Lalea

Lalea

Se-aprinde lumina in casa iubirii

Si toata fiinta-mi se-ndreapta spre ea,

Frumoase-s lalelele-n bratele sortii,

In treacat iau una, petale de stea

In inima mea.

Si intru in curte, m-apropii de ea,

De casa iubirii si-n suflet se-aprinde

Acea fericire, dar scap o lalea,

Ce-odata cu ea din suflet desprinde

A dragostei stea.

Cuprinsa de farmec, uit floarea la poarta

Cazuta … si poarta se-nchide pe ea

Si-i rupe petala lasata de soarta

Si-ncet steaua piere din inima mea,

Speranta-mi dispare odata cu ea.

Si totusi m-apropii de usa inchisa

Cu portile negre si bat…si iar bat,

Dar nu se iveste iubirea promisa.

In casa vad soarta cum sta langa pat,

De mine-a uitat…

Si bat si mai tare, dar nimeni nu vine,

Iubirea-i in casa, dar soarta nu vrea

S-o lase sa iasa, sa vina la mine,

Caci stie ca floarea din inima mea

Nu e una vie…ci-o moarta lalea.

E moarta laleaua…e doar vina mea!