Pielonefrita acuta

PIELONEFRITA ACUTA

Se defineste ca o ITU ce cuprinde interstitiul si parenchimul renal cu toate consecintele acestei interesari. Epidemiologia si etio-patogenia se suprapun practic peste cele enuntate la ITU.

Din punct de vedere morfopatologic apar infiltratii cu polinucleare si limfocite in parenchimul medularei, disruptie tubulara si edem interstitial; cicatrici parenchimatoase produse de agentii infectiosi.

Particularitati terapeutice:

Tratamentul antibiotic se face cu asocieri de antibiotice, cum ar fi cotrimoxazol cu ampicilina (sau cu gentamicina, cefalosporine). Dupa unii autori, prezenta germenilor gram negativi in urocultura necesita asociere intre o cefalosporina de generatia a treia si un aminoglicozid, in timp de germenii gram pozitivi raspund favorabil la combinatia intre amoxicilina si un aminoglicozid.

Durata tratamentului este de minim 14 zile, dar exista cazuri cand poate fi prelungit pana la 3-4 luni.

Cronicizarea bolii se asociaza cu semne de insuficienta renala cronica progresiva. In aceste cazuri germenii sunt de cele mai multe ori rezistenti la antibioticele uzuale sau apar infectiile mixte. Acutizarile sunt tratate cu asocieri de antibiotice timp de 10-14 zile, urmate de chimioprofilaxie indelungata (cateva luni, uneori toata viata). Chimioprofilaxia foloseste ¼-⅓ din dozele uzuale, in monoterapie, de obicei in cicluri alternante (ex. 10-15 zile nitrofurantoin, apoi 10-15 zile cotrimoxazol, apoi 10-15 zile acid nalidixic).

Dispensarizarea copiilor cu ITU este impusa de rata mare a recidivelor cu risc crescut de afectare renala. Uroculturile de control se vor intinde pe mai multi ani de la episodul initial (chiar toata viata in pielonefrita cronica). Acestea vor fi practicate lunar in primele 6 luni, apoi trimestrial in urmatoarele 18 luni si apoi de 2-3 ori pe an. Urmarirea copiilor cu ITU trebuie sa includa si examenul clinic periodic, examenul de urina si evaluari ale functiei renale.

Evolutie si prognostic

Prognosticul quo ad vitam imediat al ITU este bun, decesele fiind foarte rare, chiar si in formele severe. Prognosticul indepartat este insa mult mai rezervat, mai ales in cazurile asociate cu anomalii ale tractului urinar (in aceste cazuri recidivele sunt frecvente, cu evolutie spre insuficienta renala cronica si chiar deces).

Intre factorii cu rol prognostic amintim: factorii obstructivi, varsta, forma clinica, etiologia, precocitatea diagnosticului, calitatea terapiei si a dispensarizarii. Se mentioneaza si unele particularitati legate de sex: la fete tendinta la recidive este foarte mare, chiar in absenta obstructiei si se mentine toata viata, exacerbandu-se la inceperea viatii sexuale si in timpul sarcinii. Femeile cu bacteriurie au o incidenta semnificativ mai mare a avorturilor, nasterilor premature si deceselor perinatale.