Calculatorul personal si internetul, printre reperele secolului al XX-lea

Fredric Brown, un scriitor american de proza SF de mici dimensiuni, intr-una din lucrarile sale (Answer, volumul "Angels and Spaceships", 1954) aducea in discutie ipoteza unui super-calculator omniscent care fiind intrebat la momentul activarii daca exista Dumnezeu, raspunde sec si fara ezitate: "Acum, da."

Dincolo ipoteza tulburatoare, una care-l determina pe Dwar Ev (eroul povestirii) sa dezactiveze super-calculatorul, imaginea unei societati umane dependente de aceste dispozitive electronice se contura inca din a doua jumatate a secolului al XX-lea (chiar daca pe moment ingineria sau robotica erau mai degraba apanajul scriitorilor SF) si nu este de condamnat Fredric Brown, el nefacand altceva decat sa anticipeze generatia a cincea de calculatoare (dominata de inteligenta artificiala). Visul sau isi poate gasi un corespondent in realitate cat de curand, cercetatorii testand in ultimii ani posibilitatea de a implementa organismelor cibernetice functii asemanatoare celor umane (auz, vaz, limbaj), folosind mecanisme de recunoastere a formelor, de interpretare a imaginilor sau chiar prin recurgerea la un limbaj articulat. Sonny made by Sony.

In zilele noastre, Academia Nationala de Inginerie din Statele Unite (National Academy of Engineering) a realizat un top al celor mai importante descoperiri tehnologice sau realizari ce au influentat decisiv secolul al XX-lea, iar alaturi de aparitia automobilului sau a avionului, a radioului, a televiziunii, a zborului in spatiu, a laserului si a fibrei optice, autorii au socotit de cuviinta se aminteasca de calculator si internet. Aceasta a fost motivul (sau cel putin pretextul) pentru care in aceasta seara mi-am ingaduit sa scriu cateva randuri despre istoria calculatorului personal si a retelei Internet, aducandu-va in atentie site-ul GreatAchievements.org.

O scurta istorie a calculatorului personal

Daca n-ar fi vorba de prestigiul organizatiei (Academia de Inginerie este una dintre cele patru Academii Nationale din Statele Unite, alaturi de Academia de Stiinte - NAS, Institutul de Medicina - IOM sau Consiliul Cercetarii - NRC), aceasta alaturare de realizari ar starni, cel putin la prima vedere, cateva zambete ironice, fiindca in timp ce despre automobil se poate spune ca marcheaza intrarea in secolul secolul al XX-lea (prima fabrica de automobile ia fiinta la Detroit in 1901), iar Wilbur si Orville Wright realizeaza primul zbor controlat cu un avion cu motor nu mai tarziu de 1903, calculatorul, in patra decada a secolului XX, era doar subiectul unei teze de masterat. Profesorul Claude Shannon, in ceea ce avea sa ramana cunoscut drept una dintre cele mai importante lucrari din toate timpurile ("A Symbolic Analysis of Relay and Switching Circuits") a demonstrat (in 1936), cum cu ajutorul aplicatiilor electrice ale algebrei boolene se poate construi (si rezolva) orice relatie logica numerica, punand astfel bazele teoriei proiectarii circuitelor digitale si a calculatoarelor numerice.

In ciuda aparitiei tranzistorului sau semiconductorului un deceniu mai tarziu (fapt ce va accelera revolutia calculatoarelor personale), vor mai trece ani buni pana cand, in numarul din ianuarie 1975 al revistei Popular Electronics, MITS prezinta echipamentul Altair, considerat a fi primul calculator personal. Dotat cu un microprocesor 8080, un panou de comanda cu multe beculete, o sursa de alimentare si 256 octeti de memorie, Altair se vindea cu pretul de 395$ si trebuia asamblat de cumparator. Altair a reprezentat un moment de cotitura in evolutia calculatoarelor personale, bifand cateva premiere istorice, precum primul calculator (sau micro-calculator) care a folosit software Microsoft, o versiune de BASIC sau primul calculator care s-a vandut intr-un numar semnificativ de unitati, numai putin de 5000 de unitati inca din primul an.

Apoi, la sfarsitul anului 1980, firma IBM a decis sa intre pe piata personale, iar lansarea echipamentului IBM PC pe 12 august 1981, va stabili nu doar un standard in industria de profil (acela al Calculatorului Personal / eng. Personal Computer) ci si momentul nasterii unei generatii. Echipat cu procesor Intel 8088, 64 Kb de memorie si unitate de discheta, PC-ul IBM costa cu putin sub 3.000$ (un pret care poate fi considerat prohibitiv dupa standardele actuale), compensat insa prin decizia de a folosi sistemul de operare MS-DOS de la Microsoft, fapt care a permis inclusiv altor producatori sa-si vanda propriile sisteme compatibile, incurajand deopotriva si dezvoltatorii de software.

In sfarsit, in 1984 Steve Jobs prezinta alternativa la sistemele IBM, Macintosh 128K, un calculator pentru uz personal, cu o interfata grafica intuitiva (GUI), 128K de RAM si 64K de ROM. "Creierul" era un procesor Motorola 68000 capabil sa ruleze la frecvente de pana la 8Mhz, iar pretul . doar 2.495$.

Odata devenite accesibile prin scaderea pretului si aparitia mai multor producatori (iar asta s-a intamplat in ultimul deceniu al secolului al XX-lea), calculatoarele au patruns rapid in toate domeniile de activitate, influentand decisiv comunicarea si modul in care interpretam realitatea inconjuratoare.

De la ARPANET la INTERNET

Asemeni calculatorului personal (a carui realizare s-a lasat destul de mult asteptata, dupa cum am vazut), istoria retelei INTERNET este si ea una destul de recenta, un moment important inregistrandu-se in 1993, cand National Center for Supercomputing Applications (NCSA) a pus la dispozitia utilizatorilor "Mosaic", primul browser bazat pe o interfata grafica. Impactul pe care Mosaic l-a avut asupra dezvoltarii retelei Internet se poate demonstra foarte usor, numarand cate servere web erau in functiune in acel an (vreo 130), pentru ca numarul lor sa ajunga la 11.500 in 1994. Bine, in 2009 se inregistrat numai putin de 1.000.000 de servere gazduite in cateva zeci de centre de date, raspandite pe intreg mapamondul.

Dar inainte de Mosaic, un alt eveniment a marcat decisiv dezvoltarea retelei Internet, si anume lansarea primul satelit artificial al Pamantului, de catre URSS in 1957, moment in care Statele Unite (prin presedintele de la acea data, Dwight D. Eisenhower), decid infiintarea unei agentii speciale: Advanced Research Projects Agency (ARPA) care avea drept scop: "Mentinerea superioritatii tehnologice a armatei Statelor Unite si prevenirea surprizei tehnologice in domeniul securitatii nationale prin sponsorizarea celor mai noi si revolutionare descoperiri stiintifice si prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legaturi intre cercetarea stiintifica si implementarea tehnologica militara a acesteia."

In 1959, John McCarthy (profesor la universitati de prestigiu precum Princeton, Stanford University, Dartmouth sau MIT si unul dintre pionierii inteligentei artificiala), gaseste solutia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central, introducand conceptul de time-sharing sau partajarea timpului. Mai avantajoasa decat procesarea secventiala (batch processing), partajarea timpului era o modalitate de lucru revolutionara care permitea accesul concurential la o resursa (fizica sau logica), fiecarei aplicatii fiindu-i alocat un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate.

Revenind la agentia ARPA (sau DARPA) , bugetul de aproximativ 3,2 miliare de dolari ii va permite sa puna bazele primei retele descentralizate, denumita ARPANET (1969), proiect la care este cooptat si cercetatorul Lawrence Roberts, cel care cu doi ani mai devreme prezentase o solutie de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) in modelul numit "client-server". ARPANET asigura doar 3 servicii: logare de la distanta / telnet (remote login), transferul de fisiere (file transer protocol, FTP) si tiparirea la distanta (remote printing) fiind, dupa standardele de astazi, o retea destul de simplista. Topologia sa consta in legaturi intre calculatoarele aflate in patru institutii academice: Institutul de Cercetari Stanford (SRI), Universitatea Utah, Universitatea California din Los Angeles (UCLA) si Universitatea California din Santa Barbara.

In 1971, Ray Tomlinson de la compania BBN, reusea sa trimita primul e-mail, iar in doar doi ani, acest tip de mesaje vor reprezenta 75% din traficul retelei ARPANET.

Ca program sustinut (mai ales financiar) de Ministerul Apararii al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el conectandu-se din ce in ce mai multe calculatoare, pentru ca in 1979, ARPA sa decida "ruperea retelei", separand componenta comerciala si universitara, de cea militara. Cele doua retele puteau comunica in continuare, construindu-se practic o inter-retea (internet) denumita initial DARPA Internet si consacrata ulterior sub denumirea INTERNET. Numerosi cercetatori din domeniul academic si militar si-au concentrat eforturile in scopul dezvoltarii unor programe de comunicare in retea, iar in 1980 existau deja mai multe astfel de programe, bazate pe protocoale bine definite.

TCP/IP devine unicul protocol oficial al internetului in 1983, facand posibila interconectarea a inca si mai multe retele in ceea ce numim astazi Internet.

Pe 28 februarie 1990, echipamentele hardware care deserveau reteaua ARPANET au fost inlaturate, dar Internet-ul a continuat sa existe.

2010. Intr-o zi de vineri, am vorbit tot pe acest blog despre istoria internetului, beneficiind si de suportul unui clip video extrem de sugestiv, semnat Melih Bilgil.

Nu exista incheiere .

Aparitia calculatorului personal si a retelei internet a deschis o noua etapa in dezvoltarea civilizatiei umane (Alvin Toffler, vorbeste despre "al treilea val), promovand un mod de viata calitativ superior, unde informatia, respectiv folosirea ei intensiva in toate sferele de activitate joaca un rol esential. Iar noi, cei care suntem martorii acestor descoperiri tehnologice, trebuie sa fim recunoscatori pentru ca avem sansa la o doua alfabetizare.