Exercitarea ocrotirii parintesti: Scindarea ocrotirii parintesti

1. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti

In principiu, ca o expresie a egalitatii depline intre barbat si femeie, astfel cum art. 98 alin. (1) C.fam. prevede expres, drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana si bunurile copilului se exercita de comun acord de catre ambii parinti.

1.1. Neintelegerile dintre parinti privitoare la exercitarea
               ocrotirii parintesti

In regula generala, daca parintii nu se inteleg cu privire la exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti se prevede competenta instan­tei judecatoresti in solutionarea neintelegerilor dintre parti.

2. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre un singur parinte

Articolul 98 alin. (2) C.fam. precizeaza care sunt acele situatii de fapt sau de drept cand exercitarea ocrotirii parintesti, neputandu‑se face de catre ambii parinti, se va face numai de catre unul din ei.

2.1. Moartea unuia dintre parinti

In mod obiectiv, in cazul mortii fizic constatate a unui parinte sau a mortii declarate prin hotarare judecatoreasca, ocrotirea parinteasca, neputandu‑se exercita de catre ambii parinti, se va exercita de parintele ramas in viata.

2.2. Decaderea unui parinte din drepturile parintesti

Asa cum rezulta din prevederile art. 109 C.fam., daca drepturile si indatoririle parintesti sunt exercitate astfel incat este primejduita sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului sau daca educarea sau pregatirea profesionala nu se fac in spiritul moralei si al ordinii de drept, se poate pronunta decaderea unuia sau ambilor parinti din drepturile parintesti. Decaderea din drepturile parintesti nu stinge insa drepturile copilului fata de parintele sau, ceea ce inseamna ca si obligatiile parintesti corelative acestor drepturi raman in fiinta. Se mentine astfel, potrivit art. 110 C.fam., indato­rirea de a intretine minorul[1]. Parintele isi pastreaza, potrivit art. 111 C.fam., dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, afara numai daca prin asemenea legaturi cres­te­rea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi primejduite.

2.3. Punerea sub interdictie a unuia dintre parinti

Punerea sub interdictie a unuia din parinti face ca ocrotirea parinteasca in totalitatea ei sa fie exercitata de celalalt parinte.

2.4. Neputinta, din orice imprejurare, a unuia dintre parinti
               de a‑si manifesta vointa

Textul art. 98 alin. (2) C.fam., nefacand nicio precizare in privinta imprejurarilor de natura a‑l pune pe unul dintre parinti in neputinta de a‑si manifesta vointa, in cele ce urmeaza ne vom opri asupra catorva din cazurile retinute ca atare in doctrina si practica judiciara[2].

A) Disparitia unui parinte

Disparitia unui parinte duce la imposibilitatea exercitarii ocrotirii parintesti de catre parintele disparut, fie ca acesta a fost declarat disparut prin hotarare judeca­to­reasca, fie ca disparitia este numai o stare de fapt.

B) Contrarietatea de interese dintre minor si unul dintre parinti

Aceasta imprejurare nu este de natura a inlatura pe parinte de la exercitarea tutu­ror drepturilor si indatoririlor parintesti, ci numai de la acelea in legatura cu actul care a generat contrarietatea de interese, situatie in care drepturile si indatoririle parintesti vor fi exercitate de celalalt parinte sau daca si acela este in imposibilitate de a‑si manifesta vointa, instanta judecatoreasca va numi un curator[3].

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

C) Impiedicarea unui parinte de a indeplini un anumit act in interesul minorului

Aceasta imprejurare este reglementata distinct prin art. 152 lit. c) C.fam. potrivit caruia „daca din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza”, instanta judecatoreasca va putea numi un curator. Boala grava si de lunga durata este nu numai o imprejurare care il impiedica pe parinte sa‑l reprezinte pe minor sau sa‑i incuviinteze actele, ci ea este o cauza de impiedicare a exercitarii ocrotirii parintesti in totalitatea ei[4].

D) Condamnarea unui parinte la o pedeapsa privativa de libertate

Privarea de libertate presupune izolarea celui condamnat de societate si de fami­lia sa, astfel ca, pe durata executarii pedepsei, in mod obiectiv ocrotirea parinteasca va fi exercitata de celalalt parinte[5].

4. Scindarea ocrotirii parintesti

Notiunea de scindare a ocrotirii parintesti reuneste cazurile in care, fie ca parintii exercita ocrotirea in mod neegal intre ei, fie ca ocrotirea este exercitata in parte de catre parinti, iar in parte de catre persoana, familia sau serviciul public caruia copilul i‑a fost incredintat spre crestere si educare[6].

Daca, de regula, asa cum este si firesc, ocrotirea parinteasca este exercitata de ambii parinti, exista situatii cand, desi parintii sunt in viata, in mod obiectiv ei nu mai pot exercita in aceeasi masura drepturile si indatoririle parintesti. Astfel de situatii sunt urmatoarele:

a) Incredintarea copilului la desfacerea casatoriei

Din analiza textului art. 42 C.fam. rezulta ca, in cazul desfacerii casatoriei prin divort, pot aparea doua situatii de scindare a ocrotirii parintesti: incredintarea copilului unuia dintre parinti si incredintarea copilului unor rude sau altor persoane straine, ori unui serviciu public specializat sau organism privat autorizat.

Potrivit art. 43 alin. (1) C.fam. parintele divortat, caruia i s‑a incredintat copilul, exercita in privinta acestuia drepturile parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si indatorirea de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. In situatia in care incredintarea copilului s‑a facut

Drepturile parintelui divortat caruia nu i s-a incredintat copilul sunt: unor rude, unei persoane straine sau unei institutii de ocrotire[7], drepturile si indatoririle prevazute de art. 43 alin. (3) C.fam. vor reveni ambilor parinti.

‑ dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.

‑ parintele caruia nu i s‑a incredintat copilul are dreptul sa ceara reincredintarea acestuia, fie lui, fie unui serviciu public specializat sau altor persoane.

‑ parintele caruia nu i s‑a incredintat copilul are si dreptul de a cere ca celalalt parinte sa fie sanctionat in situatia in care nu‑si indeplineste in mod corespunzator indatoririle ce decurg din ocrotirea parinteasca;

‑ dreptul de a consimti la adoptie este pastrat, indiferent daca parintii sunt divor­tati, iar copilul este incredintat unuia dintre ei.

B) Incredintarea copilului in cazul desfiintarii casatoriei

Intrucat in caz de declarare a nulitatii casatoriei, potrivit art. 24 alin. (2) C.fam., urmeaza a se aplica, in privinta copiilor minori, dispozitiile legale din materia divortului, solutiile preconizate mai sus sunt valabile si pentru copiii rezultati dintr‑o casatorie desfiintata.

C) Incredintarea copilului din afara casatoriei

In cazul in care filiatia copilului din afara casatoriei a fost stabilita fata de ambii parinti, art. 65 C.fam. prevede ca incredintarea copilului si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, sunt guvernate prin asemanare de dispozitiile legale privind copilul in caz de divort (art. 42‑44 C.fam.).