Analiza sistemelor de operare

Compararea sistemelor de operare UNIX si DOS

UNIX pentru cei veniti pe usa din DOS

In cele ce urmeaza voi incerca sa-i conving pe cei dintre dumneavoastra, care sunt proaspat veniti in lumea UNIX-ului si au o oarecare practica DOS, ca nu este foarte grea trecerea, este nevoie numai de rabdare si de unele echivalari pentru terminologia UNIX.

Kernel

Parte a sistemului de operare care este incarcata permanent in memoria RAM a calculatorului. Sistemul de operare este 'spart' in mai multe bucati pentru ca ar fi inutil sa se incarce tot in memoria RAM (pe scurt memorie). De exemplu, este inutil si ineficient sa ocup memoria cu un program pentru formatat hard-disk-ul cand acest utilitar va fi folosit foarte rar sau chiar deloc. Atunci se incarca in memorie doar partea esentiala a sistemului de operare, urmand ca restul sa fie incarcat la nevoie ca programe obisnuite de pe hard-disk. In DOS, kernel-ul (nucleul) sistemului de operare este alcatuit din trei fisiere care se incarca in memorie la bootare: Msdos.sys, Io.sys si command.com, iar restul sistemului de operare se afla intr-un director de pe hard-disc, de regula C:DOS. In UNIX, nucleul este format dintr-un singur fisier care la Linux, de exemplu, se numeste in mod normal vmlinuz.

Shell

Acest termen este mult mai simplu de explicat si echivalat: promptul DOS este un shell pentru sistemul de operare DOS - din el se pot lansa in executie programe, se pot da comenzi pentru copiere, stergere, mutare fisiere etc. In UNIX exista ceva similar, insa exista mai multe standarde shell (bash, csh, sh, ksh) si in plus la un moment dat pot fi rulate mai multe shell-uri (cam ca in Windows, unde se pot rula mai multe DOS prompt-uri); nu conteaza tipul lor, ele sunt tratate de sistemul de operare ca simple programe.

Sistem de fisiere

In UNIX se intalneste acelasi stil de structura arborescenta cu directoare si subdirectoare ca si in DOS. Se pot utiliza nume lungi (256 de caractere) si se face diferenta intre litere mici si mari. Sub UNIX nu mai au importanta extensiile fisierelor. Sub DOS exista atribute ale fisierelor, dar in UNIX exista ceva mai avansat: drepturi asociate fiecarui fisier pentru citire, scriere si executie in triplu exemplar - pentru proprietarul fisierului, pentru grupul din care face parte acest proprietar si pentru altii (daca vreti sa le vedeti, tastati 'ls -l'). Chiar daca un fisier este executabil, el nu poate fi rulat daca nu are setat dreptul de executie pentru cel care-l lanseaza - nu are importanta daca i-ati pus extensia exe in virtutea obisnuintei. Pentru a naviga si pentru a manipula fisiere, puteti folosi comenzi asemanatoare celor DOS: cp - copy, ls - dir, cd, rm - del etc.

Drivere

In DOS, driverele se incarca din CONFIG.SYS (de exemplu, device = c:doshimem.sys), pe cand in UNIX-urile traditionale driverele sunt incluse in kernel (atunci cand este compilat kernel-ul se specifica acele drivere ce vor fi cladite in kernel). Solutia moderna este cea a nucleelor modulare: se pot incarca dinamic module ce contin drivere (pentru floppy, de exemplu) si nu mai este nevoie de recompilarea kernel-ului. Aceasta metoda asigura un consum mai mic de memorie, deoarece la un moment dat se incarca in memorie numai driverele utile, pentru perifericele (CD, unitate de banda etc.) instalate.

Interfata grafica

Pentru DOS ar fi Windows 3.x. Pentru UNIX exista ceva similar care se numeste X Window. O mare deosebire este ca X-ul este un program ca oricare altul si la un moment dat pot rula mai multe X Window-uri simultan. X Window nu este chiar la fel de prietenos cu utilizatorul ca si Windows 95, de exemplu, dar si aici pot exista 'smecherii' gen drag & drop, taskbar-uri etc. fara sa existe insa un standard al aplicatiilor X Window, astfel incat sub X-ul pentru Linux poate exista un filemanager diferit de cel de sub X-ul pentru Digital UNIX sa zicem.

Un mare avantaj al X-ului este multitasking-ul real (oferit de sistemul de operare UNIX), spre deosebire de acel pseudo-multitasking oferit de Windows 3.x sau chiar Windows 95. Un alt avantaj al X-ului este posibilitatea rularii de aplicatii la distanta (remote) pe un calculator legat de cel local prin retea (ethernet, modem, antena de satelit, Internet, orice). Programul este executat de calculatorul de la distanta, iar rezultatele sunt afisate pe ecranul local, sub mediul grafic X Window, deci cu butoane, meniuri etc., ca si cum s-ar rula local.

Dezavantajul este ca apar anumite intarzieri datorate vitezei de comunicatie - in general scazute - intre cele doua calculatoare. De exemplu, se poate rula un Netscape Navigator pe un calculator de la distanta (in ideea ca acest program nu exista pe calculatorul local, sa zicem) si in fereastra ce se va deschide, se vor vedea toate butoanele si meniurile care ar fi aparut daca rulam Navigator-ul local. In plus, se poate ca local sa fie folosit un Linux democratic, in timp ce la distanta sa fie un UNIX 'de firma', rulat pe un calculator cu foarte multa memorie si cu putere mare de procesare, astfel incat sa nu se suprasolicite PC-ul local (ci reteaua, dar asta este alta poveste).

Compararea sistemelor de operare MS-DOS si WINDOWS

Sistemul de operare Ms-Dos

- este un sistem de operare rezident pe disc, compus din trei straturi:

-BIOS (Basic Input-Output Sistem) - componenta care trateaza intrarile si iesirile din sistem;

-BDOS (Basic Disk Operating Sistem) - componenta care trateaza operatiile cu discul;

-SHELL - asigura interfata dintre sistem si utilizator(command.com).

Sistemul de operare Windows

- include - 1. Un sistem de fisiere cu rol de organizare a muncii utilizatorului: poate gestiona operatii de tiparire, trimitere sau primire a mesajelor prin fax sau e-mail, permite rularea mai multor programe in acelasi timp(multitasking).

- 2. Facilitati grafice, meniuri, comenzi si casete de dialog.

- componente ale Sistemului de Operare Windows:

- program manager

- file manager

- print manager

- accessories

- control panel

Windows este un sistem de operare construit pe scheletul vechiului Disk Operating Sistem de catre Microsoft. Este evident superior Ms-Dos-ului, cei de la Microsoft schimbandu-i in totalitate aspectul si nu numai; pe langa ergonomie ei pun accentul si pe folosirea optima a resurselor; faciliteaza utilizarea memoriei RAM la maxim nemaifiind limitata ca in cazul Dos-ului, utilizarea retelelor de calculatoare, utilizarea internetului, utilizarea mult mai eficienta a dispozitivelor si a aplicatiilor multimedia si a altor operatii menite sa ajute utilizatorul in activitatea sa si sa-i satisfaca acestuia majoritatea nevoilor.

Dintre avantajele Ms-Dos-ului am putea aminti faptul ca acesta foloseste o parte mult mai mica din resursele sistemului de calcul decat Windows-u.  Pe parcursul utilizarii Dos-ului nu vom intalni nici "obisnuitele" "blue-screen-uri" ale Windows-ului.

Windows-u are ca avantaje multitasking-ul (rularea mai multor programe in acelasi timp), multiuser-ul(utilizarea sistemului in acelasi timp de catre mai multi utilizatori), interfetele grafice, meniurile, pictogramele, facilitatea plug&play si celelalte facilitati destinate satisfacerii unei game tot mai bogate de cerinte ale utilizatorului si aparitiei de noi componente hard-ware si soft-ware ce solicita Sistemul de Operare. Ca dezavantaje am putea aminti blocarile de sistem, care isi fac aparitia datorita unor erori aparute in executia unor programe sau datorita asupra solicitarii prin lansarea in executie a prea multor aplicatii.