Calculatoare
Rolul si functiile unui sistem de calcul - partea software si hardware
Sistemul de calcul (calculatorul) este un asamblu de dispozitive
fizice (hardware) si logice (software) care prelucreaza automat
informatia.
Un sistem de calcul trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii :
- functia de memorare (este asigurata de memoria calculatorului).
Consta in stocarea informatiilor.
functia de comanda si control (realizata de unitatea de
comanda si control).
Aceasta functie asigura extragerea
instructiunilor din memoria interna, analiza acestora, comanda
executarii fiecarei operatii, extragerea datelor necesare din
memoria interna, depozitarea rezultatelor in memorie si, in general,
initierea si controlul oricarei operatii realizate de
celelalte componente.
- functia
de prelucrare (realizata de unitatea aritmetico-logica). Ea asigura executarea operatiilor aritmetice si logice.
functia de intrare- iesire (realizata cu ajutorul
dispozitivelor periferice). Prin
aceasta functie este asigurata introducerea datelor in memoria
interna si livrarea rezultatelor.
Partea hardware a unui sistem de calcul este
compusa din totalitatea
echipamentelor care formeaza un calculator: cutii, circuite electrice,
placi cu circuite integrate, dispozitive periferice, memorii etc.
Partea software este formata din totalitatea
programelor care asigura
functionarea interdependenta a componentelor hardware.
Structura unui sistem de calcul
Din punct de vedere functional,
un sistem de calcul contine sapte blocuri componente conectate intre
ele :
 
   adrese
 UCC
|
UAL
MEMORIA
INTERNA
Canale I / E
DP / E
comenzi date Instructiuni
si
date initiale
comenzi
rezultate
reprezinta fluxul informational
dintre componente
reprezinta informatii de stare a
echipamentelor
DP I - dispozitive
periferice de intrare. Au rolul de introducere a datelor in vederea
prelucrarii
DP /E - dispozitive periferice de
iesire- echipamente cu rol de redare a rezultatelor prelucrarii
Canale I/E -
canale de intrare/ iesire- dirijeaza fluxul de informatii de la
DP I/ catre DP /E
UAL -
unitatea aritmetico- logica – are rolul de a
executa operatiile aritmetice si logice cu date care ii sunt
furnizate din memorie, loc in care va depune si rezultatul operatiilor,
dupa executia acestora.
Memoria interna - componenta sistemului de calcul
destinata pastrarii datelor si instructiunilor programelor
in locatii binare identificate prin adrese.
Memoria externa - componenta sistemului de calcul
folosita atunci cand prelucrarile depasesc capacitatea memoriei interne sau
pentru arhivarea datelor si programelor.
UCC -
unitatea de comanda si control – primeste instructiunile de
la memorie, le interpreteaza si emite comenzi catre UAL, Memoria
interna, DP I/, DP/ E, Memoria externa, prin intermediul canalelor de
intrare/ iesire.
UCC impreuna cu UAL alcatuiesc unitatea
centrala de prelucrare (UCP) sau
procesorul central. UCP impreuna cu
memoria interna constituie unitatea centrala
(UC).
Dispozitivele periferice de intrare
(DP I/) sunt: tastatura, mouse-ul, joystick-ul (dispozitiv asociat de obicei
jocurilor pe calculator), creionul optic (ofera posibilitatea
desenarii si scrierii direct in calculator prin intermediul unor
monitoare speciale), scanner-ul (transforma imaginile sub forma de
date recunoscute de calculator).
Dispozitivele periferice de iesire
(DP /E) sunt: monitorul, imprimanta, plotter-ul (pentru tiparirea graficelor, schitelor)
Reprezentarea datelor in memorie
Introducerea
datelor in calculator se face sub forma de caractere (litere, cifre,
caractere speciale: $, # ,? etc).
Sistemul de calcul nu recunoaste decat
datele binare (combinatii de 0 si 1).
Memoria interna a
calculatorului este alcatuita dintr-o reuniune de celule elementare
(biti) ce pot retine cifre binare (o sau 1). Bitul (binary
digit) reprezinta cea mai mica unitate de date care poate fi
reprezentata si prelucrata de catre un sistem de calcul. O
succesiune de opt biti formeaza un byte sau un octet. Multiplii byte-ului sunt :
1 kilobyte (KB) =1055 bytes=210B
1 megabyte (MB) =1055 KB=210 KB
1 gigabyte (GB) =1055 MB=210 MB
1 terrabyte (TB) =1055 GB=210 GB
1 petabyte (PB) =1055 TB=210 TB
1 exabyte (EB) =1055 PB=210 PB
Reprezentarea
in memorie a datelor / informatiilor se realizeaza la nivel de:
byte (octet)
cuvantul de memorie- reprezentat prin doi bytes (16 biti)
dublu cuvant- reprezentat prin patru bytes (32 biti)
cvadruplu cuvant- reprezentat prin 8 bytes (64 biti)
Capacitatea
memoriei interne este data de
numar de bytes ai acesteia.
Unitatea de comanda si
control priveste memoria ca fiind o colectie de locatii binare
identificabile printr-o adresa unica, specifica fiecarui
grup de 8 biti (1 byte). (Aceasta adresa unica este un
numar cuprins intre 0 si n-1, unde n reprezinta numarul de
byte din memorie).
Exista doua tipuri de
memorie interna : memorie ROM si memorie RAM.
Memoria ROM
(Read Only Memory) este o memorie din care se poate
citi, dar in care nu se poate scrie. Ea nu-si pierde continutul informational la scoaterea din
tensiune a calculatorului. Aceasta memorie contine programe firmware
(programe ale
firmei producatoare de calculatoare) destinate initierii lucrului cu
calculatorul la punerea sub tensiune a acesteia.
Memoria RAM (Random Acces Memory) este o memorie din
care se poate citi si in care se poate scrie. Ea isi pierde continutul
informational la scoaterea din tensiune a calculatorului. Aceasta
memorie pastreaza programele sistemului de operare si ale
utilizatorului. Capacitatea memoriei interne este data de capacitatea
acestei memorii (RAM).
Memoria externa este
folosita atunci cand memoria interna este insuficienta pentru
pastrarea unui numar mai mare de informatii sau pentru
executarea unor aplicatii ce necesita mai multa memorie decat
cea disponibila. Aceasta memorie este data de : discuri
magnetice (hard disc, floppy disk sau discheta), discuri optice (cd-uri) etc.
Sisteme de
operare
Dispozitivele logice (software) sunt
de doua tipuri:
- dispozitive
logice de baza (software de baza)
- dispoziteve
logice de aplicatii (software de aplicatii sau programe de
aplicatii)
Dispozitivele logice de baza
formeaza sistemul de operare.
Sisteme de operare
contine un ansamblu de programe ce nu pot fi comparate cu programele
scrise de utilizatori pentru rezolvarea diverselor probleme ; daca un
program al utilizatorului are un inceput (date initiale) si un
sfarsit (rezultatele), programele sistemului de operare nu incep si
nu se termina, ele se apeleaza unul pe altul, se inlantuie,
se modifica si se adapteaza diferitelor situatii.
Un sistem de operare
consta dintr-o colectie integrata de programe sistem, ce
ofera utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a sistemului de
calcul.
In general, un
sistem de operare rezolva urmatoarele probleme :
simplifica activitatea de programare, permitand programarea in limbaje
evoluate.
delimiteaza interventia omului in timpul functionarii
calculatorului.
asigura utilizarea optima si eficienta a hardware-ului.
Principalele tipuri
de sisteme de operare: MS-DOS (Microsoft-Disk Operating
System), OS/2 (Operating System /2),
Apple DOS, UNIX, WINDOWS NT, WINDOWS 95, WINDOWS 98, WINDOWS 2000.
Sistemul de operare MS-DOS
Este cel mai raspandit sistem de
operare. Mentinerea sa in
top este realizata ca urmare a utilizarii acestuia cu interfete
grafice Windows.
Sistemul
de operare intra in functiune la pornirea calculatorului sau la
resetarea acestuia, asigurand in principal urmatoarele functii:
gestiunea operatiilor de
intrare/iesire;
gestiunea datelor pe suportul de memorie externa;
controlul incarcarii in memorie, punerii in functiune
si incetarii activitatii pentru programele scrise de
utilizator.
Unitate,
director, fisier
O linie de comanda se
compune dintr-un sir de caractere ce urmeaza prompterului afisat
pe monitor, conform unei sintaxe bine stabilite introduse de utilizator si
activata de actionarea tastei <Enter>.
Prompterul este afisat pe primele
pozitii ale liniei curente si este compus din numele
unitatii de disc curente, urmat eventual de numele directorului
subdirectorului, terminandu-se cu caracterul >.
Hard diskul poate fi
partitionat in discuri logice simbolizate prin C : (partitia
primara), D :, E :, . .(partitia secundara).
Pentru a realiza gestiunea datelor
pe suporturi de memorie externa (in principal pe discuri), datele si
programele se memoreaza sub o forma care sa permita,
folosirea lor ca o entitate, numita fisier. Fiecare
fisier este recunoscut pe disc printr-un nume format din maxim 8 caractere
si eventual, extensie din maxim 3 caractere, separata de nume
prin punct :
nume.extensie
Pentru a scrie numele si
extensia unui fisier se pot folosi :
litere de la A la Z (mari si mici)
cifre de la 0 la 9
caractere speciale, cu exceptia
caracterelor +, = , [ , ] , ; , , , . , / , , < , > , : , spatiu.
Fisierele se pot afla fie pe floppy disk (FD sau discheta), fie
pe hard disk (HD).
Pentru a referi un
fisier de pe o unitate de disc, se va specifica numele unitatii
discului respectiv.
Ex : A : pentru prima unitate de floppy disk
(B : pentru a doua unitate de
floppy disk)
C : pentru hard disk
D:
pentru compact disk (CD-ROM)
In afara acestei forme de grupare fizica
a fisierelor, s.o. MS-DOS utilizeaza o organizare arborescenta
pe subdirectori ce consta in posibilitatea de reuniune a mai multor fisiere
intr-un grup numit director sau subdirector. (Directorii din
cadrul unui director poarta numele de subdirectori). Exista un director special (ROOT)
care este baza de pornire a arborelui- radacina.
Pentru a identifica un fisier se va
specifica:
[unitatea de disc:] [cale] nume fisier
[.extensie]
Notatia [] implica optionalitatea.
Prin “cale”
intelegem numele directorului, subdirectorului in ordinea ierarhica
in care se gaseste fisierul specificat .
In afara de nume si extensie, un
fisier este caracterizat de urmatoarele atribute.
R- precizeaza ca fisierul poate sa fie
numai citit (Read only)
A- arata ca fisierul a fost
prelucrat anterior de catre o comanda sau nu (A-
Archieve)
S- indica apartenenta fisierului la sistemul de operare,
deci nu se utilizeaza in operatii curente (S- System)
H- indica faptul ca numele fisierului nu poate fi vizualizat
si nici utilizat pentru anumite comenzi (H- Hidden).
 |
|
Calculatoare
|
|
|
Lucrari pe aceeasi tema
| Notiunile fundamentale ale programarii: algoritm, limbaje de descriere a algoritmilor, program, limbaje de programare |
| Comenzi externe in dos: format, unformat, diskcopy, sys |
| Partitionarea hard disk-ului: cum si de ce - FAT16, FAT32, NTFS, EXT2 sau EXT3? |
| Algoritmi de planificare: Algoritmul FCFS, algoritmi bazati pe prioritate, algoritmi preemptivi, round-Robin |
| Curs - operator introducere, validare si prelucrare date |
| Alocarea memoriei - alocarea de memorie in limbaje de programare |
| Programare bon - linia de vanzare, forme de plata |
| TIPURI DE DATE - tipuri simple standard, tipuri simple definite de utilizator |
| Programul Fastrack - comenzile programului |
| Exercitii pentru insusirea tastaturii si scriere rapida |
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
