Ai auzit vreodata, prietene, de mine

1. Ai auzit vreodata, prietene, de Mine

Pe cand in largul vietii cutreierai semet,

Pe cand cu lanci si scuturi cohortele straine

Te cautau sa-ti ceara-al vietii tale pret?

2. Ai auzit vreodata, prietene, de Mine

Cand floarea vietii tale isi scutura podoaba?

Ca sa te scap de lanturi, de moarte si rusine,

Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba.

3. Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.

Si, pe-amandoi multimea ne-a pus pe un cantar.

Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,

Taharii cei cu vaza cerura pe talhar!

4. Puteam sa zbor din lume, satul de-a ei urgie  

Atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba

Dar M-am gandit la tine, privind spre vesnicie

Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba.

5. Te chem si astazi . vino si vom strabate norii!

Te-am cautat cu lacrimi, prin spini si bolovani.

Dar, vremea e tarzie – mijesc pe dealuri zorii –

Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

6. De-ai sti ce neagra noapte si ce adanc fierbinte

Va fi . cand suferinta nu va cunoaste graba .

Vei plange totdeauna si-ti vei aduce-aminte

Ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba.