Curs de limba greaca a noului testament

MODULELE I, II, III

Incepatori, intermediari, avansati]

CURS DE LIMBA GREACA

CURSUL 1

SCURT ISTORIC AL LIMBII GRECESTI

Introducere

Limba greaca scrisa exista deja in sec 13 iH . Provine din familia lingvistica indo-europeana .

1. Limba greaca clasica

Este limba lui Homer din poeziile epice „Iliada” si „Odiseia” . Greaca claisca isi cunoaste perioada de apogeu intre sec . 8 si 6 iH . Este foarte dezvoltata atat gramatical cat is lexic, dar si din punct de vedere al puterii ei literar-expresive . Forta ei picturala este recunsocuta .

Dialecte:

Ionic+Attic (atic): are doua ramificatii

Ionic: este limba lui Homer si Herodot

Atic: este limba lui Eschil (Aischylos), Sofocle, Euripide, Aristofan . Centrul acestui dialict este Atena .

Doric: este limba Spartei, Italiei de sud, a Corintului si Rodosului . Dialectul doric este folosit de Pindar (cel mai renumit poet liric al periadei clasice) si Teocrit (poet al periadei incipiente greco-elenistice) .

Eolian-Aiol: vorbit in insula Lesbos si in Tesalia . Este limba lui Sappho si Anacreon .

2. Limba greaca a periadei eleniste

Deja din sec 5 iH dialectul atic devine prepoderent, castiga suprematia prin comertul putenic al Atenei cu toate provinciile grecesti . Devine generalizata si uzitata in toate teritoriile grecesti . De aici provine numele de ‚limba comuna’- atica, sau limba koine atic . Concomitent cu aceasta expansiune, limba koine atic trece printr-o simplificare progresiva .

Variante ale limbii koine:

Alexandru cel Mare: si apoi diadochii-generalii lui au contribuit la cristalizarea unei limbi eleniste . Perioada aceasta se numeste elenista (sfarsitul sec 4 iH – 3 dH) . Limba greaca elenica provine din dialectul koine atic . Acesta trece printr-un proces de simplificare si mai radicala in perioada elenista . Si asa devine mijlocul culturii eline in toata lumea stapania de Alexandru cel Mare . Cunoscuta sub numele de limba ‚comuna’ sau koine, ea se impune in toate domeniile vietii sociale, culturale, politice, religioase din imperiul elenist al lui Alexandru .

Septuaginta, simbolul ei este LXX . Este limba greaca elenista pe care o avem in traducerea VT in greaca-koine . Ea reflecta si reprezinta o faza de tranzitie in dezvoltarea limbii eleniste koine, si va deveni baza limbii grecesti a NT .

Noul Testament: Limba NT este o utilizare a limbii LXX adaptata la nevoile si circumstantele vietii lui Isus Hristos si a apostolilor scriitori . Prezinta deosebiri calitative, gamaticale, stilistice, sintactice de la un scriitor la altul . Marcu si Apocalipsa sunt cele mai puti rafinate . Luca, Faptele Apostolilor, Iacov si 2 Petru au fost scrise intr-un koine elevat si sofisticat, in timp ce Ep c . Evrei prezinta cel mai select limbaj retoric koine . Ev lui Ioan manifesta cel mai simplu, dar nu simplist, si accesibil limbaj . Pavel este creative, independent, dinamic, original si spontan . Creaza noi expresii nemaiintalnite in koine .

Literatura Patristica/Crestina: Limba greaca elenista domina crestinismul pana in sec . 4 dH cand Scripturile sunt traduse in lb nationale, latina preluand rolul lb internationale . Asemenea traduceri sunt deci in latina, siriaca, coptica, armeana, etc .

CURSUL 2

ALFABETUL, SEMNE DE PUNCTUATIE

SI ALTE SEMNE SPECIFICE

1. Alfabetul: are 24 de litere sau foneme, si deci este o scriere fonetica cu asemanari intre acestea si literele din alfabetul latin . Ambele alfebete provin din cel fenician . Interesant ca si alfabetul ebraic s-a dezvoltat din cel fenician . In toate scrierile antice, la origine, se gaseste scrierea cu majuscule . Manuscrisele NT au o categorie aparte numite MSS majsulcare . Din sec . 10 dH a aparut o alta forma de scriere, numita cursiva sau minusculara, a NT . Azi se foloseste scrierea cursiva, cu minuscule . Doar numele/substantivele proprii, prima litera a paragrafelor si citarile incep cu litere mari sau majuscule . Pentru inceputul unei propozitii in interiorul paragrafului nu se folosesc litere majuscule . Cu toate acestea studentul trebuie sa cunoasca foarte bine atat literele majuscule cat si cele mici din alfabetul grecesc .

2. Iata alfabetul si transliterarea in latina

3. Observatii

Anumite consonante asezate dupa cum ar fi  in forma de  fac ca  sa fie pronuntata si se translitereaza ‚n’, ca in ;’angelos’ .

se pronunta ‚z’ daca este la inceputul cuvantului si ‚dz’ daca este in interiorul unui cuvant: , , 

Se cunosc doua forme in scris ale literei ‚s’: siacesta din urma fiind sigma finalis, adica forma in care se scrie cand se afla la sfarsitul cuvantului .

se scrie ‚u’ in transliterare doar cand se afla intr-un diftong, ca in: v,  euangelion . In rest se translitereaza cu ‚y’ .

4. Vocale si diftongi

Vocale: se cunosc 7 vocale:   

Scurte: 

4 . 1 . 2 . Lungi: 

4 . 1 . 3 . Semivocale: uneori functioneaza ca scurte alteori ca lungi: 

Diftongi: sunt tot 7: v,  v, ;  `,  v,  v,  v, 

5. Consoanele se clasifica dupa modul, gradul si locul formarii sunetelor:

Locul formarii:

Labiale: 

Dentale: 

Guturale: 

Gradul formarii

Lichide →

Continue         ↨ 

Nazale →

6. Semne de punctuatie: doua semne se disting atunci cand un cuvant incepe cu o vocala sau un diftong, ori cu un 

Spirit lin (spiritus lenis), care nu se pronunta; in scris apare ca o paranteza convexa, ), pusa deasupra vocalei initiale sau deasupra celei de a doua vocale dintr-un diftong .

6 . 2 . Spirit aspru (spiritus asper) se pronunta si se translitereaza ‚h’; in scris apare ca o paranteza concava [(] ca in o`do, j, in transliterare se pune de regula inainte de vocala pe care se afla, ca in hodos [o`do, j] .

6 . 2 . 1 . Spiritul aspru pus pe  nu se pronunta dar se translitereaza asezand ‚h’ dupa ‚r, ca in r`h/ma ‚rhēma’ .

6 . 1 . 2 . Ambele spirite se pun inainte de o litera majuscula la inceputul cuvantului .

6 . 3 . Virgula: ca in romana

6 . 4 . Punct: ca in romana

6 . 5 . Semnul intrebarii: este punct-si-virgula (;) plasata la sfaritul propozitiei

6 . 6 . Un punct pus in partea superioara a ultimului cuvant intr-o propozitie functioneaza ca : ori ; din limba romana .

7. Iota subscrisa (iota subscriptum, i . s . )

Este o reminiscenta a unui diftong

Nu se pronunta, dar in scris este obligatorie

Substantivele in cazul dativ si verbele contrase au i . s . Exemple: lo, gw|, avrch/|

Se scrie sub ultima litera

In transliterare ‚iota’ va apare ca ‚i’ care se pune in paranteza dupa litera sub care se afla, ca logō(i) [lo, gw|] .

8. Semne diacritice

Apostrof: (’) indica omiterea unei vocale finale dupa care urmeaza un alt cuvant care incepe cu o vocala sau un diftong: avpo . avrch/j va fi avp’ avrch/j)

Trema (diaresis): (ü) doua puncte deasupra unei vocale . Acestea indica nevoia pronuntarii distincte si separate a doua vocale alaturate dar care nu constitue un diftong, cum ar fi Lwi, ?j

Coronis (’), un apostrof care are functia sa indice combinarea a doua cuvinte intr-unul singur cu pierderea unei sau a mai multe litere/vocale intermediare: v, , v, ca in engleza I’m, we’re .

9. Accentele in greaca sunt de 3 feluri si se pun pe una din ultimele trei silabe ale unui cuvant:

Ascutit (acut): /

Grav:

Circumflex: ~

10. Importanta accentelor

In citire: se accentuiaza silaba respectiva

In identificarea sensului unui cuvant: de exemplu ei-’tu esti’;v’daca’

Accentele s-au inventat prin anul 200 iH, cu scopul ajutorarii strainilor in pronuntarea corecta a cuvintelor . Ele indicau mai mult intonatia decat accentul in sine .

Se invata impreuna cu forma de vocabular al unui cuvant

11. Regulile de accentuare

11 . 1 . Accentul poat fi pe una dintre ultimele trei silabe ale unui cuvant: pe ultima, penultima sau pe antepenultima .

11 . 2 . Accent ascutit /acut/ poate sta pe oricare dintre ultimele trei silabe . Pe ultima silaba poate sta daca nu-i urmeaza un cuvant cu accent propriu . Deci avem accent ascutit pe ultima silaba a unui cuvant daca cuvantul respective este ultimul in propozitie, sau daca ii urmeaz un punct, virgula, semn de intrebare, sau doua punte .

- Accent ascutit poate sta pe penultima silaba daca ultima silaba este lunga si neaccentuata . , 

- El poate sta pe antepenultima daca ultima silaba este scurta, indiferent daca penultima este scurta sau lunga . ; v, 

11 . 3 . Accent grav poate sta doar pe ultima silaba, si anume in cazul in care urmeaza un alt cuvant cu accent propriu dupa cuvantul cu accent grav .   `v .  . avpo, stoloj

Accent circumflex poate sta doar pe ultima sau penultima silaba daca acestea sunt silabe lungi . Pe ultima, daca silaba este lunga: v/ /Pe penultima, daca silaba este lunga si cu conditia ca ultima silaba sa fie scurta: / /

Cuvintele enclitice – cuvinte care ‚se lipesc’ de cuvantul precedent – isi pierd accentul, care se muta pe cuvantul precedent:  . ;, 

Observatie

In cazul verbelor, accentul tinde sa se plaseze atat de departe de ultima silaba cat ii permit regulile de accentuare de mai sus . Exceptie fiind unele forme ale verbelor la aorist 2 .

12. Exercitii

12 . 1 . Memorizati alfabetul

12 . 2 . Transliterati Ioan 1:1-18 .

12 . 3 . Citire cu glas tare: Ioan 1

12 . 4 . Vocabular: fiecare lectie va avea un numar oarecare de cuvinte . Ele trebuie memorizate pentru ocazia urmatoare . In plus, orice cuvant nou folosit de profesor in timpul predarii se scoate intr-un vocabular si se invata .