Celulele capilare sinusoide hepatice: structura, ultrastructura, functii

Celulele capilare sinusoide hepatice: structura, ultrastructura, functii

- celulele endoteliale, celulele Kupffer, celulele "pit".

Capilarele sinusoide

Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca schimburile sa fie foarte usoare.

Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 mm. Celulele capilarelor sinusoide sunt:

celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru enzimele de transport.

celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Pulberile absorbante trebuie aduse la un grad de finete avansat, la fel si pulberile greu solubile destinate uzului intern sau extern in timp ce pulberile usor solubile pot fi semifine sau groscioare.

b)forma particulelor

Particulele pulberilor au rar forme regulate, adicǎ nu sunt izodiametrice, iar sistemul obtinut este polidispers sau heterodispers.

In cazul sistemelor homodisperse sau izodisperse, fiecare particulǎ avand dimensiuni si forme identice, proportia particulelor solide exprimate in volum la sutǎ este de maxim 74%, iar spatiul de aer inchis

intre ele este de 26%.

In sistemele polidisperse, particulele avand forme si dimensiuni diferite, proportia particulelor solide poate fi mult mai mare.

c)structura particulelor

Substante farmaceutice folosite pot fi de origine chimicǎ, organicǎ, ori anorganicǎ, precum si vegetalǎ sau mai rar animalǎ.

Substantele solide de provenientǎ diferitǎ pot fi:

• Amorfe, cu o structurǎ neregulatǎ apartinand sistemului heterogen, determinat de factori externi, ca modul de mǎruntire, pulverizare
• Cristaline, in care moleculele prezintǎ o structurǎ internǎ regulate, caracterizatǎ printr-o retea spatialǎ, formand structurǎ cristalinǎ caracteristicǎ pentru fiecare corp solid. Prin lovire, acestea se desfac in fragmente sau in foi subtiri, fenomen cunoscut sub numele de clivaj.

Structura particulelor determinǎ unele proprietǎti fizice ale pulberilor, importante din punct de vedere tehnologic.

d)comprimabilitatea

Este influentatǎ de formǎ cristalinǎ. De exemplu substantele cristaline in sistem cubic pot fi comprimate direct, in timp ce particulele amorfe nu sunt direct comprimabile la fel ca si substantele solide care cristalizeazǎ in alte sisteme cristaline.

e)solubilitatea

Solubilitatea pulberilor cristaline este mai mare decat a celor amorfe cu unele exceptii. In general, cresterea suprafetei de contact a unei substante mǎreste viteza de dizolvare.

Este volumul ocupat de o anumitǎ cantitate de pulbere. Pentru determinarea volumului specific, pulberea dupǎ cernere prin sitǎ, se pune in cilindru gradat, umplandu-l prin lovituri usoare. Din volumul citit se calculeazǎ volumul ocupat de 1g.

Densitatea realǎ reprezintǎ raportul dintre masa particulelor solide si volumul specific. Se poate detremina cu ajutorul picnometrului.

Porozitatea reprezintǎ suma valorilor tuturor porilor din pulbere cu forma de: canal, sac, sau cavitate in raport cu volumul sau total.

Amestecurile de prafuri se pot distribui uniform numai atunci cand forma si mǎrimea particulelor este aproape aceeasi. Cunoasterea volumului specific este necesarǎ la prepararea comprimatelor, suspensiilor, umplerea automatǎ a capsulelor, a matritei etc.

g)proprietǎtiile reologice

1.     fluiditatea sau mobilitate, este asemǎnǎtoare in anumite privinte cu cea a lichidelor si valoarea ei se stabileste dupǎ cantitatea de pulberi in grame care curge in anumite conditii printr-un orificiu calibrat, in unitatea de timp. Aceastǎ mǎrime, denumitǎ factor de curgere, este determinatǎ de o serie de factori:

forma si mǎrimea particulelor

forta de coeziune dintre particulele de suprafatǎ

adeziunea pulberii de peretele vasului din care curge

umiditatea absorbitǎ

2.     adeziunea, datoritǎ spatiului restrans dintre particulele pulberilor derivǎ adeziunea pronuntatǎ a pulberilor. Mǎrimea fortelor de adeziune se exprimǎ prin unghiul de inclinare. Dacǎ o pulbere este turnatǎ printr-o palnie pe o suprafatǎ planǎ, se formeazǎ o grǎmadǎ de formǎ conicǎ. La cantit

Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului

Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali.

Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita.

Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin foarte importante.

Au receptori pentru imunoglobuline si complement

Secreta citokine: IL-1