inverseze (cu scris negru pe fond alb). Ultima este comportarea implicita.

/B

Tipareste fondul in culori. Acest switch este valabil pentru imprimante COLOR4 si COLOR8.

/LCD

Tipareste o imagine folosind raportul LCD (pentru afisaj cu cristale lichide) in locul raportului CGA. Efectul acestui switch este acelasi cu al switch-ului /PRINTBOX:LCD

/PRINTBOX:STD sau /PRINTBOX:LCD

Selecteaza marimea casetei de tiparire. Trebuie sa verifici primul operand din instructiunea PRINTBOX in fisierul tau GRAPHICS.PRO. Daca acel operand este STD, specifica switch-ul /PRINTBOX:STD. Daca este LCD, atunci specifica /PRINTBOX:LCD. Poti abrevia PRINTBOX in forma PB.

Pentru informatii despre tiparirea fisierelor text, vezi comanda PRINT.

HELP

Comanda care lanseaza programul MS-DOS Help. Acesta ofera informatii ajutatoare (Help) complete pentru comenzile MS-DOS, in mod interactiv.

Sintaxa:

HELP [/B] [/G] [/H] [/NOHI] [topica]

Switch-uri:

/B

Permite folosirea unui monitor monocrom cu o placa grafica in culori.

/G

Asigura actualizarea cea mai rapida pentru un ecran CGA.

/H

Afiseaza numarul maxim de linii permise de hardware-ul tau.

/NOHI

Permite folosirea unui monitor fara suport de inalta intensitate.

Parametru:

topica

Specifica acea comanda a carei topica vrei sa fie afisata.

Pentru informatii despre alte comenzi care iti ofera instructiuni online, vezi comanda FASTHELP

HIMEM.SYS

HIMEM este un manager al memoriei extinse - un program care coordoneaza utilizarea memoriei extinse a computerului tau, inclusiv a memoriei inalte (HMA), astfel incat sa nu fie folosita simultan, de catre doua aplictii sau drivere, aceeasi zona de memorie.

HIMEM se incarca din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE. Linia de comanda pentru incarcarea lui HIMEM.SYS trebuie sa apara in fisierul CONFIG.SYS inaintea oricaror alte comenzi care lanseaza aplicatii sau drivere de dispozitiv ce ar putea folosi memoria extinsa; de exemplu, linia de incarcare a lui HIMEM.SYS trebuie sa se afle inaintea liniei care lanseaza EMM386.EXE.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]HIMEM.SYS [/A20CONTROL:ON|OFF] [/CPUCLOCK:ON|OFF] [/EISA] [/HMAMIN=m] [/INT15=xxxx] [/NUMHANDLES=n] [/MACHINE:xxxx] [/SHADOWRAM:ON|OFF] [/TESTMEM:ON|OFF] [/VERBOSE]

In majoritatea cazurilor, nu vei fi nevoit sa specifici optiuni in linia de comanda. Valorile implicite pentru HIMEM.SYS sunt proiectate ca sa functioneze cu majoritatea componentelor hardware.

Parametru:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului HIMEM.SYS. Acesta ar trebui sa fie intotdeauna localizat pe acelasi drive care contine fisierele MS-DOS. Daca HIMEM.SYS se afla in directorul-radacina a discului tau de pornire a sistemului, atunci nu trebuie sa incluzi o cale. Dar intotdeauna trebuie sa incluzi numele complet al fisierului (HIMEM.SYS).

Switch-uri:

/A20CONTROL:ON|OFF

Specifica daca HIMEM.SYS trebuie sau nu sa preia controlul liniei A20 chiar daca A20 era ON atunci cand HIMEM a fost incarcat. Handler-ul A20 da computerului tau acces la memoria inalta (HMA). Daca specifici /A20CONTROL:OFF, HIMEM preia controlul liniei A20 numai daca A20 era OFF la incarcarea lui HIMEM. Valoarea implicita este /A20CONTROL:ON.

/CPUCLOCK:ON|OFF

Specifica daca HIMEM trebuie sau nu sa afecteze viteza de clock a computerului tau. Daca viteza de clock se schimba cand incarci HIMEM, atunci specificarea lui /CPUCLOCK:ON poate corecta problema; oricum, activarea acestei optiuni incetineste functionarea lui HIMEM. Valoarea implicita este /CPUCLOCK:OFF.

/EISA

Specifica faptul ca HIMEM trebuie sa aloce toata memoria extinsa disponibila. Acest switch este necesar numai pe un computer EISA (Extended Industry Standard Architecture) cu mai mult de 16 MB de memorie; pe alte computere, HIMEM aloca automat toata memoria extinsa disponibila.

/HMAMIN=m

Specifica numarul de KB de memorie pe care trebuie sa-i solicite o aplicatie pentru ca HIMEM sa-i permita acelei aplicatii sa foloseasca HMA. O singura aplicatie poate folosi HMA la un moment dat; HIMEM aloca HMA primei aplicatii care intruneste conditiile de utilizare a memoriei stabilite prin aceasta optiune. Poti specifica o valoare intre 0 si 63.
Seteaza /HMAMIN la volumul de memorie cerut de aplicatia care foloseste cel mai mult memorie HMA.
Optiunea /HMAMIN nu este necesara; valoarea implicita este 0. Omiterea ei (sau setarea ei la 0) stabileste ca HIMEM sa aloce HMA primei aplicatii care solicita asta, indiferent de cat de mult din HMA va fi folosit de aplicatie. Optiunea /HMAMIN nu are efect atunci cand ruleaza Windows in modul 386-enhanced.

/INT15=xxxx

Aloca volumul de memorie extinsa (in KB) care trebuie rezervat pentru interfata intreruperii 15h. Unele aplicatii mai vechi folosesc interfata interuperii 15h pentru alocarea memoriei extinse, in loc de a folosi metoda XMS (eXtended-Memory Specification) oferita de HIMEM. Daca folosesti astfel de aplicatii, poti sa te asiguri ca este disponibila suficienta memorie setand xxxx cu 64 KB mai mare decat volumul de memorie cerut de aplicatie.
Poti specifica o valoare intre 64 si 65535; oricum, nu poti specifica mai multa memorie decat are disponibila sistemul tau. Daca specifici o valoare mai mica de 64, valoarea devine 0. Valoarea implicita este 0.

/NUMHANDLES=n

Specifica numarul maxim de EMB (extended-memory block) handles care pot fi folosite simultan. Poti sa specifici o valoare intre 1 si 128; valoarea implicita este 32. Fiecare handle in plus necesita 6 octeti de memorie suplimentara. Optiunea /NUMHANDLES nu are efect daca se ruleaza Windows in modul 386-enhanced.

/MACHINE:xxxx

Specifica tipul de computer (masina) pe care il folosesti. De regula, HIMEM poate detecta cu succes tipul computerului; oricum, sunt putine tipurile pe care HIMEM nu le poate detecta. Pe asemenea sisteme, HIMEM foloseste tipul de sistem implicit (IBM AT sau compatibil). Vei avea nevoie sa incluzi optiunea /MACHINE daca ai un computer de un tip pe care HIMEM nu-l poate detecta si daca HIMEM nu poate functiona corect pe sistemul tau folosind tipul implicit. In mod curent, sistemele care necesita aceasta optiune includ Acer 1100, Wyse si IBM 7552. Valoarea lui xxxx poate fi oricare dintre codurile sau numerele echivalente din tabelul urmator:

/SHADOWRAM:ON|OFF

Specifica daca se dezactiveaza shadow-RAM (SHADOWRAM:OFF) sau daca se lasa codul ROM sa ruleze din memoria RAM (SHADOWRAM:ON). Unele computere ruleaza mai rapid codul ROM folosindu-se de shadow-RAM - adica la pornire se copiaza codul ROM intr-o zona de memorie RAM mai rapida, ceea ce foloseste o parte din memoria extinsa. Pe computerele care folosesc shadow-RAM si au mai putin de 2 MB memorie RAM, HIMEM incearca de regula sa dezactiveze shadow-RAM ca sa recupereze mai multa memorie extinsa pentru a fi folosita de catre Windows. (HIMEM poate dezactiva shadow-RAM numai pe anumite tipuri de sisteme). Cand HIMEM dezactiveaza shadow-RAM, codul ROM ruleaza din memoria ROM, mai lenta, in loc sa ruleze din RAM; de aceea, computerul va merge ceva mai incet decat inainte.

/TESTMEM:ON|OFF

Determina daca HIMEM face un test al memoriei la pornirea computerului. In mod implicit, HIMEM testeaza functionalitatea memoriei extinse la fiecare pornire a computerului. Acest test poate identifica memoria care nu mai functioneaza corect; memoria defecta poate provoca instabilitatea sistemului sau pierderea datelor. Testul de memorie facut de HIMEM este mai minutios decat facut automat la pornire de majoritatea computerelor. Ca sa impiedici HIMEM sa testeze memoria, specifica /TESTMEM:OFF. Dezactivarea testului de memorie va accelera procesul de pornire. Valoarea implicita este /TESTMEM:ON.

/VERBOSE

Determina HIMEM sa afiseze mesaje de stare si de eroare in timpul incarcarii sale. In mod implicit, HIMEM nu afiseaza mesaje decat daca survine o eraoare. Poti abrevia /VERBOSE ca /V. (Pentru a afisa mesaje de stare fara adaugarea switch-ului /VERBOSE, apasa si tine apasata tasta ALT in timp ce porneste si se incarca HIMEM.)

IF

Comanda (folosita numai in fisiere batch) care realizeaza o procesare conditionata a comenzilor. Daca este adevarata conditia specificata de IF, se executa comanda care urmeaza dupa conditie; daca nu, comanda urmatoare este ignorata.

Sintaxa:

IF [NOT] ERRORLEVEL numar comanda
IF [NOT] sir1==sir2 comanda
IF [NOT] EXIST fisier comanda

Parametri:

NOT

Specifica faptul ca se va executa comanda urmatoare numai in cazul cand conditia este falsa.

ERRORLEVEL numar

Specifica o conditie care este adevarata numai daca programul executat anterior de COMMAND.COM a returnat un cod de iesire egal sau mai mare cu valoarea data de numar.

comanda

Specifica acea comanda pe care MS-DOS o va executa daca este adevarata conditia care o preceda.

string1==string2

Specifica o conditie care este adevarata numai daca sirurile de caractere sir1 si sir2 sunt identice. Aceste valori pot fi siruri literale sau variabile de batch (%1, de exemplu). Sirurile literale nu au nevoie de ghilimele.

EXIST fisier

Specifica o conditie care este adevarata daca exista un fisier cu numele specificat.

INCLUDE

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care include continutul unui bloc de configurare in alt bloc de configurare, atunci cand se lucreaza cu configuratii multiple (Multi-config). Configuratiile multiple iti permit sa definesti un meniu care apare la pornirea computerului tau. Fiecare item din meniu corespunde unui bloc de comenzi, sau 'bloc de configurare' din fisierul tau CONFIG.SYS. Pentru mai multe informatii despre multiple configuratii si blocuri de configurare, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

INCLUDE=nume-bloc

Parametru:

nume-bloc

Specifica numele blocului de configurare care trebuie inclus.

Comanda INCLUDE este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

• MENUITEM - defineste un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.
• SUBMENU - defineste un submeniu.
• NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).

Pentru o imagine generala asupra definirii de configuratii multiple, vezi si MULTI-CONFIG

INSTALL

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care instaleaza in memorie un program rezident la pornirea MS-DOS. Programele rezidente in memorie raman in memorie atata vreme cat este pornit computerul. Ele pot fi folosite chiar si atunci cand sunt active alte programe. Poti folosi comanda INSTALL ca sa incarci programe MS-DOS rezidente in memorie, de pilda Fastopen, Keyb, Nlsfunc si Share.

Sintaxa:

INSTALL=[drive:][cale]fisier [parametri-ai-comenzii]

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele programului rezident in memorie pe care vrei sa-l rulezi.

parametri-ai-comenzii

Specifica parametri pentru programul specificat prin fisier

INTERLNK

Comanda care conecteaza doua computere prin porturile paralele sau seriale si permite computerelor sa partajeze (sa foloseasca in comun) discuri si porturi de imprimanta. De exemplu, poti conecta un laptop la un computer de birou ca sa transferi fisiere. Inainte de a folosi aceasta comanda trebuie sa instalezi driverul INTERLNK.EXE

Sintaxa:

INTERLNK [client[:]=[server][:]]

Ca sa se afiseze starea curenta a programului Interlnk, foloseste sintaxa:

INTERLNK

Parametri:

client

Specifica litera drive-ului client redirectat catre un drive de pe serverul Interlnk. Drive-ul trebuie sa fie acela care a fost redirectat cand ai pornit Interlnk.

server

Specifica litera drive-ului de pe serverul Interlnk ce va fi redirectat. Drive-ul trebuie sa fie cel listat in coloana This Computer (Server) de pe ecranul serverului Interlnk. Daca nu este specificata nici o litera de drive, atunci drive-ul client nu mai este redirectat in continuare.

Pentru detalii despre driverul Interlnk, vezi INTERLNK.EXE
Pentru detalii despre Intersvr, vezi comanda INTERSVR
Pentru detalii despre stabilirea numarului de litere de drive disponibile, vezi comanda LASTDRIVE

INTERLNK.EXE

Program (driver) care (incarcat numai din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) redirecteaza cererile de operare de pe unul sau mai multe drive-uri sau porturi de imprimanta client de Interlnk, catre unul sau mai multe discuri/porturi de imprimanta de pe serverul Interlnk. Driverul INTERLNK.EXE trebuie sa fie instalat inainte de a folosi comenzile INTERLNK sau INTERSVR.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]INTERLNK.EXE [/DRIVES:n] [/NOPRINTER] [/COM[:][n|adresa]] [/LPT[:][n|adresa]] [/AUTO] [/NOSCAN] [/LOW] [/BAUD:viteza] [/V]

Parametru:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului INTERLNK.EXE

Switch-uri:

/DRIVES:n

Specifica numarul de drive-uri redirectate. Implicit, numarul n este 3. Daca specifici 0 ca valoare pentru n, atunci Interlnk redirecteaza numai imprimantele.

/NOPRINTER

Specifica faptul ca imprimantele nu trebuie redirectate cand instalezi INTERLNK.EXE. In mod implicit, Interlnk redirecteaza toate porturile de imprimanta disponibile.

/COM[:][n|adresa]

Specifica un port serial care va fi folosit pentru transferul de date. Parametrul n specifica numarul portului serial. Parametrul adresa specifica adresa portului serial. Daca omiti n sau adresa, clientul Interlnk va folosi primul port pe care il gaseste conectat la server. Daca specifici switch-ul /COM si omiti switch-ul /LPT, atunci clientul cauta numai porturile seriale. In mod implicit, Interlnk scaneaza toate porturile, seriale si paralele.

/LPT[:][n|adresa]

Specifica un port paralel care va fi folosit pentru transferul de date. Parametrul n specifica numarul portului paralel. Parametrul adresa specifica adresa portului paralel. Daca omiti n sau adresa, clientul Interlnk foloseste primul port paralel pe care il gaseste conectat la server. Daca specifici switch-ul /LPT si omiti switch-ul /COM, clientul cauta numai porturi paralele. In mod implicit, Interlnk scaneaza toate porturile, seriale si paralele.

/AUTO

Instaleaza driverul INTERLNK.EXE in memorie numai daca clientul poate stabili o legatura cu serverul atunci cand clientul porneste. In mod implicit, Interlnk este instalat in memorie chiar daca clientul nu poate stabili o legatura cu serverul.

/NOSCAN

Instaleaza in memorie driverul INTERLNK.EXE, dar impiedica stabilirea conectarii intre client si server pe durata configurarii. In mod implicit, clientul incearca sa stabileasca o legatura cu serverul imediat ce instalezi INTERLNK.EXE.

/LOW

Incarca driverul INTERLNK.EXE in memoria conventionala, chiar daca memoria superioara este disponibila. In mod implicit, INTERLNK.EXE este incarcat in memoria superioara daca aceasta este disponibila.

/BAUD:viteza

Stabileste o viteza maxima (in baud) pentru comunicatia seriala. Valori valabile pentru viteza sunt 9600, 19200, 38400, 57600 si 115200. Valoarea implicita este 115200.

/V

Previne conflictele cu ceasul computerului. Specifica acest switch daca ai o conexiune seriala intre computere si unul dintre ele se opreste cand folosesti Interlnk ca sa accesezi un drive sau un port de imprimanta.

International

Urmatoarele comenzi sunt utile pentru configurari specifice unor tari sau alfabete folosite la afisare, pentru schimbarea seturilor de caractere (a paginilor de cod):

• CHCP
• COUNTRY
• KEYB
• MODE (pentru setarea paginii de cod)
• NLSFUNC

INTERSVR

Comanda care lanseaza serverul Interlnk.

Sintaxa:

INTERSVR [drive:[]] [/X=drive:[]] [/LPT:[n|adresa]] [/COM:[n|adresa]] [/BAUD:viteza] [/B] [/V]

Ca sa copiezi fisierele Interlnk de pe un computer pe altul, foloseste urmatoarea sintaxa:

INTERSVR /RCOPY

Parametri:

drive:

Specifica litera (literele) pentru drive-ul sau drive-urile care se redirecteaza. In mod implicit, toate drive-urile sunt redirectate.

Switch-uri:

/X=drive:

Specifica litera (literele) pentru drive-ul sau drive-urile care nu se redirecteaza. In mod implicit, toate drive-urile sunt redirectate.

/LPT:[n|adresa]

Specifica un port paralel care va fi folosit. Parametrul n specifica numarul portului paralel. Parametrul adresa specifica adresa portului paralel. Daca omiti n sau adresa, serverul Interlnk foloseste primul port paralel pe care il gaseste conectat la client. Daca specifici switch-ul /LPT si omiti switch-ul /COM, serverul cauta numai porturile paralele. In mod implicit, sunt scanate toate porturile paralele si seriale.

/COM:[n|adresa]

Specifica un port serial care va fi folosit. Parametrul n specifica numarul portului serial. Parametrul adresa specifica adresa portului serial. Daca omiti n sau adresa, serverul Interlnk foloseste primul port serial pe care il gaseste conectat la client. Daca specifici switch-ul /COM si omiti switch-ul /LPT, serverul cauta numai porturile seriale. In mod implicit, sunt scanate toate porturile paralele si seriale.

/BAUD:viteza

Stabileste o valoare maxima pentru viteza seriala (in baud). Valori valabile pentru vuteza sunt 9600, 19200, 38400, 57600 si 115200. Valoarea implicita este 115200.

/B

Afiseaza datele de pe ecranul serverului Interlnk in alb-negru. Foloseste acest switch daca ai probleme cu afisarea pe un monitor monocrom.

/V

Previne conflictele cu ceasul computerului. Foloseste acest switch daca ai o conexiune seriala intre computere si unul dintre ele se opreste cand folosesti Interlnk ca sa accesezi un drive sau un port de imprimanta.

/RCOPY

Copiaza fisierele Interlnk de pe un computer pe altul, cu conditia ca computerele sa fie interconectate cu un cablu serial sau paralel, iar comanda MODE sa fie disponibila pe computerul pe care instalezi Interlnk.

Pentru detalii despre Interlnk, vezi comenzile INTERLNK.EXE si INTERSVR

KEYB

Comanda care lanseaza programul Keyb. Acesta configureaza tastatura pentru o anumita limba, diferita de engleza americana. Pentru o introducere in programul Keyb, a se citi capitolul Customizing for International Use ('Configurarea pentru uz international') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa: La promptul de comanda, se va folosi sintaxa:

KEYB [xx[,[yyy][,[drive:][cale]fisier]]] [/E] [/ID:nnn]

In fisierul CONFIG.SYS se va folosi sintaxa:

INSTALL=[[drive-dos:]cale-dos]KEYB.COM [xx[,[yyy][,[drive:][cale]fisier]]] [/E] [/ID:nnn]

Parametri:

xx

Stabileste codul pentru maparea tastaturii. Vezi tabelul de la sfarsitul acestei topici pentru o lista de valori valabile pentru acest parametru.

yyy

Specifica setul de caractere (pagina de cod). Vezi tabelul de la sfarsitul acestei topici pentru o lista de valori valabile pentru acest parametru. Daca aceasta valoare nu este specificata, KEYB foloseste setul curent de caractere.

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului pentru definirea tastaturii. Fisierul implicit este KEYBOARD.SYS. Daca acesta se afla intr-un director inclus in calea sistemului, atunci nu trebuie sa specifici acesti parametri. (MS-DOS 6.22 include doua fisiere pentru definirea tastaturii: KEYBOARD.SYS, fisierul implicit, si KEYBRD2.SYS, care ofera suport pentru tastaturi care nu sunt incluse in KEYBOARD.SYS. Pentru informatii despre folosirea lui KEYBRD2.SYS, vezi fisierul COUNTRY.TXT)

[drive-dos:]cale-dos

Specifica locatia fisierului KEYB.COM

Switch-uri:

/E

Specifica faptul ca este instalata o tastatura evoluata. Foloseste acest switch daca folosesti o tastatura evoluata cu un computer 8086.

/ID:nnn

Specifica tastatura aflata in uz. Acest switch este valabil numai pentru tarile care au mai multe suporturi de tastatura pentru aceeasi limba (Franta, Italia si Marea Britanie).

Vezi tabelul urmator pentru o lista de valori valabile pentru nnn.

Valori pentru xx, yyy si nnn
Urmatorul tabel arata valorile valabile pentru xx, yyy si nnn pentru fiecare tara si limba suportate de KEYBOARD.SYS:

Aceasta lista include numai tastaturile suportate de fisierul KEYBOARD.SYS. O lista a tastaturilor suportate de fisierul KEYBRD2.SYS se gaseste in fisierul COUNTRY.TXT

Pentru informatii despre folosirea seturilor de caractere active si de rezerva, vezi comanda CHCP

LABEL

Comanda care creeaza, modifica sau sterge eticheta de volum a unui disc. MS-DOS afiseaza eticheta de volum in orice listare de director (la comanda DIR). Daca exista si un numar serial al volumului, MS-DOS afiseaza si acest numar.

Sintaxa:

LABEL [drive:][eticheta]

Ca sa ceri afisarea etichetei si numarului serial ale volumului curent, daca exista, si ca sa ti se ceara introducerea unei etichete noi sau stergerea celei existente, foloseste sintaxa:

LABEL

Parametri:

drive:

Specifica locatia discului caruia vrei sa-i dai o eticheta noua.

eticheta

Specifica noua eticheta de volum. Trebuie sa incluzi caracterul 'doua puncte' (':') intre drive si eticheta.

Pentru informatii despre numarul serial al unui disc si despre afisarea etichetei discului curent, vezi si comanda VOL.

LASTDRIVE

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care specifica numarul de drive-uri pe care le poate accesa MS-DOS, prin litera valabila pentru ultimul drive.

Sintaxa:

LASTDRIVE=x

Parametru:

x

Specifica o litera de drive intre A si Z.

LH

Comanda care incarca un program in zona superioara a memoriei. De fapt, este o abreviere a comenzii LOADHIGH.

LOADFIX

Comanda care asigura incarcarea unui program mai sus de primii 64 K de memorie, si lanseaza in executie programul.

Sintaxa:

LOADFIX [drive:][cale]fisier [parametri-program]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica drive-ul si directorul unde se afla programul.

fisier

Specifica numele programului.

parametri-program

Specifica orice parametri de linie de comanda ai programului pe care vrei sa-i folosesti.

LOADHIGH

Comanda care incarca un program in zona de memorie superioara. Incarcarea unui program in memoria superioara lasa mai mult spatiu liber im memoria conventionala pentru alte programe. Pentru detalii despre optimizarea memoriei, vezi capitolul Making More Memory Available ('Cum sa ai la dispozitie mai multa memorie') din MS-DOS User's Guide.
Comanda LOADHIGH poate fi prescurtata ca LH.

Sintaxa:

LOADHIGH [drive:][cale]fisier [parametri]

Ca sa specifici regiunea (sau regiunile) din memorie in care vrei sa se incarce programul, foloseste sintaxa:

LOADHIGH [/L:regiune1[,dimmin1][;regiune2[,dimmin2]] [/S]] [drive:][cale]fisier [parametri]

Switch-uri:

/L:regiune1[,dimmin1][;regiune2[,dimmin2]]

Specifica una sau mai multe regiuni de memorie in care sa fie incarcat programul. daca /L nu este folosit, MS-DOS incarca programul in cel mai mare bloc liber de memorie superioara (UMB) si pune toate celelalte UMB la dispozitia programului. Poti folosi switch-ul /L ca sa incarci programul intr-o anumita regiune de memorie sau ca sa specifici ce regiuni pot fi folosite de catre program.
Ca sa incarci programul in cel mai mare bloc dintr-o anumita regiune a memoriei superioare, specifica numarul regiunii dupa switch-ul /L. De exemplu, ca sa incarci programul in cel mai mare bloc liber din regiunea 4, vei scrie /L:4 (poti vedea zonele libere de memorie cu comanda MEM /F data de la promptul de comanda).
Cand este incarcat cu switch-ul /L, un program poate folosi numai regiunea de memorie specificata. Unele programe folosesc mai multe regiuni de memorie; pentru acestea, poti specifica mai multe regiuni (ca sa afli cum foloseste memoria un anumit program, foloseste comanda MEM /M program, unde program este chiar numele programului respectiv). Ca sa specifici doua sau mai multe regiuni, separa numerele blocurilor prin 'punct si virgula' (';'). De exemplu, ca sa folosesti blocurile 2 si 3, vei scrie /L:2;3
In mod normal, MS-DOS incarca programul in UMB in regiunea specificata numai daca acea regiune contine un UMB mai mare decat marimea programului la incarcare (de obicei egala cu dimensiunea fisierului care contine programul executabil). Daca programul necesita mai multa memorie in timpul executiei decat in momentul incarcarii sale, poti folosi parametrul dimmin ca sa te asiguri ca programul nu va fi incarcat intr-un UMB prea mic pentru el. Daca specifici o valoare pentru dimmin, MS-DOS incarca programul in acea regiune numai daca ea contine un UMB mai mare si decat dimensiunea programului la incarcare, si decat dimensiunea minima specificata prin dimmin.

/S

Reduce marimea UMB la dimensiunea sa minima in timpul incarcarii programului. Folosirea acestui switch asigura cea mai eficienta utilizare a memoriei. Acest switch este folosit, de obicei, numai de catre programul MemMaker, care poate analiza utilizarea memoriei de catre un program ca sa determine daca switch-ul /S poate fi folosit fara riscuri la incarcarea acelui program. Acest switch poate fi folosit numai impreuna cu switch-ul /L si afecteaza numai UMB-urile pentru care s-a specificat o dimensiune minima dimmin in cadrul switch-ului /L.

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele programului pe care vrei sa-l incarci.

parametri

Specifica orice informatii cerute de program in linia sa de comanda.

Pentru informatii despre incarcarea driverelor in memoria superioara, vezi si comanda DEVICEHIGH
Pentru informatii despre folosirea programului MemMaker ca sa muti programele in zona memoriei superioare, vezi comanda MEMMAKER

MD

Comanda care creeaza un director. Este abrevierea pentru comanda MKDIR.

MEM

Comanda care afiseaza volumul de memorie folosit si liber din sistem. Poti folosi comanda MEM ca sa afisezi informatii despre zonele de memorie alocata si de memorie libera, si despre programele incarcate curent in memorie.

Sintaxa:

MEM [/CLASSIFY|/DEBUG|/FREE|/MODULE nume-modul] [/PAGE]

Ca sa afisezi starea memoriei computerului, in uz si libera, foloseste sintaxa:

MEM

Switch-uri:

/CLASSIFY

Listeaza programele aflate curent in memorie si arata cata memorie conventionala si superioara foloseste fiecare program. Face si totalul general al utilizarii memoriei si afiseaza cele mai mari blocuri de memorie libera. Poti folosi /CLASSIFY impreuna cu switch-ul /PAGE dar nu si impreuna cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /CLASSIFY poate fi abreviat ca /C

/DEBUG

Listeaza programele si driverele interne care sunt incarcate curent in memorie. Arata, pentru fiecare modul, marimea, adresa de segment si tipul modulului, face totalul geenral al memoriei utilizate si afiseaza si alte informatii utile in programare. Poti folosi /DEBUG impreuna cu switch-ul /PAGE dar nu si impreuna cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /DEBUG poate fi abreviat ca /D

/FREE

Listeaza zonele libere ale memoriei conventionale si superioare. Afiseaza adresa de segment si marimea pentru fiecare zona libera din memoria conventionala, si arata cel mai mare bloc liber din fiecare regiune a memoriei superioare. Poti folosi /FREE impreuna cu switch-ul /PAGE dar nu si impreuna cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /FREE poate fi abreviat ca /F

/MODULE nume-modul

Arata modul in care un modul al unui program foloseste memoria in mod curent. Trebuie sa specifici numele modulului dupa switch-ul /MODULE, prin nume-modul. Listeaza zonele de memorie pe care le are alocate modulul specificat si arata adresa si marimea fiecarei zone. Poti folosi /MODULE impreuna cu switch-ul /PAGE dar nu si impreuna cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /MODULE poate fi abreviat ca /M

/PAGE

Face o pauza dupa fiecare completare a ecranului la afisare, ca sa poti citi datele afisate si apoi sa apesi orice tasta ca sa treci la ecranul urmator. Acest switch poate fi folosit impreuna cu oricare dintre celelalte switch-uri ale comenzii MEM.

Pentru informatii despre verificarea spatiului disponibil pe un disc, vezi comanda CHKDSK.

MEMMAKER

Comanda care lanseaza programul MemMaker (Memory Maker). Acesta optimizeaza utilizarea memoriei computerului prin mutarea driverelor si programelor rezidente in memorie, in zonele de memorie superioara. Ca sa folosesti Memmaker, computerul tau trebuie sa aiba un procesor 80386 sau 80486 si memorie extinsa. Pentru detalii despre folosirea lui MemMaker, vezi capitolul Making More Memory Available ('Cum sa ai la dispozitie mai multa memorie') din the MS-DOS User's Guide.
Avertisment:Nu folosi aceasta comanda in timp ce ruleaza Windows.

Sintaxa:

MEMMAKER [/B] [/BATCH] [/SESSION] [/SWAP:drive] [/T] [/UNDO] [/W:m1,m2]

Switch-uri:

/B

Afiseaza MemMaker in alb-negru. Foloseste aceasta optiune daca MemMaker nu se afiseaza corect pe un monitor monocrom.

/BATCH

Ruleaza MemMaker in mod batch (neinteractiv). In acest mod, MemMaker executa automat actiunea implicita la toate prompturile. Daca survine vreo eroare, MemMaker restaureaza fisierele anterioare CONFIG.SYS, AUTOEXEC.BAT si (daca este necesar) SYSTEM.INI din Windows. Dupa ce MemMaker isi incheie lucrarea, poti revedea mesajele de stare in fisierul MEMMAKER.STS file. (Ca sa-l vezi, foloseste un editor de text precum MS-DOS Editor, lansat cu comanda EDIT, sau foloseste comanda TYPE).

/SESSION

Folosit exclusiv de MemMaker in timpul procesului de optimizare.

/SWAP:drive

Specifica (dupa caracterul 'doua puncte') litera drive-ului care a fost initial discul de pornire a sistemului tau. Acest switch este necesar numai daca litera discului tau de pornire s-a modificat de la pornirea computerului (uneori se intampla acest lucru datorita comutarii discurilor, realizata de unele programe de compresie a discului). Daca litera discului s-a modificat si nu specifici acest switch, MemMaker nu va fi capabil sa gaseasca fisierele de pornrie ale sistemului tau.
Nu ai nevoie sa folosesti acest switch daca folosesti programele Stacker 2.0, SuperStor sau Microsoft DoubleSpace.

/T

Dezactiveaza detectarea retelelor de tip IBM Token-Ring. Foloseste acest switch numai daca sistemul tau include o astfel de retea si daca ai probleme la rularea lui MemMaker.

/UNDO

Determina MemMaker sa anuleze cele mai recente modificari facute tot de el, readucand sistemul la configuratia dinaintea efectuarii modificarilor. Cand MemMaker optimizeaza memoria sistemului tau, el face modificari in fisierele CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT (si, daca este necesar, in SYSTEM.INI pentru Windows). Daca sistemul tau nu functioneaza corect dupa incheierea executiei lui MemMaker, sau daca nu esti multumit cu noua configurare a memoriei tale, poti reveni la configuratia anterioara lansand MemMaker cu switch-ul /UNDO.

/W:m1,m2

Specifica volumul de memorie superioara care trebuie rezervat pentru bufferele de translatie ale Windows-ului. Sistemul Windows are nevoie de doua zone de memorie superioara pentru bufferele sale de translatie. Valoarea m1 specifica marimea primei regiuni, iar m2 specifica marimea celei de-a doua regiuni. In mod implicit, MemMaker nu rezerva memorie pentru Windows, deci ca si cum s-ar specifica /W:0,0

Pentru detalii despre incarcarea driverelor in memoria superioara, vezi comanda DEVICEHIGH
Pentru detalii despre incarcarea programelor in memoria superioara, vezi comanda LOADHIGH (LH)

MENUCOLOR

Comanda (utilizabila numai intr-un bloc de meniu pentru configurari multiple din CONFIG.SYS) care stabileste culorile textului si fondului pentru meniul de pornire (in Multi-Config).
Meniul de pornire este o lista de comenzi posibile care apare cand pornesti computerul. Definesti un meniu de pornire folosind comenzi speciale, utilizabile numai in CONFIG.SYS. Fiecare item din meniu corespunde unui set de comenzi din CONFIG.SYS, numit 'bloc de configurare'. Un meniu de pornire iti permite sa pornesti computerul in diverse configuratii. Pentru detalii despre definirea de configuratii multiple, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

MENUCOLOR=x[,y]

Parametri:

x

Stabileste culoarea textului din meniu. Poti specifica o valoare intre 0 si 15. Vezi mai jos tabelul Lista de culori, care contine o lista a culorilor si valorilor corespunzatoare lor.

y

Stabileste culoarea ecranului la afisarea meniului. Poti specifica o valoare intre 0 si 15. Vezi mai jos tabelul Lista de culori, care contine o lista a culorilor si valorilor corespunzatoare lor. Valoarea y este optionala. Daca nu specifici nici o valoare y, MS-DOS afiseaza meniul cu text de culoarea specificata prin x, pe fond negru. Ai grija sa specifici valori diferite (si suficient de contrastante) pentru x si y, altfel textul va fi invizibil sau greu de citit.

Lista de culori
Culorile valabile sunt de la 0 la 15, dupa cum urmeaza:

Nota: Pe unele monitoare, culorile de la 8 la 15 clipesc.

Comanda MENUCOLOR este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

• INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineste un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.
• SUBMENU - defineste un submeniu.
• NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).

MENUDEFAULT

Comanda (utilizabila numai intr-un bloc de meniu pentru configurari multiple din CONFIG.SYS) care defineste itemul implicit pentru meniul de pornire (in Multi-Config) si un timp-limita pentru alegerea altei optiuni. Daca nu folosesti aceasta comanda, MS-DOS foloseste valoarea implicita 1.
Meniul de pornire este o lista de comenzi posibile care apare cand pornesti computerul. Definesti un meniu de pornire folosind comenzi speciale, utilizabile numai in CONFIG.SYS. Fiecare item din meniu corespunde unui set de comenzi din CONFIG.SYS, numit 'bloc de configurare'. Un meniu de pornire iti permite sa pornesti computerul in diverse configuratii. Pentru detalii despre definirea de configuratii multiple, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

MENUDEFAULT=nume-bloc[,timp]

Parametri:

nume-bloc

Specifica itemul implicit din meniu prin numele blocului asociat lui. Blocul trebuie sa fie definit in alta parte in fisierul CONFIG.SYS. Cand MS-DOS afiseaza meniul de pornire, itemul implicit al meniului iese in evidenta si numarul sau apare dupa promptul Enter a choice ('Alege o optiune').

timp

Stabileste cate secunde va astepta MS-DOS inainte de a porni computerul cu configuratia implicita. Daca nu specifici o valoare pentru timp, MS-DOS nu continua pana ce nu se apasa tasta ENTER. Poti specifica o valoare intre 0 si 90 secunde. Un timp cu valoarea 0 forteaza selectarea automata a itemului implicit, practic sarindu-se peste afisarea meniului.

Comanda MENUDEFAULT este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

• INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineste un item din meniu.
• MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.
• SUBMENU - defineste un submeniu.
• NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).

MENUITEM

Comanda (utilizabila numai intr-un bloc de meniu pentru configurari multiple din CONFIG.SYS) care defineste un item din meniul de pornire (in Multi-Config). Intr-un meniu pot exista cel mult 9 itemi.
Meniul de pornire este o lista de comenzi posibile care apare cand pornesti computerul. Definesti un meniu de pornire folosind comenzi speciale, utilizabile numai in CONFIG.SYS. Fiecare item din meniu corespunde unui set de comenzi din CONFIG.SYS, numit 'bloc de configurare'. Un meniu de pornire iti permite sa pornesti computerul in diverse configuratii. Pentru detalii despre definirea de configuratii multiple, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

MENUITEM=nume-bloc[,text-menu]

Parametri:

nume-bloc

Specifica numele blocului de configurare asociat. Blocul trebuie sa fie definit in alta parte din fisierul CONFIG.SYS. Cand itemul de meniu este selectat din meniul de pornire, MS-DOS executa comenzile din blocul de configurare asociat, ca si comenzile de la inceputul fisierului CONFIG.SYS si orice comenzi din blocurile de configurare care au antetul [common]
Daca MS-DOS nu poate gasi un bloc cu numele specificat, itemul nu va aparea in meniul de pornire. Numele blocului poate avea pana la 70 de caractere in lungime si poate contine majoritatea caracterelor tiparibile. El nu poate include caracterele: spatiu, backslash (''), virgula, punct si virgula (';'), egal ('=') sau paranteze patrate ('[' si ']').

text-menu

Specifica textul pe care vrei sa-l afiseze MS-DOS pentru acest item de meniu. Daca nu specifici nici un text, MS-DOS afiseaza numele blocului ca item de meniu. Textul meniului poate avea pana la 70 de caractere si poate contine orice caractere doresti.

Comanda MENUITEM este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

• INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.
• MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.
• SUBMENU - defineste un submeniu.
• NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).

MKDIR

Comanda care creeaza un director (forma abreviata: MD).

Sintaxa:

MKDIR [drive:]cale
MD [drive:]cale

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul pe care vrei sa creezi noul director.

cale

Specifica numele si locatia noului director. Lungimea maxima pentru orice cale, de la directorul-radacina pana la noul director, este de 63 de caractere, inclusiv caracterele backslash ('').

Pentru informatii despre stergerea unui director, vezi comanda RMDIR
Pentru detalii despre schimbarea directorului curent, vezi comanda CHDIR

MODE

Comanda care configureaza dispozitive de sistem. Comanda MODE indeplineste multe sarcini diferite, precum afisarea starii sistemului, modificarea configurarilor de sistem, sau reconfigurarea de porturi si dispozitive.

Folosirea comenzii MODE

Deoarece comanda MODE executa multe sarcini diferite, sintaxa necesara pentru executarea fiecarei sarcini este diferita. Mai jos este o lista a sarcinilor pentru care poti folosi comanda MODE:

• Reconfigurarea imprimantei atasate la un port paralel (LPT1, LPT2 sau LPT3) pentru a imprima la 80 sau 132 de caractere pe rand, 6 sau 8 randuri pe inch, sau ambele (daca imprimanta suporta aceste facilitati).
• Configurarea unui port serial (COM1, COM2, COM3 sau COM4) in ce priveste viteza in baud, paritatea si numarul de biti de date si de stop, pentru utilizarea cu un anumit dispozitiv serial - modem, imprimanta, etc.
• Afisarea starii pentru toate dispozitivele sau pentru un singur dispozitiv.
• Redirectarea iesirii de imprimanta de la un port paralel catre un port serial, astfel incat portul serial sa devina portul implicit al sistemului.
• Configurarea internationala prin pregatirea dispozitivelor pentru comutarea setului de caractere (a paginii de cod).
• Configurarea adaptorului grafic - selectarea unui alt adaptor grafic sau schimbarea configuratiei adaptorului grafic curent.
• Configurarea tastaturii in ceea ce priveste stabilirea vitezei de tastare automata (typematic rate).

Cerinte pentru ANSI.SYS si DISPLAY.SYS
MODE poate indeplini anumite sarcini, cum este configurarea modului de afisare, numai daca ai inclus in fisierul CONFIG.SYS o comanda DEVICE pentru incarcarea driverului ANSI.SYS. Trebuie sa instalezi DISPLAY.SYS ca sa folosesti MODE pentru comutarea setului de caractere.

Adaugarea de comenzi MODE in AUTOEXEC.BAT
Desi poti introduce oricare forma a comenzii MODE de la promptul de comanda, poti folosi comenzi MODE si in fisierul AUTOEXEC.BAT, ca sa reconfigurezi automat sistemul de fiecare data cand pornesti sau repornesti computerul.

MODE - Afisarea starii dispozitivelor

Comanda MODE permite afisarea starii pentru unul sau pentru toate dispozitivele instalate in sistemul tau.

Sintaxa: Pentru afisarea starii unui anumit dispozitiv (device) din sistem:

MODE [device] [/STATUS]

Pentru afisarea starii tuturor dispozitivelor instalate in sistem:

MODE

Parametru:

device

Specifica numele dispozitivului pentru care doresti sa fie afisata starea.

Switch:

/STATUS

Solicita starea oricaror imprimante paralele redirectate. Cand comanda MODE este folosita fara acest switch, se afiseaza starea tuturor dispozitivelor instalate, cu exceptia imprimantelor paralele redirectate. Poti abrevia switch-ul /STATUS prin /STA

MODE - Configurarea porturilor seriale

Comanda MODE permite configurarea porturilor de comunicatie seriala (COM1, COM2, COM3 ori COM4).

Sintaxa:

MODE COMm[:] [b[,p[,d[,s[,r]]]]]
MODE COMm[:] [BAUD=b] [PARITY=p] [DATA=d] [STOP=s] [RETRY=r]

Parametri:

COMm

Specifica numarul portului serial (COM). Valori valabile pentru m sunt de la 1 la 4.

Daca omiti oricare dintre urmatorii 5 parametri, MODE foloseste cea mai recenta valoare stabilita pentru parametrul omis. Daca folosesti forma scurta a sintaxei (fara cuvintele BAUD=, PARITY=, DATA=, etc.), atunci comanda MODE 'recunoaste' parametrii dupa pozitia lor. Astfel, daca nu specifici nici o valoare pentru un parametru, tot trebuie sa scrii virgula care precede urmatorul parametru.

BAUD=b

Specifica primele doua cifre ale vitezei de transmisie in biti pe secunda. Lista urmatoare prezinta valorile valabile pentru b si vitezele asociate lor:

11 110 baud
15 150 baud
30 300 baud
60 600 baud
12 1200 baud
24 2400 baud
48 4800 baud
96 9600 baud
19 19,200 baud

Valoarea 19 pentru b nu este suportata pe toate computerele (verifica asta in manualul tau pentru hardware). Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii BAUD= si scrierea numai a valorii pentru b.

PARITY=p

Specifica felul in care sistemul foloseste bitul de paritate pentru transmisia erorilor. Valoarea p poate fi una dintre urmatoarele:

N (none) - nici una

E (even) - paritate para

O (odd) - paritate impara

M (mark) - marcaj

S (space) - spatiu

Valoarea implicita este E. Nu toate computerele suporta valorile M si S. Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii PARITY= si scrierea numai a valorii pentru p.

DATA=d

Specifica numarul de biti de date intr-un caracter. Valori valabile pentru d sunt de la 5 la 8. Valoarea implicita este 7. Nu toate computerele suporta valorile 5 si 6. Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii DATA= si scrierea numai a valorii pentru d.

STOP=s

Specifica numarul de biti de stop care definesc sfarsitul unui caracter: 1, 1.5 sau 2. Daca viteza este de 110 baud, valoarea implicita este 2; altfel, valoarea implicita este 1. Nu toate computerele suporta valoarea 1.5. Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii STOP= si scrierea numai a valorii pentru s.

RETRY=r

Specifica reincercarea transmisiei daca survine o eroare de time-out atunci cand MODE incearca sa trimita semnale catre o imprimanta seriala. Acest parametru face ca o parte din comanda MODE sa ramana rezidenta in memorie. Urmatoarea lista prezinta valorile valabile pentru r si o scurta descriere a fiecareia:

E - returneaza o eroare daca gaseste portul ocupat.

B - returneaza semnalul 'busy' daca gaseste portul ocupat.

P - continua reincercarea pana cand imprimanta accepta semnalul.

R - returneaza 'ready' daca gaseste portul ocupat.

N - nu reincearca nimic (valoarea implicita, asumata si daca nu se specifica nici o valoare pentru r).

Daca folosesti comanda MODE intr-o retea, nu folosi nici una din valorile pentru r. Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii RETRY= si scrierea numai a valorii pentru r.

MODE - Configurarea internationala

Comanda MODE permite si pregatirea, selectarea, reincarcarea sau afisarea numerelor seturilor de caractere (ale paginilor de cod) pentru imprimante paralele sau pentru tastatura si monitor. Pentru o introducere in folosirea seturilor de caractere, vezi capitolul Customizing for International Use ('Configurarea pentru uz international') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

MODE device CODEPAGE PREPARE=((yyy []) [drive:][cale]fisier)
MODE device CODEPAGE SELECT=yyy
MODE device CODEPAGE REFRESH
MODE device CODEPAGE [/STATUS]

Parametri:

device

Specifica dispozitivul pentru care vrei sa pregatesti sau sa selectezi un set de caractere. Nume valide sunt CON, LPT1, LPT2, LPT3 si PRN.

CODEPAGE PREPARE

Pregateste seturi de caractere pentru dispozitivul specificat prin device. Inainte de a putea folosi un set de caractere cu un dispozitiv, trebuie ca mai intai sa pregatesti setul de caractere. Dupa ce folosesti forma CODEPAGE PREPARE a comenzii MODE, foloseste forma CODEPAGE SELECT ca sa specifici setul de caractere pe care vrei sa-l folosesti. Poti abrevia CODEPAGE prin CP si PREPARE prin PREP

yyy

Specifica numarul setului de caractere de pregatit sau de selectat. Lista urmatoare prezinta seturile de caractere suportate de fisierul EGA.CPI, impreuna cu tara sau limba corespunzatoare:

437 United States
850 Multilingual (Latin I)
852 Slavic (Latin II)
860 Portuguese
863 Canadian-French
865 Nordic

Seturi de caractere suplimentare sunt suportate de fisierele EGA2.CPI si EGA3.CPI. Pentru detalii, vezi fisierul COUNTRY.TXT

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului de informatii despre pagina de cod (.CPI) folosit de MS-DOS pentru a pregati un set de caractere pentru dispozitivul specificat.

CODEPAGE SELECT

Specifica (selecteaza) care set de caractere va fi folosit cu dispozitivul specificat prin device. Inainte de a selecta setul de caractere, trebuie sa folosesti forma CODEPAGE PREPARE a comenzii MODE, ca sa pregatesti setul de caractere respectiv. Poti abrevia CODEPAGE prin CP si SELECT prin SEL

CODEPAGE REFRESH

Reincarca seturi de caractere pregatite daca s-au pierdut in urma unei probleme hardware sau a altui gen de eroare. Poti abrevia CODEPAGE prin CP si REFRESH prin REF

CODEPAGE

Afiseaza numerele seturilor de caractere, daca exista, care sunt pregatite sau selectate pentru dispozitivul specificat.

Switch:

/STATUS

Afiseaza numerele seturilor de caractere pregatite sau selectate pentru dispozitivul specificat. Poti abrevia acest switch prin /STA. Indiferent daca specifici switch-ul /STATUS sau nu, lansarea comenzii MODE cu un nume de dispozitiv si cu un parametru CODEPAGE afiseaza numerele seturilor de caractere preparate sau selectate pentru dispozitivul specificat.

Pentru informatii despre alte comenzi legate de seturile de caractere, vezi si comenzile NLSFUNC si CHCP.

MODE - Configurarea adaptorului grafic

Comanda MODE permite si selectarea adaptorului grafic sau reconfigurarea lui.

Sintaxa:

MODE [display-adapter][,shift[,T]]
MODE [display-adapter][,n]
MODE CON[:] [COLS=c] [LINES=n]

Parametri:

display-adapter

Specifica o categorie de setari. Lista urmatoare prezinta valorile asociate fiecarei categorii de setari pentru adaptorul grafic.

shift

Specifica daca ecranul CGA trebuie sa fie deplasat spre stanga sau spre dreapta. Valori valide pentru shift sunt L (pentru stanga) si R (pentru dreapta).

T

Iti permite sa aliniezi ecranul folosind un model de test. MS-DOS iti cere sa confirmi daca ecranul este aliniat corect.

CON[:]

Se refera la monitor.

COLS=c

Specifica numarul de caractere (coloane) pe rand. Valori valabile sunt 40 si 80.

LINES=n

Specifica numarul de randuri care pot fi afisate pe ecran. Valori valabile pentru n sunt 25, 43 si 50. Nu toate adaptoarele grafice suporta toate aceste setari. Ca sa setezi numarul de randuri, trebuie sa si instalat driverul ANSI.SYS folosind o comanda DEVICE in fisierul CONFIG.SYS

MODE - Configurarea imprimantei paralele

Comanda MODE permite si configurarea unei imprimante conectate la un port paralel de comunicatie (LPT1, LPT2 sau LPT3). Aceasta versiune a comenzii MODE seteaza caracteristicile pentru imprimante paralele compatibile IBM sau compatibile Epson.

Sintaxa:

MODE LPTn[:] [c][,[l][,r]]
MODE LPTn[:] [COLS=c] [LINES=l] [RETRY=r]

Parametri:

LPTn

Specifica portul paralel la care este atasat dispozitivul. Valori valide pentru n sunt de la 1 la 3.

Daca omiti oricare dintre urmatorii 3 parametri, MODE foloseste cea mai recenta setare pentru parametrul omis. Daca folosesti forma abreviata a sintaxei (fara cuvintele COLS=, LINES= si RETRY=), atunci comanda MODE 'recunoaste' parametrii dupa pozitia lor. Astfel, daca nu specifici nici o valoare pentru un parametru, tot trebuie sa scrii virgula care precede urmatorul parametru.

COLS=c

Specifica numarul de caractere (coloane) pe rand: 80 sau 132. Valoarea implicita este 80. Poti abrevia acest parametru renuntand la partea COLS= si scriind numai valoarea lui c

LINES=l

Specifica spatierea verticala, prin numarul de randuri pe inch: 6 sau 8. Valoarea implicita este 6. Poti abrevia acest parametru renuntand la partea LINES= si scriind numai valoarea lui l

RETRY=r

Specifica reincercarea transmisiei daca survine o eroare de time-out atunci cand MODE incearca sa trimita semnale catre o imprimanta paralela. Acest parametru face ca o parte din comanda MODE sa ramana rezidenta in memorie. Urmatoarea lista prezinta valorile valabile pentru r si o scurta descriere a fiecareia:

E - returneaza o eroare daca gaseste portul ocupat.

B - returneaza semnalul 'busy' daca gaseste portul ocupat.

P - continua reincercarea pana cand imprimanta accepta semnalul.

R - returneaza 'ready' daca gaseste portul ocupat.

N - nu reincearca nimic (valoarea implicita, asumata si daca nu se specifica nici o valoare pentru r).

Daca folosesti comanda MODE intr-o retea, nu folosi nici una din valorile pentru r. Poti abrevia acest parametru prin omiterea portiunii RETRY= si scrierea numai a valorii pentru r.

MODE - Redirectarea portului paralel catre un port serial

Comanda MODE permite si redirectarea iesirii unui port paralel catre un port serial de comunicatie.

Sintaxa:

MODE LPTn[:]=COMm[:]

Parametri:

LPTn

Specifica portul paralel. Valori valabile pentru n sunt de la 1 la 3.

COMm

Specifica portul serial. Valori valabile pentru m sunt de la 1 la 4.

MODE - Stabilirea vitezei de tastare automata

Comanda MODE permite si stabilirea vitezei de tastare automata (typematic rate), adica viteza cu care MS-DOS repeta un caracter atunci cand tii apasata tasta pentru acel caracter. Aceasta viteza are doua componente, viteza si intarzierea. Unele tastaturi nu recunosc aceasta comanda.

Sintaxa:

MODE CON[:] [RATE=r DELAY=d]

Parametri:

CON[:]

Referire la tastatura.

RATE=r

Specifica viteza cu care este repetat un caracter pe ecran atunci cand tii apasata o tasta. Valori valide pentru r sunt intre 1 si 32. Aceste valori echivaleaza, aproximativ, cu viteze intre 2 si 30 de caractere pe secunda, proportional. Valoarea implicita este 20 pentru tastaturi compatibile IBM-AT, si 21 pentru tastaturi compatibile IBM PS/2. Daca setezi viteza, trebuie sa setezi si intarzierea (prin parametrul DELAY).

DELAY=d

Specifica intervalul de timp (intarzierea) care trebuie sa treaca dupa apasarea unei taste, daca o tii apasata, pana ce MS-DOS incepe sa repete caracterul. Valori valabile pentru d sunt 1, 2, 3 si 4 (reprezentand, respectiv, 0.25, 0.50, 0.75 si 1 secunda). Valoarea implicita este 2. Daca setezi intarzierea, trebuie sa setezi si viteza (prin parametrul RATE).

MORE

Comanda care afiseaza text pe ecran, pagina cu pagina. MORE citeste intrarea standard de la o 'pipe' sau de la un fisier redirectat si o afiseaza pe ecran, cate un ecran odata. Aceasta comanda este folosita de obicei pentru vizualizarea fisierelor lungi.

Sintaxa:

MORE < [drive:][cale]fisier
comanda | MORE

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului care furnizeaza fatele pe care vrei sa le afisezi.

comanda

Specifica o comanda care furnizeaza datele pe care vrei sa le afisezi.

Pentru afisarea continutului unui director, vezi comanda DIR
Pentru afisarea continutului unui fisier, vezi comanda TYPE

MOVE

Comanda care muta unul sau mai multe fisiere in locatia specificata de tine. De asemenea, poate fi folosita pentru redenumirea de fisiere si directoare.

Sintaxa:

MOVE [/Y|/-Y] [drive:][cale]fisier[,[drive:][cale]fisier[]] destinatie

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului sau fisierelor pe care vrei sa le muti. De asemenea, specifica si numele unui director pe care vrei sa-l redenumesti.

destinatie

Specifica noua locatie a fisierului sau grupului de fisiere pe care il muti, sau noul nume al unui director pe care il redenumesti. Destinatia poate consta dintr-o litera de drive urmata de 'doua puncte', un nume de director, sau o combinatie a acestora. Daca muti un singur fisier, poti specifica si numele fisierului daca vrei sa redenumesti fisierul la mutarea lui. Daca muti mai mult decat un singur fisier, atunci destinatia trebuie sa fie un nume de director. Mutarea unui fisier peste un fisier existent, cu acelasi nume, suprascrie (inlocuieste) fisierul existent.

Switch-uri:

/Y

Indica faptul ca vrei ca MOVE sa inlocuiasca fisierele existente (daca sunt) fara sa-ti ceara confirmarea. In mod implicit, daca specifici un fisier existent ca destinatie, MOVE te va intreba daca vrei sa-l inlocuiesti. (Versiunile anterioare de MS-DOS inlocuiau fisierul, pur si simplu, fara sa te intrebe). Daca MOVE face parte dintr-un fisier batch, atunci va inlocui fisierul fara sa-ti ceara confirmarea. Prin specificarea acestui switch se ignora toate valorile implicite si setarea curenta a variabilei de mediu COPYCMD.

/-Y

Indica faptul ca vrei ca MOVE sa-ti ceara confirmarea inainte de a inlocui un fisier existent. Prin specificarea acestui switch se ignora toate valorile implicite si setarea curenta a variabilei de mediu COPYCMD.

MSAV

Comanda care scaneaza computerul pentru a detecta virusii cunoscuti.

Sintaxa:

MSAV [drive:] [/S | /C] [/R] [/A | /L] [/N] [/P] [/F] [/VIDEO]

Parametru:

drive:

Specifica drive-ul pe care MSAV il va scana. Daca nu specifici nici un drive, MSAV va scana drive-ul curent.

Switch-uri:

/S

Scaneaza drive-ul specificat, dar nu elimina virusii gasiti.

/C

Scaneaza drive-ul specificat si elimina virusii gasiti.

/R

Creeaza un raport in fisierul MSAV.RPT care va lista numarul de fisiere verificate pentru virusi de MSAV, numarul de virusi gasiti si numarul de virusi eliminati. In mod implicit, MSAV nu creeaza un raport. Cand se creeaza raportul, acesta este plasat in directorul radacina.

/A

Scaneaza toate drive-urile cu exceptia celor notate cu A si B (unitatile floppy).

/L

Scaneaza toate drive-urile locale cu exceptia drive-urilor de retea.

/N

Afiseaza continutul fisierului MSAV.TXT, daca exista in directorul in care se afla si MSAV.EXE. MSAV nu foloseste interfata grafica. Daca MSAV gaseste un virus, el returneaza codul de iesire 86 in loc de a afisa un mesaj pe ecran.

/P

Afiseaza o interfata in mod linie de comanda, in loc de o interfata grafica.

/F

Dezactiveaza afisarea numelor de fisiere scanate. Foloseste acest switch numai impreuna cu switch-urile /N sau /P

/VIDEO

Afiseaza o lista a switch-urilor care afecteaza afisarea datelor in MSAV. Aceasta lista contine toate switch-urile care urmeaza.

/25

Seteaza afisajul la 25 de randuri pe ecran. Aceasta este valoarea implicita.

/28

Seteaza afisajul la 28 de randuri pe ecran. Foloseste acest switch numai cu adaptoare grafice VGA.

/43

Seteaza afisajul la 43 de randuri pe ecran. Foloseste acest switch numai cu adaptoare grafice EGA si VGA.

/50

Seteaza afisajul la 50 de randuri pe ecran. Foloseste acest switch numai cu adaptoare grafice VGA.

/60

Seteaza afisajul la 60 de randuri pe ecran. Foloseste acest switch numai cu adaptoare de tip Video 7.

/IN

Executa MSAV folosind o schema de culori, chiar daca nu este detectat un adaptor grafic color.

/BW

Executa MSAV cu o schema de culori alb-negru.

/MONO

Executa MSAV cu o schema de culori monocroma.

/LCD

Executa MSAV folosind o schema de culori LCD.

/FF

Foloseste cea mai rapida actualizare a ecranului pe computere cu adaptor grafic CGA. Folosirea acestui switch poate diminua calitatea imaginii.

/BF

Foloseste BIOS-ul computerului pentru afisare de imagini.

/NF

Dezactiveaza folosirea fonturilor alternative.

/BT

Permite folosirea unui mouse grafic in Windows.

/NGM

Executa MSAV folosind mouse-ul implicit in locul caracterului grafic.

/LE

Inverseaza butoanele din stanga si din dreapta ale mouse-ului.

/PS2

Reseteaza mouse-ul in cazul cand cursorul de la mouse dispare sau se blocheaza.

MSBACKUP

Comanda care lanseaza programul Microsoft Backup pentru MS-DOS. Acesta salveaza sau restaureaza unul sau mai multe fisiere de pe un disc pe altul, de obicei niste copii de siguranta pentru fisierele de lucru curente.

Nota: MS-DOS include si Microsoft Backup pentru Windows. In functie de optiunile alese in MS-DOS Setup (la instalarea sistemului MS-DOS), poti avea instalat Microsoft Backup pentru MS-DOS, Microsoft Backup pentru Windows, ambele sau nici unul dintre ele. Aici se explica numai Microsoft Backup pentru MS+DOS. Pentru detalii despre Microsoft Backup pentru Windows, vezi MS-DOS User's Guide.

Poti face copii de siguranta pentru toate fisierele de pe un disc, sau numai pentru fisierele care s-au modificat de la ultima operatie de backup, poti programa realizarea de copii ca sa fie facute automat, periodic, si poti restaura fisierele astfel salvate.

Sintaxa:

MSBACKUP [setup_file] [/BW | /LCD | /MDA]

Parametru:

setup_file

Specifica fisierul de setup care defineste acele fisiere care trebuie sa fie copiate si tipul de backup pe care vrei sa-l realizezi. MSBACKUP creeaza un fisier de setup cand salvezi setarile programului si selectii de fisiere. Fisierele de setup trebuie sa aiba extensia SET. Daca nu specifici un fisier de setup, MSBACKUP foloseste fisierul DEFAULT.SET

Switch-uri:

/BW

Lanseaza MSBACKUP folosind o schema de culori alb-negru.

/LCD

Lanseaza MSBACKUP folosind o schema de culori LCD, pentru monitoare de laptop.

/MDA

Lanseaza MSBACKUP folosind un adaptor grafic monocrom.

MSCDEX

Driver care se lanseaza din AUTOEXEC.BAT sau de la promptul de comanda, ca sa asigure accesul la unitatea CD-ROM. Driverul specific unitatii CD-ROM se va incarca din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE. Comanda MSCDEX nu trebuie folosita in timp ce ruleaza Windows.

Sintaxa:

MSCDEX /D:driver [/D:driver2 ] [/E] [/K] [/S] [/V] [/L:litera] [/M:numar]

Switch-uri:

/D:driver1 [/D:driver2 ]

Specifica semnatura driverului pentru driverul primei unitati CD-ROM. Parametrul driver1 trebuie sa fie identic cu parametrul specificat prin switch-ul /D in comanda din CONFIG.SYS care instaleaza driverul corespunzator pentru unitatea CD-ROM.
Comanda MSCDEX trebuie sa includa cel putin un switch /D. Ca sa instalezi drivere de CD-ROM suplimentare, foloseste cate un switch /D suplimentar pentru fiecare driver de CD-ROM in plus.

/E

Specifica faptul ca driverul de CD-ROM poate folosi memorie expandata, daca este disponibila, ca sa stocheze buffere pentru sectoare.

/K

Permite ca MS-DOS sa recunoasca volume CD-ROM codate in Kanji. In mod implicit, MS-DOS nu recunoaste volume de CD-ROM in Kanji.

/S

Permite partajarea drive-urilor CD-ROM im reteaua Microsoft sau pe servere sub Windows for Workgroups.

/V

Face ca MSCDEX sa afiseze la pornirea sa statistici de utilizare a memoriei.

/L:litera

Specifica litera de drive care se asigneaza primei unitati CD-ROM. Daca ai mai mult de o unitate CD-ROM, MS-DOS asigneaza literele urmatoare pentru drive-urile CD-ROM suplimentare.

/M:numar

Specifica numarul de bufere de sector.

MSD

Comanda care lanseaza programul MS-DOS Diagnostics. Acesta afiseaza informatii tehnice detaliate despre computerul pe care e lansat.

Sintaxa: Ca sa folosesti MSD pentru a crea un raport, foloseste sintaxa:

MSD [/I] [/F[drive:][cale]fisier] [/P[drive:][cale]fisier] [/S[drive:][cale][fisier]]

Ca sa lansezi programul MSD si sa examinezi informatiile tehnice prin interfata sa, foloseste sintaxa urmatoare:

MSD [/B] [/I]

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica drive-ul, directorul si fisierul in care se va scrie raportul.

Switch-uri:

/I

Face ca MSD sa nu detecteze hardware la pornire. Foloseste acest switch daca ai probleme la lansarea MSD sau daca MSD nu ruleaza corect.

/F[drive:][cale]fisier

Ti se va cere numele, compania, adresa, tara, numarul de telefon si comentarii, apoi scrie un raport MSD complet in fisierul specificat.

/P[drive:][cale]fisier

Scrie un raport MSD complet in fisierul specificat, fara a-ti cere informatii.

/S[drive:][cale][fisier]

Scrie un raport MSD sumar in fisierul specificat, fara a-ti cere informatii. Daca nu specifici nici unul dintre parametri, MSD va scrie raportul pe ecran.

/B

Lanseaza MSD in alb-negru, in loc de color. Foloseste acest switch atunci cand ai un monitor care nu afiseaza corect MSD in culori.

MULTI-CONFIG - comenzi pentru definirea de configuratii multiple

In fisierul CONFIG.SYS pot fi definite mai multe configuratii diferite, iar utilizatorul va alege configuratia dorita dintr-un meniu afisat la lansarea sistemului MS-DOS. Pentru definirea de configuratii multiple, se folosesc urmatoarele comenzi:

• INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineste un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.
• NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).
• SUBMENU - defineste un submeniu.

Ca sa definesti configuratii multiple, iata etapele generale care se recomanda a fi parcurse:

1. Defineste un meniu de pornire in fisierul CONFIG.SYS folosind un antet [menu] urmat de una sau mai multe comenzi MENUITEM. Comenzile MENUDEFAULT, MENUCOLOR si SUBMENU pot fi folosite ca sa definesti caracteristici speciale ale meniului de pornire.
2. Creeaza cate un bloc de configurare in CONFIG.SYS pentru fiecare configuratie dorita. Un bloc de configurare incepe cu un antet de bloc - un nume plasat intre paranteze drepte. In fiecare bloc, poti adauga orice comenzi (valabile in CONFIG.SYS) care vrei sa fie executate de MS-DOS atunci cand configuratia respectiva este selectata din meniul de pornire.
3. (Optional) In fisierul AUTOEXEC.BAT, foloseste comenzi pentru fisiere batch precum GOTO si IF ca sa determini MS-DOS sa execute diverse comenzi din AUTOEXEC.BAT in functie de configuratia de pornire. Cand este selectata o configuratie din meniul de pornire, MS-DOS defineste o variabila de mediu numita CONFIG si ii atribuie ca valoare numele blocului de configurare selectat. Pentru ca MS-DOS sa execute seturi diferite de comenzi pentru valori diferite ale variabilei CONFIG, adauga o comanda GOTO %CONFIG% in fisierul tau AUTOEXEC.BAT.

Pentru detalii despre definirea de configuratii multiple, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

NLSFUNC

Comanda care lanseaza programul Nlsfunc. Acesta incarca informatii specifice unei tari pentru a asigura suportul national si pentru diverse limbi (NLS). Poti folosi comanda NLSFUNC fie de la promptul de comanda, fie din fisierul CONFIG.SYS, ca sa permiti folosirea de informatii specifice unei anumite tari si comutarea setului de caractere (a paginii de cod). Nu folosi comanda NLSFUNC in timp ce ruleaza Windows. Daca faci asta, computerul poate sa se blocheze.

Sintaxa:

NLSFUNC [[drive:][cale]fisier]

In CONFIG.SYS, foloseste sintaxa:

INSTALL=[[drive-dos:]cale-dos]NLSFUNC.EXE [fisier-tara]

Parametri:

[drive:][cale]fisier
fisier-tara

Specifica locatia fisierului care contine informatii specifice tarii. Daca folosesti acest parametru in comanda cu INSTALL, atunci trebuie sa incluzi drive-ul si directorul.

[drive-dos:]cale-dos

Specifica locatia lui NLSFUNC.EXE

Pentru informatii despre cum sa afisezi setul de caractere curent (pagina de cod curenta), vezi comanda CHCP
Pentru detalii despre pregatirea unui set de caractere (pagina de cod), vezi comanda MODE - configurarea internationala

NUMLOCK

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care stabileste daca starea tastei NumLock este activata sau dezactivata (deci daca sunt activate, pe grupul de taste numerice, cifrele sau celelalte functii - de pozitionare) la afisarea meniului de pornire.

Sintaxa:

NUMLOCK=[ON|OFF]

Parametri:

ON|OFF

Daca este ON, tasta NumLock este activata la afisarea meniului de pornire a sistemului. Daca este OFF, atunci tasta NumLock este dezactivata.

Comanda NUMLOCK este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

• INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineste un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.
• SUBMENU - defineste un submeniu.

PATH

Comanda care afiseaza sau stabileste directoarele in care MS-DOS va cauta fisierele executabile. In mod implicit (daca nu se foloseste comanda PATH), calea de cautare este limitata la directorul curent de lucru.

Sintaxa:

PATH [[drive:]cale[;]]

Pentru a afisa calea de cautare curenta , se foloseste sintaxa:

PATH

Pentru a sterge toate setarile pentru calea de cautare, in afara de setarea implicita (directorul curent), se foloseste sintaxa:

PATH ;

Parametri:

[drive:]cale

Specifica un drive, un director si subdirectoare care vor face parte din calea de cautare; numai ultimul nume din cale indica un director unde MS-DOS va cauta fisiere executabile.

Cand este folosit ca unic parametru, sterge toate setarile caii de cautare si specifica faptul ca MS-DOS trebuie sa caute numai in directorul curent de lucru.

PAUSE

Comanda (utilizabila numai in fisiere batch) care suspenda procesarea unui fisier batch si afiseaza un mesaj care ii cere utilizatorului sa apese o tasta ca sa continue.

Sintaxa:

PAUSE

POWER

Comanda care activeaza/dezactiveaza administrarea consumului de energie al computerului, raporteaza starea alimentarii cu energie si stabileste trepte de economisire a energiei.

Sintaxa:

POWER [ADV[:MAX|REG|MIN]|STD|OFF]

Pentru afisarea setarilor curente pentru administrarea energiei, foloseste sintaxa:

POWER

Parametri:

ADV[:MAX|REG|MIN]

Economiseste energia cand aplicatiile sau dispozitivele hardware sunt in pauza (nefolosite). In unele cazuri, performantele aplicatiilor active pot fi afectate de folosirea acestei comenzi. Foloseste MAX pentru o economie maxima a energiei. Foloseste REG (valoarea implicita) pentru a ajusta economisirea energiei in functie de performantele aplicatiilor si dispozitivelor. Foloseste MIN daca performantele aplicatiilor sau dispozitivelor nu sunt satisfacatoare cu MAX sau REG.

STD

In cazul in care computerul tau suporta APM (Advanced Power Management), STD economiseste energie folosind numai facilitatile de administrare a energiei din hardware-ul computerului. Dacp ai un computer care nu suporta APM, STD dezactiveaza administrarea consumului de energie.

OFF

Dezactiveaza administrarea consumului de energie.

POWER.EXE

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS) cu o comanda DEVICE) asigura administrarea consumului de energie al computerului, conform standardelor APM (Advanced Power Management).

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]POWER.EXE [ADV[:MAX|REG|MIN]|STD|OFF] [/LOW]

Parametri:

drive:cale

Specifica locatia fisierului POWER.EXE

ADV[:MAX|REG|MIN]

Economiseste energia cand aplicatiile sau dispozitivele hardware sunt in pauza (nefolosite). In unele cazuri, performantele aplicatiilor active pot fi afectate de folosirea acestei comenzi. Foloseste MAX pentru o economie maxima a energiei. Foloseste REG (valoarea implicita) pentru a ajusta economisirea energiei in functie de performantele aplicatiilor si dispozitivelor. Foloseste MIN daca performantele aplicatiilor sau dispozitivelor nu sunt satisfacatoare cu MAX sau REG.

STD

In cazul in care computerul tau suporta APM (Advanced Power Management), STD economiseste energie folosind numai facilitatile de administrare a energiei din hardware-ul computerului. Dacp ai un computer care nu suporta APM, STD dezactiveaza administrarea consumului de energie.

OFF

Dezactiveaza administrarea consumului de energie.

Switch:

/LOW

Incarca driverul POWER.EXE in memoria conventionala, chiar daca este disponibila zona de memorie superioara. In mod implicit, POWER.EXE este incarcat in memoria superioara, daca este disponibila.

Pentru detalii despre reducerea consumului de energie, vezi POWER

PRINT

Comanda care tipareste la imprimanta un fisier de text, in timp ce se folosesc alte comenzi MS-DOS. Aceasta comanda poate tipari in culise (in background) daca ai un dispozitiv de iesire (o imprimanta, de pilda) conectat la unul dintre porturile seriale sau paralele ale sistemului tau.

Sintaxa:

PRINT [/D:device] [/B:size] [/U:ticks1] [/M:ticks2] [/S:ticks3] [/Q:qsize] [/T] [[drive:][path]filename[ ]] [/C] [/P]

Ca sa instalezi PRINT cu parametrii impliciti sau ca sa afisezi pe ecran continutul cozii de imprimare fara sa afectezi coada, foloseste sintaxa:

PRINT

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele unui fisier sau a unui set de fisiere pe care doresti sa le tiparesti. Poti include mai multe fisiere (de obicei pana la 10) in aceeasi linie de comanda.

Switch-uri

/D:device

Specifica numele dispozitivului de iesire. Valori valabile pentru porturile paralele sunt LPT1, LPT2 si LPT3. Valori valabile pentru porturile seriale sunt COM1, COM2, COM3 si COM4. Valoarea implicita este LPT1, care este numita si PRN. Switch-ul /D trebuie sa preceada orice nume de fisier folosit in linia de comanda.

/B:size

Stabileste marimea (in bytes) a bufferului intern, folosit pentru a pastra datele inainte sa fie trimise catre imprimanta. Valoarea minima si implicita pentru size este 512. Valoarea maxima este 16384. Marirea acestei valori face sa se reduca volumul de memorie disponibila pentru alte scopuri, dar poate accelera comanda PRINT.

/U:ticks1

Specifica numarul maxim de batai de ceas pe durata carora PRINT trebuie sa astepte pentru ca o imprimanta sa devina disponibila (ceasul are circa 18 batai pe secunda). Daca nu este disponibila nici o imprimanta in intervalul specificat, imprimarea este abandonata. Valorile pentru ticks1 trebuie sa fie intre 1 si 255. Valoarea implicita este 1.

/M:ticks2

Specifica numarul maxim de batai de ceas in care PRINT poate tipari un caracter la imprimanta. Valorile pentru ticks2 trebuie sa fie intre 1 si 255. Valoarea implicita este 2. Daca un caracter este tiparit prea incet (depasind durata ticks2), MS-DOS afiseaza un mesaj de eroare.

/S:ticks3

Specifica numarul de batai de ceas care sunt alocate de MS-DOS pentru tiparirea in background. Valorile pentru ticks3 trebuie sa fie intre 1 si 255. Valoarea implicita este 8. Marirea acestei valori poate accelera tiparirea, dar poate incetini alte programe.

/Q:qsize

Specifica numarul maxim de fisiere permis pentru coada de imprimare. Valorile lui qsize trebuie sa fie intre 4 si 32. Valoarea implicita este 10.

/T

Sterge din coada de tiparire toate fisierele.

/C

Elimina fisiere din coada de tiparire. Switch-urile /C si /P pot fi folosite in aceeasi linie de comanda. Cand switch-ul /C preceda lista de nume de fisiere din linia de comanda, efectul sau se aplica tuturor fisierelor al caror nume urmeaza dupa /C, pana cand in linie apare un switch /P, caz in care switch-ul /P se aplica fisierului al carui nume preceda switch-ul /P. Daca switch-ul /C urmeaza dupa un nume de fisier, el se aplica si fisierului al carui nume il preceda.

/P

Adauga fisiere in coada de tiparire. Switch-urile /C si /P pot fi folosite in aceeasi linie de comanda. Cand switch-ul /P preceda lista de nume de fisiere din linia de comanda, efectul sau se aplica tuturor fisierelor al caror nume urmeaza dupa /P, pana cand in linie apare un switch /C, caz in care switch-ul /C se aplica fisierului al carui nume preceda switch-ul /C. Daca switch-ul /P urmeaza dupa un nume de fisier, el se aplica si fisierului al carui nume il preceda.

Pentru detalii despre configurarea unei imprimante conectate la un port paralel sau serial, sau despre afisarea starii unei imprimante, ori despre pregatirea imprimantelor pentru comutarea setului de caractere, vezi comenzile MODE

PROMPT

Comanda care modifica aspectul promptului de comanda MS-DOS. Poti construi dupa dorinta promptul de comanda, astfel incat sa afiseze orice text doresti, inclusiv informatii ca numele directorului curent, data si ora, si versiunea sistemului de operare MS-DOS.

Sintaxa:

PROMPT [text]

Parametru:

text

Specifica orice text si informatii pe care le doresti incluse in promptul sistemului tau. Lista urmatoare prezinta combinatiile de caractere pe care le poti include in parametrul text in loc de sau alaturi de orice sir de caractere. Lista include o scurta descriere a textului sau informatiilor pe care fiecare combinatie de caractere le adauga la promptul tau de comanda.

$Q = (caracterul 'egal')
$$ $ (caracterul 'dolar')
$T Ora curenta
$D Data curenta
$P Drive-ul si calea curenta
$V Versiunea MS-DOS
$N Drive-ul curent
$G > (caracterul 'mai mare')
$L < (caracterul 'mai mic')
$B | (pipe)
$_ ENTER-LINEFEED (trecere la rand nou)
$E Caracterul ASCII Escape (cod 27)
$H Backspace (ca sa stergi un caracter care a fost scris in linia de comanda)

Pentru informatii despre setarea datei si orei curente, vezi comenzile DATE si TIME
Pentru informatii despre secventele de caractere ANSI, vezi ANSI.SYS

QBASIC

Comanda care lanseaza MS-DOS QBasic. Acesta este un program care citeste instructiuni scrise in limbajul BASIC, le interpreteaza si executa codul rezultat. Programul QBasic ofera un mediu complet de programare in limbajul BASIC, si include un sistem detaliat de Help. Pentru mai multe informatii despre lucrul in QBasic, apasa tasta Enter imediat dupa intrarea in QBasic, sau apasa tasta F1 in timp ce lucrezi in el.

Sintaxa:

QBASIC [/B] [/EDITOR] [/G] [/H] [/MBF] [/NOHI] [[/RUN] [drive:][cale]fisier]

Parametru:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului care sa fie incarcat in QBasic la pornirea acestuia.

Switch-uri:

/B

Afiseaza QBasic in alb-negru daca ai un monitor color.

/EDITOR

Invoca MS-DOS Editor, un editor de text in full-screen.

/G

Asigura cea mai rapida actualizare a imaginii unui monitor CGA.

/H

Afiseaza pe ecran numarul maxim de randuri posibile.

/MBF

Converteste functiile interne MKS$, MKD$, CVS si CVD in functiile MKSMBF$, MKDMBF$, CVSMBF si CVDMBF, respectiv.

/NOHI

Permite folosirea unui monitor care nu suporta inalta intensitate a afisarii (culori stralucitoare). Nu se va folosi acest switch pe un laptop Compaq.

/RUN

Executa programul Basic specificat inainte de afisarea lui. Trebuie sa specifici aici un nume de fisier.

RAMDRIVE.SYS

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) foloseste o parte din memoria RAM a computerului pentru a simula un hard-drive printr-un asa-numit RAM-drive.
RAM-drive-urile sunt mult mai rapide decat hard-drive-ul deoarece computerul poate citi mai repede informatia din memorie decat de pe un hard-disk. Un RAM-drive apare ca un hard-disk obisnuit, si il poti folosi la fel cum folosesti hard-disk-ul. Cea mai importanta diferenta intre un hard-disk real si un RAM-drive este ca RAM-drive-ul exista numai in memoria RAM, si informatia din el se pierde cand opresti sau cand repornesti computerul. Poti crea oricate RAM-drive-uri doresti, dar nu mai mult decat iti permite volumul de memorie RAM disponibil pe computer. Pentru asta, adauga in CONFIG.SYS cate o linie care incarca RAMDRIVE.SYS pentru fiecare RAM-drive in plus.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]RAMDRIVE.SYS [DiskSize SectorSize [NumEntries]]] [/E | /A]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului RAMFRIVE.SYS.

DiskSize

Stabileste marimea RAM-drive-ului, deci cati KBytes de memorie vrei sa folosesti pentru RAM-drive. De exemplu, ca sa creezi un RAM-drive de 640K, specifica 640. Daca nu specifici nici o valoare, va fi creat un RAM-drive de 64K. Poti specifica o valoare intre 4 si 32767. Oricum, nu poti specifica mai multa memorie decat este disponibila in sistem.

SectorSize

Specifica marimea sectorului de disc in bytes. Marimea poate fi 128, 256 sau 512 bytes. Daca incluzi o valoare SectorSize, atunci trebuie sa incluzi si o valoare pentru DiskSize. In general, ar trebui sa folosesti valoarea implicita de 512 bytes.

NumEntries

Limiteaza numarul de fisiere si directoare pe care le poti crea in directorul radacina al RAM-drive-ului. Limita poate fi intre 2 si 1024 de intrari. Limita pe care o specifici este rotunjita pana la cea mai apropiata valoare in functie de SectorSize. Daca nu specifici o limita, poti crea pana la 64 de intrari in directorul radacina al RAM-drive-ului. Daca incluzi o valoare pentru NumEntries, atunci trebuie sa incluzi si valori pentru DiskSize si SectorSize. Daca nu exista suficienta memorie pentru a crea RAM-drive-ul dupa cum ai specificat, RAMDRIVE va incerca sa-l creeze cu o limita de 16 intrari. Aceasta poate conduce la un RAM-drive cu o limita diferita de cea pe care ai specificat-o.

Switch-uri:

/E

Creeaza RAM-drive-ul in memoria extinsa. Pentru ca RAMDRIVE sa foloseasca memoria extinsa, sistemul trebuie configurat ca sa poata asigura memorie extinsa, si in CONFIG.SYS trebuie sa apara o comanda DEVICE pentru managerul de memorie extinsa (cum este HIMEM.SYS) inainte de comanda pentru RAMDRIVE.SYS. In general, daca sistemul tau are memorie extinsa, atunci cel mai bine este sa creezi RAM-drive-ul in memoria extinsa.

/A

Creeaza RAM-drive-ul in memoria expandata. Pentru ca RAMDRIVE sa foloseasca memoria expandata, sistemul trebuie configurat ca sa poata asigura memorie expandata, si in CONFIG.SYS trebuie sa apara o comanda DEVICE pentru managerul de memorie expandata (cum este EMM386, 386MAX, CEMM ori QEMM) inainte de comanda pentru RAMDRIVE.SYS.

RD

Comanda care sterge un director (prescurtare pentru comanda RMDIR).

REM

Comanda care determina neglijarea (la interpretare) a tot ce urmeaza dupa ea pana la sfarsitul liniei. Este folosita in fisiere batch pentru introducere de comentarii. Poate fi folosita si in CONFIG.SYS, unde se poate inlocui si cu caracterul 'punct si virgula' (';').

Sintaxa:

REM [sir]

Parametru:

sir

Specifica orice sir de caractere - comentariu pe care vrei sa-l incluzi, sau o comanda pe care vrei s-o dezactivezi fara s-o stergi din fisier.

Pentru informatii despre afisarea de mesaje, vezi comanda ECHO

REN

Comanda care redenumeste un fisier sau mai multe fisiere (prescurtare de la RENAME).

RENAME

Comanda care redenumeste un fisier sau mai multe fisiere specificate. Comanda poate fi prescurtata si in forma REN. Poti redenumi toate fisierele al caror nume corespunde cu numele specificate. Nu poti folosi comanda RENAME ca sa redenumesti fisiere de pe alte drive-uri sau ca sa muti fisiere la o alta locatie (in alt director). Ca sa redenumesti subdirectoare sau ca sa muti fisiere, foloseste comanda MOVE

Sintaxa:

RENAME [drive:][cale]fisier1 fisier2
REN [drive:][cale]fisier1 fisier2

Parametri:

[drive:][cale]fisier1

Specifica locatia si numele fisierului sau setului de fisiere pe care vrei sa le redenumesti.

fisier2

Specifica noul nume al fisierului sau, daca folosesti jokeri (wildcards), noile nume pentru fisiere. (Nu poti specifica un nou drive sau o cale noua).

Pentru informatii despre redenumirea directoarelor, vezi comanda MOVE
Pentru informatii despre redenumirea unui disc, vezi comanda LABEL
Pentru informatii despre copierea fisierelor pe un disc sau intr-un director diferit, vezi comanda COPY
Pentru informatii despre copierea unor intregi directoare la o locatie noua, vezi comanda XCOPY

REPLACE

Comanda pentru inlocuirea de fisiere aflate intr-un director de destinatie, cu fisiere dintr-un director sursa, care au acelasi nume. Poti folosi comanda REPLACE si ca sa adaugi nume de fisiere unice in directorul de destinatie.

Sintaxa:

REPLACE [drive1:][cale1]fisier [drive2:][cale2] [/A] [/P] [/R] [/W]
REPLACE [drive1:][cale1]fisier [drive2:][cale2] [/P] [/R] [/S] [/W] [/U]

Parametri:

[drive1:][cale1]fisier

Specifica locatia si numele fisierului sau setului de fisiere sursa.

[drive2:][cale2]

Specifica locatia fisierului sau fisierelor destinatie. Nu poti specifica un nume de fisier pentru fisierele pe care le inlocuiesti. Daca nu specifici nici un drive si nici un director, REPLACE foloseste drive-ul si directorul curent ca destinatie.

Switch-uri:

/A

Adauga noi fisiere in directorul destinatie in loc sa inlocuiasca fisiere existente. Nu poti folosi acest switch cu un switch /S sau /U.

/P

Iti cere confirmare inainte de inlocuirea unui fisier la destinatie sau de adaugarea unui fisier sursa.

/R

Inlocuieste fisierele read-only ca si fisierele neprotejate. Daca nu specifici acest switch dar incerci sa inlocuiesti un fisier read-only, rezulta o eroare si operatia de inlocuire este oprita.

/S

Cauta in toate subdirectoarele directorului destinatie si inlocuieste fisierele care corespund ca nume. Nu poti folosi switch-ul /S impreuna cu switch-ul /A. Comanda REPLACE nu cauta in subdirectoarele specificate prin cale1.

/W

Asteapta sa introduci un disc in unitate inainte de a cauta fisierele sursa. Daca nu specifici acest switch, REPLACE incepe inlocuirea sau adaugarea de fisiere imediat ce apesi tasta Enter.

/U

Inlocuieste (actualizeaza) numai acele fisiere din directorul destinatie care sunt mai vechi decat cele din directorul sursa. Nu poti folosi switch-ul /U impreuna cu switch-ul /A.

Pentru informatii despre schimbarea atributelor fisierelor, vezi comanda ATTRIB

RESTORE

Comanda care restaureaza fisiere ce au fost salvate cu comanda BACKUP din versiunile de MS-DOS de la 2.0 la 5.0. Daca restaurezi fisiere care au fost salvate folosind programul MSBACKUP din MS-DOS 6 sau mai nou, foloseste aceeasi versiune de MSBACKUP ca sa restaurezi fisierele. Poti restaura fisierele si de pe discuri similare, si de pe discuri diferite.

Sintaxa:

RESTORE drive1: drive2:[cale[fisier]] [/S] [/P] [/B:data] [/A:data] [/E:ora] [/L:ora] [/M] [/N] [/D]

Parametri:

drive1:

Specifica drive-ul pe care sunt stocate fisierele salvate anterior.

drive2:

Specifica drive-ul pe care vor fi restaurate fisierele salvate anterior.

cale

Specifica directorul in care vor fi restaurate fisierele. Trebuie sa specifici acelasi director din care au fost salvate fisierele.

fisier

Specifica numele fisierelor salvate pe care vrei sa le restaurezi.

Switch-uri:

/S

Restaureaza toate subdirectoarele.

/P

Iti cere permisiunea de a restaura fisierele care sunt read-only (care au setat atributul read-only) sau care au modificari de la ultima salvare (care au setat atributul archive).

/B:data

Restaureaza numai acele fisiere care au fost modificate ultima oara la data specificata sau inainte de ea.

/A:data

Restaureaza numai acele fisiere care au fost modificate ultima oara la data specificata sau dupa ea.

/E:ora

Restaureaza numai acele fisiere care au fost modificate la ora specificata sau mai devreme.

/L:ora

Restaureaza numai acele fisiere care au fost modificate la ora specificata sau mai tarziu.

/M

Restaureaza numai acele fisiere modificate de la ultima salvare.

/N

Restaureaza numai acele fisiere care nu mai exista pe discul de destinatie.

/D

Afiseaza o lista a fisierelor de pe discul de backup (cu fisiere salvate) ale caror nume coincid cu numele specificate in parametrul fisier, fara sa restaureze vreun fisier. Chiar daca nu se restaureaza nici un fisier, trebuie sa specifici parametrul drive2 cand folosesti /D.

Pentru informatii despre salvarea copiilor de siguranta, vezi comanda MSBACKUP
Formatul datei si al orei variaza in functie de setarile COUNTRY din fisierul tau CONFIG.SYS.
Pentru informatii despre specificarea datei, vezi comanda DATE
Pentru informatii despre specificarea orei, vezi comanda TIME

RMDIR

Comanda care sterge un director (are si forma prescurtata RD). Inainte de a putea sterge un director, trebuie sa stergi mai intai fisierele lui si subdirectoarele. Directorul trebuie sa fie gol, cu exceptia simbolurilor '.' si '..'

Sintaxa:

RMDIR [drive:]cale
RD [drive:]cale

Parametri:

[drive:]cale

Specifica locatia si numele directorului pe care vrei sa-l stergi.

Pentru informatii despre crearea unui director, vezi comanda MKDIR
Pentru informatii despre fisiere ascunse, vezi comanda ATTRIB si comanda DIR (switch-ul /A).
Pentru informatii despre stergerea fisierelor, vezi comanda DEL
Pentru informatii despre stergerea unui director, a fisierelor sale si a tuturor subdirectoarelor si fisierelor subordonate lui, vezi comanda DELTREE

SCANDISK

Comanda care lanseaza Microsoft ScanDisk, un program care verifica daca un disc are erori si repara problemele pe care le gaseste.

Sintaxa: Ca sa verifici discul curent, foloseste sintaxa:

SCANDISK

Ca sa verifici unul sau mai multe drive-uri, foloseste sintaxa:

SCANDISK [drive: [drive: ]|/ALL] [/CHECKONLY | /AUTOFIX [/NOSAVE] | /CUSTOM] [/SURFACE] [/MONO] [/NOSUMMARY]

Ca sa verifici un volum comprimat nemontat, foloseste sintaxa:

SCANDISK volume-name [/CHECKONLY | /AUTOFIX [/NOSAVE] | /CUSTOM] [/MONO] [/NOSUMMARY]

Ca sa verifici un fisier sau fisiere in privinta fragmentarii, foloseste sintaxa:

SCANDISK /FRAGMENT [drive:][cale]fisier

Ca sa anulezi reparasiile facute anterior, foloseste sintaxa:

SCANDISK /UNDO [undo-drive:] [/MONO]

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul sau drive-urile pe care vrei sa le verifici si sa le repari.

volume-name

Specifica numele fisierului care reprezinta un volum comprimat nemontat pe care vrei sa-l verifici si sa-l repari. Parametrul volume-name ar trebui sa aiba forma [drive:]DRVSPACE.nnn, unde drive specifica drive-ul care contine fisierul. iar nnn specifica extensia fisierului. De pilda, H:DRVSPACE.000.

[drive:][cale]fisier

Specifica fisierul sau fisierele pe care vrei sa le examinezi in ce priveste fragmentarea. Poti specifica si jokeri (wildcards) pentru fisier.

undo-drive:

Specifica drive-ul care contine discul Undo (de unde pot fi restaurate informatiile anterioare).

Switch-uri:

/ALL

Verifica si repara toate discurile locale.

/AUTOFIX

Repara erorile fara sa-ti ceara vreo confirmare. In mod implicit, daca lansezi ScanDisk cu switch-ul /AUTOFIX si el gaseste clustere pierdute pe disc, atunci salveaza clusterele pierdute ca fisiere in directorul radacina al discului. Pentru ca ScanDisk sa stearga clusterele pierdute in loc sa le salveze, include switch-ul /NOSAVE. (Daca folosesti switchul /AUTOFIX si ScanDisk gaseste erori, el tot iti cere un disc Undo; ca sa eviti asta, include switchul /NOSUMMARY). Nu poti folosi /AUTOFIX impreuna cu switch-urile /CHECKONLY ori /CUSTOM.

/CHECKONLY

Verifica un disc, dar nu repara nimic. Nu poti folosi acest switch impreuna cu switch-urile /AUTOFIX ori /CUSTOM.

/CUSTOM

Executa ScanDisk folosind configurarile din sectiunea [Custom] a fisierului SCANDISK.INI. Acest switch este util mai ales cand rulezi ScanDisk dintr-un program batch. Nu poti folosi acest switch impreuna cu switchurile /AUTOFIX ori /CHECKONLY.

/MONO

Configureaza ScanDisk sa foloseasca un afisaj monocrom. In loc de a specifica acest lucru de fiecare data cand rulezi ScanDisk, poti include randul DISPLAY=MONO in fisierul SCANDISK.INI.

/NOSAVE

Determina ScanDisk sa stearga orice clustere pierdute pe care le gaseste. Poate fi folosit numai impreuna cu switch-ul /AUTOFIX. (Daca lansezi ScanDisk cu switchul /AUTOFIX si omiti switchul /NOSAVE, atunci ScanDisk salveaza continutul clusterelor pierdute ca fisiere in directorul radacina al discului tau).

/NOSUMMARY

Impiedica ScanDisk sa afiseze un sumar in full-screen dupa verificarea fiecarui disc. (Acest switch impiedica ScanDisk si sa-ti ceara sa specifici un disc Undo daca gaseste erori).

/SURFACE

Automat executa o scanare a suprafetei dupa verificarea celorlalte zone ale unui drive. In timpul unei scanari a suprafetei pentru un drive necomprimat, ScanDisk confirma daca datele pot fi citite si scrise in siguranta pe drive-ul scanat. In timpul unei scanari de suprafata pe un drive comprimat, ScanDisk confirma daca datele pot fi decomprimate. Ar trebui sa faci periodic scanari de suprafata pentru toate drive-urile.
In mod implicit, dupa ce termina de verificat sistemul de fisiere al unui drive, ScanDisk intreaba daca vrei sau nu sa execute o scanare de suprafata. Oricum, daca specifici switch-ul /SURFACE, ScanDisk trece la scanarea de suprafata fara sa te mai intrebe. Cand se foloseste /SURFACE impreuna cu switch-ul /CUSTOM, se ignora setarea Surface din sectiunea [Custom] a fisierului SCANDISK.INI.

SET

Comanda care afiseaza, seteaza sau sterge variabile de mediu din MS-DOS. Folosesti variabilele de mediu pentru a controla comportamentul unor fisiere batch si programe, si pentru a controla aspectul si functionarea sistemului MS-DOS. Comanda SET este folosita adesea in fisierele AUTOEXEC.BAT sau CONFIG.SYS pentru a seta variabile de mediu de fiecare data cand pornesti MS-DOS.

Sintaxa:

SET variabila=[sir]

Ca sa afisezi valorile curente ale variabilelor de mediu, foloseste sintaxa:

SET

Parametri:

variabila

Specifica variabila pe care vrei sa o setezi sau sa o modifici.

sir

Specifica sirul de caractere pe care vrei sa-l asociezi (sa-l dai ca valoare) variabilei specificate.

Pentru informatii despre setarea variabilelor de mediu pe care le foloseste MS-DOS ca sa controleze propriile sale operatii, vezi comenzile PATH, PROMPT, SHELL si DIR.

SETVER

Comanda care afiseaza tabela de versiuni. Ea raporteaza un numar de versiune (anterior versiunii 6.0) pentru programele si driverele care au fost proiectate pentru versiuni precedente de MS-DOS. Aceeasi comanda poate fi folosita pentru a afisa si modifica tabela de versiuni, care contine numele programelor si numarul versiunii de MS-DOS cu care au fost ele proiectate sa functioneze. Daca folosesti un program care nu a fost actualizat pentru versiunea curenta de MS-DOS, poti adauga numele lui in tabela de versiuni cu ajutorul comenzii SETVER.

Sintaxa:

SETVER [drive:cale][fisier n.nn]

SETVER [drive:cale][fisier [/DELETE [/QUIET]]

Pentru afisarea tabelei curente de versiuni, foloseste sintaxa urmatoare:

SETVER [drive:cale]

MS-DOS afiseaza doua coloane: coloana din stanga listeaza numele programelor; coloana din dreapta listeaza versiunea de MS-DOS cu care este setat sa ruleze fiecare program.

Parametri:

[drive:cale]

Specifica locatia fisierului SETVER.EXE

fisier

Specifica numele fisierului care contine programul (de obicei un fisier cu extensia EXE sau COM) pe care vrei sa-l adaugi in tabela de versiuni. Nu se pot folosi jokeri (caracterele * sau ?)

n.nn

Specifica versiunea MS-DOS (de exemplu, 3.3 ori 4.01) pe care MS-DOS 6 o raporteaza pentru programul specificat.

Switch-uri:

/DELETE

Sterge din tabela de versiuni randul pentru programul specificat. Poti abrevia acest switch sub forma /D

/QUIET

Ascunde mesajul afisat de regula in momentul stergerii unui rand din tabela de versiuni.

Pentru informatii despre incarcarea tabelei de versiuni in mS-DOS, vezi comanda SETVER.EXE

SETVER.EXE

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS) cu o comanda DEVICE sau DEVICEHIGH) incarca in memorie tabela versiunii MS-DOS, care listeaza programele si numerele versiunii MS-DOS cu care este proiectat sa ruleze fiecare program.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]SETVER.EXE

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului SETVER.EXE

SHARE

Comanda care instaleaza programul Share. Acesta asigura suportul pentru partajarea fisierelor si blocarea scrierii pe hard-disk si pe discuri de retea.

Sintaxa:

SHARE [/F:spatiu] [/L:locks]

In fisierul CONFIG.SYS foloseste urmatoarea sintaxa:

INSTALL=[[drive:]cale]SHARE.EXE [/F:spatiu] [/L:blocari]

Parametri:

[drive:]cale

Specifica locatia fisierului SHARE.EXE

Switch-uri:

/F:spatiu

Aloca spatiu pe disc (in bytes) pentru zona in care se vor inregistra informatii despre partajarea fisierelor. Valoarea implicita este 2048.

/L:blocari

Seteaza numarul de fisiere care pot fi blocate la un moment dat. Valoarea implicita este 20.

SHELL

Comanda care specifica programul care va fi folosit de MS-DOS ca interpretor de comenzi. Ea permite folosirea unui alt interpretor decat COMMAND.COM, prin specificarea lui in fisierul CONFIG.SYS. Daca vrei sa folosesti propriul tau interpretor de comenzi (in loc de COMMAND.COM), poti specifica numele lui adaugand o comanda SHELL in fisierul CONFIG.SYS.

Sintaxa:

SHELL=[[drive:]cale]fisier [parametri]

Parametri:

[[drive:]cale]fisier

Specifica locatia si numele interpretorului de comenzi pe care vrei sa-l foloseasca MS-DOS.

parametri

Specifica orice parametri sau switch-uri care pot fi folosite in linia de comanda pentru lansarea interpretorului de comenzi specificat.

Pentru informatii despre switch-urile pentru COMMAND.COM, vezi comanda COMMAND.

SHIFT

Comanda care schimba pozitia parametrilor ce pot fi inlocuiti, in fisierele batch.

Sintaxa:

SHIFT

SIZER.EXE

Program folosit de catre Memmaker in procesul de optimizare a folosirii memoriei pentru a determina dimensiunea spatiului de memorie ocupat de drivere si de programele rezidente in memorie. In timpul optimizarii, Memmaker adauga SIZER.EXE la inceputul fiecarei comenzi din CONFIG.SYS ori AUTOEXEC.BAT care lanseaza un driver sau un program. Dupa incheierea procesului de optimizare, SIZER.EXE este eliminat din toate liniile de comanda. Programul este folosit exclusiv de catre MemMaker.

SMARTDRV

Comanda care lanseaza sau configureaza SMARTDrive, program ce creeaza o zona de cache in memoria extinsa, ceea ce accelereaza mult operarea cu discul sub MS-DOS. Se poate da comanda de la prompt sau din fisierul AUTOEXEC.BAT. SMARTDrive poate sa realizeze si un dublu buffering, ceea ce asigura compatibilitatea pentru controlere de hard-disk care nu pot opera cu memoria furnizata de EMM386 sau de Windows in modul 386-enhanced. Pentru dublu buffering se incarca driverul SMARTDRV.EXE cu o comanda DEVICE in fisierul CONFIG.SYS. SMARTDrive nu se va incarca dupa ce s-a lansat Windows.

Sintaxa: Cand lansezi SMARTDrive din fisierul AUTOEXEC.BAT sau de la promptul de comanda, foloseste urmatoarea sintaxa:

[drive:][cale]SMARTDRV [/X] [[drive[+|-]]] [/U] [/C|/R] [/F|/N] [/L] [/V|/Q|/S] [InitCacheSize[WinCacheSize]] [/E:ElementSize] [/B:BufferSize]

In timp ce SMARTDrive ruleaza, foloseste sintaxa:

SMARTDRV [/X] [[drive[+|-]]] [/C|/R] [/F|/N] [/Q|/S]

Ca sa vezi starea curenta dupa ce SMARTDrive s-a incarcat, foloseste sintaxa:

SMARTDRV

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului SMARTDRV.EXE.

[[drive+|-]

Specifica litera discului pentru care vrei sa controlezi procesul de caching. Include semnul plus (+) ca sa activezi caching-ul pentru discul specificat, respectiv semnul minus (-) ca sa-l dezactivezi. Poti specifica mai multe discuri.
Daca specifici o litera de drive fara un semn plus sau minus, atunci este activat cache-ul la citire si este dezactivat cache-ul la scriere. Daca nu specifici o litera de drive, atunci drive-urile pe floppy si CD-ROM, si cele create cu Interlnk vor avea activat cache-ul la citire, dar nu si la scriere, drive-urile de pe hard-disk vor avea cache-ul activat si la citire, si la scriere, iar drive-urile de retea si drive-urile de tip placa de memorie Microsoft Flash vor fi ignorate (Pentru mai multe informatii despre modul in care DriveSpace realizeaza cache pentru drive-uri comprimate, vezi Notele).

InitCacheSize

Specifica dimensiunea cache-ului in kilobytes la pornirea lui SMARTDrive (cand nu ruleaza Windows). Marimea cache-ului de disc afecteaza eficienta cu care ruleaza SMARTDrive. In general, cu cat cache-ul este mai mare, cu atat mai rar are nevoie SMARTDrive sa citeasca informatii de pe disc, ceea ce accelereaza functionarea sistemului tau. Daca nu specifici o valoare InitCacheSize, SMARTDrive va seta valoarea in functie de cata memorie are sistemul tau (vezi tabelul de mai jos).

WinCacheSize

Specifica, in kilobytes, cat de mult va reduce SMARTDrive dimensiunea cache-ului pentru Windows. Cand lansezi Windows, SMARTDrive reduce dimensiunea cache-ului ca sa elibereze memorie pentru a fi folosita de catre Windows. Cand iesi din Windows, cache-ul revine la dimensiunea sa normala. WinCacheSize specifica dimensiunea minima la care SMARTDrive va reduce cache-ul. Valoarea implicita depinde de cata memorie este disponibila in sistemul tau (vezi tabelul de mai jos). Daca specifici pentru InitCacheSize o valoare mai mica decat valoarea specificata pentru WinCacheSize, atunci InitCacheSize este setata la aceeasi valoare ca si WinCacheSize.
tabelul urmator arata valorile implicite pentru InitCacheSize si WinCacheSize, in functie de volumul de memorie extinsa disponibila pe computerul tau.

Switch-uri:

/X

Dezactiveaza caching-ul la scriere pentru toate drive-urile. Poti activa caching-ul pentru drive-uri individuale, folosind parametrul drive+|-

/U

Nu incarca modululul de caching pentru CD-ROM al lui SMARTDrive, chiar daca ai o unitate CD-ROM. Daca SMARTDrive este incarcat cu switch-ul /U, nu poti activa caching pentru CD-ROM. Daca SMARTDrive este incarcat fara switch-ul /U, poti dezactiva sau activa caching pentru unitati CD-ROM separate, folosind parametrul drive+|-

/C

Scrie toata informatia din cache-ul din memorie pe discurile de cache. SMARTDrive scrie informatia din memorie pe disc in momentele in care activitatea celorlalte discuri este redusa. Poti folosi aceasta optiune daca vrei sa inchizi computerul si vrei sa te asiguri ca toata informatia din cache a fost scrisa pe disc. (SMARTDrive scrie toata informatia din cache pe disc daca repornesti computerul apasand combinatia de taste CTRL+ALT+DELETE, dar nu si daca opresti computerul din butonul POWER sau daca il repornesti din butonul RESET).

/R

Sterge continutul cache-ului existent, dupa ce scrie pe disc toata informatia din cache-ul de scriere, si apoi reporneste SMARTDrive.

/F

Scrie datele din cache pe disc dupa incheierea fiecarei comenzi. Aceasta este comportarea implicita.

/N

Scrie datele din cache atunci cand sistemul este in asteptare (idle). Cand promptul de comanda reapare, este posibil ca sa nu fi fost scrise inca toate datele din cache. Ca sa te asiguri ca toate datele din cache sunt scrise, foloseste switch-ul /C.

/L

Impiedica incarcarea automata a lui SMARTDrive in blocurile de memorie superioara (UMB), chiar daca sunt disponibile UMB-uri. Poti folosi switch-ul /L dacp este permisa folosirea memoriei superioare de catre programe. Daca folosesti optiunea de double-buffering a lui SMARTDrive, iar sistemul tau pare sa functioneze incet, incearca sa adaugi switch-ul /L in comanda SMARTDrive din fisierul tau AUTOEXEC.BAT.

/V

Determina SMARTDrive sa afiseze mesaje de stare si de eroare la pornirea sa. (In mod implicit, SMARTDrive nu afiseaza mesaje decat daca apare o eroare). Switch-ul /V nu poate fi folosit impreuna cu switch-ul /Q.

/Q

Determina SMARTDrive sa nu afiseze mesaje de stare la pornirea sa. (In mod implicit, SMARTDrive nu afiseaza mesaje de stare la incarcare, dar face asta pentru majoritatea celorlalte operatii). Daca SMARTDrive intalneste o eroare cand porneste, el afiseaza un mesaj de eroare indiferent daca a fost incarcat cu sau fara switch-ul /Q. Switch-ul /Q nu poate fi folosit impreuna cu switch-ul /V.

/S

Afiseaza informatii suplimentare despre starea lui SMARTDrive.

/E:ElementSize

Specifica (in bytes) volumul de cache pe care SMARTDrive il deplaseaza deodata. Valori valide sunt 1024, 2048, 4096 si 8192. Valoarea implicita este 8192. Cu cat valoarea este mai mare, cu atat SMARTDrive foloseste mai multa memorie conventionala.

/B:BufferSize

Specifica (in bytes) dimensiunea bufferului de read-ahead. Un buffer read-ahead contine informatie suplimentara pe care SMARTDrive o citeste atunci cand o aplicatie citeste informatii de pe hard-disk. De exemplu, daca o aplicatie citeste 512 K de informatie dintr-un fisier, SMARTDrive citeste apoi volumul de informatie specificat de BufferSize si il salveaza in memorie. Data urmatoare cand aplicatia are nevoie sa citeasca informatii din fisier, poate citi din ceea ce s-a salvat in memorie, in loc sa citeasca de pe disc. Valoarea implicita a bufferului read-ahead este de 16K (16384 bytes). Valoarea lui poate fi un multiplu al valorii ElementSize. Cu cat este mai mare valoarea lui BufferSize, cu atat SMARTDrive foloseste mai multa memorie conventionala. ATENTIE! Verifica daca SMARTDrive a terminat de scris pe disc informatiile din cache inainte de a reporni sau opri computerul. (Acest lucru nu este necesar daca repornesti computerul cu combinatia de taste CTRL+ALT+DELETE). Ca sa fortezi SMARTDrive sa scrie imediat pe disc informatiile din memoria cache, scrie SMARTDRIVE /C la promptul de comanda si apasa tasta Enter. Dupa ce s-a incheiat orice activitate pe disc, poti reporni sau opri in siguranta computerul.

SMARTDRV.EXE

Driver care (incarcat din CONFIG.SYS cu o comanda DEVICE) va asigura o dubla bufferare (double-buffering) menita sa asigure compatibilitatea cu unele controlere de hard-disk care nu pot lucra cu memoria pusa la dispozitie de EMM386 sau de Windows ruland in modul 386 Enhanced. Ca sa afli daca ai nevoie sau nu sa folosesti double buffering, vezi SMARTDRV.EXE--Notes in MS-DOS Help.

SMARTDrive poate realiza si disk caching, ceea ce accelereaza functionarea computerului in operarea cu discuri. Pentru a folosi SMARTDrive pentru disk caching, adauga o comanda SMARTDRV in fisierul tau AUTOEXEC.BAT.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]SMARTDRV.EXE /DOUBLE_BUFFER

Parametri:

[drive:][cale]

Specifica locatia fisierului SMARTDRV.EXE

/DOUBLE_BUFFER

Determina SMARTDrive sa execute double buffering.

SORT

Comanda care citeste date de intrare, le sorteaza si apoi scrie datele pe ecran, intr-un fisier sau la un alt dispozitic de iesire. SORT actioneaza ca un filtru, citind caractere dintr-o anumita coloana de date si sortandu-le in ordine crescatoare sau descrescatoare.

Sintaxa:

SORT [/R] [/+n] [<] [drive1:][cale1]fisier1[> [drive2:][cale2]fisier2]
[comanda |] SORT [/R] [/+n] [> [drive2:][cale2]fisier2]

Parametri:

[drive1:][cale1]fisier1

Specifica locatia si numele fisierului ale carui date vrei sa le sortezi.

[drive2:][cale2]fisier2

Specifica locatia si numele unui fisier in care vor fi plasate datele de iesire, sortate

comanda

Specifica o comanda a carei iesire furnizeaza datele pe care vrei sa le sortezi.

Switch-uri

/R

Inverseaza ordinea operatiei de sortare; adica, de la Z la A, si apoi de la 9 la 0.

/+n

Sorteaza fisierul dupa caracterul din coloana n. Daca nu folosesti acest switch, comanda SORT sorteaza datele dupa caracterele din coloana 1.

Pentru informatii despre afisarea informatiei ecran cu ecran, vezi comanda MORE.

STACKS

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) ce permite folosirea dinamica a stivelor de date pentru controlul intreruperilor hardware.

Sintaxa:

STACKS=n,s

Parametri:

n

Specifica numarul de stive. Valori valabile pentru n sunt 0 si numerele de la 8 la 64.

s

Specifica dimensiunea (in bytes) a fiecarei stive. Valori valide pentru s sunt 0 si numere de la 32 la 512.

SUBMENU

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) care defineste un item dintr-un meniu de start in cazul unei configuratii multiple. La selectarea acelui item se afiseaza un alt meniu de optiuni. Poti folosi aceasta comanda intr-un bloc de meniu din fisierul CONFIG.SYS.

Meniul de start este o lista de optiuni care apare cand pornesti computerul. Definesti un meniu de start folosind comenzi speciale in CONFIG.SYS. Fiecare item din meniu corespunde unui set de comenzi din CONFIG.SYS, numit 'bloc de configuratie'. Un meniu de start iti permite sa pornesti computerul in diverse configuratii. Pentru mai multe informatii despre definirea de configuratii multiple, vezi capitolul Configuring Your System ('Configurarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide.

Sintaxa:

SUBMENU=blockname[,menu_text]

Parametri:

blockname

Specifica numele asociat unui bloc de meniu. Blocul de meniu trebuie sa fie definit in alta parte din fisierul CONFIG.SYS si poate sa contina comenzi de definire a meniului. Spre deosebire de blocul de meniu principal, care trebuie sa aiba numele de bloc [MENU], un bloc de meniu poate avea orice nume doresti. Daca MS-DOS nu poate gasi un bloc cu numele specificat, atunci itemul nu va aparea in meniul de start. Numele blocului poate avea pana la 70 de caractere in lungime, si poate sa contina majoritatea caracterelor tiparibile. Nu poate sa includa spatii, caractere backslash () si slash (/), virgula (,), punct-si-virgula (;), semnul egal (=) si paranteze patrate ([ si ]).

menu_text

Specifica textul care vrei sa fie afisat de MS-DOS ca item in meniu. Daca nu specifici nici un menu_text, MS-DOS afiseaza numele blocului ca item de meniu. Textul poate avea pana la 70 de caractere lungime si poate contine orice caractere vrei.

Comanda SUBMENU este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai in CONFIG.SYS pentru a defini configuratii multiple intr-un singur fisier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuratii multiple sunt:

INCLUDE - include continutul unui bloc de configurare intr-un altul. Aceasta comanda nu poate fi folosita intr-un bloc de meniu.

MENUITEM - defineste un item din meniu.

MENUDEFAULT - specifica itemul implicit din meniu.

MENUCOLOR - defineste culorile pentru textul meniului si fondul ecranului.

NUMLOCK - specifica starea tastei NumLock cand apare meniul de start. (Desi comanda NUMLOCK poate fi folosita oriunde in fisierul CONFIG.SYS, ea este utila mai ales cand se defineste un meniu de start).

SUBST

Comanda care asigneaza o litera de disc, unei cai.

Litera de disc pe care o asignezi reprezinta un disc virtual, deoarece poti folosi litera de disc in comenzi, ca si cum ar fi a unui disc fizic.

Nu folosi comanda SUBST in timp ce ruleaza Windows.

Sintaxa:

SUBST [drive1: [drive2:]cale]
SUBST drive1: /D

Ca sa afisezi numele discurilor virtuale curente, foloseste sintaxa:

SUBST

Parametri:

drive1:

Specifica discul virtual caruia vrei sa-i asociezi o cale.

drive2:

Specifica discul fizic care contine calea specifica (daca este diferit de discul cruent).

cale

Defineste calea pe care vrei sa o asociezi unui disc virtual.

Switch-uri

/D

Sterge un disc virtual.

Pentru informatii despre cresterea numarului de litere de disc disponibile, vezi comanda LASTDRIVE.

SWITCHES

Comanda (utilizabila numai in CONFIG.SYS) folosita pentru a se specifica niste optiuni speciale, legate mai ales de faza de pornire a computerului.

Sintaxa:

SWITCHES= /F /K /N /W

Switch-uri:

/F

Elimina intarzierea de 2 secunde de dupa afisarea mesajului 'Starting MS-DOS ' la pornire.

/K

Forteaza o tastatura evoluata ('enhanced keyboard') sa se comporte ca o tastatura conventionala.

/N

Impiedica folosirea tastelor F5 sau F8 pentru dezactivarea comenzilor de la pornire. (totusi, SWITCHES /N nu blocheaza apasarea combinatiilor CTRL+F5 ori CTRL+F8 pentru a se sari peste incarcarea lui DRVSPACE.BIN; pentru a bloca aceste combinatii, foloseste comanda DRVSPACE /SWITCHES ca sa adaugi setarea SWITCHES /N in fisierul tau DRVSPACE.INI)

/W

Specifica faptul ca fisierul WINA20.386 a fost mutat din directorul-radacina. Trebuie sa folosesti acest switch numai daca folosesti Microsoft Windows 3.0 in modul 'enhanced' si ai mutat fisierul WINA20.386 din directorul radacina intr-un alt director.

SYS

Comanda care copiaza fisierele ascunse de sistem MS-DOS (IO.SYS si MSDOS.SYS), interpretorul de comenzi (COMMAND.COM) si acea parte din MS-DOS care asigura accesul la discuri comprimate (DRVSPACE.BIN) pe un disc specificat, care astfel putea fi folosit ca disc de pornire a sistemului. (SYS copiaza DRVSPACE.BIN numai daca DRVSPACE.BIN exista in directorul radacina al discului sursa sau al directorului sursa).

Fisierele IO.SYS, MSDOS.SYS si DRVSPACE.BIN sunt fisiere ascunse si de regula nu apar atunci cand dai comanda DIR. Ca sa vezi aceste fisiere, foloseste DIR /A

Sintaxa:

SYS [drive1:][cale] drive2:

Parametri:

[drive1:][cale]

Specifica locatia fisierelor de sistem. Daca nu specifici o cale, MS-DOS cauta fisierele de sistem in directorul radacina de pe discul curent.

drive2:

Specifica discul pe care vrei sa copiezi fisierele de sistem. Aceste fisiere pot fi copiate numai intr-un director radacina, si nu intr-un subdirector.

Pentru informatii despre copierea fisierelor, vezi comenzile COPY si XCOPY

TIME

Comanda care afiseaza sau stabileste ora curenta a sistemului.

MS-DOS foloseste aceasta ora ca sa actualizeze ora unui director ori de cate ori creezi sau modifici un fisier din el.

Sintaxa:

TIME [ore:[minute[:secunde[.sutimi]]][A|P]]

Pentru a afisa ora curenta sau pentru a afisa un prompt de la care poti schimba ora curenta, foloseste sintaxa:

TIME

Parametri:

ore

Specifica ora. Valori valide sunt de la 0 la 23.

minute

Specifica minutele. Valori valide sunt de la 0 la 59.

secunde

Specifica secundele. Valori valide sunt de la 0 la 59.

sutimi

Specifica sutimile de secunda. Valori valide sunt de la 0 la 99.

A|P

Specifica AM (ante-meridian) sau PM (post-meridian) pentru ora in formatul pe 12 ore. Daca scrii o ora valida pentru acest format, dar nu specifici A sau P, comanda TIME foloseste implicit A (pentru AM).

Pentru informatii despre schimbarea datei curente, vezi comanda DATE.
Pentru informatii despre schimbarea formatului orei, vezi comanda COUNTRY.

TREE

Comanda care afiseaza o reprezentare grafica a structurii de directoare a unui disc sau a unei cai.

Sintaxa:

TREE [drive:][cale] [/F] [/A]

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul care contine discul pentru care vrei sa fie afisata structura de directoare.

cale

Specifica directorul a carui structura vrei sa fie afisata.

Switch-uri

/F

Afiseaza numele fisierelor din fiecare director.

/A

Specifica faptul ca TREE trebuie sa utilizeze caractere de text in loc de caractere grafice pentru a afisa liniile care leaga subdirectoarele. Foloseste acest switch cu pagini de cod care nu suporta caracterele grafice si ca sa trimiti iesirea catre imprimante care nu interpreteaza corect caracterele grafice.

Pentru informatii despre afisarea continutului unui director, vezi comanda DIR

TYPE

Comanda care afiseaza continutul unui fisier de text, fara modificarea lui. Daca folosesti aceasta comanda pentru un fisier care nu este de text, rezultatul poate fi afisarea unei serii de coduri fara inteles pe ecran, si uneori efectele pot fi neasteptate.

Sintaxa:

TYPE [drive:][cale]fisier

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului pe care vrei sa-l vezi.

Pentru informatii despre afisarea numelor si dimensiunii fisierelor, vezi comanda DIR
Pentru informatii despre afisarea fisierelor de text ecran cu ecran, vezi comanda MORE

UNDELETE

Comanda care restaureaza fisierele sterse anterior cu comanda DEL

UNDELETE ofera trei nivele de protejare a fisierelor contra stergerii accidentale - Delete Sentry, Delete Tracker si standard. Pentru informatii despre fiecare nivel de protectie, vezi UNDELETE - Notes in MS-DOS Help.

Pentru informatii despre versiunea Windows a comenzii UNDELETE, vezi capitolul Managing Your System ('Administrarea sistemului tau') din MS-DOS User's Guide, sau vezi Windows Undelete Help.

Sintaxa:

UNDELETE [[drive:][cale]fisier] [/DT|/DS|/DOS]
UNDELETE [/LIST|/ALL|/PURGE[drive]|/STATUS|/LOAD|/UNLOAD|/S[drive]|/Tdrive[-entries]]

Parametri:

[drive:][cale]fisier

Specifica locatia si numele fisierului sau setului de fisiere pe care vrei sa le recuperezi. In mod implicit, UNDELETE restaureaza toate fisierele sterse din directorul curent.

Switch-uri:

/LIST

Listeaza fisierele sterse care ar putea fi recuperate, dar nu le recupereaza efectiv. Parametrul [drive:][cale]fisier si switch-urile /DT, /DS si /DOS controleaza listingul produs de acest switch.

/ALL

Recupereaza fisierele sterse fara a-ti cere confirmarea pentru fiecare fisier. UNDELETE foloseste metoda Delete Sentry, daca aceasta este prezenta. Daca nu, foloseste metoda Delete Tracker, iar daca nici aceasta nu este prezenta, atunci UNDELETE recupereaza disierele din directorul DOS, punand un caracter # pentru primul caracter (care lipseste) din numele fisierului. Daca exista deja un nume de fisier similar, atunci pune urmatorul caracter din lista de mai jos, in ordinea data, pana cand gaseste un nume unic de fisier:
#%&0123456789ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ.

/DOS

Recupereaza numai acele fisiere care sunt listate intern ca fiind sterse de catre MS-DOS, cerand confirmare pentru recuperarea fiecaruia dintre ele. Daca exista un fisier de urmarire a stergerii (delete-tracking file), acest switch determina UNDELETE sa ignore acel fisier.

/DT

Recupereaza numai acele fisiere listate in fisierul de urmarire a stergerii (delete-tracking file), cerand confirmarea pentru recuperarea fiecarui fisier.

/DS

Recupereaza numai acele fisiere listate in directorul SENTRY, cerand confirmare pentru recuperarea fiecarui fisier.

/LOAD

Incarca programul UNDELETE rezident in memorie, folosind informatia definita in fisierul UNDELETE.INI. Daca fisierul UNDELETE.INI nu exista, UNDELETE foloseste valorile implicite.

/UNLOAD

Descarca din memorie portiunea rezidenta a programului UNDELETE, dezactivand capacitatea acestuia de a restaura fisierele sterse.

/PURGE[drive]

Sterge continutul directorului SENTRY. Daca nu se specifica nici un drive, UNDELETE cauta directorul pe drive-ul curent.

/STATUS

Afiseaza tipul activ de protectie la stergere pentru fiecare drive.

/S[drive]

Activeaza nivelul de protectie Delete Sentry si incarca portiunea rezidenta in memorie a programului UNDELETE. Programul inregistreaza informatie folosita pentru a recupera fisierele sterse de pe drive-ul specificat. daca nu specifici un drive, folosirea acestui switch activeaza nivelul de protectie Delete Sentry pe drive-ul curent. Specificarea switch-ului /S incarca portiunea rezidenta in memorie a programului UNDELETE folosind informatia definita in fisierul UNDELETE.INI

/Tdrive[-entries]

Activeaza nivelul de protectie Delete Tracker si incarca portiunea rezidenta in memorie a programului UNDELETE. Programul inregistreaza informatii folosite la recuperarea fisierelor sterse. Parametrul drive specifica drive-ul care contine discul pentru care vrei ca UNDELETE sa salveze informatii despre fisierele sterse. Parametrul optional entries, care trebuie sa fie o valoare intre 1 si 999, specifica numarul maxim de intrari (randuri) din fisierul pentru deletion-tracking (PCTRACKR.DEL). Valoarea pentru entries depinde de tipul de disc urmarit. Urmatoarea lista arata fiecare dimensiune de disc, numarul implicit de intrari, si marimea corespunzatoare a fisierului.

ATENTIE! Nu folosi urmarirea stergerii pentru discuri care au fost redirectate folosind comenzi JOIN sau SUBST. Daca intentionezi sa folosesti comanda ASSIGN, trebuie sa faci asta inainte de a instala urmarirea stergerii cu UNDELETE.

UNFORMAT

Comanda care restaureaza un disc sters dupa comanda FORMAT. UNFORMAT restaureaza numai dicuri locale de pe hard-disk si de pe discheta; nu poate fi folosit pentru discuri de retea. Comanda UNFORMAT poate si sa refaca o tabela de partitii corupta a unui hard-disk.

Sintaxa:

UNFORMAT drive: [/L] [/TEST] [/P]

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul care contine discul de pe care vrei sa recuperezi fisiere.

Switch-uri:

/L

Listeaza fisierele si subdirectoarele gasite de UNFORMAT. Daca nu specifici acest switch, UNFORMAT listeaza numai subdirectoarele si fisierele care sunt fragmentate. Pentru a suspenda defilarea listei afisate, apasa combinatia de taste CTRL+S; ca sa se reia defilarea, apasa orice tasta.

/TEST

Arata cum ar restaura UNFORMAT informatia de pe disc, dar nu executa efectiv restaurarea.

/P

Trimite mesajele de iesire catre imprimanta conectata la portul paralel LPT1.

Pentru informatii despre formatarea unui disc, vezi comanda FORMAT

VER

Comanda care afiseaza numarul versiunii de MS-DOS.

Sintaxa:

VER

VERIFY

Comanda care determina MS-DOS sa verifice daca fisierele sunt scrise corect pe un disc si sa afiseze starea verificarii. De exemplu, poti folosi aceasta comanda ca sa te asiguri ca datele nu sunt scrise intr-un sector defect de pe disc. Poti folosi aceasta comanda fie de la promptul de comanda, fie in fisierul AUTOEXEC.BAT.

Sintaxa:

VERIFY [ON|OFF]

Switch-uri:

ON|OFF

Specifica daca MS-DOS va verifica (ON) sau nu va verifica (OFF) daca operatiile de scriere sunt executate corect.

Pentru informatii despre verificarea sectoarelor defecte ale unui disc, vezi comanda CHKDSK
Pentru informatii despre verificarea fisierelor la copiere, vezi switch-ul /V pentru comenzile COPY si XCOPY

VOL

Comanda care afiseaza o eticheta de volum si un numar serial pentru un disc dat, daca discul le are.

Sintaxa:

VOL [drive:]

Parametri:

drive:

Specifica drive-ul care contine discul pentru care vrei sa fie afisate eticheta de volum si numarul serial.

Pentru informatii despre atribuirea unei etichete de volum, vezi comenzile FORMAT si LABEL

VSAFE

Comanda care determina monitorizarea continua a computerului pentru a preveni actiunea virusilor, si afiseaza mesaje de avertizare daca gaseste vreun virus. VSAFE este un program rezident in memorie care foloseste 22K de memorie.
Comanda VSAFE nu trebuie folosita in timp ce ruleaza Windows.

Sintaxa:

VSAFE [/optiune[+ | -] ] [/NE] [/NX] [/Ax | /Cx] [/N] [/D] [/U]

Parametri:

optiune

Specifica modul in care VSAFE monitorizeaza virusii. Foloseste semnul plus (+) sau minus (-) ca sa activezi sau sa dezactivezi o optiune. Lista de mai jos descrie optiunile pe care le poti alege.

1

Averizeaza daca formatarea ar putea sterge complet discul. Implicit, aceasta optiune este activata.

2

Avertizeaza cand un program incearca sa ramana in memorie. Implicit, este dezactivata.

3

Impiedica programele sa scrie pe disc. Implicit, este dezactivata.

4

Verifica fisierele executabile pe care le deschide MD-DOS. Implicit este activata.

5

Verifica toate discurile cautand virusi de boot. Implicit este activata.

6

Avertizeaza in cazul tentativelor de scriere in sectorul de boot sau in tabela de partitie a hard-disk-ului. Implicit, este activata.

7

Avertizeaza in cazul tentativei de scriere intr-un sector de boot al unei dischete. Implicit este dezactivata.

8

Avertizeaza in cazul tentativelor de modificare a fisierelor executabile. Implicit, este dezactivata.

/NE

Impiedica VSafe sa se incarce in memoria expandata.

/NX

Impiedica VSafe sa se incarce in memoria extinsa.

/Ax

Configureaza combinatia de taste de control ALT plus tasta specificata prin x

/Cx

Configureaza combinatia de taste de control CTRL plus tasta specificata prin x

/N

Permite lui VSAFE sa monitorizeze si discurile de retea pentru a depista virusi.

/D

Dezactiveaza efectuarea sumei de control.

/U

Elimina (descarca) VSAFE din memorie.

XCOPY

Comanda care copiaza directoare cu subdirectoarele lor si fisiere (mai putin pe cele ascunse si de sistem). Cu aceasta comanda, poti copia toate fisierele dintr-un director, inclusiv pe cele din subdirectoarele acelui director.

Sintaxa:

XCOPY sursa [destinatie] [/Y|/-Y] [/A|/M] [/D:data] [/P] [/S] [/E] [/V] [/W]

Parametri:

sursa

Specifica locatia numelor fisierelor pe care vrei sa le copiezi. Sursa trebuie sa includa fie un drive, fie o cale.

destinatie

Specifica destinatia fisierelor pe care vrei sa le copiezi. Destinatia poate include o litera de drive si un caracter doua-puncte, un nume de director, un nume de fisier, sau o combinatie a acestora.

Switch-uri

/Y

Indica faptul ca XCOPY va inlocui fisierele existente fara a cere confirmarea. In mod implicit, daca specifici ca destinatie un fisier existent, XCOPY te va intreba daca vrei sa scrii peste fisierul existent. (Versiunile anterioare de MS-DOS inlocuiau direct fisierul). Daca comanda XCOPY face parte dintr-un fisier batch, XCOPY se va comporta ca in versiunile precedente. Specificarea acestui switch anuleaza si inlocuieste toate setarile implicite si valoarea curenta a variabilei de mediu COPYCMD.

/-Y

Indica faptul ca vrei ca XCOPY sa-ti ceara confirmarea cand inlocuieste un fisier existent. Specificarea acestui switch anuleaza si inlocuieste toate setarile implicite si valoarea curenta a variabilei de mediu COPYCMD.

/A

Copiaza numai fisierele sursa care au setat atributul archive. Acest switch nu modifica atributul archive al fisierului sursa. Pentru informatii despre setarea atributului archive, vezi comanda ATTRIB

/M

Copiaza fisierele sursa care au setat atributul archive. Spre deosebire de switch-ul /A, acest switch sterge atributul archive al fisierelor sursa. Pentru informatii despre setarea atributului archive, vezi comanda ATTRIB

/D:data

Copiaza numai fisierele sursa modificate la data specificata sau dupa ea. De retinut ca formatul datei depinde de setarile folosite pentru COUNTRY

/P

Iti cere sa confirmi daca vrei sa fie creat fiecare fisier de destinatie.

/S

Copiaza directoare si subdirectoare, daca nu sunt goale. Daca omiti acest switch, XCOPY lucreaza intr-un singur director.

/E

Copiaza orice subdirectoare, chiar si pe cele goale.

/V

Verifica fiecare fisier dupa ce este scris la destinatie, pentru a se asigura ca fisierele de destinatie sunt identice cu fisierele sursa.

/W

Afiseaza mesajul Press any key to begin copying file(s) si asteapta raspunsul tau inainte de a incepe copierea fisierelor.

Pentru informatii despre copierea fisierelor individuale, vezi comanda COPY.
Pentru informatii despre copierea discurilor, vezi comanda DISKCOPY.