Atributul - acordul atributului adjectival cu regentul sau (Acordul in gen, in numar)

ATRIBUTUL

Atributul este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia si raspunde la una dintre intrebarile : care ? ce fel de ? (al, a, ai, ale) cui ? cati ? cate ? Dupa partile de vorbire prin care sunt exprimate, atributele sunt : adjectivale, substantivale, pronominale, verbale si adverbiale.

Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjectiv propriu-zis la orice grad de comparatie (Hainele cele mai frumoase sunt cele care iti vin bine), numeral cu valoare adjectivala (Doi oameni treceau linistiti pe acolo), adjectiv pronominal (posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotarat, negativ si de intarire- Acest copil are un talent deosebit), verb la participiu sau gerunziu cu valoare adjectivala (Cartea citita trebuie prezentata. Se vede vibranda stea).

Atributul substantival, dupa mijloace de exprimare, este de patru feluri : atribut substantival in genitiv (Bucuria mamei era reusita lui), in dativ (Preot desteptarii nostre), cu prepozitie (Masina din fata casei este a tatei) si apozitional (in apozitie simpla : Isac capitanul era un tanar chipes ; in apozitie dezvoltata : Mihai, prietenul tau, a ajuns primul).

Atributul pronominal , dupa mijloace de exprimare, este de patru feluri : atribut pronominal in genitiv (Bucuria reusitei lui ne-a cuprins pe toti), in dativ (Mintea-mi este obosita), cu prepozitie (Era un om dintre aceia...) si apozitie pronominala (Noi, eu si cu tine, am plecat la munte).

Atributul verbal poate fi exprimat prin verb la infinitiv (Avea o mare dorinta de a reusi), supin (Masina de marcat nu mai functioneaza) sau gerunziu neacordat (Cu ochii arzand de suferinta).

Atributul adverbial poate fi exprimat prin adverb fara prepozitie (Pe malul dimpotriva) , adverb cu prepozitie (Casa de acolo s-a daramat) sau prin locutiune adverbiala (Viata de zi cu zi a satenilor a devenit o povara grea).

Acordul atributului adjectival cu regentul sau

Atributul adjectival se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il determina : drumul usor, drumurile usoare. Acordul in caz este vizibil cand substantivul feminin este in genitiv sau in dativ : o carte noua, unei carti noi. Cand atributul adjectival se afla mai departe de substantivul pe care il determina, el poate sa ramana in nominativ, daca poate avea valoarea unei propozitii subordonate atributive : Il determina sa-si aminteasca lectura mai veche si mai importanta, facuta de el in biblioteca (care a fost facuta).

Acordul in gen. Daca doua substantive de genuri diferite sunt determinate de un singur atribut adjectival la plural, acordul se face ca la numele predicativ exprimat prin adjectiv : Trandafirul si garoafa culese sunt pe masa. Cand doua sau mai multe substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival pronominal posesiv, acesta se acorda cu substantivul pe langa care sta : mama si tatal meu ; tata si mama mea.

Acordul in numar. Un substantiv la plural poate fi determinat de doua sau mai multe adjective la singular : popoarele englez, francez si roman.

Doua substantive la singular pot fi determinate de un adjectiv la plural, calitatea exprimata prin adjectiv referindu-se la ambele substantive : Talentul si efortul conjugate l-au situat in galeria oamenilor remarcabili.

Acordul articolului posesiv. Cand atributul substantival ori pronominal in genitiv sau atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv posesiv este precedat de articolul posesiv (al, a, ai, ale), articolul se acorda in gen si numar cu substantivul pe care il determina atributul : cartea aceasta a scriitorului ; cartile acestea ale scriitorului.

Topica si punctuatia

Atributul sta de cele mai multe ori dupa regentul sau si nu se desparte de el prin virgula : Cumpar cartea recomandata. Apozitia izolata simpla sau dezvoltata se desparte de regentul sau prin virgula sau se izoleaza prin virgula de restul propozitiei : Mihai, colegul meu, a intarziat la prima ora.