Atributul si atributiva - cum se acorda in gen atributul?

I. Definitie – partea secundara de propozitie care determina un substantiv, un pronume sau un numeral cu valoare substantivala.

Ex. omul harnic, acela de acolo, cei doi de acolo

II. Clasificare

1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-zis sau provenit din alte parti de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivala si se imparte in:

a) atribut substantival genitival care sta in cazul G, fara prepozitie sau locutiune prepozitionala si se exprima prin:

substantiv comun sau propriu: Cartea elevului este ingrijita. Meritul lui Mihai este apreciat.

numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv si fractionar:

Meritele celor trei sunt de necontestat.

b) atribut substantival prepozitional, care sta in cazurile Ac, G si D, precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale si se exprima prin:

substantiv comun sau propriu:

Cartea de citire este pe banca.        

Masurile impotriva lui Mihai au fost nedrepte.

Oameni asemenea parintilor lui, rar gasesti.

numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar, distributiv

Cartile de la cei doi au fost interesante.

Mergem in grupuri de cate doi.

Sanctiunile impotriva celor doi au fost aspre.

Succesul datorita celor doi a fost impresionant.

c) atribut substantival apozitional, care aduce o explicatie, face o precizare si sta in toate cele cinci cazuri, exprimandu-se prin:

substantiv comun sau propriu:

Elevul Popescu invata.

Pe elevul Popescu l-am vazut in oras.

Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vazut in parc.

I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge.

Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit.

Baiete, elevule, vino la mine!

numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar:

Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci.

Se ia aceasta parte, o doime, din intreg.

Nu eliminam decat o parte, o treime.

Ii dau copilului, celui de-al doilea, o minge.

Cartile lor, ale amandurora, mi-au fost de folos.

d) atribut substantival in Ac. si D. fara prepozitie:

Satisfacerea un timp a doleantelor este o necesitate.

El este nepot Mariei.

Am asistat la inmanarea de medalii unor sportivi.

2. Atributul pronominal se exprima prin pronume de diverse feluri si are aceleasi feluri ca si atributul substantival:

a) atributul pronominal genitival Cartile lor se afla pe banca.

b) atribut pronominal prepozitional: Cartile de la el sunt interesante.

Lauda de sine nu miroase a bine.

Din care carte citesti?

c) atribut pronominal apozitional:

Colegii, ei, n-au fost de acord cu propunerea facuta.

Pe fratele meu, pe el, nu il vorbeste nimeni de rau.

Baiete, tu de acolo, vino repede!

d) atribut pronominal in dativ fara prepozitie:

Paru-i atingea pamantul.

Atribuirea de premii acestora le-a starnit invidia.

N.B. Atributul pronominal, cu exceptia celui apozitional, nu se acorda cu termenul regent.

3. Atributul adjectival se exprima prin adjective propriu-zise, prin adjective pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala:

- adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie:

Referat: Ioan Slavici - opera, viata si activitatea literara Referat: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare

Elevul harnic invata.

- adjective pronominale posesive, de intarire, demonstrative, nehotarate, interogative, relative, negative:

Cartile mele sunt noi.

El insusi a fost acolo.

Toti copiii sunt acolo.

- numerale cardinale, ordinale, colective, distributive, multiplicative:

Doi elevi invata.

Al treilea elev citeste.

Amandoi copiii au plecat.

- verbele la participiu si gerunziu acordat:

Cartea citita mi-a placut.

Cosuri fumegande polueaza atmosfera.

N.B. Atributul adjectival se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu termenul regent.

4. Atributul verbal se exprima prin verbe la modurile infinitiv supin si gerunziu neacordat:

Elevii au datoria de a chiuli.

Problema de rezolvat n-a fost dificila.

Pomii gemand de rod strajuiesc soseaua.

5. Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitii si prin locutiuni adverbiale:

Sportivii exerseaza mersul inapoi.

Baiatul de acolo este prietenul meu.

Stationarea in fata este interzisa.

6. Atributul interjectional se exprima prin interjectie:

Strigatul bravo! se auzea pe tot stadionul.

SUBORDONATA ATRIBUTIVA

I. Definitie: propozitia subordonata care la nivelul frazei indeplineste rol de At al unui substantiv sau substitut al substantivului din propozitia regenta.

Exemplu: “ . am facut o greseala / care nu se mai intoarce.” (P. Ispirescu)

care greseala? – care nu se mai intoarce

II. Element regent:

1. Substantive:

Turcii nu taie decat capetele / care se pleaca. Spunea povesti / care fascinau pe oricine.

2. Pronume:

Sunt aproape iertati aceia / care marturisesc. Luati-o inainte voi, care cunoasteti drumul.

3. Numeral:

I-am prins pe cei doi / care au furat.

III. Elemente jonctionale (de legatura):

1. Conjuctii subordonatoare: ca, sa , daca, de, ca sa

Nu si-a pus niciodata intrebarea / daca fiecare lucru are un rost.

A simtit nevoia / sa-i multumeasca.

Maria traia cu o nadejde veche: / sa dea acel loc nepotilor .

Aveam avantajul / ca stiam précis .

2. Pronume relative: care , cine, ce, cit, al de, ceea ce

A inceput o poveste despre toate / cate s-au intamplat.

Il uimeste / ceea ce s-a imtamplat. Vine flacaul / al de il cunosti.

3. Adverbe relative: cum, unde,cand.cum,cat (cu sau fara prepozitie)

Dupa felul [in care vorbea] mi-am dat seama ca minte.

Pastrez in minte clipa / cand am descoperit adevarul.

IV. Topica si punctuatie:

1. AT sta de obicei dupa regenta. Spui vorbe /care ma dor.

AT poate fi intercalata in regenta.  Florile [al caror parfum il simti] sunt niste frezii albe.

Vantul [pe care il lasa in urma] indoia stejarii, frangandu-i ca pe niste nuiele. (B. Stefanescu- Delavrancea)

Obs.: In regenta pot fi intercalate 2 sau mai multe AT (coordonate sau nu ):

Forta vitala a acestor pamanturi [carora localnicii le spun “Balta”, / si asupra carora navalesc taranii cu plugurile –] e de cea mai pura esenta cosmica.” (G. Bogza)

Gandul ca vantul cel nevazut [care nu cunoaste hotare, nici stavila, ] ca sufletul acesta viu si liber ¹ [ care rataceste in voie . ] astfel ratacea si el. /

3. Regenta poate avea 2 sau mai multe AT coordonate:

Si tot acum treizeci-patruzeci de ani, s-au gasit cativa carturari, / care s-au dus in Celei / si (care) au dat cu tarnacopul in masivul ruinelor . / (G. Galaction)

Obs.: AT2 si AT3 determina acelasi cuvant (carturari) si de aceea conectivul poate fi folosit inaintea fiecarei AT sau o singura data, inaintea celeilalte AT fiind subinteles.

AT determinativa (care aduce o precizare necesara regentului) nu se izoleaza prin virgula de regenta.

Ex.:

1. Iata persoana in care poti avea incredere.

2. Aici langa Iablanicioara, a ajuns intr-o zi vestea ca Alexandru Sutu a murit. (G. Galaction)

3. Fabula cu care-ncepem tine locul de prefata . (T. Arghezi)

4. Se afla o priveliste . cum nu e alt ape lume. (M. Sadoveanu)

Obs. :

In ex. 1, 2, 3  AT aduce o precizare necesara pentru IDENTIFICAREA obiectului denumit (persoana, vestea, fabula);

In ex.4 AT are rolul de a CALIFICA obiectul denumit (priveliste);

AT determinative de identificare / calificare nu se despart niciodata de regent prin virgula si sunt introduse de obicei prin conjunctii subordonatoare si pronume relative in D (cui), dar pot fi introduse si de pronume relative sau adverbe relative.

AT explicativa (aduce o precizare suplimentara regentului) se izoleaza prin virgula de regenta ei.

Ex.: Romanul “Neamul Soimarestilor” , care urmareste evolutia personajului Tudor Soimaru, este o descriere prin excelenta istorica.

Obs.: AT explicativa are in vorbire o intonatie mai joasa decat regenta si de aceea se izoleaza prin pauza , iar in scris prin virgule. Daca AT explicativa este intercalata in regenta , ea se pune intre virgule sau linii de pauza.

Ex.: Sa trecem putin la muntii dinspre apus, a caror origine este vulcanica. (G. Bogza)

Vederea acestei lupte, care i se paruse cumplit de crancena, atat il miscase, incat a povestit-o si altora.

Obs. : AT izolate determina de obicei un substantiv propriu sau un pronume personal/ posesiv.