Proiectarea structurii bazei de date

PROIECTAREA STRUCTURII BAZEI DE DATE

Bazele de date pot fi concepute in raport cu utilizarea unui model (ierarhic, retea sau relational) ales in functie de corespondentele care se pot stabili intre structurile bazei de date si asigura definirea unica a datelor, ceea ce determina structurarea acesteia pe trei niveluri.

Structura generala are la baza un model unic de date in care se preiau structurile specifice ale utilizatorilor in vederea integrarii globale intr-o conceptie unitara. Aceasta structura satisface independent si global cerintele specifice si comune ale tuturor utilizatorilor. Structura conceptuala se mai numeste si schema bazei de date care va fi proiectata de administratorul bazei de date.

Transpunerea nivelelor externe/specifice in nivelul conceptual/general inseamna transpunerea structurii specifice/subshemelor bazei de date in structura generala/schema bazei de date.

Transpunerea nivelului conceptual in nivelul intern, inseamna transpunerea schemei bazei de date constituita pe baza unui model de tip ierarhic, retea sau relational in schema interna a bazei de date.

Indiferent de nivelul structurii bazei de date, unitatea elementara de referinta o constituie entitatea care asigura structurarea continutului bazei de date in subcolectii omogene de date.

Structura externa are la baza un submodel de date prin care se descrie o parte din structura conceptuala in raport de cerintele formulate de categorii omogene de utilizatori. In aceasta viziune, structura externa a bazei de date contine parti specifice cerintelor informationale ale unei categorii de utilizatori, motiv pentru care se numeste subschema a bazei de date.

Structura interna/fizica a bazei de date reprezinta modul concret de transpunere a structurii generale/conceptuale si specifice/externe pe suporturile tehnice direct adresabile, inclusiv asigurarea onor posibilitati fizice de acces si prelucrare. Structura fizica este denumita si schema interna a bazei de date.

Recunoasterea si gestiunea tuturor structurilor bazei de date este asigurata de sistemul de gestiune a bazei de date, care utilizeaza trei nivele de organizare a bazei de date corespunzatoare celor trei structuri specifice: extern, general/conceptual si intern /fizic .

Nivelul conceptual/general asigura definirea structurii generale (conceptuale) a bazei de date privita ca o multime de entitati rezultata din reunirea entitatilor prezente in subsisteme specifice utilizatorilor in vederea realizarii unei viziuni globale asupra intregii baze de date. Descrierea schemei bazei de date foloseste un model de tip ierarhic, retea sau relational prin intermediul limbajului de descriere a datelor specifice fiecarui SGBD.

Nivelul extern/specific asigura reflectarea cerintelor informationale ale fiecarei categorii de utilizatori prin intermediul structurilor specifice ale bazei de date asociate acestora. Numarul structurilor specifice este egal cu numarul categoriilor omogene de utilizatori, sau cu numarul subsistemelor informatice sau numarul compartimentelor omogene din punct de vedere functional.

Nivelul fizic/intern este asigurat prin transpunerea structurii generale a bazei de date pe un suport fizic, prin intermediul limbajului de manipulare a datelor, specific fiecarui sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD).

Referat: 3D Max - interfata 3D Studio max Lucrare: Metoda de programare Backtracking

Structura generala a bazelor de date relationale este formata din entitati privite ca relatii, atribute si corespondente dintre acestea. Principala metoda de proiectare este metoda sintetica utilizabila in cazul proiectarii initiale a unei baze de date relationale.

Metoda sintetica are la baza termenul de entitate care este echivalent cu cel de relatie sau tabel relational. Entitatea este privita ca un element distinct, concret sau abstract, care constituie sursa alocarii in baza de date. Pentru fiecare entitate vor exista mai multe inregistrari in baza de date, a carei functie unica este de a reprezenta un tip anumit de entitate. Rezulta ca functia esentiala a tuturor inregistrarilor specifice unei entitati consta in reprezentarea fizica a unui tip de entitate impreuna cu reprezentarea proprietatilor specifice acestuia. Entitatile se clasifica in trei tipuri:

Entitati de tip nucleu – au o existenta independenta in cadrul structurii generale a bazei de date si sunt definite in cadrul proiectarii generale;

Entitati de tip intermediar – sunt dependente de existenta entitatilor de tip nucleu si pot rezulta fie din prelucrarea entitatilor de tip nucleu sau stare, fie chiar din prelucrarile entitatilor intermediare. Aceste entitati au rolul de a pregati datele in vederea unor prelucrari ulterioare, ca urmare a unor operatii de compunere, selectie, sortare, totalizare etc. motiv pentru care la sfarsitul ciclului de prelucrare, entitatile intermediare pot fi sterse, fara a afecta structura fizica a bazei de date;

Entitati de tip stare – indeplinesc functia de a pastra date sintetice rezultate din prelucrarea datelor din entitatile de tip nucleu, intermediar sau chiar de stare la anumite intervale de timp.

Obiectivul existentei acestor tipuri de entitati este de a descrie cat mai fidel structura generala a bazei de date in conditii de performanta si integritate maxima. Intregul proces de descriere a entitatilor bazelor de date relationale este iterativ, in vederea unei structuri optime cu mentiunea ca tipologia entitatilor nu intra in contradictie cu conceptele modelului relational de baza, ci are menirea de a semnaliza si optimiza la maxim structura generala a bazei de date.

Descrierea structurii generale a bazei de date relationale prin intermediul metodei sintetice se face prin intermediul urmatoarelor faze:

Atribuirea specificatorului entitatilor de tip nucleu, intermediar si de stare care se realizeaza concret prin: numele entitatii (denumirea a cesteia), specificatorul entitatii (dispozitivul si directorul unde va fi stocata entitatea).

Descrierea atributelor specifice entitatii – care se face prin elementele: numarul atributului, identificatorul atributului (FIELD NAME), tipul atributului (FIELD TYPE), lungimea atributului (WIDTH), numarul de zecimale (DEC), cheia de indexare (INDEX), conditiile de validare care vor fi identice cu cele specificate in dictionarul atributelor.

Descrierea corespondentelor dintre entitati – implica reflectarea legaturilor dintre entitatile bazei informationale prin intermediul unor restrictii de integritate ce presupun determinarea entitatii de legatura, cheia externa si cardinalitatea.

Caracteristicile fizice si de acces care au in vedere definirea organizarii entitatilor de tip index, cheile de indexare, numarul maxim de inregistrari si lungimea maxima a unei inregistrari.